Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
e. Confidenţialitatea
Cercetarea psihologică este corectă dacă se respectă spaţiul privat al
participanţilor. Este însă dificil de ales gradul de anonimat şi confidenţialitate, acesta
depinzând de mai mulţi factori: sensibilitatea informaţiilor, contextul, nivelul de
răspândire / diseminare al rezultatelor studiului, posibilitatea de identificare a
participanţilor.
f. Copiii
Cercetǎtorul are responsabilitatea specială de a privi cu mare grijă orice cercetare
care îi implică pe copii. Consimţământul pentru cercetare, dacă este posibil în scris,
trebuie să fie dat de către părinte sau de către altcineva, cum ar fi un tutore care ţine locul
părintelui. Dacă cercetarea se desfăşoară în şcoală, acordul directorului trebuie să fie
întotdeauna obţinut. Trebuie să fie obţinut şi consimţământul informat al copilului şi
astfel, evident, orice explicare a cercetării trebuie să fie adecvată vârstei şi capacităţii de
înţelegere a copiilor.
Multe experimente au demonstrat că expunerea copiilor la modele agresive din
mass-media duce la creşterea incidenţei comportamentelor imitative din partea lor. Aceste
cercetări au suscitat şi dezbateri etice, deoarece s-a pus întrebarea cum au fost
contracarate efectele pe termen mediu induse de aceste experimente la nivelul
participanţilor - copii.
Referinţe:
Aniţei Mihai, Psihologie experimentalǎ, Editura Poliorom, Iaşi, 2000
Vîrgǎ Delia Mihaela, Psihologia experimentalǎ de la teorie la practicǎ, Editura
Mirton, Timişoara, 2004
Dincǎ Margareta, Metodologia cercetǎrii în psihologie, Editura Universitǎţii Titu
Maiorescu, Bucureşti, 2004
Observaţia şi experimentul
Roger Mucchielli (1974) spune că există trei puncte de reper în fiecare efort de
observare:
1. A fi atent la comportamente şi atitudini, a învăţa să le notezi şi să le descrii aşa cum
se prezintă.
2. A sesiza contextul situaţional al comportamentelor observate, aşa cum este el trăit de
subiect.
3. A dispune de un fel de simpatie intelectuală prin intermediul căreia suntem capabili de a
înţelege trăirile altora fără a le încerca în mod real în propria noastră afectivitate
(empatia).
Conţinutul observaţiei
- Simptomatică stabilă:
• trăsăturile bio-constituţionale ale individului (înălţimea, greutatea, lungimea şi
grosimea membrelor, circumferinţa craniană, toracică, abdominală). De ex.
tipologia lui Kretchmer prezintă tipurile picnic, astenic, atletic şi displastic iar
Sheldon, luând în considerare 17 variabile supuse observaţiei (de ex. înălţime,
greutate, dezvoltarea toracelui şi a capului ş.a.) şi interpretate sub unghi
embriologic, a identificat trei tipuri morfologice: endomorf, mezomorf, ectomorf
ce corelează cu tipurile psihologice corespunzătoare: viscerotonul, somatotonul şi
cerebrotonul (N. Mărgineanu, 1973).
• trăsăturile fizionomice (aspectul corpului, feţei, relaţia dintre diferite detalii
anatomice: frunte, nas, ochi, bărbie).
Aceste date trebuiesc interpretate cu prudenţă, pentru a nu duce la concluzii pripite
sau eronate.
Formele observaţiei
În cele din urmă este important să fie controlate posibilele influenţe ale reactivităţii şi
erorilor la nivelul observatorului (Zechmeister, Zechmeister şi Shaughnessy, 1997).
- Reactivitatea constă în influenţa pe care observatorul o are asupra
comportamentului observat.
- Erorile de observare pot fi generate de aşteptările observatorului în legătură cu
posibilitatea manifestării anumitor comportamente în situaţia dată, şi pot fi controlate prin
automatizarea relativă a procesului de generare a datelor observaţiei şi prin profesionalismul
cercetătorului.
Mijlocul cel mai sigur care facilitează recoltarea şi compararea rapidă a datelor de
observaţie este grila de observaţie care are la bază planificări şi documentări prealabile.
Planificarea observaţiei presupune formularea răspunsurilor la câteva întrebări
(Jorgensen, 1989, apud Baban, 2002):
• De ce se iniţiază observaţia, care este scopul acesteia?
• Cine va fi observat?
• Unde va fi realizată observaţia?
• Pe ce perioadă de timp se va întinde observaţia?
• Care sunt aspectele comportamentului verbal şi non-verbal care vor fi observate şi
cum se va face înregistrarea datelor?
Observaţia, fiind o metodă subiectivă, este necesar să utilizăm cel puţin doi observatori
independenţi care îşi vor confrunta aspectele consemnate, fiind reţinute cele care au cea mai
mare concordanţă inter-observatori. Elaborarea unei grile de observaţie asigură caracterul
sistematic al acestei metode.
Grila de observaţie este lista de rubrici care oferă cadrul de clasificare a datelor brute.
Trebuie să conţină în medie 10-15 categorii, pentru că nu se poate opera simultan cu mai multe
rubrici de clasificare. Aceste categorii trebuie să fie disjuncte (Radu, 1991). Grila se poate
constitui ca un tabel cu două intrări:
Referinţe:
Aniţei Mihai, Psihologie experimentalǎ, Editura Poliorom, Iaşi, 2000
Vîrgǎ Delia Mihaela, Psihologia experimentalǎ de la teorie la practicǎ, Editura
Mirton, Timişoara, 2004
Dincǎ Margareta, Metodologia cercetǎrii în psihologie, Editura Universitǎţii Titu
Maiorescu, Bucureşti, 2004