Metoda si metodologie in psihologie

Ansamblul demerurilor defasurate de un cercetator pentru a putea decoperi I verifica cunotintele sau de un practician pentru a rezolva o problema concreta pornind de la cunotintele existente Enumerarea si clasificarea metodelor: -dupa gradul de generalitate 1.generale, comune 2. Proprii sau specifice - gradul de puritate exm. met. ale fizicii/psihologiei/ pihofizice -gradul de adecvare, unele acopera o arie mai larga de adecvare in raport cu fenomenul invetigat altele isi gasesc aplicabilitate numai in cercetarea anumitor fenomene Demerurile metedelor: 1. Enumerativ: (metoda introspectiei, pihanalitica, observatiei, experimentului, convorbirii, anchetei psihologice, biografica, analizei produselor activitatii, psihometrice, modelarii, simularii, statistico-matematice) particularitati: plurivalenta (furnizeaza info diverse si multilaterale despre fenomenele investigate) si complementaritatea (se intregesc unele pe altele) 2. Clasificator: ridica probl criteriului de ordonare. Dupa: Caracter (subiective ca intropectia si psihanaliza/obiective); specificul relatiilor investigate (cantitativa si calitativa); natura relatiei dintre cercetator si subiect (directe si indirecte); scop (de recoltare a informatiilor si de prelucrare/ de investigare extensiva sau intensiva si de diagnoza si prognoza/ de cercetare si aplicative) Michael Sabourin imparte metodele psihologiei in prestiintifice (bazate pe superstitii, credinte, met intuitive, de bun-simt etc.) si stiitifice (istorice studiul evenimentelor trecute / descriptive observatia sistematica, metoda corelationala, metoda genetica studiul ex post facto) 3. Descriptiv-explicativ-interpretativ Metoda Observatiei Roger Mucchielli este de parere ca transpunerea in practica a unei asemenea formulari se poate face prin luarea in considerare a urmatoarelor trei puncte: atentia acordata comportamentelor, analiza contextuala a comportamentelor observate, empatia. In timpul observatiei, psihologul trebuie sa intocmeasca protocolul de observatie care sa cuprinda: 1) descrierea contextului (data, timp, spatiu, ambianta fizica, aranjamentul subiectilor si al altor obiecte) 2) descrierea participantilor (sex, varsta, etnie, imbracaminte, aspect fizic) 3) descrierea observatorului (varsta, sex, existenta sau nonexistenta unor relatii anterioare cu subiectii) 4) descrierea actiunilor si conduitelor participantilor (verbale si nonverbale, motorii, expresiv - emotionale) 5) interpretarea situatiei (incercarea observatorului de a intelege ce inseamna situatia pentru subiecti, care este probabilitatea ca situatia sa inemne ceva pentru participanti, care este contextul) 6) interpretari alternative ale situatiei (acestea furnizeaza motive pentru concluziile la care se va ajunge) 7 ) notarea si explorarea de catre observator a propriilor trairi si sentimente (analiza reflexiva este intotdeauna necesara intr-o cercetare calitativa, deoarece include propria experienta a observatiei). Principalele probleme pe care le ridica observatia sunt: ce obs? Care sunt formele? De ce anume depinde calitatea obs? Care sunt conditiile optime? Cum pot fi combatute unele obstacole? Care sunt avantajele si limitele obs? Unul din continuturile obs il constituie simptomatica stabilita, adica trasaturile bioconstitutionale ale individului. Altul este simptomatica labila adica multitudinea comportamentelor si conduitelor flexibile, mobile: conduita verbla, motorie, mnezica, inteligenta, varietatea expresiilor afecctiv-

atitudinale. La fel de semnificative sunt si diversele particularitati ale vorbirii: sonoritate, fluenta, debit, intonatie, pronuntie. Forme ale observatiei: - Orientarea actului observational: autoobservarea/observatia propriu-zisa - Prezenta sau absenta intentiei de a observa: ocazionala/ sistematica - Prezenta sau absenta observatorului: directa/indirecta/ observator uitat, ignorat (= observatorul este prezent, insa fiind atat de cunoscut membrilor grupului este ignorat)/ ascuns - Implicarea sau nonimplicarea observatorului: pasiva / participativa - Durata observarii: continua/ discontinua - Obiective urmarite: integrala(se concentreaza asupra mai multor manifestari de conduita)/ selectiva (o singura manif de conduita)