1.

Prelucrarea statistică a datelor experimentale obţinute la ecruisarea tablelor

semifabricat în timpul operaţiilor tehnologice de ştanţare
Abstract:Prin prelucrarea statistică a rezultatelor cercetărilor experimentale s-au
obţinut modele matematice cu dependenţe ale ecruisării faţă de pătrunderea sculelor
active în materialul tablei, prin care se pot aprecia stările de tensiuni şi deformare . Pe
lângă exprimarea matematică s-a obţinut şi o reprezentare grafică a dependenţei măririi
durităţii de variabila independentă. Modelarea matematică a permis obţinerea unor
rezultate şi oferă o imagine concludentă asupra modului de evoluţie a fenomenului.
1Introducere. Metoda analizei durităţii are la bază faptul că, în procesele de
deformare plastică la rece, modificarea formei corpului metalic este însoţită de unele
modificări ale proprietăţilor fizico-mecanice, printre care în principal duritatea
materialului, mai ales în cazul când prin deformare materialul este mai puternic ecruisat.
Pe baza dependenţelor între duritate şi intensitatea deformaţiilor sau între duritate şi
intensitatea tensiunilor, exprimate în general sub formă de grafice trasate în urma unor
serii de probe executate pentru anumite materiale, se pot aprecia imediat stările de
tensiuni şi de deformare care apar într-un corp deformat printr-un anumit procedeu,
măsurând duritatea în locurile care interesează în corpul respectiv.
Pentru exemplificare, se prezintă în figura 1 graficul durităţii în funcţie de
intensitatea deformaţiilor şi de intensitatea tensiunilor pentru epruvete dintr-un otel
similar cu OLC 20.

Fig.1.Graficul variaţiei durităţii în funcţie de intensitatea

tensiunilor şi de intensitatea deformaţiilor
Metoda analizei gradului de deformare şi a stării de tensiune prin analiza durităţii
materialului deformat este simplă, dar destul de aproximativă .

2. Influenţa uzurii sculelor asupra ecruisării materialului semifabricat

Uzura sculelor se poate urmării indirect prin efectul de ecruisare asupra
semifabricatului prelucrat. Pentru acesta s-a determinat duritatea Vickers 0,5 daN a
materialului ştanţat cu efect de ecruisare din partea poansonului şi a matriţei. Măsurarea
durităţii s-a făcut ca în figura.2.
 Fig.2
1-poanson , 2 şi 5-locuri de unde s-a luat duritatea, 3-semifabricat, 4-matriţă

Pe baza dependentelor între duritate şi pătrunderea sculei active în tabla

semifabricat exprimate prin relaţii algebrice şi grafice comparate cu rezultatele
experimentale, se pot aprecia stările de tensiuni şi deformare, măsurând duritatea în
zonele ecruisate ale materialului. În tabelul 1 sunt prezentate valorile durităţilor Vickers
0,5daN ale semifabricatelor deformate de poansoane obţinute în cercetare.

Tabel 1 cu durităţile HV 0,5 în daN/mm2 realizate de poansoane pe semifabricate

Poanson OSC10 Poanson Poanson Poanson Poanson OSC10

Pătrunderea acoperit scântei OSC10 205Cr115 OSC10 îmbunătăţit
[mm] cromat îmbunătăţit nitrurat
[HV] [HV] [HV] [HV] [HV]
33 117 123 129 134 164
66 138 140 143 147 187
99 145 146 152 157 193
132 156 162 170 178 200
165 168 169 179 181 210
198 174 180 189 197 225
231 180 188 195 210 241
240 260

3 Prelucrarea statistică a datelor experimentale

Prin prelucrarea statistică a rezultatelor cercetărilor experimentale s-au obţinut
modele matematice cu dependenţe ale ecruisării faţă de pătrunderea sculelor active în
materialul tablei . Pe lângă exprimarea matematică s-a obţinut şi o reprezentare grafică a
dependenţei măririi durităţii de variabila independentă. Modelarea matematică a permis
obţinerea unor rezultate şi oferă o imagine concludentă asupra modului de evoluţie a
fenomenului. Dependenţa dintre duritatea notată cu y şi pătrunderea notată cu x pentru
poansoane este arătată în expresiile algebrice din tabelul 1, iar răspunsul grafic în figurile
4.29-4.33 pentru modelele matematice polinomiale. Graficele modelelor matematice sunt
reprezentate prin curbe continue de culoare roşie, iar graficele cu valorile experimentale
sunt reprezentate prin linii frânte de culoare albastră.
 Tabelul 4.5
y = 26+4.77475*x-0.08035*x^2+6.62038e-4*x^3-
2.52968e-6*x^4+3.61991e-9*x^5+eps
Poanson OSC10 acoperit y = 116.227*exp( 0.002*x)+eps
scântei y = 1.946+74.266*log10(x)+eps
y = 68.28571+2.79431*x-0.0453*x^2+2.88647e-
4*x^3-1.46926e-6*x^4+2.12936e-9*x^5+eps
Poanson OSC10 cromat y = 119.149*exp( 0.002*x)+eps
y = 2.556+76.061*log10(x)+eps
y = 92.286+1.87406*x-0.03126*x^2+2.88647e-4*x^3-
1.19776e-6*x^4+1.80996e-9*x^5+eps
Poanson 205Cr115 îmbunătăţit y = 123.675*exp( 0.002*x)+eps
y = -0.374+80.911*log10(x)+eps
y = 138-0.52681*x+0.01599*x^2-1.17841e-4*x^3+
3.76897e-7*x^4-4.25872e-10*x^5+eps
Poanson OSC10 nitrurat y = 126.461*exp( 0.002*x)+eps
y = -8.499+88.159*log10(x)+eps
y = 49.26744+6.04555*x-0.10203*x^2+8.27814e-
4*x^3-3.1513e-6*x^4+4.57966e-9*x^5+eps
Poanson OSC10 îmbunătăţit y = 157.842*exp( 0.002*x)+eps
y = 10.625+95.439*log10(x)+eps

Prin realizarea prelucrării grafice a rezultatelor cercetărilor experimentale se poate

observa evoluţia procesului de mărire a durităţii materialului semifabricat şi eventualele
tehnologii optime de realizare a sculelor active pentru care mărimea durităţii este minimă.
Cu ajutorul acestor modele matematice se poate obţine o imagine clară a
influenţei variabilei independente asupra mărimii de răspuns (ecruisarea).

Grafice modele matematice polinomiale pentru aproximarea evoluţiei durităţilor

pentru poansoane

200

190 190

180 180

170 170
Duritatea [HV]
Duritatea [HV]

160 160

150 150

140 140

130 130

120 120

110 110
33 66 99 132 165 198 231 240 33 66 99 132 165 198 231 240

Patrunderea [0,01mm] Patrunderea [0,01mm]

Fig.4.29 Poanson OSC10 acoperit prin scântei Fig.4.30 Poanson OSC10 cromat
 220

200

190 200

180

Duritatea [HV]
Duritatea [0,01mm]
180
170

160
160
150

140 140

130

120 120
33 66 99 132 165 198 231 240 33 66 99 132 165 198 231 240

Patrunderea [0,01mm] Patrunderea [0,01mm]

Fig.4.31 Poanson 205Cr115 îmbunătăţit Fig.4.32 Poanson OSC10 nitrurat

270

250

230

Duritatea [HV]
210

190

170

150
33 66 99 132 165 198 231 240

Patrunderea [0,01mm]

Fig.4.33 Poanson OSC10 îmbunătăţit

4.4.5 Concluzii
Din valorile obţinute în urma analizei de regresie multiplă se observă că modelele
matematice sunt adecvate deoarece principalii parametrii determinaţi se încadrează în
domeniul valorilor admisibile.
Datorită faptului că muchiile poansoanelor şi matriţelor s-au rotunjit prin uzură
acestea au deformat tabla semifabricat producând ecruisarea.
Fiecare poanson a durificat materialul diferit, funcţie de pătrundere, datorită uzurii
diferite a muchiilor sculelor active.
- se observă că cea mai mare valoare a materialului ecruisat se află la tăierea cu
poansonul OSC10 îmbunătăţit, iar cea mai mica valoare la poansonul OSC10 acoperit
prin scântei;
- aceeaşi comportare se înregistrează şi la deformările produse de matriţe care au
lucrat împreună cu poansoanele respective;
- ecruisarea produsă prin efectul matriţelor este superioară celei prin efectul
poansoanelor;
- valoarea maximă a ecruisării produsă de poansonul din OSC10 cromat este mai
mare decât cea a poansonului din OSC10 acoperit prin scântei, având deci o durabilitate
mai scăzută, însă comportarea acestuia în procesul de tăiere este satisfăcătoare.
- poansoanele din OSC10 nitrurat şi 205Cr115 îmbunătăţit au o durabilitate
cuprinsă între cele amintite mai sus şi poansonul din OSC10 îmbunătăţit.
Se observă că şi în acest caz durabilitatea cea mai mică o are poansonul OSC10
îmbunătăţit iar cea mai mare poansonul OSC10 acoperit prin scântei.
 2. Analiza comparativa a uzurii sculelor de ştanţat folosind metoda optică prin
comparaţie a mărimii bavurii.
Lect. dr. eng. Alin STĂNCIOIU, Univ.”Constantin Brâncuşi” Tg-Jiu
Prof. dr. eng. Gheorghe POPESCU Univ.”Constantin Brâncuşi” Tg-Jiu
Prof. dr. eng. Gheorghe GIRNICEANU Univ.”Constantin Brâncuşi” Tg-Jiu
Abstract
În cazul sculelor pentru tăiere la rece a materialelor metalice ca măsură a
durabilităţii pentru asigurarea desfăşurării corespunzătoare a procesului tehnologic se ia
atât mărimea modificărilor dimensionale ale poansonului sau matriţei cât şi înălţimea
bavurii (gradului) care este determinată de gradul de uzare al sculei. Când gradul (bavura)
depăşeşte o anumită valoare (prescrisă prin cerinţele de calitate a pieselor prelucrate)
utilizarea în continuare a sculei (deci creşterea în continuare a duratei de utilizare a ei) nu
mai este admisă chiar dacă procesul tehnologic mai poate continua. Experimental s-a
demonstrat că mărimea bavurii este direct proporţională cu uzura elementelor active.

Introducere.
Tăierea cu ştanţe se execută atât pentru obţinerea pieselor finite, cât şi a semifabricatelor
pentru operaţii ulterioare de prelucrare prin deformare. Ştanţarea conţine mai multe
procedee ca: decuparea, perforarea, crestarea, tunderea, calibrarea, etc.

Mecanismul procesului de tăiere şi perforare prezentat schematic în figura 2.1.

include trei faze caracteristice :
- faza de solicitare a materialului în stare elastică figura 2.4 când eforturile unitare nu
depăşesc limita de curgere a materialului prelucrat: muchiile tăietoare pătrund în
material producând şi o uşoară încovoiere a tablei în limita jocului j între cele două
tăişuri I şi II. Zona 1 (fig. 2.2.), corespunzând acestei faze are un aspect lucios şi
neted, fără linii de curgere.
- faza de solicitare a materialului în stare plastică fig.2.5 când, pe măsura creşterii
eforturilor unitare ca urmare a apăsării muchiei tăietoare, acestea depăşesc limita de
curgere a materialului metalic prelucrat care curge deplasându-se în direcţia cursei
elementului tăietor mobil (cuţitul sau discul foarfecii, poansonul perforator). Aspectul
zonei (2, fig. 2.2.) est neted, specific curgerii plastice.
 - faza de rupere fig.2.6 corespunzătoare porţiunii centrale care, micşorându-se pe
măsura pătrunderii tăişului în material nu mai poate prelua eforturile create de
apăsarea muchiilor tăietoare şi se rupe. Aspectul suprafeţei în această zonă (3, fig.
2.2.) este zgrumţos, specific ruperii.

Fig.2.4. Fig.2.5

Fig2.6 Fig.2.7
Separarea materialului începe din momentul în care eforturile unitare transmise prin
cele două tăişuri I şi II (fig. 2.1.) creează pe grosimea (secţiunea) materialului zone de
deformare plastică care se întrepătrund. Când în aceste zone nu mai este posibilă
curgerea plastică încep să apară microfisuri şi macrofisuri care se propagă în material
pe grosimea acestuia favorizând ruperea secţiunii rămase h, (fig. 2.3). Grosimea
(înălţimea) zonei în care au început să apară macrofisurile, zona h, constituie zona cu
aspect zgrumţos (zona 3 în fig. 2.2.) şi reprezintă ,,bavura” sau ,,gradul”
caracterizează prin înălţimea ei, netezimea şi implicit calitatea suprafeţei produsului
obţinut prin prelucrare; cu cât această zonă este mai mare cu atât este mai mică
netezimea suprafeţei prelucrate şi mai scăzută calitatea produsului.

2 Comparaţie prin metoda optică între rondelele obţinute prin ştanţare

uscată şi cu lubrifiant.
În continuare s-a cercetat mărimea bavurilor rondelelor obţinute prin ştanţare cu
toate poansoanele folosite în experimentări, prezentate în figurile 4.120-4.125 în două
cazuri : cu frecare uscată (deasupra) si cu frecare lubrifiată (partea de jos) cu gradul de
mărire 5X.
Zona deformaţiilor elastice şi
plastice
 Fig.4.120 Poanson 205Cr115 îmbunătăţit 5X
Zona de rupere

Fig.4.121 Poanson OSC10 cromat 5x

Fig.4.122 Poanson OSC10 acoperit prin scântei 5x

 Fig.4.123 Poanson OSC10 nitrurat 5x

Fig.4.124 Poanson OSC10 îmbunătăţit înainte de folosire 5x

Fig.4.125 Poanson OSC10 îmbunătăţit uzat 5x

3 Concluzii:
În secţiunea rezultată după tăiere se observă o zonă cu aspect neted, lucios,
specifică deformării plastice şi o zonă cu aspect grobă, tipic de ruptură.
Cele mai mici bavuri le posedă rondelele obţinute prin ştanţarea cu poansoanele
din OSC10 acoperit prin scântei şi cromat. Bavurile rondelelor ştanţate în condiţii de
frecare uscată sunt mai pronunţate decât ale rondelelor obţinute în condiţii de frecare
uscată. În concluzie, uzura cea mai mică au avut-o poansoanele din OSC10 acoperit
prin scântei.