Politica de Produs

Înainte de a vorbi de politica de produs trebuie să înțelegem mai bine ce reprezintă

noțiunea de “produs” din punct de vedere al marketingului. Una dintre cele mai simple definiții
a produsului o regăsim la Philip Kotler:
„Produsul reprezintă tot ceea ce poate fi oferit pe piața, astfel încât să fie remarcat,
achiziționat sau consumat pentru a satisface o nevoie.” Putem specifica încă de la început că
un produs poate lua o formă tangibilă.
În schimb politica de produs se referă la deciziile pe care firma ta le ia în principal prin
tactici și strategii legate de produs. Toate acestea pentru a satisface  principalele categorii de
clienți și potențiali clienți. 
Acest lucru este posibil printr-o cercetare constantă în principal a concurenței și a
nevoilor si dorintelor consumatorilor. În cadrul analizei este indicat sa fim atenți și la
elementele unui produs, precum:
 Componente corporale → se referă la părțile fizice a le unui produs, în special care
pot fi măsurate. Vom fi atenți în special la calitatea materialelor și produsului final.
 Componente acorporale → includ: numele, marca, prețul, termenul de garanție,
brevetul , licența de comercializare etc.
 Comunicarea despre produs → se referă și la informațiile oferite de producător sau
comerciant către potențialii clienți, pentru a întări decizia de cumpărare.
 Imaginea produsului → cum este văzut produsul de clienții noștri. Un exercițiu foarte
util este să vedem produsul nostru și prin ochii concurenței.

Politica de Produs, alături cea de Preț, Promovare și Distribuție formează cei 4P ai

Marketingului. Combinarea eficientă a celor 4 elemente va spori șansele firmei tale să obțină
avantaje concurențiale și ulterior profit.

1
Activităţile ce compun politica de produs sunt grupate, după conţinutul lor tematic, în
următoarele ansambluri:
 Cercetarea produsului include analiza calităţii produsului din fabricaţie, precum şi din
vânzare, studiul învechirii economice a acestuia, analiza circulaţiei produsului şi
urmărirea comportării lui în utilizare sau consum, poziţionarea produsului în raport cu
produsele concurente.
Cercetarea produsului, care are în vedere atât analiza situaţiei produselor,
întreprinderii, prezente pe piaţă cât şi a celor noi, ce urmează a fi lansate într-un anumit
moment pe piaţă. Fără această componentă (corespunzătoare funcţiei premisă a
marketingului) politica de produs nu poate corespunde aşteptărilor.
Se bazează în principal pe cercetarea următoarelor elemente: 
⇢Calitatea produsului – Se referă în principal la feedback-ul oferit de clienți și
potențiali clienți asupra unui produs. Vom ține cont și de calitatea oferită de către
concurență asupra aceluiași tip produs. Iar în cazul în care avem nevoie de teste de
laborator conform legii vom îndeplini criteriile necesare.(exemplu: siguranța produsului,
igiena, proces etc.)
⇢Analizarea etapei în care produsul se află în ciclul de viață; 

⇢Poziționarea produselor față de cele ale concurenței.

 Activitatea de inovare constituie principala orientare ofensivă a politicii de produs. Ea

vizează atât produsul, cât şi descoperirea de noi materii prime, perfecţionarea
tehnologiilor de fabricaţie, dezvoltarea service-ului, stimularea capacităţilor creatoare
din cercetare şi producţie şi realizarea, în acest fel, a unui climat novator în toate
compartimentele firmei.

2
  Modelarea produsului reprezintă suma operaţiunilor prin care firma producătoare
creează identitatea bunurilor pe care le realizează. Ca element component al politicii de
produs, modelarea are mai mult o semnificaţie de raportare a produsului la cerinţele
consumatorilor, decât o interpretare tehnologică. De asemenea, modelarea include
elemente tangibile (materia primă, tehnologia de fabricaţie) şi elemente intangibile ale
produsului (funcţionalitate, economicitate, estetică), urmărind realizarea sub forma unui
prototip sau a unei machete a tuturor componentelor ce definesc un nou produs.
 Asigurarea legală a produsului cuprinde ansamblul de acţiuni juridice cu ajutorul
cărora acesta este protejat contra acţiunii de contrafacere. Principalele instrumente de
asigurare a protecţiei legale a produselor sau serviciilor sunt: brevetele de invenţie,
mărcile de fabrică, de comerţ şi de servicii, modelele de utilitate, desenele industriale,
mostrele gustative, drepturile de autor În ţara noastră, asigurarea legală a produselor se
face la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM).
 Atitudinea faţă de produsele vechi reflectă preocuparea firmei faţă de soarta
produselor cu un grad ridicat de uzură morală şi un nivel redus de rentabilitate, în
funcţie de locul ocupat în producţia şi/sau comercializarea firmei. Este important de
cunoscut nivelul rentabilităţii fiecărui produs în parte şi contribuţia adusă la totalul
profitului firmei.
 Prin reunirea deciziilor strategice şi tactice în ceea ce priveşte produsul se asigură, de
fapt, alcătuirea gamei de fabricaţie la nivelul firmei producătoare. În alcătuirea gamei
de produse va trebui să se ţină seama de rentabilitatea fiecărei componente, de
exigenţele pieţei şi de necesitatea adaptării la solicitările mediului economico-social.

Ciclul de viaţă a produsului

La modul general, ciclul de viaţă a produsului reprezintă timpul cuprins între momentul
lansării produsului pe piaţă şi cel al retragerii lui definitive de pe piaţă.
Majoritatea specialiştilor în marketing consideră că curba de viaţă a produsului poate fi
delimitată în 4 mari faze şi anume:
1. faza de lansare a produsului;
2. faza de creştere;
3. faza de maturizare;
4. faza de declin a produsului.

3
 Din punctul de vedere al marketingului, fiecare fază din ciclul de viaţă al produsului are
anumite trăsături şi caracteristici, caracteristici şi trăsături care conferă fazei un aspect
distinct şi specific în comparaţie cu restul fazelor.
a) Faza de lansare a produsului
Faza sau etapa de lansare a produsului este caracterizează perioada de produce şi
punere pe piaţă a produsului. Caracteristic pentru această etapă este faptul că vânzările
pentru acest produs cresc într-un ritm relativ lent, acest lucru având o explicaţie în faptul că
încă produsul fiind nou pe piaţă nu este cunoscut de către toţi potenţialii consumatori sau
clienţi.
Pe de altă parte, profitului înregistrat de produs în urma vânzării este mic, explicaţia
ţinând de faptul că pe de o parte volumul vânzărilor este relativ mic, iar pe de altă parte
costurile cu publicitatea şi promovarea sunt destul de mari. Cum încă nu este saturată piaţa,
preţurile de lansare pot fi ridicate.
De asemenea, în această fază, activităţile de promovare şi publicitate joacă important,
deoarece numai prin astfel de acţiuni se poate atrage atenţia potenţialilor clienţi de
beneficiile pe care noul produs le aduce consumatorilor. Prin urmare, în această fază, din
punctul de vedere al producţiei, vânzărilor şi al profitului, produsul încă nu este profitabil.
b) Faza de creştere
Caracteristic acestei faze sau etape, sunt creşterile relativ rapide ale volumului de
vânzări şi al profitului înregistrat de pe urma comercializării produsului. Dacă în prima etapă
a fazei, vânzările au un trend ascendent rapid, în cea de a 2 etapă creşterea este mai lentă.
Acest lucru se datorează în special faptului că produsul este încă nou pe piaţă iar cererea lui
este ridicată, creşterea domolindu-se odată cu creşterea gradului de saturaţi a pieţei.
Pe de altă parte, dacă la începutul fazei piaţa pentru acest produs poate fi considerată
ca fiind monopolistă, în etapa de sfârşit a fazei piaţa începe să capete un caracter de
oligopol ( încurajaţi de succesul produsului pe piaţă firmele concurente vor încerca şi ele să
lanseze produse similare ). De asemenea, datorită creşterii cererii pentru produs pe piaţă,
volumul producţiei creşte, lucru care generează o scădere a preţului unitar al produsului
(prin urmare şi al preţului de vânzare), respectiv generează o necesitate de dezvoltare a
canalelor de distribuţie şi a unor reţele de desfacere.
Din punctul de vedere al promovării, această etapă se caracterizează prin o reducere
a acestor activităţi. Totodată, având în vedere faptul că piaţa începe să fie saturată, firmele
încep a demara un proces de dezvoltare şi perfecţionare a produsului iniţial (procesul de
lărgire a gamei şi diferenţiere a produsului iniţial).
Nu în ultimul rând, această fază poate fi considerată a fi cea mai profitabilă pentru firmă din
punctul de vedere al profitului şi volumului de vânzări.
c) Faza de maturizare
Această faza se caracterizează prin faptul că majoritatea consumatorilor şi clienţilor
potenţiali ai produsului se transformă în consumatori efectivi. Dacă la începutul fazei încă
volumul vânzărilor mai creşte lent, la sfârşitul fazei vânzările încep uşor să scadă. Scăderea
vânzărilor este cauzată, în principal, de fenomenul de saturaţie a pieţei precum şi de
4
creşterea gradului de concurenţă pe piaţă.
Prin urmare, lupta concurenţială între firme creşte pentru păstrarea poziţiei sau cotei
pe piaţă iar piaţa are un caracter de polipol. Datorită luptei concurenţiale ridicate, respectiv
al gradului de saturaţie a pieţei, activitatea de marketing devine extrem de intensă, scopul
acestor activităţi fiind acela de a prelungii cât mai mult această fază. Din punctul de vedere
al promovării produsului, accentul se pune pe creşterea gradului de loialitate a clienţilor prin
promovarea şi întărirea prestigiului firmei şi al mărcii.
De asemenea, un rol important îl constituie ataşarea unor servicii conexe produsului -
cum ar fi dezvoltarea de noi servicii de garanţie şi post-garanţie, livrare şi instalare gratuită.
Nu în ultimul rând, pentru prelungirea acestei faza, firmele încep a diversifica produsul în
funcţie de segmentele de piaţă.
Prin urmare găsirea şi identificarea de noi nişe şi segmente de piaţă, ar trebui să
constituie o preocupare importantă pentru firme. Cum în această fază elasticitatea cererii în
funcţie de preţul de vânzare atinge valori maxime, preţul de vânzare devine unul dintre cele
mai importante instrumente şi strategii folosite în lupta concurenţială.

d) Faza de declin
Această fază se caracterizează, în principal, prin faptul că volumul, respectiv cererea pentru
produs scade destul de repede. Practic această fază constituie, în fapt, etapa de deces al
produsului.
Cum practic cererea pentru produs scade şi vânzările şi profitul firmei pentru acest produs
scad, lucru care face ca la un moment dat fabricaţia produsului să fie nerentabilă.
Prin urmare, scopul firmei, legat de acest produs, este de a lichida cât mai rapid stocurile
existente şi de a scoate cât mai rapid produsul din fabricaţie (reorienta fluxul de producţie
către alte produse). În această fază, activitatea de marketing scade în cea ce priveşte
promovare produsului, reorientându-se spre identificarea unor alte produse cerute de piaţă.

Strategiile în cadrul politicii de produs

Gama de produse – se referă la categoriile de produse care au caracteristici similare,

funcţionează în acelaşi mod și satisfac aceeași nevoie/dorință a consumatorilor.
În cadrul unei game de produse pot exista mai multe linii de produse. O linie are în
componenţă produse omogene din punct de vedere al materiei prime sau al tehnologiei de
fabricaţie. Având în vedere elementele mai sus prezentate, se pot definii dimensiunile gamei
de produse:
 Lungimea, este dată efectivul de produse distincte din cadrul întregii game de
produse;
 Lărgimea, este reprezentată de suma numărului de linii de produse din cadrul gamei;
 Profunzimea, constă în identificarea numărului de produse distincte din cadrul
fiecărei linii de fabricaţie.

5
 De exemplu, în cazul unei întreprinderi care două linii de fabricaţie: cămăşi bărbaţi (5 produse) şi
costume bărbaţi (10 produse), dimensiunile gamei de produse sunt:
 Lungimea = 15
 Lărgimea = 2
 Profunzimea = 5; 10

Strategia de produs  putem sa spunem că este cea mai importantă, fără ea celelalte
nu ar avea sens.

Opțiunile strategice ale firmei în cazul politicii de produs vor fi influențate principal de
conducerea firmei. În alegerea unei strategii optime de produs va fi util să ținem cont de toți
factorii care pot influența un produs, cei mai importanți sunt:
 obiectivele inițiale ale firmei 
 consumatori și piața
 capacitatea de producție și tehnologia
 resurse financiare și materiale 
 punctele forte ale companiei tale
 portofoliul actual de produse al companiei

   Strategiile de produs sunt structurate pe trei categorii importante:

1.Dimensiunea și structura gamei de produse
2.Nivelul calitativ al produselor
3.Gradul de actualizare a gamei de produse

6
 Iată câteva dintre cele mai importante strategii, pe care le poți folosi în diferite situați:

1.În funcție de dimensiunea și structura categoriei de produs vom avea: (Exemplu: gama

= categorie → Lactate)
 Strategia de selecție a gamei de produs– Te ajută atunci cand vrei să te concentrezi
pe un număr restrâns de produse dintr-o gama.     
 Strategia de stabilitate a gamei de produs – Te ajută cand iti doresti să menții în
continuare doar produsele din gama respectivă spre comercializare.
 Strategia diversificării – este utilă cand vrei să crești numărul de produse
comercializate sau să optimizezi costurile de producție/desfacere a produselor.Aceasta
strategie se poate realiza pe mai multe planuri, precum:
Diversificare orizontală – Aplicănd aceasta strategie poți achiziționa sau dezvolta
produse noi pe care ulterior le vei comercializa clienților actuali sau potențialilor
consumatori.
Diversificare verticala: → Te ajută in momentul in care vrei sa îți extinzi compania
eliminănd o etapă/mai multe a furnizorilor sau distribuitorilor.
a)Diversificare în amonte: – când vrei să produci toate sau anumite materii prime, oferite de
furnizori până atunci.
b)Diversificare în aval:- când vrei să vinzi direct consumatorului final sau prin mai puțini
distribuitori. 
Diversificarea pe lateral – presupune dezvoltarea gamei de produse în direcții conexe
structurii de baza.(exemplu: Vinzi sucuri și te gandesti sa vinzi și siropuri)

2.În funcție de nivelul calitativ al produselor poți aplica strategii precum:

 Strategia de adaptare a calității produselor – ne vom adapta produsele la cerințele,
în principal ale consumatorilor actuali cât și potențiali.
 Strategia de diferențiere calitativă a produselor – față de oferta celorlalți competitori
astfel ne vom concentra pe o nișă (ex;produse de lux) sau pe mai multe.
 Strategia de menținere calitativă – trebuie sa ne menținem concentrare pe calitatea
produselor principale. Aceasta strategie o întâlnim de multe ori la firmele care dețin o cotă
mare din piața, au deja produse apreciate de mulți consumatori.

3.În funcție de gradul de înnoire a produselor vei putea aplica următoarele strategii
sugestive, precum:
 strategia menținerii constante a gradului de noutate al produselor – o regăsim într-o
piață  foarte competitivă și inovativa, ale căror produse au o durată de viață mică(ex;
Laptopuri- apar noi modele mai performante, foarte repede). 

7
 strategia perfecționării produselor – te ajută să adaptezi produsul la noile nevoi și
dorințe ale clienților.
 strategia “lansare“ de noi produse – o poți folosi de obicei în schimbul produselor
vechi și care au devenit nerentabile.

In functie de procesele de innoire si diversificare sortimentala, strategiile de produs pot fi:

a) strategia stabilitatii sortimentale - isi propune pastrarea si consolidarea pozitiei
castigate de intreprinderea producatoare si exportatoare pe piata externa, urmarind intarirea
prestigiului castigat din partea consumatorilor. Se recomanda a fi utilizata in primele faze ale
ciclului de viata a produsului.
b) strategia restrangerii sortimentale - are ca obiectiv simplificarea structurii
sortimentale a marfurilor din fabricatie care sa permita totusi o demarcatie intre produse. Ea
urmareste o concentrare a eforturilor intreprinderii in conditiile in care si din partea consu-
matorilor exista o coincidenta de interese (dificultati in intretinere, consum mare de energie,
etc.).
c) strategia diversificarii sortimentale - practicata in fazele de crestere si maturitate a
produsului, isi propune satisfacerea unui numar cat mai mare de cumparatori. Se refera la
tipodimensiuni, modele, culoare, ambalaj, module, etc.

In ceea ce priveste gradul de noutate al produselor intreprinderii, aceasta poate adopta

urmatoarele strategii:
a)     strategia innoirii produselor - se recomanda a fi aplicata in faze de maturitate a
ciclului de viata prin inlocuirea produselor imbatranite, uzate moral cu altele noi. Citam
exemplul ciorapilor de naylon si a decoratiunilor interioare.
b)     strategia perfectionarii produselor - urmareste atragerea unor noi segmente de
consumatori. Exemple pot fi citate numeroase: la tigarete adaptarea filtrului, tigarete lungi, etc.;
detergenti parfumati, biodegradabili cu apret, etc.; la medicamente, efectul retard, etc.
c) strategia mentinerii structurii calitative a produselor si sortimentelor

In afara de aceste alternative strategice, legate de gama sortimentala si noutatea

produselor, intreprinderea poate opta si pentru alte variante strategice. Intre acestea
mentionam strategia segmentarii pietei.

Strategii ale politicii de produs

Legat de ciclul de viaţă a produsului, anumiţi specialişti propun 4 seturi de strategii de

marketing, seturi de strategii specifice celor 4 faze ale produsului.
În acest sens, Kotler (1999) propune următoarele strategii de marketing:
1. Strategii de marketing legate de faza de lansare a produsului;
2. Strategii de marketing legate de faza de creştere a produsului;
3. Strategii de marketing legate de faza de maturizare a produsului;
8
 4. Strategii de marketing legate de faza de declin a produsului.

1. Strategii de marketing legate de faza de lansare a produsului.

Aceste strategii se compun dintr-un set de 4 strategii de marketing care sunt potrivite a fi
folosite în faza de lansare a produsului.
Cele 4 strategii se fundamentează pe 2 elemente şi anume: 1).
nivelul preţului de vânzare;
2). intensitatea acţiunilor de promovare a produsului.

1. Strategia de "smântânire rapidă" - presupune lansarea produsului pe piaţă la un preţ

ridicat şi cu o promovare intensă. Dacă promovare urmăreşte saturarea pieţei cât mai
rapidă, preţul ridicat urmăreşte satisfacerea segmentelor de clienţi cu venituri mari. În acest
sens, încă pe perioada de lansare produsul devine extrem de cunoscut şi generează un
profit relativ ridicat.
2. Strategia de "smântânire lentă" - presupune lansarea produsului pe piaţă la un preţ
ridicat şi cu o promovare scăzută. Această strategie se pretează în cazul mărcilor şi
firmelor cu un renume extrem de pozitiv, renume care conferă o
garanţie în cea ce priveşte calitatea şi gradul ridicat de satisfacere a nevoilor (imagine
pozitivă/loialitate). În acest caz, activitatea de promovare este redusă, lucru care diminuează
estrem de mult cheltuielile şi costurile aferente produsului.
3. Strategia de "penetrare rapidă" - această strategie se caracterizează prin preţuri
scăzute şi o intensă activitate de promovare. În acest sens, strategia bazată pe preţurile mici
şi un grad mare de promovare asigură penetrarea mult mai rapidă, pe mai multe segmente
de piaţă, faţă de alte strategii.
4. Strategia de "penetrare lentă" - această strategie se bazează pe o politică de preţuri
mici şi o scăzută activitate de promovare. În general, această strategie se aplică atunci când
produsul este cunoscut şi segmentul de clienţi este extrem de sensibil la preţ, iar concurenţa
este mică spre moderată.
Problema alegerii strategiei de marketing constă în adaptarea acestei strategii la
caracteristicile şi specificul produsului, respectiv la condiţiile şi specificul firmei. Aşa cum se
poate observa, o parte dintre strategii se bazează pe acţiuni agresive şi rapide, în timp ce

9
 restul strategiilor au un caracter mai puţin agresiv. De asemenea, acolo unde segmentele
de clienţi au o "sensibilitate" ridicată faţă de preţ, firmele vor căuta a aplica o strategie de
lansare cu preţuri mici. În schimb, acolo unde marca şi imaginea produsului şi al firmei sunt
cunoscute şi remarcate ca fiind de calitate, firmele vor căuta a folosi strategii bazate pe
preţuri mari de vânzare şi promovare redusă. Trebuie, totuşi, să atragem atenţia asupra
faptului că, alegerea unei anumite strategii de marketing în faza de lansare poate influenţa
şi pune amprenta asupra modului ulterior de comportare a produsului pe piaţă. În acest
sens, există riscul ca folosirea unei strategii de "smântânire rapidă" să satureze prematur
piaţa, lucru care riscă sa sacrifice vânzările şi profitul pe terme lung.

2. Strategii de marketing legate de faza creştere a produsului

Aceste strategii de marketing ţin cont de particularitatea fazei şi anume de creşterea
rapidă a vânzărilor şi al profitului. În acest sens, strategiile de marketing ar trebui să se
bazeze pe următoarele elemente:
a) Îmbunătăţirea treptată şi continuă a calităţii produsului, respectiv
îmbunătăţirea tuturor caracteristicilor şi al design-lui;
b) Penetrarea de noi pieţe şi segmente de piaţă;
c) Intensificarea acţiunilor de promovare - popularizarea produsului;
d) Diversificarea şi dezvoltarea canalelor de distribuţie;
e) Crearea şi dezvoltarea unei imagini pozitive pentru produs;
f) Acoperirea capacităţilor de producţie la maxim;
g) Demararea acţiunilor care contribui la creşterea loialităţii clienţilor faţă de produs
3. Strategii de marketing legate de faza de maturizare a produsului
Orice strategie de marketing privind această fază de dezvoltare a produsului va trebui
să ţină cont de faptul că piaţa începe a fi saturată iar concurenţa să se manifeste mai
pregnant.
În acest sens, Kotler (1999) propune 2 tipuri de strategii de marketing, strategii care
vizează următoarele:
1. Lărgirea pieţei de desface a produsului
- atragerea de nonconsumatori prin acţiuni de marketing specifice care au ca drept scop
convingerea lor despre avantajele utilizării produsului în comparaţie cu alte produse similare
sau de substitut;
- pătrunderea sau penetrarea pe noi segmente de piaţă;
- atragerea şi cucerirea clienţilor concurenţei.
- convingerea consumatorilor efectiv de a utiliza mai frecvent produsul
2. Modificarea produsului
- sporirea calităţii caracteristicilor produsului
- dezvoltarea produsului pentru a fi utilizat şi în alte scopuri
La cele 2 tipuri de strategii de marketing mai putem adăuga încă o nouă strategie de
marketing şi anume consolidarea imaginii produsului şi creşterea gradului de loializare şi
satisfacţie.
De altfel, un client extrem de satisfăcut se poate transforma rapid într-un client loial, evident
10
 apelând la anumite acţiuni de marketing specifice. Un client loial are o certă valoare pentru o
firmă în sensul că un client loial produsului va aduce (va atrage) un număr de 5 clienţi
potenţial în timp ce un client neloial nu va atrage nici nu client ( de multe ori va îndepărta
potenţialii clienţi).

4. Strategii de marketing legate de faza de declin a produsului

Strategiile de marketing pentru această fază privesc acţiuni care să prelungească
retragerea bruscă de pe piaţă a produsului, respectiv o "forţare" a producerii de venituri şi
profituri de pe urma unui produs care începe să nu se mai caută pe piaţă. Cu alte cuvinte,
strategiile caută să întreţină un declin lent al produsului.
Inevitabil, declinul pe piaţă a unui produs implică anumite probleme. Elaborarea unor
strategii optime pentru produs, aflat în această fază trebuie să ţină seama de anumite
criterii, respectiv presupune cunoaşterea exactă şi corectă a pragului ieşirii de pe piaţă
(momentul în care produsul nu mai poate fi vândut deloc), cunoaşterea şi previziunea cât
mai corectă a declinului produsului, cunoaşterea şi previziunea pieţei.
Pe de altă parte, strategia de marketing va trebui să ţină seama de poziţia firmei pe
piaţă şi evoluţia pieţei. În acest sens, dacă firma acţionează pe o piaţă aflată în declin, dar,
în cadrul pieţei, deţine o poziţie solidă, acesta va opta, probabil, pentru o strategie de
retragere selectivă. În schimb, dacă firma acţionează pe o piaţă în expansiune şi deţine o
poziţie pe piaţă puternică, cu toate că produsul este demodat, acesta va căuta pentru
menţinerea investiţiilor pentru, să-şi consolideze şi mai mult poziţia.
Legat de strategiile privind produsul în această fază, având în vedere faptul că
produsul îşi va înceta până la urmă ciclul lui de viaţă, strategia cuprinde următoarele
aspecte:
1. Reducerea treptată a preţurilor şi profitului generat de produs;
2. Atacarea de noi pieţe şi segmente de piaţă cu consumatori extrem de sensibili la preţ;
3. Vânzarea altor firme a licenţei sau mărci privitor la fabricarea şi utilizarea produsului
(drept de fabricare şi folosire);
4. Retragerea treptată a produsului şi pregătirea încetării fabricaţiei;
5. Pregătirea şi reprofilarea capacităţilor de producţie pentru noile produse;
6. Analiza şi dimensionarea stocurilor pieselor de schimb şi a serviciile postgaranţie în
strânsă legătură cu volumul de produse aflate în utilizare pe piaţă.

11