Produsele si serviciile, în sens larg bunurile economice, joaca un rol hotarâtor în

satisfacerea trebuintelor tot mai ample si mai variate ale indivizilor si ale societatii în
ansamblul ei. Pe masura progresului societatii, creste în ritm ascendent numarul si
gama
produselor pe care le utilizam.

Politica de produs reprezinta conduita pe care o adopta firma referitor la

dimensiunile, structura si evolutia gamei de produse si servicii ce fac obiectul propriei
sale activitati,atitudini ce se raporteaza permanent la cerintele mediului de piata, la
tendintele manifestate de ceilalti concurenti.

Strategia produsului constituie punctul de plecare si baza întregii activitati a

întreprinderii în orice ramura a economiei nationale. Aceasta se explica prin faptul ca
dintre toate problemele unei întreprinderi, cea mai importanta este determinarea
programului de productie al acesteia.

Se stie ca pentru desfasurarea activitatii,fiecare întreprindere dispune de o anumita

cantitate de resurse materiale,umane si financiare. Ea poate combina aceste resurse
în procesul de productie,în diferite variante,în functie de gama sortimentala pe care o
alege si de cantitatile pe care le produce din fiecare sortiment.

Alegerea gamei sortimentale, mai ales atunci când este vorba de produse noi,este
astazi o problema deosebit de complexa, datorita faptului ca procesul tehnico-
stiintific contemporan determina o mare diversificare, atât a produselor care apar pe
piata cât si a cerintelor si pretentiilor consumatorilor. Principala conditie pentru ca un
produs nou sa reprezinte o reusita pentru producator, este ca acesta sa fie superior
din punct de vedere tehnic si functional fata de produsele deja existente pe piata. De
asemenea, reusita depinde si de masura în care produsele noi satisfac cerintele si
preferintele consumatorilor. In sfârsit succesul lansarii unor noi produse este
conditionat si de ceea ce îsi propun si alte întreprinderi în programul lor de productie.

Din aceasta cauza, paralel cu descoperirea nevoilor imediate si de perspectiva ale

pietei, întreprinderea trebuie sa studieze permanent produsele similare ale unor
întreprinderi existente pe piata sau în curs de aparitie. Prin obtinerea si analiza unor
astfel de informatii, întreprinderea îsi poate stabili viitoarea strategie de produs. O
asemenea strategie reuneste un numar mare de decizii, între care cele mai importante
se refera la: gama sortimentala, politica si structura preturilor, serviciile post vânzare,
modernizarea si înlocuirea produselor vechi, introducerea produselor noi,etc.,tinându-
se seama de fazele specifice ale ciclului de viata a produselor (lansare,
crestere,maturitate-saturatie, declin).

În functie de scopul urmarit, strategiile de produs se împart în urmatoarele categorii:

 1. a) Strategii de crestere,acelea care urmaresc marirea volumului sau gamei de
activitate a întreprinderii. Asemenea strategii se pot realiza prin saturarea
pietelor existente cu produse deja existente în gama de fabricatie a
întreprinderii sau prin penetrarea pe piete noi, prin diversificarea produselor si
pe aceasta baza prin expansiunea la nivelul diferitelor segmente de
consumatori, regiuni, tari; printr-o mai mare integrare cu reteaua de distributie
(de exemplu deschiderea unor magazine proprii de prezentare si desfacere).
Centrul de greutate al promovarii se muta în mod treptat de la prezentarea,
popularizarea produsului, pe convingerea cumparatorilor, amplificarea dorintei
lor de cumparare. Treptat se pot opera reduceri de preturi pentru a atrage si
segmentele sensibile fata de pret. Prin astfel de strategii se poate amplifica
capacitatea concurentiala a produsului, a firmei, a marcii.
2. b) Strategii de selectie,acelea care au în vedere pe de o parte scoaterea din
fabricatie a produselor aflate în faza de declin, a caror cerere este în scadere si
pe de alta parte alegerea din diferite alternative de produse noi.O strategie de
selectie are de asemenea în vedere patrunderea numai pe acele segmente de
piata care ofera cele mai mari avantaje pe termen lung.Retragerea produsului
trebuie pregatita în cele mai mici amanunte si presupune parcurgerea mai
multor etape:

. Pregatirea încetarii fabricatiei, când se iau decizii privind modalitatile de

lichidare a stocurilor, reprofilarea si utilizarea capacitatilor de productie eliberate,
durata perioadei cât mai continua fabricarea si ofertarea pieselor de schimb (daca
este cazul) si/sau a unor produse complementare;

. Informarea tuturor verigilor de pe diferitele canale de distributie

Informarea consumatorilor si sfatuirea lor cu privire la posibilitatile de reprofilare;

Daca firma producatoare ofera un nou produs superior care înlocuieste pe cel retras,
se declanseaza amplul proces de pregatire pentru primirea favorabila de catre
distribuitori si consumatori.

În cadrul procesului de retragere se au în vedere, de regula, trei obiective: neafectarea

în mod negativ a imaginii firmei producatoare,a celei comerciale ci dimpotriva; sa nu
afecteze interesele consumatorilor; procesul în ansamblu sa fie profitabil sau în cazuri
exceptionale (de ex. o prabusire brusca) sa se realizeze cu pierderi minime.

1. c) Strategii ale productivitatii,acelea care vizeaza îmbunatatirea produselor si

utilizarea lor, îmbunatatirea productiei sau a metodelor de organizare si
conducere aîntreprinderii.Strategia dezvoltarii produsului implica produse noi,
pentru piete existente, ea se poate realiza prin:
. Inovatii majore, care comporta riscuri mari,dar si profitul realizat în caz de
succes poate fi considerabil;

. Afaceri noi;

. Lansarea unui produs nou pe o piata existenta, firma utilizând clientii existenti
pentru a vinde si alte produse;

. Extinderea liniei de produse;

. Îmbunatatirea produsului, în sensul modificarii unora sau a tuturor

caracteristicilor de baza ale produsului;

. Modificarea stilului produsului, care implica modificari neesentiale ale unor

elemente tangibile de produs.

Practica a demonstrat ca cele mai mari incertitudini si cele mai mari riscuri planeaza
asupra strategiilor de crestere si mai ales a strategiilor de lansare a produselor noi
care definesc tipurile de produse pe care le va fabrica întreprinderea valorificând
oportuniatile proprii în cadrul restrictiilor mediului sau economic.

2.2.2. Inovatia

Pentru ca rezultatele strategiei de produs a întreprinderii sa corespunda obiectivelor

propuse, unul din factorii în functie de care aceasta trebuie sa-si orienteze actiunile,
este etapa de viata a fiecarui produs.

Dupa cum se stie, majoritatea produselor au un anumit ciclu de viata, compus din
mai multe faze: lansare, crestere, maturitate, saturare si declin. Ciclul de viata al
produsului este intervalul de timp cuprins între momentul lansarii unui produs pe
piata si cel al retragerii sale definitive de pe piata respectiva. Durata de viata a oricarui
produs este finita, de-a lungul duratei de viata putem identifica mai multe etape. În
fiecare dintre aceste etape, volumul comercializarii si nivelul profitului sunt variabile.
Comercializarea cu succes a produsului presupune actiuni, strategii si tactici de
marketing specifice etapelor parcurse. În diferitele faze ale ciclului de viata sunt
diferite sau cel putin nuantate fenomenele si procesele de piata întâlnite, se impun
politici financiare, strategii de productie, canale de marketing diferite.

Durata ciclului de viata a unui produs si a fazelor acestuia, depind fara îndoiala si de
natura produsului. Dar în epoca noastra, aceasta este influentata foarte mult de
consecintele revolutiei tehnico-stiintifice, care reduce foarte mult acest ciclu.
Futurologii prevad ca peste 50% din produsele care se vor utiliza în urmatorii 10 ani
în tarile dezvoltate din punct de vedere economic nu exista înca pe piata.
Pentru fiecare întreprindere, din analiza ciclului de viata al unui produs, se nasc
ideile pentru relansarea la momentul oportun a produsului, schimbarea destinatiei
sale, orientarea acestuia spre alte segmente de cumparatori, etc. Ciclul de viata
orienteaza întreprinderea si asupra lansarii unor noi produse, iar în conditiile actuale,
ca o consecinta a diminuarii accentuate a duratei ciclului de viata al produselor aflate
în fabricatie, în fata tuturor întreprinderilor se impune în mod deosebit necesitatea
dezvoltarii permanenete a produselor noi, introducerea în productie si lansarea pe
piata a acestora. Important este si faptul ca mediul industrial actual sporeste si gradul
de risc cuprins în lantul noilor produse, fapt care duce la un înalt grad de "mortalitate
infantila" a produselor.

Asadar, pentru a asigura un grad de rentabilitate ridicat si continuu, întreprinderile

trebuie sa asigure înlocuirea tuturor produselor existente în fabricatie înainte ca ele sa
ajunga în faza de declin. O astfel de actiune raspunde nu numai intereselor
întreprinderii ci si ale societatii în ansamblu si ale fiecarui individ în parte.

Instrumentul principal al realizarii acestui obiectiv major al întreprinderii este inovatia.

Ideile unui nou produs în cazul produselor de mare consumatie se nasc fie în cadrul
serviciilor de cercetare-dezvoltare, fie în cadrul celor de marketing. Produsele noi care
au la origine cercetarea-dezvoltarea, pot proveni din transpunerea unei tehnologii
utilizate într-un alt sector,din dorinta de a realiza un produs care exista deja în alte
tari sau din crearea unui produs care a întrunit un ansamblu de caracteristici date.
Produsele care se nasc în cadrul compartimentelor de marketing sunt mult mai
diverse, si rezulta în urma prelucrarii informatiilor culese din studiile de piata si
formularea pe aceasta baza a unui nou concept de produs adaptat unei anumite
clientele. Studiile de piata pot conduce la constatarea existentei unei frecvente
ridicate a cererii sau folosirii pentru o anumita caracteristica sau combinatie de
caracteristici,ceea ce genereaza ca este nevoie de o forma speciala de produs. De
asemenea se poate elabora conceptul unui nou produs si pe baza studierii replicii
consumatorilor fata de intrarea pe piata a unui nou concurent sau din dorinta de a
extinde unele caracteristici care s-au relevat fructuoase la o alta categorie de produse.
La acest nivel, produsul potential este un produs psihic în cautarea unei conditionari,
a unui nume, a unei campanii publicitare si a unui plan de marketing sau chiar a unui
concept. Putem avea deci un produs fara concept sau un concept fara produs. De aici
ideea pentru ca noul produs sa fie efectiv realizat si lansat pe piata este necesar sa
întruneasca aprobarea concomitenta a serviciului de marketing, compartimentului de
cercetare-dezvoltare, cel al studiilor de piata si al agentiilor de publicitate,
compartimente care au orizonturi dintre cele mai diferite.

Procesul complex al inovatiei care merge de la cercetarea stiintifica la studiul pietei,

dezvoltare, prototip, statie pilot si pâna la lansarea produselor noi pe piata este lung
si greu, cele mai mari eforturi fiind reclamate în faza industrializarii rezultatelor cererii.
Pentru ca o inovatie sa vada lumina zilei, trebuie sa fie întrunite un numar de conditii,
din care doua sunt esentiale:

. factorii responsabili ai acestor inovatii trebuie sa fie dispusi sa-si asume riscul
pentru darea lor în folosinta.

. ei trebuie sa dispuna de resurse financiare, materiale si umane necesare lansarii

în fabricatie a unui nou produs.

Daca se concepe corect programul de dezvoltare si se asigura dirijarea ei

competenta, se poate reduce la minimum riscul prezentat de inovatie. Patru factori
pot concura la acest lucru:

. prezenta unei echipe competente de specialisti pentru selectarea corecta a

proiectelor;

. un buget de marketing convenabil;

. existenta unor modele de planificare si previziune a vânzarilor noului produs;

. organizarea eficienta a cercetarii si dezvoltarii.

In general, istoria unui produs se poate rezuma la urmatoarele faze: cautarea ideilor,
filtrarea si selectarea celor mai bune variante, analiza variantelor alese prin
aprofundari succesive si lansarea propriu-zisa.

1. a) Cautarea ideilor

Ideile noilor produse se nasc dintr-o combinatie a imaginatiei creatoare, a

cunostiintelor tehnologice, a efectuarii judicioase, a observarii nevoilor profunde ale
pietei.

Activitatea de cautare a ideilor de produse noi cade în general în sarcina unor grupuri
de creativitate si se desfasoara prin folosirea tehnicilor de previziune si planificare
tehnologica, precum si pe baza studiului nevoii, plecând de la structura pietei
existente, calitatile produsului existent apreciat de catre consumatori si posibilitatile
de îmbunatatire a acestora.

De obicei, noile idei sunt rezultatul imaginatiei sau hazardului. Exploatarea sistematica
a resurselor imaginatiei si hazardului se face cu ajutorul unor tehnici cum ar fi:
brainstormingul, sinectica, inventica, etc.

Prognoza tehnica studiaza posibilitatea aparitiei unui eveniment tehnic, sub rezerva
unei informatii asupra perioadei si mijloacelor puse în cauza. Metodele sale amintesc
de geneza previziunii economice: fie ca se ataseaza de o caracteristica psihica a unui
proces si se proiecteaza în timp istoria sa observata-exploatarea tendintei, fie ea se
adreseaza unui grup de experti-metoda Delphi sau metoda intuitiva a previziunii
tehnologice.

1. b)Filtrarea si selectarea ideilor

De cele mai multe ori numarul de idei plauzibile depaseste mult posibilitatile
întreprinderii si reclama fiind necesar un filtraj care sa previna esecurile înainte de
angajarea întreprinderii în cheltuieli de dezvoltare. Cele mai adecvate metode în
vederea realiarii filtrajului ideilor de produse noi sunt la ora actuala urmatoarele:

. analiza pragului de rentabilitate

. analiza beneficiului

În cazul folosirii analizei pragului de rentabilitate, alegerea noului produs se

aseamana foarte mult cu cea a unei investitii, fiind vorba de compararea unei
cheltuieli imediate si definitive cu un venit viitor si mai ales incert. Incertitudinea leaga
în esenta de piata noului produs, adica de cantitatea care se va putea vinde din acest
produs în cursul diverselor faze ale ciclului sau de viata, face ca majoritatea calculelor
sa se concentreze asupra acestei variabile.

În masura în care atentia organelor de decizie se concentreaza asupra aspectului

financiar al proiectului, tehnica de clasament si selectie a ideilor de produse noi este
cea a rentabilitatii investitiei. Se defineste un prag de rentabilitate a investitiei si se
clasifica proiectele în functie de randamentul lor prin compararea investitiilor
necesare cu resursele financiare ale întreprinderii în cauza.

În cazul analizei beneficiului se porneste de la un recensamânt al factorilor care joaca

un anumit rol în succesul noului produs. Atribuind fiecarui factor o pondere specifica
subiectiva, organele de decizie determina o pondere medie si un clasament pe baza
caruia se face selectia produselor, în asa fel încât sa se renunte la toate proiectele care
sunt sortite esecului si sa se pastreze numai acele produse a caror comercializare va
avea succes.

De ajutor real pentru organul de decizie este si analiza discriminatorie a politicilor de

alegere folosite în trecut si care au asigurat cele mai bune rezultate, definindu-se
astfel sistemul de notatie si nota minima corespunzatoare pragului de rentabilitate.
De la acest prag de rentabilitate costul probabil al abordarii este superior celui al
lansarii, trebuie sa se lanseze deci un produs nou.

1. c)Analiza proiectelor

Date fiind anumite piete, sarcina analizei este sa individualizeze si sa specifice acele
produse care se adapteaza cel mai bine cerintelor acestei piete. Este vorba de a se
individualiza permanent caracteristicile pietei pentru a se putea stabili un raport
optim între produsele unei întreprinderi si componentele pietei, adica în ultima
instanta consumatorii.

Analiza trebuie sa aiba în vedere patru categorii de factori: ai cererii, pretului de cost,
beneficiului si ai deciziei. Cererea este legala de un plan de marketing de referinta si
vizeaza cantitatile din noul produs care se vor vinde în cursul perioadelor viitoare. Prin
intermediul functiilor de raspuns se poate estima rezultatul lansarii, tinându-se seama
de abaterile de la acest plan, concurenta si interdependenta cu celelalte produse.
Pretul de cost este o functie a tehnicii si a instalatiilor utilizate. Beneficiul va apare
esalonat în timp si se poate estima fie diferential, fie actualizat. In cadrul estimarilor
diferentiale, se masoara decalajul dintre beneficiul total adus dupa lansare si
beneficiul total care s-ar obtine în cazul în care noul produs nu ar fi lansat.

Decizia de lansare va fi luata în functie de randamentul probabil al investitiei, dar mai

ales din incertitudinile asociate de beneficiu, care pot proveni din erorile
experientelor, imprecizia artistica si slaba cunoastere a viitorului. Scopul studiilor
efectuate este ameliorarea beneficiului si/sau diminuarea incertitudinilor asociate,
incertitudinea fiind masurata prin variatia distributiei beneficiului.

Prin combinarea beneficiului, incertitudinii, investitiilor personale si a nivelurilor

acceptate ale riscurilor exprimate în termeni de probabilitate se pot elabora regulile
de decizie în cazul în care beneficiul actualizat întrece investitia; în cazul în care
investitia este mai mare decât beneficiul diferential actualizat se va decide
abandonarea produsului.

1. d)Lansarea pe piata

Dezvoltarea si lansarea unui produs pune în miscare numerosi participanti care provin
din diverse servicii ale întreprinderii, cât si din exterior. Colaboratorii desfasoara cele
mai diverse activitati: cercetare, fabricatie, finante, anchete, actiuni promotionale, etc.
Cea mai dificila problema a lansarii noului produs este concilierea tuturor punctelor
de vedere divergente în scopul asigurarii succesului deplin în toate planurile.

Dezvoltarea unui produs trece prin mai multe faze. Dupa retinerea ideii urmeaza
dezvoltarea tehnica a produsului, analiza financiara, lansarile de încercare, studiul
diverselor politici concurente pe planul marketingului - distributie,
publicitate,promovare, preturi, etc.

Strânsa interconexiune a acestor actiuni a caror rezultate au efecte retroactive una

asupra celeilalte ridica complexe probleme decizionale fiind necesara o perfecta
coordonare a diverselor sectoare ale întreprinderii în cauza.
În planificarea si coordonarea lansarii noilor produse, de un real folos este metoda
PERT, care este preluata din ingineria militara si începând cu anul 1958 cunoaste o
mare generalizare în constructii si industrie. Metoda PERT permite urmarirea în
permanenta a derularii operatiunilor de lansare si deci începerea fiecarei actiuni în
timp optim, masurarea eventualelor decalaje (avansuri sau întârzieri) fata de plan si
efectuarea unei urmariri eficiente a derularii executarii produselor.

Lansarea unui produs nou trece prin etape decizionare succesive, în cadrul carora,
responsabilii deciziei evalueaza rezultatele obtinute pâna în momentul respectiv si în
functie de ele hotarasc continuarea sau oprirea actiunii. În felul acesta diferitele
secvente de activitate paralele se grupeaza într-un punct comun asteptând decizia de
continuare, reteaua luând aspectul unui cuib de viespi. Pentru fiecare actiune se
planifica o anumita perioada de realizare, respectarea datelor finale având o
importanta capitala pentru succesul lansarii.

În general, când o întreprindere este interesata numai în lansarea unui singur produs,
caracterul prioritar al operatiunii îi asigura mijloacele care-i sunt necesare. În cazul
realizarii simultane a mai multor produse pe an (de exemplu cazul unei întreprinderi
care produce bunuri de larg consum), resursele de echipament, materii prime si forta
de munca sunt la dispozitia întregului ansamblu de actiuni. În acest caz sarcina firmei
este de a respecta nivelurile de disponibilitate existente, suprimând actiunile care
antreneaza întârzieri sau suprasolicita resursele sale pe de o parte,si evitând
subfolosirea acestor resurse, pe de alta parte.

De obicei retelele PERT comporta un numar mic de sarcini, calculele efectuându-se

uneori chiar manual, în acest caz ele au o alura liniara. Când însa analiza se
aprofundeaza, reteaua traduce o serie de interconexiuni, prezentându-se sub forma
de subrete legate prin etape sau sarcini decizionale care jaloneaza realitatea. Deseori
operatiile conduse se pot reduce pentru o întreprindere la un numar mic de proiecte-
tip carora le corespund retele standard.

Unele sarcini au durate relativ fixe si usor de estimat. Pentru altele însa, a caror durata
este foarte variabila si dificil de prevazut se va utiliza o tehnica statistica cu trei
estimari de durata (optimista, verosimila, pesimista) pentru fiecare estimare existând
un plan de schimb corespunzator diferitelor puncte de vedere asupra rezultatelor.

Succesul unei strategii de lansare depinde în cea mai mare parte de întelegerea
fara eroare si cât mai operativ posibil a mecanismelor pietei de catre toti responsabilii
deciziilor de marketing. In general experienta responsabilitatilor lansarii este
imperfecta, deoarece produsul are întotdeauna caracteristici mai mult sau mai putin
noi care îngreuneaza sau fac chiar imposibila o simpla comparare cu situatiile
anterioare. Deciziile de lansare au efecte imediate si ireversibile fiind aproape
imposibil de a se reusi o lansare dupa un prim esec. De aici rezulta marea importanta
a traducerii corecte a tuturor ipotezelor facute asupra mecanismelor pietei sub forma
unui model, a unei structuri logice a legaturilor dintre toate actiunile
firmelor concurente si toate raspunsurile pietei. Dispunând de un asemenea model,
un computer poate simula care va fi volumul vânzarilor noului produs în cazul
aplicarii diferitelor planuri de marketing.

Plecând de la evolutia pietei potentiale, managerul trebuie sa hotarasca daca lansarea

va avea loc sau nu. Bineînteles decizia finala nu este luata odata pentru totdeauna.
Pe parcursul definirii produsului pe plan tehnic si publicitar se fac si estimarile
financiare pe baza unor teste fragmentare asupra consumatorilor potentiali, iar prin
prisma acestor evaluari, se continua dezvoltarea produsului sau se întrerupe si se
trece eventual la alt proiect. Decizia de lansare finala intervine în urma unor suite de
teste complete, de exemplu cele efectuate pe o piata test. Prin aceste teste se
urmareste sa se cunoasca în primul rând care va fi volumul vânzarilor luna de luna, un
anumit timp (2-3ani), precum si cheltuielile corespunzatoare, inclusiv cele de
productie, publicitate, distributie, promovare. Reactiile posibile ale distribuitorilor si
consumatorilor potentiali fata de noul produs se sintetizeaza în bilanturi previzionale
care permit sa se evalueze pentru fiecare perioada volumul probabil al profiturilor si
pierderilor.

Mai dificila este previzionarea reactiilor concurentei. Singura posibilitate existenta

este luarea în consideratie a mai multor variante de strategii posibile si evaluarea
rezultatelor aplicarii fiecareia dintre ele. În aceasta faza, de un real folos, se dovedeste
a fi analiza bayesiana.

Dupa ce s-a finalizat bugetul de lansare a existat o infinitate de moduri de repartizare

a acestuia între diferitele actiuni de marketing, precum si de esalonare în timp a
cheltuielilor. Din aceste variante, managerul trebuie sa stie sa aleaga cea mai buna
strategie de lansare. În cadrul unei actiuni de lansare se ridica problema repartizarii
tipurilor de vânzari între diferitele canale de distributie sau între diferitele tipuri de
magazine, alocarea publicitatii asupra locurilor de vânzare, alegerea diferitelor
planuri-media si determinarea ponderilor acordate mesajelor publicitare ale
diferitelor teme posibile, concentrarea publicitatii la televiziune în decursul timpului,
volumul esantioanelor, preturile, conditiile impuse distribuitorilor, etc. Numarul de
combinatii dintre toate aceste actiuni, care se prevede a fi pus în practica în mod real
si ale caror rezultate pot fi observate în zonele pietelor teste este destul de limitat.
Daca experientele efectuate pe pietele test sunt analizate în profunzime, pot fi
deosebit de instructive în vederea alegerii combinatiei optime. Practica a demonstrat
însa ca este mai bine sa se simuleze o strategie de lansare pe un computer decât pe
o pista, test, deoarece în felul acesta se largeste considerabil câmpul strategiilor
explorate si devine posibil sa se raspunda la majoritatea problemelor aratate mai sus.
Cum se explica acest lucru?

Informatiile obtinute de obicei de pe pietele test ne permit sa decidem daca produsul

trebuie lansat sau nu si fac posibila previziunea unor "gâtuiri" care ar putea interveni
în difuzarea produsului. Aceste concluzii au însa valoare numai pentru strategia
pentru care a fost testata, indicând daca produsul si strategia sunt bune sau trebuie
sa se renunte la ele. Nu apare eventualitatea obtinerii unor beneficii superioare cu o
strategie diferita. Nu putem prevede pentru cât timp strategia care s-a relevat a fi
buna în timpul testului va fi cea mai buna la scara operationala.

Spre deosebire de piata test, un model de simulare este capabil sa analizeze

rezultatele altor strategii decât cele ale pietei test. El integreaza masurile la toate
nivelurile în care fiecare actiune de marketing poate avea un efect. În acest caz,
modelul de simulare este un bun instrument la dispozitia responsabilitatilor de
marketing, furnizându-le previziunile si evaluarile financiare necesare si ajutându-i sa
orienteze ansamblul actiunilor lor.

Odata stabilita o strategie de lansare nu înseamna ca ea nu mai necesita îmbunatatiri.

Pe parcurs însa, pe masura ce lansarea se efectueaza, responsabilului lansarii îi parvin
alte noi informatii, pe baza carora el poate perfectiona strategia de lansare. Astfel,
daca un concurent adopta o strategie care înainte de lansare i s-a parut a fi putin
probabila sau daca unele din actiunile firmei dezamagesc ori sunt dificil de executat,
în practica trebuie sa se modifice unele elemente ale planului de marketing. In felul
acesta, strategia devine din aproape în aproape tot mai buna incluzând la fiecare
moment tot ceea ce se cunoaste în legatura cu noul produs care este în curs de
lansare.

Sintetic, procesul de lansare a unui produs, de la aparitia ideii pâna la comercializare

cuprinde urmatoarele faze de evolutie: stabilirea obiectivelor generale, explorare,
filtraj, dezvoltare, testare si comercializare. Pentru fiecare faza de evolutie sunt diferite
punctele de decizie, cât si responsabilitatile interdepartamentale.

Lansarea pe piata cu toate fazele sale, constituie baza ofensivei comerciale a firmei,
a patrunderii si mentinerii acesteia pe diverse segmente de piata, în conditii de
competitivitate si eficienta economica ridicata.