METODE DE CERCETARE

PEDAGOGICA / EDUCATIONALA
CLASIFICAREA METODELOR
 Dupa caracterul lor: metode obiective si
metode subiective;
 Dupa specificul relatiilor investigate:
metode cantitative si metode calitative;
 Dupa natura relatiei dintre cercetator si
subiect: metode directe si metode
indirecte
 Dupa scopul lor: metode de recoltare a
informatiilor si metode de prelucrare a
informatiilor; metode de investigare
(extensive sau intensive), metode de
diagnoza, metode de prognoza;
OBSERVAREA
 Observarea reprezinta urmarirea intentionata,
metodica si sistematica si inregistrarea exacta,
sistematica a unui eveniment sau a unui complex
de evenimente educationale in conditii obisnuite
de existenta si desfasurare in scopul explicarii,
intelegerii si ameliorarii lor
 este o observare stiintifica: metodica (are la baza
o conceptie teoretica privind fenomenul
investigat), sistematica, analitica; se poate
repeta, este verificabila
FACTORII OBSERVARII

 Observarea se realizează prin

prisma scopului cercetării, a ipotezei
cercetării şi a indicatorilor
observaţionali:
 observatorul sesizează faptele
pedagogice, interpretandu-le din
perspectiva semnificaţiilor lor
intrinseci şi a ipotezei cercetării.
CONTINUTUL OBSERVARII

 simptomatica stabila
(trasaturile biocostitutionale si
cele fizionomice)
 simptomatica labila (actiuni,
reactii, atitudini, metode
utilizate)
 conduita verbala, conduita
inteligenta, conduita sociala,
conduita motrica
INDICATORI OBSERVATIONALI
 aspecte nemijlocit observabile,
identificabile,înregistrabile şi măsurabile cu
obiectivitate, referitoare la dimensiunea
cantitativă a unei manifestări calitative a
fenomenului investigat

 aspecte cum ar fi: acţiunile, reacţiile,

comportamentul elevilor şi profesorilor, conduitele
lor, caracteristicile mediului educaţional, produsele
activităţii elevilor etc.

 se formuleaza în manieră operaţională

CONDITIILE OBSERVARII

 stabilirea clara, precisa a scopului;

 selectarea formelor adecvate;
 stabilirea mijloacelor necesare;
 elaborarea unui plan riguros;
 consemnarea imediata a celor observate
intr-un protocol;
 efectuarea unui numar optim de
observatii in conditii cat mai variate,
discretie.
FORMELE OBSERVARII

 ob propriu-zisa si autoobsevatie;
 ocazionala, sistematica;
 directa, indirecta sau mediata, cu
observator ignorant, cu observator
ascuns;
 pasiva, participativa;
 continua, discontinua;
 integrala, selectiva.
CONTINUTUL PROTOCOLULUI
OBSERVARII (ce anume cercetam)

 descrierea contextului (data, interval, spatiu, ambianta

fizica, aranjamentul subiectilor si al obiectelor),
 descrierea participantilor (varsta, sex , etnie,
imbracaminte, aspect fizic),
 descrierea observatorului (starea fizica, starea psihica),
 descrierea actiunilor si conduitelor participantilor,
 interpretarea situatiei, interpretari alternative,
 explorarea si notarea de catre observator a propiilor
trairi si sentimente (este necesara analiza reflexiva).
CONVORBIREA
 Convorbirea constituie o discutie centrata pe o
relatie directa, de tipul “fata in fata”, in cadrul
careia conlocutorii isi schimba locul si rolul.
 Necesita sinceritate, capacitate deintrospectie, de
autoanaliza, de autoexprimare si autodezvaluire
din partea subiectilor, competente de comunicare,
empatie, capacitate de interpretare a semnalelor
verbale si nonverbale, respect din partea
cercetatorului.
CONTINUTUL CONVORBIRII (ce
anume cercetam)

 Sentimente
 Atitudini
 Opinii
 Trasaturi temperamentale
 Motivatia subiectului
 Trasaturi de personalitate
FORMELE CONVORBIRII
standardizata, dirijata, structurata (aceleasi
intebari si aceesi succesiune pentru toti
subiectii, totul stabiliti anterior),
 semistandardizata, semidijata, semistructurata
(intervin intrebari suplimentare, reformulari,
schimbarea succesiunii),
 libera, spontana, asociativa,
 convorbirea nondirectiva sau rogersiana
(cercetatorul trebuie sa cunoasca subiectul, sa
anticipe reactiile acestuia, sa-si structureze in
linii mari intrebarile, sa motiveze subiectul sa
se exprime autentic, sa manifeste conduita de
ascultare activa, respect neconditionat,
empatie, simpatie fata de conlocutor.
CERINTELE CONVORBIRII

 Formularea clara, precisa a scopului

 Formularea intrebarilor
respectandu-se repertoriul verbal al
celuilalt
 Respect fata de interveviat
 Conduita de ascultare activa
 Inregistrarea imediata a
raspunsurilor
 Discretie
EXPERIMENTUL
 “observarea si masurarea efectelor manipularii
unei variabile independente asupra variabilei
dependente intr-o situatie in care actiunea altor
factori (prezenti efectiv, dar straini studiului) este
redusa la minimum”(Festinger si Katz, 1963)
 o observare provocata prin intermediul careia se
studiaza relatiile dintre mai multe variabile-
variabila independente si variabile dependente
(efectele pe care variabila independenta le
produce, prin manipularea ei, asupra celor
dependente)
VARIABELELE
 Variabilele dependente trebuie sa
satisfaca urmatoarele conditii: sa fie
sensibile la variatiile variabilei
independente, sa fie bine definite si usor
de masurat, sa produca efecte statornice.
 Variabilele independente sunt controlate
de cercetator, unele pot interveni fara
stiinta acestuia(parazite, necunoscute sau
neglijate); daca le identifica, cercetatorul
actioneaza in vederea neutralizarii lor.
TIPURI DE EXPERIMENT
 dupa gradul de interventie a cercetatorului:
natural (situatia ex este oferita de natura) si
artificial (situatia ex este creata de cercetator),
activ sau provocat si pasiv sau invocate
(cercetatorul invoca experimental realizat inainte
de altii, cunoscut si validat déjà), ex proiectat si
ex post facto (cercetatorul teconstruieste mintal
ceea ce a provocat natura);
 dupa modalitatea de a opera cu grupurile: ex
succesiv (compararea grupului experimental cu
cel de control intr-o sectiune longitudinala), ex
simultan (compararea se realizeaza intr-o
sectiune transversala;
 dupa prezenta sau absenta ipotezei: ex
exploratory si ex de confirmare (se verifica
ipoteza exprimata explicit)
ETAPELE EXPERIMENTULUI

 generarea surselor de variatie,

 formularea paradigmei
experimentale,
 emiterea ipotezei,
 manipularea ipotezei,
 testarea ipotezei.
ANCHETA prin CHESTIONAR

 P. Pichot: "test compus dintr-un

număr mai mare sau mai mic de
întrebări prezentate în scris
subiecţilor şi care se referă la
opiniile, preferinţele, sentimentele,
interesele şi comportamentele lor în
circumstanţe precise“
CHESTIONARUL
 Roger Mucchielli: „ …nu poate fi
considerat decât o listă de întrebări“
 Septimiu Chelcea “o tehnică şi,
corespunzător, un instrument de
investigare constând dintr-un ansamblu
de întrebări scrise şi, eventual, imagini
grafice, ordonate logic şi psihologic, care,
prin administrarea de către operatorii de
anchetă sau prin autoadministrare,
determină din partea persoanelor
anchetate răspunsuri ce urmează a fi
înregistrate în scris.”
STRUCTURA CHESTIONARULUI.
PARTEA INTRODUCTIVA

Denumita si scrisoare de explicatie,

aceasta prima parte are rolul de a
oferi explicatii cu privire la
 rolul anchetei
 scopurile si obiectivele sale
 directiile si zonele in care ce vor fi
folosite
 rezultatele studiului
 valentele sale pragmatice
CUPRINSUL CHESTIONARULUI
 Contine intrebarile sau itemii propriu-zisi
 Formatul chestionarului: unele
chestionare pornesc cu întrebări simple si
continua cu intrebari din ce in mai
complexe (chestionare tip „pâlnie”), altele
încep cu întrebări neutre si avanseaza
către întrebări personale sau de la
întrebări nespecifice către intrebari
specifice; pot fi si şi chestionare de tip
„pâlnie întoarsă” (pornesc de la întrebări
complexe către întrebări simple).
CERINTELE
 relevanţa – conţinutul întrebărilor trebuie să fie
corelat cu tema şi să aibă relevanţă pentru
obiectivele cercetării;
 simetria – fiecare întrebare trebuie să se refere la
un anumit aspect particular şi unic al cercetării;
 claritatea şi simplitatea – întrebările trebuie să fie
clare, simple, precise şi sa reflecte într-o manieră
consistentă sensul itemului la care se face
referire;
 adaptarea limbajului – care trebuie să fie înţeles
de către persoanele supuse anchetei
CLASIFICAREA INTREBARILOR
DUPA FUNCTII
 a. Introductive permit „introducerea” persoanei chestionate in
subiectul anchetei; nu sunt foarte dificile si nici prea specifice.
Scopul este „spargerea gheiia” si de a da incredere
repondentului; trebuie evitate intrebarile extrem de genrale si
banale care pot pune operatorul de ancheta intr-o lumina
nefavorabila.
 b. De trecere sau de tampon: marcheaza trecerea sau de la o
categorie de intrebari la alta sau de la o dimensiune a
chestionarului la alta; scopul lor este atat de a „semnaliza”,
cat si de a facilita aceasta schimbare.
 c. Filtru permit trecerea anumitor categorii de repondenti si
sa blocheze accesul altora la itemii chestionarului
 d. Bifurcate
 e. Tip „de ce” au rolul de a provoca explicatii
 f. De control „verifica” atentia si corectitudinea raspunsurilor
date
 g. de identificare
CLASIFICAREA INTREBARILOR
DUPA FORMA

 Inchise (cu raspuns prefigurat –da

sau nu)
 Deschise (persoana chestionata
formuleaza raspunsul)
 In evantai (cu mai multe variante
de raspuns)
ANCHETA PRIN INTERVIU

 este o conversaţie faţă în faţă, în

care o persoană obţine informaţii de
la altă persoană
 nu există interviu fără convorbire,
dar nu orice conversaţie constituie
un interviu.
AVANTAJELE INTERVIULUI
 • flexibilitatea, posibilitatea de a obţine
răspunsuri specifice la fiecare întrebare;
 • rata mai ridicată a răspunsurilor,
asigurată de obţinerea răspunsurilor şi de
la persoanele care nu ştiu să citească şi
să scrie, ca şi de la persoanele care se
simt mai protejate când vorbesc decât
când scriu;
 • observarea comportamentelor
nonverbale, fapt ce sporeşte cantitatea şi
calitatea informaţiilor;
AVANTAJELE INTERVIULUI

 • asigurarea standardizării
condiţiilor de răspuns, lucru
imposibil de realizat în cazul
chestionarelor poştale;
 • asigurarea controlului asupra
succesiunii întrebărilor, fapt ce are
consecinţe pozitive asupra
acurateţei răspunsurilor;
 • colectarea unor răspunsuri
spontane,
AVANTAJELE INTERVIULUI
 • asigurarea unor răspunsuri personale,
fără intervenţia altora;
 • asigurarea răspunsului la toate
întrebările şi prin aceasta furnizarea
informaţiilor pentru testarea tuturor
ipotezelor cercetării;
 • precizarea datei şi locului convorbirii,
fapt ce asigură comparabilitatea
informaţiilor;
 • studierea unor probleme mai complexe
DEZAVANTAJELE INTERVIULUI
 • costul ridicat;
 • timpul îndelungat necesar pentru
identificarea persoanelor incluse în
eşantion pentru obţinerea acordului şi
desfăşurarea convorbirii, uneori fiind
necesare mai multe vizite la aceeaşi
adresă;
 • erorile datorate operatorilor de interviu
în ceea ce priveşte punerea întrebărilor şi
înregistrarea răspunsurilor, asa-numitul
„efect de operator“;
 • lipsa de standardizare în formularea
întrebărilor,
TIPURI DE INTERVIU (GRAWITZ)

 1. Interviul in profunzime
 2. Interviul cu raspunsuri libere si
interviul ghidat ghidat
 3. Interviul centrat sau focalizat
 4. Interviul cu intrebari deschise
 5. Interviul cu intrebari inchise
INTERVIUL TELEFONIC
FOCUS GROUP
 Grup de indivizi in interactiune, care au
caracteristici comune, adunat de un
moderator care bil foloseste pentru a a
colecta informatii despre o problema
specifica
 Varianta a interviului de grup structurat
sau semistructurat
 Se asociaza cu observarea; utilizat in pre-
ancheta, co-ancheta si post -ancheta
MARIME SI DURATA; COMPOZITIE

 America: 8-10 participanti; 2 ore

 Europa: mai mic si durata mai mare
 Sedinta se termina cand nu se mai
spune nimic
 Eterogenitate de opinii
 Caracterisici: comunicativitate,
onestitate, respect al opiniei
ETAPELE FG
 Faza conceptualizarii (pentru ce
avem nevoie de informatii?ce tipuri
de informatii? Cine le foloseste?)
 Discutia propriu zisa
 Analiza datelor
 Redactarea raportului (datele brute
ordonate, declaratii descriptive,
interpretare)
CERINTE

 Se lucreaza in echipa (moderator si

asistent)
 Se inregistreaza discutia
 La inceput: salut de bun venit,
autoprezentare, prezentarea
generala a subiectului, precizarea
regulilor
FACTORII LUATI IN CONSIDERARE
IN RAPORT

 Cuvintele
 Contextul
 Specificitatea raspunsurilor
 Relevanta ideilor
VARIANTE ALE FG

 Mini grup
 Tehnica grupului nominal
 Interviu la telefon sau online
ANAMNEZA sau METODA
BIOGRAFICA

 consta in colectarea si interpretarea

informatiilor despre principalele
evenimente traite de subiect pe
parcursul vietii sale;
 se bazeaza pe faptul ca trasaturile
de personalitate se formeaza pe
baza experientelor de viata
ALTE METODE

 Analiza produselor
 Analiza documentelor
 Tehnici sociometrice
 Teste psihologice (de dezvoltare si
proiective)