Sunteți pe pagina 1din 10

Algoritmi multicriteriali

1. Decizie multicriteriala
A lua o decizie este o problema intalnita de fiecare individ in activitatile sale cotidiene. Deseori,acest lucru implica o evaluare ce presupune a lucra cu o cantitate considerabila de informatii ceea ce nu este deloc simplu.Totodata,trebuie tinut cont de o gama larga de criterii ce vizeaza aspecte diferite,ceea ce conduce la rezolvarea unor situatii conflictuale.Desi se considera ca a detine cat mai multa informatie clarifica problemele,manevrarea acesteia este mai complicata, deoarece creste numarul de criterii conflictuale.De aceea,a lua o decizie intr-o situatie complexa nu presupune gasirea unei solutii optime,ci,mai degraba,a unui compromis optim.Totodata,aceasta are drept rezultat ierarhizarea optiunilor,eliminarea unor optiuni inacceptabile,selectarea unui numar limitat de optiuni pentru o detaliere ulterioara. O astfel de analiza este supusa unei subiectivitati ridicate si ,de aceea,pentru o acuratete cat mai buna,se recurge la matematizarea acesteia.Totusi,exista anumite criterii nemasurabile,pentru a caror integrare in procesul matematic,se aplica un sistem neconventional de masurare. In general,analiza unei decizii multicriteriale(prescurtata MCDA de la Multicriteria Decision Analyse) implica 6 componente: Obiective pe care decidentul doreste sa le indeplineasca; Preferintele decidentului referitoare la criteriile de evaluare; Criterii de evaluare(obiective si/sau atribute fizice); Decizii alternative; Variabile incontrolabile ale starilor naturii; Consecinte asociate fiecarei perechi de atribute alternative; Exista mai multe abordari in cadrul MCDA,ce difera prin modul de gestionare a informatiei.Ele pot fi clasificate in 3 categorii in functie de componentele majore ale analizei deciziei multicriteriale: 1. decizie multiobiectiva/ multiatributiva; 2. decizie individuala/colectiva; 3. decizii in conditii de certitudine/incertitudine; Pentru intelegerea acestor notiuni,este necesara definirea unor termeni. Un atribut este o cantitate masurabila a carei valoare reflecta modul in care un anumit obiectiv este indeplinit. Un obiectiv este o afirmatie legata de starea generala a sistemului considerat,indicand directia de perfectionare a unuia sau a mai multor atribute.Obiectivele sunt legate de sau deriva dintr-un set de atribute.

Un criteriu este un termen general care include ambele concepte de atribute si obiective. Problemele de decizie multiatributiva presupun ca alegerile sa se numere printre alternativele descrise de atributele lor.Setul de atribute este dat explicit,iar acest tip de probleme are un numar finit de alternative realizabile.Spre deosebire de acestea,problemele de decizie multiobiectiva presupun cautarea celei mai bune solutii printre un numar infinit sau foarte larg de alternative.Fiecare alternativa este evaluata prin intermediul functiilor obiectivelor. Clasificarea problemelor de decizie, in individuale si colective nu depinde de numarul decidentilor, ci de ierarhia obiectivelor.Daca exista o ierarhie unica,aplicabila intregului grup, atunci problema se reduce la una de decizie individuala.Daca insa apar diferente la nivelul preferintelor,problema devine una de decizie colectiva. Cealalta clasificare depinde de cunoasterea evolutiei factorilor externi.Daca decidentul poseda suficienta informatie despre aceasta,atunci problema de decizie se gaseste in conditii de certitudine.Totusi,in cazul real apar anumite aspecte imprevizibile sau dificil de prezis ce determina conditii de incertitudine. Etape de rezolvare a unei probleme de decizie multicriteriala: 1. reperarea problemei sau a oportunitatii de schimbare; 2. determinarea alternativelor; 3. alegerea celei mai bune alternative. Reperarea problemei rezulta in urma analizei decidentului care observa discrepanta dintre telurile sale si realitate.Aceasta etapa se regaseste doar la nivel conceptual,decidentul analizand datele preliminarii ale problemei. Stabilirea criteriilor si a prioritatilor este urmatorul pas.Superioritatea ca importanta a unui criteriu in fata altuia este dictata de natura obiectivelor urmarite si conduce la o formulare mai concisa a problemei,eleminand alternativele inacceptabile.Ierarhizarea criteriilor nu determina numai restrangerea alternativelor,dar si mareste gradul de complexitate al problemei.

2. Metode de analiza a criteriilor si a importantei lor


2.1 Metoda rangului
Una dintre ele ar fi atribuirea fiecarui criteriu a unei valori numerice care sa exprime preferinta decidentului pentru acesta, ierarhizarea realizandu-se in functie de aceasta valoare.Datorita simplitatii,metoda este atractiva, insa cu cat numarul de criterii este mai mare,cu atat metoda este mai putin exacta.Totodata,ii lipseste un fundament teoretic.Exista si o alta forma prin care se prezinta aceasta metoda: atribuirea unei valori pe o scara predeterminata,de la 0 la 100;0 simbolizeaza faptul ca respectivul criteriu poate fi ignorat,iar 100 reprezinta situatia in care numai un criteriu trebuie considerat.Nici aceasta metoda nu poseda o baza teoretica,iar atribuirea valorilor poate fi uneori greu de justificat.

2.2 Metoda comparatiei prin perechi


Metoda presupune compararea criteriilor doua cate doua,realizand o matrice de procente.Aceasta implica 3 pasi: 1. Atribuirea fiecarei celule din matrice a unei valori de la 1 la 9,valoarea ce stabileste intensitatea importantei relative dintre criteriul de pe linie si cel de pe coloana,astfel incat 1 corespunde egalitatii ca importanta,iar 9 importantei extreme.Evident,pe diagonala principala se va afla numai valoarea 1. 2. Calculul ponderii fiecarui criteriu,proces ce presupune 3 pasi: Calculul sumei de pe fiecare coloana; Impartirea fiecarui element la suma coloanei corespunzatoare,obtinandu-se matricea normata; Calculul mediei aritmetice a elementelor de pe fiecare linie a matricei normate, valoare ce corespunde ponderii relative a criteriilor comparate 3. Evaluarea estimarilor, al carei scop este de a determina daca proportiile obtinute sunt sunt consecvente sau nu. Determinarea vectorului suma de ponderi,inmultind ponderea criteriului i cu coloana i a matricei initiale,iar apoi se calculeaza suma acestor valori pe linie; Determinarea vectorului de consecventa prin impartirea vectorului suma de ponderi la ponderile criteriilor; Se calculeaza -media aritmetica a valorilor vectorului de consecventa-si indicele de consecventa(IC) care masoara deviatia de la consecventa,avand formula: n
IC =

n 1 IC IA

Calcularea procentului de consecventa(PC) definit prin:


PC =

unde IA este un index aleator ce depinde de numarul de criterii comparate.Daca PC<0.1,atunci rationamentul este consecvent.Pentru o valoare a lui PC mai mare decat 0.1,rationamentul contine inconsecvente. Avantajul acestei metode consta in faptul ca presupune analiza criteriilor doua cate doua si implementarea intr-o foaie de calcul tabelar.Totusi,valoarea importantei relative a criteriilor se determina fara a tine cont de scala pe care criteriile sunt masurate.De asemenea,numarul mare de criterii conduce la efectuarea unui numar mare de comparatii.

3.Regulile de decizie

Criteriile si ponderile lor(gradele de importanta ) trebuie integrate intr-o forma compacta cu scopul de a oferi o imagine de ansamblu pentru o evaluare ulterioara.Regulile de decizie ofera o perspectiva asupra ierarhizarii alternativelor in functie de performantele lor.Metodele de abordare sunt,dupa cum vom vedea in continuare,diverse.

3.1 Combinatia liniara a ponderilor(Weighted linear combination/Simple additive weighting)


Aceasta metoda se bazeaza pe media ponderata.Se considera fiecare alternativa si valorile sale corespunzatoare fiecarui criteriu.Fiecare dintre aceste valori se inmulteste cu ponderea criteriului corespunzator, noile valori obtinute insumandu-se.Alternativele se claseaza in functie de aceste rezultate finale. In cazul in care nu exista o scala comuna pentru toate criteriile ,se recurge la standardizarea acestora,aducerea lor la o scala adimensionala.Pentru aceasta exista mai multe metode: 1) Se imparte fiecare pondere la valoarea sa maxima corespunzatoare criteriului.Avantajul acestei metode consta in faptul ca valorile standardizate raman in ordinea initiala,data de valorile brute.Un dezavantaj ar fi ca valoarea minima standardizata nu este neaparat egala cu zero,ceea ce complica interpretarea rezultatului cel mai defavorabil in cazul unui criteriu; 2) Se calculeaza valoarea standardizata prin raportul dintre diferenta dintre valoarea maxima a ponderii criteriului respectiv si valoarea ponderii curente,si diferenta dintre aceeasi valoare maxima si valoarea minima a ponderii criteriului considerat. Cele doua proprietati fundamentale ale acestei reguli de decizie sunt liniaritatea si aditivitatea. Prima dintre ele consta in faptul ca aprecierea unei unitati a unui atribut este constanta,indiferent de valoarea la care se adauga(spre exemplu,adaugarea a 10 h la un teren,este apreciata la fel,indiferent de suprafata terenului). Aditivitatea consta in faptul ca nu exista niciun efect complementar intre atribute. Aceasta metoda este destul de des utilizata in practica datorita simplitatii sale.Totusi,ignorarea unitatilor de masura si lipsa unei baze teoretice constituie dezavantajele acestei metode.

3.2 Procesul de ierarhie analitica(Analytical Hierarchy Process )


Aceasta metoda este utilizata in cazul problemelor ce includ mai multe obiective si implica mai multe alternative posibile.Ea se bazeaza pe 3 principii fundamentale: descompunere,rationament comparativ si sinteza prioritatilor,procesul constand in esenta in spargerea problemei in probleme decizionale mai mici. Pentru aceasta sunt necesari mai multi pasi: 1. Definirea problemei si determinarea tipul de cunostinte cautate; 2. Structurarea ierarhiei decizionale,de sus in jos,de obicei in 4 niveluri:scop,obiective,atribute si alternative;

3. Construirea unor matrice de comparatii in perechi.Fiecare element dintr-un nivel superior este utilizat pentru compararea elementelor corespunzatoare din nivelul imediat inferior; 4. Folosirea prioritatilor obtinute din comparatii(pentru fiecare element) pentru a stabili prioritatile din nivelul imediat inferior.Pentru fiecare element se adauga ponderea sa,obtinandu-se prioritatea sa totala.Se continua procesul de stabilire a prioritatilor si de adaugare pana cand se obtin prioritatile alternativelor din cel mai jos nivel.Prioritatile se obtin din multiplicarea matricei ponderilor la fiecare nivel al ierarhiei.Mai intai,matricea este ridicata la patrat, se calculeaza suma elementelor de pe fiecare linie si se normeaza(se imparte la suma totala). Algoritmul continua pana cand diferenta dintre ponderile normate ale iteratiilor devine mai mica decat o anumita valoare prestabilita. Metoda este larg raspandita datorita flexibilitatii si simplitatii sale.Ea poate fi implementata si in foi de calcul tabelar.Totusi,poarta amprenta unei subiectivitati ridicate din cauza utilizarii scalei de la 1 la 9 pentru stabilirea gradului relativ de importanta a criteriilor si din cauza rationamentului inconsecvent al decidentului.Metoda functioneaza mai bine in cazul problemelor ce implica criterii mai putin abstracte, masurabile,decat in cazul problemelor ce presupun criterii pentru care se poate defini numai intuitiv o scala (de exemplu,comfort,imagine etc).

3.3 Programarea scop(Goal Programming)


Aceasta metoda este conceputa ca o extindere a programarii liniare,tratand indeplinirea simultana a mai multor obiective.Principiul consta in minimizarea devierilor de la cazul dorit,ceea ce se poate realiza in mai multe moduri. Metoda lexicografica-presupune organizarea devierilor nedorite pe nivele de prioritati, minimizarea unei devieri dintr-un nivel superior fiind mult mai importanta decat cea a uneia de pe un nivel inferior.Aceasta metoda se utilizeaza in conditiile in care decidentul poate stabili cu exactitate o ierarhie a obiectivelor. Metoda preemptiunii-presupune inmultirea fiecarei devieri nedorite cu ponderea sa relativa,valorile finale se aduna,suma rezultata reprezentand functia ce urmeaza a fi minimizata.In cazul in care unitatile de masura nu sunt aceleasi pentru fiecare deviere,se recurge la normarea valorilor (prezentata mai sus,in subcapitolul 3.1).Aceasta metoda este preferata in cazul in care se doreste compararea obiectivelor doua cate doua. Metoda Cebyshev-este o forma particulara a metodei anterioare,ce umareste minimizarea celei mai defavorabile devieri.In loc sa utilizeze valori subiective pentru a ierarhiza obiectivele,algoritmul se reduce la a rezolva un set de probleme ce implica o singura optimizare,pentru a ajunge la niste valori extreme intre care se incadreaza fiecare obiectiv (cazul cel mai defavorabil si cel mai favorabil).Nivelul de aspiratie va fi corespunzator cazului cel mai favorabil si se va urmari minimizarea

devierilor de la acest nivel,astfel incat cea mai defavorabila deviere de la fiecare nivel de aspiratie sa fie minima. Aceasta abordare are marele avantaj de a fi usor implementata si inteleasa.Programele ce utilizeaza ultimele doua metode pot fi rezolvate cu ajutorul pachetelor de programare liniara.Prima metoda poate fi implementata,de asemenea, ca in cazul unor modele de programare liniara.Un alt avantaj este capacitatea de a lucra cu un numar mare de variabile,constrangeri si obiective. Dezavantajul principal consta in faptul ca presupune prezenta unei informatii foarte ample referitoare la prioritati si ponderea fiecarui obiectiv.Totodata,metoda lexicografica are o tendinta ridicata de a genera solutii ineficiente.

3.4 Metode de surclasare(Outranking methods)


Acestea sunt metode ce se bazeaza pe compararea alternativelor doua cate doua.Ele asociaza un rang ordinal fiecarei alternative,marcand preferinta unei optiuni in detrimentul alteia,fara a determina o diferenta cantitativa. Cea mai cunoscuta metoda de surclasare este ELECTRE,care de-a lungul timpului a suferit mai mult modificari(ELECTRE I,II,IS,III,IV).In continuare vom analiza metoda ELECTRE III. Metoda are la baza doua concepte funadamentale:pasii si surclasarea.Fie j un criteriu si gj(a) valoarea asociata alternativei a in raport cu criteriul j.Atunci se definesc urmatorele relatii de preferinta intre 2 alternative: aPb(a este preferat lui b), daca gj(a)> gj(b) aIb(a este indiferent/neglijabil in raport cu b), daca gj(a)< gj(b) aJb(a nu poate fi comparat cu b) Totusi,pentru o mai buna stabilire a relatiilor,se introduc un pas de indiferenta si unul de preferinta,astfel incat sa se poata defini un raport intermediar intre doua alternative .Fie q si,respectiv,p aceste pasuri.Atunci avem relatiile: aPb(a este puternic preferat lui b), daca gj(a)- gj(b)>p; aQb(a este usor preferat lui b), daca q<gj(a)- gj(b)<p; aIb(a este indiferent fata de b;si b fata de a),daca | gj(a)- gj(b)|<q Astfel,pentru p si q nenuli,se doreste definirea unei relatii de surclasare S la nivelul fiecarui criteriu.aSb semnifica faptul ca alternativa a este cel putin la fel de buna ca si b sau nu este mai putin buna decat b. Notiunile de concordanta si discordanta sunt cele care dau valoarea de adevar a afirmatiei aSjb, pentru fiecare criteriu.Cu aceste concepte se poate calcula intensitatea concordantei dintre doua alternative a si b prin indicatorul de concordanta C(a,b).Fie kj ponderea criteriului j si k suma acestori ponderi.Atunci: 1 r C (a, b) = k j c j (a, b) unde k j =1

1, g j (a) + q j g j (b) c j (a, b) = 0, g j (a) + p j g j (b) p j + g j (a) g j (b) , a ltfe l pj qj


Criteriul j este in concordanta cu aSb daca are loc aSjb,adica gj(a)>gj(b)-qj ,si este in discordanta daca are loc bPja, adica gj(b)>gj(a)+pj.In acest caz, se introduce conceptul de pas de veto, notat cu v,care permite anularea relatiei aSb daca pentru criteriul j, gj(b)> gj(a)+vj.Indicatorul de discordanta se calculeaza dupa formula:

0, g j (a) + p j g j (b) ; D(a, b) = 1, g j (a) + v j g j (b) ; g j (b) g j (a) p j , a ltfe l vj pj


Din combinatia acestor indicatori, rezulta indicatorul de credibilitate,ce se calculeaza dupa formula:

C (a, b) , j, D j (a, b) C (a, b) ; S (a, b) = 1 D j (a, b) unde J(a,b): D (a,b)>C(a,b) C ( a, b) 1 C ( a, b) j J ( a , b )


j

Aceasta formula de calcul arata ca in cazul in care indicatorul de concordanta este mai mare decat cel de discordanta,credibilitatea nu este chestionabila.In caz contrar,se iau in calcul si discordantele, incercand sa se ajunga la un echilibru.Se observa ca in cazul in care indicatorul de discordanta este maxim (adica 1),credibilatea este nula,in sensul ca afirmatia initiala aSb,nu mai prezinta incredere. Metoda utilizeaza aceste rezultate pentru a determina o preordonare partiala;acest lucru inseamna ca pe langa cele 3 relatii posibile dintre 2 elemente existente in cadrul unei ordonari totale(precedare, succesiune,egalitate) apare si a patra posibilitate:cele 2 elemente nu sunt in relatie una cu cealalta.Acest lucru nu este neaparat o slabiciune a metodei,ci doar consecinta naturala a imperfectiunii datelor(ce nu trebuie sa exprime mai multa informatie decat contin). Abordarea generala pentru constructia unei preordonari partiale consta in construirea a doua multimi,una sortata crescator si cealalta descrescator,rezultatul final constand in reuniunea celor doua multimi.

(a Sortarea descrescatoare are mai multe etape.Fie = maxa ,SA , b) ,unde A este b

multimea tuturor alternativelor si s() o valoare de credibilitate astfel incat se considera numai valorile lui S(,b) suficient de apropiate de . Se defineste o matrice T astfel:

Fiecare alternativa primeste un calificativ dat de diferenta dintre numarul de alternative surclasate de si numarul de alternative care surclaseaza .Acesta este de fapt,diferenta dintre suma de pe linie si suma de pe coloana din matricea T. Setul de optiuni cu cel mai mare calificativ formeaza prima submultime sortata, D1.Daca aceasta contine un singur element,se repeta procedeul cu multimea A\ D1.In caz contrar,se aplica procedeul in interiorul lui D1.Daca submultimea rezultata D2 contine un element,atunci procedeul se reia pentru D1\D2(doar daca nu e multimea vida).Altfel,se reia pentru D2 pana cand se epuizeaza D1. In continuare,se aplica procedeul pentru A\D1,rezultatul final fiind prima preordonare.Pentru cea de-a doua,rationamentul este asemanator,cu deosebirea ca se vor considera numai alternativele cu calificativul minim.

1, S ( ,b) > s( ) T ( ,b) = 0, a l t f e l

4. Studiu de caz: Sortarea unor studenti in functie de diverse aptitudini folosind metoda ELECTRE III
Se considera un program de management informatic ce doreste sa selecteze tineri absolventi pentru aprofundarea studiilor, oferindu-le totodata diverse job-uri parttime.Pentru aceasta, se stabilesc 5 criterii de evaluare,diferite ca importanta:inteligenta(C1),performante academice(C2) ce se refera la rezultatele de la studiile anterioare si de la interviu,timp alocat studiului(C3),abilitati lingvistice(C4), grad de responsabilitate(C5).Toate criteriile tind catre maximizare,adica cel mai favorabil caz in raport cu orice criteriu are valoarea algebrica asociata maxima. Pentru analizarea acestui caz,se considera 3 studenti cu performantele prezentate in tabelul urmator: Student|Performante C1 C2 C3 C4 C5 S1 9.7 8 40 7 8.5 6 S2 9.8 9.3 30 8 10 3 6 S3 9.0 8.9 40 8 10 3 Scala,pasii si ponderea pentru fiecare criteriu sunt ilustrate in tabelul urmator: Criteriu Scala Pondere q p v

C1 C2 C3 C4 C5

0-10 0-10 0-50 0-10 0-10

0.4 0.25 0.15 0.1 0.1

0. 2 0. 2 4 1 5

0. 5 0. 5 9 1. 5 1

1 1 40 6 7

Matricea concordantei este(conform formulei prezentate mai sus): S1 S2 S3 S1 0.8 5 0.6 S2 0.7 5 0.3 5 S3 0.75 0.85 -

Calculam indicatorii de discordanta in raport cu fiecare criteriu pentru perechea (S1,S2): D1[1,2]=0 (9.76+0.5>9.83) D2[1,2]=1 (8+1<9.36) D3[1,2]=0 (40+9>30) D4[1,2]=0 (7+1.5>8) D5[1,2]=0.083 pentru ca 8.5+1<10 si 8.5+7>10, rezulta ca ne aflam in cazul 3 si
D5[1,2] =

Se observa ca exista un indicator de discordanta de valoare maxima(1) si deci valoarea sa de credibilitate este 0.Analog se calculeaza indicatorii si pentru celelalte variante,rezultand astfel matricea de credibilitate. S1 S1 1 S2 0.8 5 S3 0.6 S2 0 1 0.2 5 S3 0.37 0.85 1

10 8.5 1 7 1

Se observa din tabel ca valoarea maxima este =1.Atunci fie s()=0.15.Conform celor prezentate mai sus,matricea T va fi: T1 T2 T3 T1 T2 T3 1 0 0 1 1 1 0 0 1

Diferenta dintre suma elementelor de pe linie si suma celor de pe coloana este maxima pentru T2. Astfel,primul element selectat este S2.Noua matrice devine: S1 S1 1 S3 0. 6 S3 0.37 1

Pentru acest caz, =1 si fie s()=0.4.Noua matrice T va fi: T1 T3 T1 T3 1 0 1 0

Urmatorul element selectat este S1,ultimul ramanand S3.

Concluzii
Se observa ca studentul 2 cu cele mai bune rezultate la criteriile cu ponderile cele mai mari este selectat primul.Desi pasul de preferinta pentru cel de-al treilea criteriu este mai mic decat diferenta dintre punctajul lui si al celorlati,obtine prioritate deorece in raport cu primele 2 criterii, diferentele dintre punctajele celorlati si ale lui depasesc pasii de preferinta. Desi S3 are rezultate bune in general,depasindu-l pe S1 de cateva ori,este preferat acesta din urma datorita diferentei mari dintre punctajele celor 2 in raport cu primul criteriu caruia i s-a acordat o pondere de 0.4. Se observa ca in cazul criteriilor cu grad ridicat de importanta diferenta dintre p si v este mai mica decat in cazul celorlalte criterii.Explicatia consta in faptul ca se evita in acest mod posibilitatea ca un criteriu putin important sa contraatace altele mai importante decat el. Astfel,metoda ELECTRE III dovedeste rigurozitate in analiza criteriilor, conducand la un rezultat mai putin evident la prima vedere.

5. Bibliografie
(1) J Malczewski GIS and multicriteria decision analysis; (2) Juan Carlos Leyva Lopez-Pesquiza Operacional; (3) John Buchanan, Phil Sheppard - Ranking Projects Using the ELECTRE Method; (4) Thomas Saaty-Decision making with the analytical hierarchy process;