1.

3 PROPRIETATI MECANICE ALE METALELOR SI ALIAJELOR

Aceste proprietati caracterizeaza modul de comportare sub actiunea fortelor exterioare, in cazul diferitelor
solicitari mecanice. Principalele proprietati mecanice sunt urmatoarele: rezistenta la rupere, elasticitatea,
plasticitatea, tenacitatea, fragilitatea, duritatea, ecruisarea, rezistenta la soc, rezistenta la oboseala.
a) Rezistenta la rupere
Rezistenta la rupere este proprietatea metalelor de a se opune fortelor exterioare care cauta sa le distruga
integritatea. Aceasta este principala caracteristica mecanica a organelor de masini. In functie de solicitarile la care
sunt supuse metalele, se deosebesc urmatoarele forme de rezistenta: la intindere (tractiune), la compresiune, la
rasucire, la forfecare si la incovoiere, dupa cum fortele exterioare tind sa intinda, sa comprime, sa rasuceasca, sa
foarfece sau sa incovoaie piesa metalica.
b) Elasticitatea
Un material metalic supus actiunii unei forte exterioare, daca nu se rupe imediat, atunci preia forta respectiva
si isi schimba forma si dimensiunile, deci se deformeaza.
Elasticitate este proprietatea metalelor si aliajelor de reveni la forma si la dimensiunile initiale dupa
indepartarea sarcinilor care au produs deformarea. Este proprietatea de baza a pieselor care au rolul de a amortiza
socurile si vibratiile. In acest caz, deformatia dispare odata cu incetarea sarcinii. Acest tip de deformatie se numeste
deformatie elastica. Astfel, daca asupra unei bare metalice rezemate la capat (fig.1.2.a) se apasa cu forta F
1
, sub
actiunea acesteia bara se incovoaie, deci se deformeaza (fig.1.2.b). Daca dupa indepartarea fortei bara revine la
forma initiala se spune ca ea a suferit o deformatie elastica sau temporara.
a - Epruveta; b - Deformarea elastica; c - Deformarea plastica; d - Ruperea epruvetei
Fig.1.2 Incercarea la incovoiere a unei bare metalice
c) Plasticitatea
Plasticitatea este proprietatea metalelor deformate sub actiunea unei sarcini de a nu mai reveni la forma si
dimensiunile initiale dupa incetarea solicitarii care a produs deformarea. In acest caz deformarile devin permanente
si se numesc plastice. Aceasta proprietate este deosebit de importanta in prelucrarea de metale prin deformare
plastica (forjare, laminare, ambutisare etc.). Ca exemple de materiale cu comportare plastica amintim otelul moale,
cuprul, aluminiul, plumbul.
Daca asupra barei din fig. 1.2.a se aplica forta F
2
>F
1
si daca dupa indepartarea acesteia bara ramne
incovoiata (fig.1.2.c), se spune ca bara a suferit o deformatie plastica sau permanenta. Continund sa se mareasca
forta de apasare, aceasta va atinge o valoare F
3
la care bara se rupe. (fig.1.2.d)
d) Tenacitatea
Tenacitatea este proprietatea metalelor de a se rupe sub actiunea sarcinilor puternice numai dupa deformari
permanente vizibile mari. Otelurile de constructie, cuprul, alamele, aluminiul sunt cteva exemplare de materiale
tenace. Cu ct un material este mai plastic, cu att tenacitatea lui este mai mare.
e) Fragilitatea
Fragilitatea este proprietatea opusa tenacitatii. Materialele fragile se rup brusc, fara deformari permanente
vizibile. Metalele si aliajele lipsite de plasticitate sunt fragile. Din aceasta categorie fac parte otelurile calite pentru
scule, fontele obisnuite, bronzurile pentru turnatorie.
f) Duritatea
Duritatea este rezistenta metalelor la actiunea fortelor exterioare, care cauta sa le distruga suprafata, sa le
deformeze superficial. Metalele mai dure opun o rezistenta mai mare la patrunderea unui corp strain cu duritate
superioara si care nu capata deformatii permanente. Duritatea capata o importanta deosebita pentru piesele care
lucreaza in conditii in care intervin fenomene de uzura prin frecare. Metalele au duritati foarte diferite. Cele mai
moi sunt cele alcaline, iar dintre cele uzuale, plumbul si staniul. Majoritatea metalelor au duritatea cuprinsa intre
20...100 HB, iar aliajele au, de regula, duritatea mai mare dect metalele componente.
g) Ecruisarea
Ecruisarea este proprietatea metalelor de a se durifica in urma prelucrarii mecanice la rece. Multe piese
deformate plastic la rece capata, dupa prelucrare, asa numita stare de ecruisaj, prezentnd rezistenta mecanica mai
mare, duritate si fragilitate de asemenea mai mari, dar plasticitate mai scazuta. Aceasta stare poate fi inlaturata prin
incalzirea corespunzatoare a metalului prelucrat.
h) Rezistenta la soc
Rezistenta la soc sau rezilienta reprezinta capacitatea unui material de a absorbi o anumita cantitate de
energie inainte de a se rupe, atunci cnd este lovit brusc de un corp solid. Se determina la materialele din care se fac
piese si scule supuse la socuri in timpul utilizarii: roti dintate, poansoane, matrite, ciocane etc.
Rezilienta este energia consumata pentru ruperea unei epruvete cu aria sectiunii transversale de 1 cm
2
,
respectiv:
KCU = E
r
/ S [daJ/cm
2
] (1.5)
i) Rezistenta la oboseala
Rezistenta la oboseala este proprietatea metalelor si aliajelor de a rezista la actiunea unor solicitari repetate
(ciclice).
Unele piese din componenta masinilor sunt supuse la forte exterioare de marime variabila, care se aplica
repetat. Astfel, un arbore ce se roteste in lagarele de sustinere se incovoaie sub greutatea proprie si a fortei
centrifuge astfel inct fibrele de la suprafata sa sunt, pe rnd, cnd intinse (spre exterior), cnd comprimate (spre
interior). O astfel de solicitare periodica se numeste incovoiere rotativa. In timpul acestei solicitari, tensiunea din
fibrele exterioare ale arborelui isi schimba continuu valoarea si sensul pe durata unei rotatii astfel: creste de la zero
pna la valoarea maxima a tensiunii de intindere, apoi scade la zero si in continuare pna la valoarea maxima a
tensiunii de comprimare, dupa care revine iarasi la zero si se reia ciclul. Acest ciclu se repeta de attea ori intr-un
minut cte rotatii face arborele in acest timp.