PROCEDEE DE MODIFICARE

Elaborat:
A STRUCTURII Rachier Olga
Profesor:
MATERIALELOR METALICE Garabajiu
Cristina
Obtinerea formei finale a pieselor se realizeaza
prin procedee de turnare, deformare plastica,
sudare, prelucrare prin aschiere, prelucrare prin
tehnologii neconventionale. Fiecare din aceste
procedee tehnologice provoaca modificari
structurale mai mult sau mai putin importante.
 DEFORMAREA PLASTICA
este o metoda de prelucrare prin care,
in  scopul obtinerii unor piese finite sau
semifabricate, se realizeaza deformarea
permanenta a materialelor in  stare
solida (la cald sau la rece) fara fisurare
micro sau macroscopica.
 AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE
PROCEDURII DEFORMARII PLASTICE

Avantaje
         proprietati mecanice imbunatatite datorita unei
structuri omogene si mai dense ;
         consum minim de materiale;
         precizie mare de prelucrare (mai ales la deformare
plastica la rece);
         posibilitatea obtinerii unor forme complexe cu un
numar minim de operatii si manopera redusa;
         posibilitate de automatizare;
Dezavantaje
       investitii initiale mari in  ceea ce privesc
utilajele folosite;
       necesitatea unor forte mari pentru
deformare;
           

 Dupa temperatura la care are loc deformarea

distingem :
 deformare plastica la cald;
 deformare plastica la rece;
 INFLUENTA TEMPERATURII ASUPRA
DEFORMARII PLASTICE

Revenirea - este fenomenul de inlaturare a

tensiunilor retelei si marirea plasticitatii materialului,
fara a produce nici o modificare a microstructurii.

Recristalizarea - Are loc in  stare solida si consta in

reorganizarea retelei cristaline deformate si aparitia
unor noi centre de cristalizare. Prin recristalizare se
elimina complet tensiunile interne, micsorandu-se
duritatea, rezistenta la deformare si marindu-se
plasticitatea.
INFLUENTA TEMPERATURII ASUPRA REZISTENTEI LA
DEFORMARE SI A PLASTICITATII

Cresterea temperaturii provoaca schimbari esentiale

ale caracteristicilor de rezistenta ale metalelor.
Rezistenta la deformare scade spectaculos odata cu
cresterea temperaturii datorita urmatoarelor fenomene:
      la temperaturi mari creste amplitudinea oscilatiilor
atomilor, datorita cresterii energiei lor potentiale.
Atomii trec mai usor dintr-o pozitie de echilibru in  alta;
      la temperaturi mari rezistenta la deformare scade
mult, deplasarea si orientarea grauntilor devine mai
usoara astfel incat deformarea se poate face la eforturi
mai mici;
  ZONE DE TEMPERATURA LA
DEFORMAREA PLASTICA LA CALD

In functie de influenta reciproca a

fenomenelor ce au loc la deformarea la cald
(intarire, revenire, recristalizare) se deosebesc
urmatoarele faze:
      deformare plastica la rece ;
      deformare incompleta la rece ;
      deformare incompleta la cald ;
      deformare la cald 
Laminarea este procedeul tehnologic de
prelucrare prin deformare plastica (la cald sau la
rece) caracterizat prin aceea ca materialul este
obligat sa treaca fortat printre doi cilindri aflati in
miscare de rotatie.
Utilajul se numeste laminor, iar procedeul laminare.
Produsul rezultat este denumit laminat.
ETAPELE PROCESULUI DE LAMINARE LA
CALD SUNT:

1.   Alegerea si pregatirea semifabricatului. Lingourile

se curata de retasuri, iar celelalte semifabricate se
debiteaza la dimensiunile necesare.
2.   Incalzirea.
3.   Laminarea propriu-zisa. Calibrele sunt alese astfel
incat semifabricatul sa se lamineze la forma finala la
o singura incalzire, respectand domeniul optim al
temperaturii de deformare
4.   Dupa calibrare se taie produsul la dimensiunile
prescrise.
5.   Control tehnic de calitate.
ETAPELE LAMINARII LA RECE SUNT :

Debitarea semifabricatului obtinut prin laminare

la cald;
Curatirea suprafetei;
Laminarea propriu-zisa;
Taiere la dimensiuni;
Tratament termic;
Control tehnic de calitate.
Exemple de repere care se
obtin prin laminare :
    piese lungi de sectiune
constanta (sine de cale ferata si
orice alt tip de profil);
    table;
    tevi;
    axe, roti, bandaje;
 FORJAREA

Forjarea - este procedeul de prelucrare prin

deformare plastica la cald care consta
in  modificarea formei unui semifabricat,
datorita fortelor statice sau dinamice
exercitate de utilaje specifice, forte care
provoaca curgerea materialului pe diferite
directii sub actiunea unor lovituri succesive
sau prin presare.
 TRATAMENTE TERMICE APLICATE
MATERIALELOR METALICE

Tratamentele termice sunt procese termice

de prelucrare a metalelor si aliajelor prin
racire si incalzire dupa anumite reguli si in
conditii bine determinate, in scopul
modificarii proprietatilor mecanice, fizice sau
tehnologice.
Schimbarea proprietatilor materialelor
metalice in urma tratamentului termic
depinde de modificarile care au loc in
structura lor.
Regimul de tratament termic se stabileste in
legatura cu transformarile ce se produc in
aliajele solide la incalzire si racire.
RECOACEREA este un tratament tehnologic,
utilizata fie pentru a corecta unele defecte provenite
din prelucrarile anterioare, fie pentru a pregati
materialul pentru prelucrarile ulterioare. In functie
de scopul urmarit, in practica se folosesc
urmatoarele tipuri de recoacere:
 de omogenizare,
 regenerare (corectare),
 recristalizare,
 detensionare
 imbunatatire a prelucrarii prin aschiere.
In functie de transformarile care se produc
in structura materialelor metalice
recoacerea se clasifica in:
          recoacerea fara transformari de
faza ca: omogenizarea, detensionarea si
recristalizarea;
          recoacerea cu transformari de faza
ca: regenerarea, normalizarea,
globulizarea, cand materialul este incalzit
peste punctele de transformare in stare
solida .
CALIREA  este un tratament termic de incalzire a
aliajului metalic in domeniul transformarilor de
faza in stare solida urmat de racirea cu viteza
mare in scopul obtinerii unei stari structurale in
afara de echilibru, asa cum este martensita in
oteluri si alte sisteme de aliaje.

REVENIREA  este tratamentul termic care

consta in incalzirea unui aliaj calit, la o
temperatura inferioara celei de transformare in
stare solida , in vederea obtinerii unei stari
structurale mai stabile.