CURENTUL ELECTRIC

1. Curentul Electric
Definitie: Curentul electric reprezinta miscare dirijata a sarcinilor electrice.
• Sarcina electrica sau cantitatea de electricitate este o marime fizica ce exprimă o
proprietate fundamentală a particulelor subatomice, care le determină acestora
interacțiunile electromagnetice.

Unitatea de masura pentru sarcina electrica este coulombul.

Curentul electric este caracterizat de urmatoarele doua marimi:

- Intensitatea electrica ;
- Tensiunea electrica;

Intensitatea electrica sau denumita mai simplu curentul electric reprezinta cantitatea de
sarcina electrica ce strabate un conductor de o anumita sectiune in unitatea de timp si se
noteaza cu I.
 Unitatea de masura pentru intensitatea electrica este : AMPERUL si se noteaza cu [A] .
Un amper corespunde unui debit de sarcină electrică de un coulomb pe secundă.
Tensiunea electrica este diferența de potențial între cele două puncte și este
proporțională cu energia necesară deplasării de la un punct la celălalt a unei sarcini electrice
si se noteaza cu U.
Unitatea de masura pentru tensiunea electrica este VOLTUL ce se noteaza cu [V].

Curentul electric este de doua feluri :

- Curentul alternativ;
- Curentul continuu.
Energia produsa de generator este consumata pt a deplasa e atat prin circuitul exterior
cat si prin circuitul interior.
W.sursa = W.ext + W.int / :Q
Q = sarcina electrica transportata
W.sursa/Q = W.ext/Q + W.int/Q
W.sursa/Q=E (tensiunea electromotoare a sursei estenumeric egala cu lucru mecanic efectuat
de fortele campuluielectric pentru a deplasa sarcina electrica pozitiva egala cu unitatea (1C)
in intreg circuitul.
W.ext/Q=U (tensiunea la bornele sursei estemarimea fizica numeric egala cu lucru mecanic efe
ctuat de fortelecampului electric pt
a deplasa sarcina electrica pozitiva egala cu unitatea intre cele 2 borne
ale sursei prin circuitul exterior.
W.int/Q=u (caderea de tensiune interna estemarimea fizica numeric egala cu lucru mecanic ef
ectuat de fortelecampului electric pt a deplasa sarcina electrica egala cu unitateaintre cele 2
borne ale sursei prin interiorul circuitului.
E=U+u
- Curentul alternative [C.A.] este un curent electric al cărui sens se schimbă periodic,. Forma
de undă uzuală a curentului alternativ este sinusoidală.

- Curentul continuu [C.C.] este o mișcare de sarcini electrice într-un singur sens printr-un
mediu oarecare. El este produs de baterii electrice (galvanice), termocuple, celule (baterii)
electrice solare, generatoare electrice cu colector-comutator (dinamuri).
Transformare din c.a. în c.c. :
Prin redresarea curentului electric alternativ se obține curent continuu variabil, numit
curent pulsatoriu. Variațiile (pulsațiile) de intensitate pot fi netezite prin folosirea de
condensatoare (C) și bobine (L) electrice.
Redresarea se poate face cu ajutorul diodelor, puntilor de diode sau punti redresoare.

Transformarea inversa, pentru a obtine curent alternative din curent continuu se face cu
ajutorul invertoarelor.
 Deasemenea din curent alternative obtine curent continuu si cu ajutorul unor grupuri
comutatrice: se poate un motor electric roteste un dinam care produce curent continuu.
De exemplu: un motor electric de curent alternativ roteşte un dinam pentru a produce
curent continuu care să alimenteze de exemplu electrodul de sudură.

Curentul electric poate produce fenomene fizice diferite:

• căldură, fenomen cunoscut sub numele de efect termic sau efect Joule;
• apariția unei forțe asupra conductoarelor străbătute de el aflate în câmp magnetic,
cunoscute sub denumirea de forțe electromagnetice sau forțe electrodinamice;
• apariția unui câmp magnetic (rotativ) în jurul conductoarelor pe care le străbate;
• transportul de substanțe (electroliza) atunci când purtătorii de sarcini electrice care
determină curentul electric continuu sunt ionii dintr-o soluție sau topitură de electrolit;
- Efectul Joule - reprezinta fenomenul fizic de incalzire a corpurilor la trecerea curentului
electric prin ele. Efectul Joule se opune trecerii curentului prin corpuri cu structura cristalina
si cu electroni liberi pentru a pastra legaturile dintre electroni stabile.Acest efect „de
opunere” conduce la o disipare de energie si deci la incalzireamaterialului prin care trece
curentul electric.
Aplicatii ale efectului joule :
- casnice ;
- industrial ;
- Efectul magnetic – in jurului unu conductor strabatut de un curent electric se genereaza un
camp magnetic.

Aplicatii ale efectului magnetic:

- Electromagnetul :
- Motorul electric , transforma energia electromagnetica in energie mecanica:

- Efectul chimic al curentului electric are doua aplicatii importante:

- Electroliza: obtinerea de substanta, prin depunere sau degajare la electrozii unui
electrolizor;
- Acumulatoarele: posibilitatea de incarcare ale acestora
Clasificarea retelelor electrice:
- Aeriene (LEA);
- Subterane(LES);
Clasificarea retelelor electrice dupa nivelul de tensiune:
1. Retele electrice de joasa tensiune: Un≤1kV;
2. Retele electrice de medie tensiune: 1≤Un<110kV:
1. Un=10kV,20kV pentru distributia urbana; (LES/LEC);
2. Un=20kV pentru distributie rurala (LEA);
3. Un=6kV, 10 kV pentru distributie industriala (LES/LEC);

3. Retele electrice de intalta tensiune: Un=110 kV;

4. Retele electrice de foarta inalte tensiunea :220kV;400kV;750kV;
- Rezistenta electrica (R) reprezinta marimea care indica gradul de opunere a unui conductor la
trecerea curentului electric prin el.
Unitatea de masura pentru rezistenta se numeste Ohm (Ω).
Un Ohm este rezistenta conductorului in care circula un curent de un Amper cand se
aplica o tensiune de un Volt.

- Rezistivitatea electrica (ρ) – este marimea care da dependenta dintre natura conductorului si
rezistenta electrica.
𝑺
ρ =R
𝒍
S- este aria secțiunii transversale a mostrei, măsurată în metri pătrați, m².
l - este lungimea mostrei, măsurată în metri;
R- este rezistența electrică a unei mostre uniforme de material, măsurată în ohmi, Ω;
- Puterea electrica (P): reprezinta energia dezvoltata in unitatea de timp la bornele unui
consumator;
Unitarea de masura pentru puterea electrica este Wattul [P]SI = 1 W.
In cazul curentului continuu puterea electrica se poate calcula cu relatiile:
P= U*I
𝑈²
P= R*I² sau P= - puterea electrica disipata de un consummator cu rezistenta R sub forma de
𝑅
caldura;
 In cazul curentului alternativ monofazat:
• Puterea activa: Pa = UI cosφ;
• Puterea reactiva: Pr = UI sinφ.
In cazul curentului alternativ trifazat:
• Puterea electrica activa: Pa = 3 UI cosφ;
• Puterea electrica reactiva: Pr = 3UI sinφ.
Puterea electrica se masoara cu Wattmetrul.
Intre puterea mecanica si puterea electrica exista urmatoarea relatie: 1 CP = 736 W.
- φ – reprezinta defazajul dintre tensiune si curent si poate fi introdus de o bobina (inductiv)
sau un condensator (capacitiv).
• Randamentul (η) - este raportul dintre puterea utila si puterea absorbita.
Randamentul este mai mic dacat unitatea.
𝑃𝑢
Ƞ= <1
𝑃𝑎
Energia electrica - produsa, transportata sau consumata se poate determina facand produsul
dintre dintre puterea electrica respectiva si timp.
W=P*t [Wh];
• Energia electrica este de doua feluri:
- energie electrica activa;
- energie electrica reactiva.
• Energia electrica activa – este energia de baza care se foloseste in toate activitatile unde
energia electrica este solicitata ea putandu-se transforma in energie mecanica, luminoasa,
calorica.
• Energia electrica reactiva - este o energie complementara, care serveste la magnetizarea
bobinajelor diverselor receptoare inductive (transformatoare, motoare etc) racordate la
reteaua electrica.
 𝑈²
Energia electrica in curent continuu: W= U*I*t ; W= R*I²*t; W= t;
𝑅
Energia electrica in curent alternativ:
• Energia activa in curent monofazat si trifazat:
Wa= U*I*cos φ*t ; Wa= 3UI cos φ*t;
• Energia reactiva in curent monofazat si trifazat:
Wr= U*I*sin φ*t; Wr= 3UI sin φ*t;
Unitatea de masura pentru energie electrica activa este Wattora (Wh) sau multiplul sau
kilowattora (kWh).
Unitaea de masura pentru energia reactiva este Voltamper reactiv-ora (Varh) sau multiplul sau
kilovoltamper reactiv-ora (kVarh)
Scurtcircuitul
Prin scurtcircuit, se intelege o legatura electrica accidentala ce poate avea loc intre un
conductorul activ (faza) si pamant, sau intre conductoarele active ale unei instalatii electrice.
Printre principalele cauze putem enumera:
1. Uzura in timp a izolatiei conductoarelor;
2. Actiuni mecanice asupra conductoarelor unei instalatii electrice;
3. Manevre gresite realizate in cazul interventiei in instalatiile electrice.
Scurtcircuitele au urmari dintre cele mai nedorite asupra instalatiilor, dar si asupra
echipamentelor sau aparaturii electrice.
Tipuri de scurtcircuite:
1. Faza – pamant
2. Faza – faza
3. Trifazat
Efecte ale scurtcircuitelor:
1. Deteriorarea izolatiei conductoarelor;
2. Intrerupere conductoarelor;
3. Incendii;
4. Electrocutarea personalului;
5. Deconectarea instalatiilor electrice;
Legea lui OHM
• Legea lui Ohm stabileste o legatura intre cele trei marimi de baza: intensitate, tensiune si
rezistenta,dintr-un circuit electric inchis.
• Intensitatea curentului electric care trece printr-un circuit este direct proportionala cu
tensiune electrica aplicata acelui circuit si invers proportionala cu rezistenta electrica a
circuitului.
𝑼
I= ;
𝑹
• I – intensitatea curentului electric (A);
• U - tensiunea electrica (V);
• R – rezistenta electrica (Ω).
Daca la un circuit electric se cunosc doua din cele trei marimi de baza se poate afla a
treia :
𝑼
R= ; U=I*R
𝑰
Legile lui KIRCHHOFF
- Legea 1 - Daca mai multe conductoare prin care circula curenti electrici se intalnesc intr-un
puct (nod), suma curentilor care intra in acel punct este egala cu suma curentior care pleaca
din acel punct.
• Conventional se noteaza cu:
+ curentii care intra in nod;
- curentii care pleaca din nod.
I1+I2+I4= I3+I5 sau I1+I2- I3+I4- I5 =0
- Legea 2 - Suma algebrica a tensiunilor electromotoare ale surselor este egală cu suma
algebrică a produselor dintre intensitatea curenților și rezistența totală de pe fiecare latură.
∑En=∑In*Rn
Conectarea in serie a rezistoarelor
Rezistenţa echivalentă serie se calculează adunând valorile tuturor rezistenţelor legate în serie
Rechiv.serie=∑R1+R2+…….+Rn

Conectarea in paralel a rezistoarelor

Rezistenţă echivalentă paralel care este mereu mai mică decât oricare din rezistenţele din
respectivul circuit paralel. Rezistența echivalentă la legarea în paralel (Rechiv.paralel) se calculează
cu următoarea relaţie:
1 1 1 1
=∑ + +…….+
Rechiv.paralel 𝑅1 𝑅2 𝑅𝑛
Relatii fundamentale folosite in electrotehnica
Multipli si submultiplii unitatilor de masura:
Problema 1 – Câtă energie electrică consumă o lampă cu incandescenţă alimentată la o
tensiune de 230V prin care trece un curent de 0.3 A, dacă ea funcţionează timp de 15 minute.
• W – energia consumată [Watt];
• U – tensiune de alimentare [Volt];
• I – curentul absorbit de consumator [Amper]
• t – timpul [secunde / ore]

W=U*I*t
W=P*t P= U*I = 230*0.3 = 69 W;
15
t= 15 min = = 0.25 h;
60
W=69*0.25=17.25 Wh
Problema 2 – Un electromotor monofazat conectat la o reţea de curent alternativ cu U = 220V
consumă un curent I = 5A şi funcţionează la un cosφ = 0.85. Să se determine puterea activă
consumată de electromotor.

P=U*I* cosφ
P=220*5*0.85=935 W=0.935 kW
Problema 3 – Un fier de călcat electric, alimentat la tensiunea de 230 V funcţionează un timp t
= 2 ore şi 45 de minute, consumând în acest timp o energie W = 4.850 kWh. Să se calculeze
rezistenţa electrică a acestui fier de călcat.

W=P*t
3
t=2ore si 45 minute= 2+ =2.75
4

𝑊 4850 𝑊ℎ
P= = = 1763.6 W;
𝑡 2.75ℎ

𝑈 𝑈²
P= U*I = U* =
𝑅 𝑅
𝑈² 230²
R= = = 30 Ω.
𝑃 1763.6
• Problema 4 – Un circuit are trei derivaţii cu rezistenţele R1 = 30 Ω , R2 = 90 Ω , R3 = 45 Ω.
Curentul în conductoarele de alimentare este I = 8 A. Să se determine tensiunea la bornele
circuitului şi curentul din fiecare derivaţie.
Circuitul are 3 derivații, rezultă faptul că rezistențele in paralel.
Calculam rezistenta echivalenta a celor 3 rezistențe in paralel, dupa care aplicam legea lui Ohm
pentru a afla U.
1 1 1 1
= + + =0.06667
Re 𝑅1 𝑅2 𝑅3
1
Re= =15 Ω;
0.06667
U=I*R=8*15=120V;
Rezistentele aflate in paralel sunt supuse aceleiasi tensiuni U=120V, curentul ce se stabileste
prin fiecare dintre acestea diferă in funcție de valoarea rezistenței.
U 120
I1= = = 4A;
R1 30
U 120
I2= = = 1.33A;
R2 90
U 120
I3= = = 2.66A;
R3 45
• Problema 5 – Un conductor izolat, din aluminiu, având secţiunea de s=6mmp, strâns într-un
colac, are o rezistenţă electrică R=4Ω şi ρ=1/32mmp/m. Să se determine lungimea
conductorului din colac, fără a-l desfăşura şi măsura.
mmp = milimetri pătrați

𝑺
ρ =R
𝒍
𝒍
R= ρ
𝑺
𝑹∗𝑺
𝒍=
ρ
𝟒∗𝟔
𝒍= = 768 m.
𝟏/𝟑𝟐
Condensatorul electric: este un dispozitiv electric pasiv ce înmagazinează energie sub forma
unui câmp electric între două armături încărcate cu o sarcină electrică egală, dar de semn opus.
Unitatea de măsură, în sistemul internațional, pentru capacitatea electrică
este faradul (notat F).
Principarele caracteristici ale condensatorului sunt:
- Capacitatea nominală Cn şi toleranţa acesteia, se specifică în catalog la o anumită frecvenţă
(50Hz, 800Hz, 1kHz).
- Tensiunea nominală Un, reprezintă valoarea maximă a tensiunii continue sau a tensiunii
efective (sinusoidale) ce nu determină fenomene de străpungere în condensator la
funcţionare îndelungată).
- Rezistenţa de izolaţie Riz , reprezintă valoarea raportului tensiune-curent continuu la un
minut după aplicarea tensiunii la terminale.
- Tangenta unghiului de pierderi tgδ , este raportul între puterea activă disipată şi puterea
reactivă înmagazinată.
Bobina electrica: este o componentă de circuit cu două terminale şi mai multe spire realizate
dintr-un conductor electric izolat .
Mărimea fizică care caracterizează bobina se numeşte inductanţă electrică ( L ) .
Inductanţa L este raportul dintre fluxul magnetic Ф şi curentul I care parcurge bobina
conform relaţiei:
Ф
L= ;
𝐼
Ф - dintre fluxul magnetic ;
I – curentul care parcurge bobina;
Clasificarea materialelor electrice:
- Materiale electroizolante;
- Materiale semiconductoare;
- Materiale conductoare;
Capacitatea unui material de a permite transportul sarcinilor electrice se
numeste conductivitate electrica sau conductibilitate electrica specifica.
Simbolul folosit pentru această mărime este de obicei σ (litera grecească sigma), iar unitatea
de măsură este siemens pe metru (S·m−1).
Mărimea inversă conductivității este rezistivitatea electrică, cu simbolul ρ (litera grecească ro)
și unitatea de măsură ohm metru (Ω·m).
Materialele electroizolante
Materialele electroizolante prezintă o rezistivitate electrică ρ cu valori cuprinse între 108 și
1018 [Ω cm].
Materialele electroizolante se pot clasifica în materiale organice, anorganice și
siliconice.
Materialele de natură organică prezintă proprietăți electroizolante foarte bune, având
însă o rezistență redusă la solicitările termice și mecanice.
Materialele de natură anorganică (marmura, azbestul etc.) au o comportare inversă
materialelor organice.
Materialele de natură siliconică îmbină în mod favorabil cele mai bune proprietăți ale
materialelor organice și anorganice.
Luând în considerare starea de agregare a materialelor electroizolante vom distinge
materiale: solide(rasini,sticla, marmura), lichide(uleiuri) și gazoase(aerul, azotul,hidrogenul).
Materiale semiconductoare
Un semiconductor este un material care are conductivitatea electrică cuprinsă între
conductivitatea unui metal (ex. cupru) și a unui izolator (ex. sticlă).
Materialele semiconductoare prezintă o rezistivitate electrică ρ cu valori cuprinse între 10⁻³ și
10-2 [Ω cm].
Semiconductorii sunt fundamentul electronicii moderne. Există în două tipuri materialele
semiconductoare – elemente și compuși.
Siliciul (Si), germaniul (Ge), arseniul (As), seleniul (Se) , telurul (Te) sunt considerate elemente
chimice intermediare metalelor.
Exemple: diodele.
Materialele conductoare
Materialele conductoare au o rezistivitate care nu depășește 10-5÷10-3[Ω cm].
După natura conductibilității electrice materialele conductoare se pot clasifica în:
- Materiale conductoare de ordinul I : Ag, Cu, Al, Fe, Zn, PB.
- Materiale conductoare de ordinul II. Din categoria materialelor conductoare de ordinul II fac
parte sărurile în stare solidă sau lichidă, soluțiile bazice sau acide, soluțiile de săruri (deci toți
electroliții).
CONDUCTOARE SI CABLURI ELECTRICE
Conductorul electric - este un corp metalic , cu lungimea mult mai mare decat diametrul ,
prevazut cu un invelis exterior izolator si care constitue o cale de curent intr-un circuit electric.
Conductorul poate fi : unifilar (brut) , multifilar (litat).

Cablul electric - este un ansamblu constituit din mai multe conductoare izolate prinse intr-un
invelis de protectie exterior ( izolator) si prevazut cu eventuale armaturi sau ecrane.
1 - invelis exterior PVC ;
2 – izolatie conductor ;
3 – Conductor Cu.
Materiale utilizate la fabricarea conductoarelor si cablurilor electrice
- materiale conductoare : aluminiu , cuprul , iar pentru conductoarele aeriene supuse la
solicitari mecanice mari se utilizeaza bronzul ( Cu + Sn ) , alama ( Cu + Zn ) , otel - aluminiu.
- materiale izolante pentru izolatia conductoarelor si cablurilor :
- materiale plastice ( policlorvinilul , polietilena , polistirenul )
- cauciucuri naturale si sintetice
- materiale fibroase ( fibre de matase naturala , de bumbac , tesaturi de bumbac)
- materiale de protectie pentru protejarea conductoarelor si cablurilor impotriva actiunii
mediului ambiant sau a altor factori:
- mantale etanse , care pot fi nemetalice (cauciucuri sau materiale plastice) sau
metalice ( plumb sau aluminiu )
- mantale suplimentare , care protejeaza mantalele etanse si se construiesc din iuta ,
hartie , benzi de otel .
Simbolizarea conductoarelor si cablurilor electrice.
Se face cu 4 grupe de litere si 2 grupe de cifre astfel:
I grupa de litere - reprezinta materialul din care este conductorul
- A daca conductorul este din aluminiu
- fara litera daca conductorul este din cupru
II grupa de litere - reprezinta domeniul de utilizare :
- F instalatii electrice fixe
- M instalatii electrice mobile
- C cabluri de energie de joasa tensiune si medie tensiune
- CS cabluri de semnalizare
- CC cabluri de comanda si control
- T cabluri de telecomunicatii
• III grupa de litere reprezinta materialele izolatoare folosite si mantalele de
protectie
- Y izolatie PVC
- C izolatie cauciuc
- H izolatie hartie
- T impletitura textila
- E ecran de protectie
- B sau Ab armatura din banda de otel
- P manta din plumb
- S manta PVC ingrosata
• IV grupa de litere reprezinta regimul de executie
- U executie usoara
- M executie medie
- G executie grea
- I greu combustibil
- ff constructie foarte flexibila
• Prima grupa de cifre - reprezinta numarul de conduictoare din cablu
• A doua grupa de cifre - reprezinta sectiunea conductoarelor in mm2 .
• Exemple de cabluri electrice :
-FYY 3X4
- cablu cu 3 conductori din cupru cu sectiunea 4mm2 cu invelis din PVC
Mansonarea cablurilor electrice
Masurarea marimilor electrice
Masurarea intensitatii curentului electric
Măsurarea intensităţii curentului se face cu ajutorul unui ampermetru intercalat în serie cu
receptorul.

Masurarea tensiunii electrice

Pentru măsurarea unei tensiuni sau a unei căderi de tensiune, se utilizează un voltmetru ce se
leagă în paralel faţă de receptorul căruia i se măsoară tensiunea.
Masurarea rezistentei electrice
Cele mai utilizate metode de masurare a rezistentei electrice sunt :
-Metoda indirecta a ampermetrului si volmetrului (montaj volt-ampermetric) ;
-Metoda cu citire directa utilizand ohmetre,megaohmetre si multimetre ;
-Metoda de comparatie (metode de punte).
1. Metoda indirecta a ampermetrului si volmetrului (montaj volt-ampermetric)
Metoda ampermetrului si volmetrului este o metoda indirecta si presupune 3 etape in precesul
masurari si anume :
• Se masoara tensiunea U la bornele consumatorului cu ajutorul unui volmetru ;
• Semasoara intensitatea I curentului prin consumator cu un ampermetru ;
• Se calculeaza rezistenta consumatorului prin introducerea valorilor obtinute anterior in
expresia matematica a legi lui ohm.
Metoda cu citire directa utilizand ohmetre,megaohmetre si multimetre
• Ohmetrele sunt aparate cu ajutorul carora se masoara direct valoarea
rezistentelor electrice.
• Principiul de functionare consta in masurarea curentului ce strabate circuitul
ohmetrului si a carui valoare depinde de rezistenta de masurat,comform legii lui
Ohm.
Transformatoarele de masura
Transformatoarele de curent
• Transformatoarele de curent se utilizeaza in scopul obtinerii unor curenti de intensitate mica
( pana la 5A sau la 1A ), proportional cu curenti mari, care circula in general in instalatiile in
care se monteaza aceste transformatoare. Ele au o infasurare primara si una sau mai multe
infasurari secundare, dupa cum trebuie sa alimenteze una sau mai multe categorii de
aparate, cum ar fi:
• aparate de masurare;
• aparate de protectie si automatizare( exclusiv protectia diferentiala);
• aparate de protectie diferentiala;
• dispozitive de actionare pentru curent alternativ operativ.
Transformatoarele de curent pentru joasa tensiune se construiesc pentru tensiuni nominale de
500V, 700V, 1000V, intr-o scara larga de intensitati: de la zeci pana la mii de amperi.
Raportul de transformare nominal al transformatorului de curent este raportul dintre curentul
nominal primar si curentul nominal secundar( ex: 10/5A,40/5A, 200/5A,1500/5A).
Pentru ca transformatoarele de curent sa functioneze cu precizia corespunzatoare, este
necesar ca:
• raportul de transformare sa ramana constant, oricare ar fi sarcina( adica la orice sarcina,
curentul secundar sa fie proportional cu curentul primar);
• curentul secundar sa fie permanent in faza cu curentul primar.

Erorile ale transformatoarelor:

1. erori de curent ( sau erori de raport )
2. erori de unghi ( sau erori de faza )
Transformatorul de tensiune
Transformatoarele de tensiune au circuitul primar construit pentru tensiunea instalatiei de
medie si inalta tensiune la care vor fi montate( ex. 6,10,24, 110 kV sa.), iar circuitul secundar
pentru tensiunea de 100 sau 110 V.
Transformatoarele de tensiune se protejeaza impotriva curentilor de scurtcircuit prin sigurante
fuzibile cu caracteristici corespunzatoare atat pe partea de joasa tensiune( de regula cu
sigurante de 6A) cat si pe partea de inalta tensiune( cu sigurante de 2A)
APARATE ELECTRICE
APARATE ELECRICE DE JOASA SI INALTA TENSIUNE - Marimile caracteristice ale unui aparat
electric
Aparatele electrice sunt produse electrotehnice de constructie relativ complexa care nu
sunt nici surse nici consumatori de energie electrica, ci au numai rolul de a supraveghea si de a
determina desfasurarea normala a transportului de energie de la surse la consumatori.
Marimi nominale mai semnificative pentru aparatele electrice:
Tensiunea nominala:
-este valoarea standardizata de tensiune pentru care este construit aparatul si care este
inscrisa pe placuta indicatoare a acestuia.
Tensiunile nominale standarde in tara noastra pentru aparate de curent alternativ sunt:
- pentru aparatele de joasa tensiune: 24; 48; 127; 220(230); 380(400); 500; 660 V;
- pentru aparatele de inalta tensiune: 3; 6; 10; 15; 20; 35; 60; 110; 220 si 400 kV.
Standardele precizeaza ca tensiunea de lucru aplicata in serviciul de durata la bornele
aparatului poate depasi cu cel mult 15% valoarea tensiunii nominale, in instalatiile de IT, si cu
cel mult 10%, in inst. de JT.
Curentul nominal :
– cel mai mare curent- ales din valorile standardizate – pe care aparatul il poate suporta un
timp oricat de lung, fara ca incalzirea diferitelor sale elemente sa depasesca anumite valori
prescrise de norme.
In functie de valoarea curentului nominal se stabilesc toate incercarile de verificare a incalzirii
aparatului.
Capacitatea de rupere nominala:
– reprezinta cel mai mare curent, exprimat in kA, pe care il poate intrerupe aparatul, ramanand
in stare de functionare, atunci cand la bornele sale este aplicata o tensiune egala cu tensiunea
sa nominala.
Pentru aparatele de intrerupere destinate retelelor de curent alternativ de inalta tensiune, se
foloseste mai frecvent, in locul notiunii de ,, capacitate nominala de rupere”, notiunea de ,,
putere de rupere nominala”.
Curentul limita termic:
– aptitudinea aparatelor de a suporta solicitari termice provocate de trecerea prin aparat a
curentilor de scurtcircuit. Se indica valoarea curentului de scurtcircuit in kAef si durata
acestuia(1;5;20 s ), care poate strabate aparatul fara ca incalzirea cailor de curent sa
depaseasca anumite temperaturi stabilite prin norme.
Curentul limita dinamic :
– exprima aptitudinea aparatelor de a suporta solicitarile mecanice (electrodinamice)
provocate de curentii de scurtcircuit care strabat aparatul. Se indica valoarea de varf a celui mai
mare curent ( in kAmax ) care poate strabate aparatul, ramanand in stare de functionare.
Felul curentului :
– continuu sau alternativ - si frecventa.
Serviciul nominal :
– frecventa conectarilor si timpul cat aparatul sta efectiv sub tensiune.
Robustetea mecanica :
– numarul de cicluri in gol (operatii complete de inchidere si deschidere, dar fara curent in
circuitul principal al aparatului), pe care un aparat il poate efectua inainte de a fi necesare
revizii sau inlocuiri de piese mecanice.
GRADE DE PROTECTIE ASIGURATE PRIN CARCASE (Cod IP)
Grad de protectie :
- nivel de protectie asigurat de o carcasa impotriva accesului la partile periculoase, impotriva
corpurilor solide si/sau impotriva patrunderii apei si verificat prin metode de incercare
standardizate.
Cod IP (International Protection) - sistem de codificare pentru indicarea gradelor de
protectie asigurate de o carcasa impotriva accesului la partile periculoase, patrunderii
corpurilor solide straine, patrunderii apei si pentru furnizarea de informatii suplimentare
referitoare la o asemenea protectie.
 Prima cifra caracteristica dupa IP reprezinta gradul de protectie impotriva corpurilor
solide straine.
A doua cifra caracteristica dupa IP reprezinta gradul de protectie impotriva patrunderii apei.

Carcasele pentru aparatura de automatizare care se monteaza in exterior (aer liber) trebuie sa
ofere un grad de protectie de minim IP65.
Datorita diferentei reduse a costului de fabricatie, astazi se produc in mod frecvent carcase cu
grad de protectie IP66 sau IP67. Carcasele pentru aparatura de automatizare care se monteaza
in interior (in incinte acoperite) trebuie sa ofere un grad de protectie de minim IP44.
Aparate electrice de joasa tensiune
- Aparataj industrial:
• Aparate de conectare manuale:
• Intrerupatoare-parghie;
• Intrerupatoare si comutatoare pachet;
• Intrerupatoare si comutatoare cu came;
• Prize si fise industriale.
• Aparate de conectare manuala a motoarelor electrice:
• Comutatoare stea-triunghi;
• Autotransformatoare de pornire;
• Inversoare manuale de sens de mers;
• Comutatoare de numar de poli;
• Reostate de pornire si reglare pentru motoare electrice;
• Reostate de excitatie pentru generatoare.
• Aparate de comanda automata si protectie a motoarelor electrice:
• Contactoare si ruptoare;
• Blocuri cu relee termice;
• Contactoare cu relee;
• Intrerupatoare automate in aer;
• Intrerupatoare stea-triunghi, inversoare si comutatoare automate;
• Aparate pentru actionari industriale si automatizari;
• Butoane de comanda;
• Chei de comanda;
• Lampi si casete de semnalizare;
• Intrerupatoare de sfarsit de cursa;
• Microintrerupatoare;
• Relee intermediare;
• Aparate de protectie;
• Sigurante fuzibile de mare putere;
• Aparate de protectie contra supratensiunilor;
• Complete de aparate:
• Tablouri de distributie capsulate;
• Celule de distributie de joasa tensiune.
• Aparataj de instalatii( de uz casnic):
• Prize si fise;
• Intrerupatoare comutatoare de instalatii;
• Intrerupatoare automate de instalatii;
• Automate de scara;
• Sigurante fuzibile;
• Tablouri de distributie pentru instalatii interioare.
• Butoane, chei de comanda si lampi de semnalizare
Butoanele de comanda sunt aparate neautomate cu o singura pozitie de
repaus, care se utilizeaza in circuitele de comanda ale actionarilor electrice.
Ele sunt prevazute cu unul sau mai multe grupuri de contacte normal
inchise (de oprire) si normal deschise (de pornire).
Butoanele de comanda se folosesc in instalatiile de comanda si atomatiza-
re fiind destinate comenzii de la distanta in special a contactoarelor si releelor
intermediare.
Butoanele care au atat contacte NI cat si ND, pot fii astfel folosite ca
butoane de pomire sau/si ca butoane de oprire.
 Lampile de semnalizare
• Servesc pentru semnalizarea luminoasa pe panourile si pupitrele de comanda
a diferitelor situatii din instalatia supravegheata. Sunt prevazute cu
transformator de tensiune care alimenteaza lampa electrica de semnalizare cu
o tensiune de 6V sau 12V.
• Casetele de semnalizare - sunt tot lampi de semnalizare dar cu dimensiuni mai
mari , cu becuri alimentate la 220V prevazute cu o placa frontala din sticla
opaca pe care se pot aplica diferite inscriptii
SIGURANTE FUZIBILE
Siguranta fuzibila este un aparat de conexiune si protectie a carui functie
este de a intrerupe circuitul in care este conectata si de a intrerupe curentul,
atunci cand acesta depaseste un anumit timp o valoare data, prin topirea unuia
sau mai multor elmente fuzibile (destinate si proiectate in acest scop).

Sigurantele fuzibile se caracterizeaza printr-o constructie foarte simpla si

robusta, care au incorporat ca element de protectie un fir rotund sau o banda
conductoare, montate in serie cu obiectul de protejat. In cazul curentilor de
scurtcircuit si la suprasarcini mari, metalul din care este confectionat fuzibilul,
avand cea mai redusa stabilitate termica din intreg circuitul, se topeste si
intrerupe circuitul, realizand protectia acestuia.
• Sigurantele fuzibile limitatoare de curent sunt sigurantele care dupa topirea
fuzibilului reduc repede curentul la zero, inainte sa atinga valoarea maxima.
• Sigurantele fuzibile se conecteaza tot timpul in serie cu componentul sau
componentele ce necesita o protectia la supra-curent, astfel incat, in cazul
deschiderii circuitului prin topirea sigurantei, curentul prin toate
componentele sa scada la zero. Desigur, o siguranta fuzibila conectata pe o
ramura a unui circuit paralel, nu va afecta curentul prin celelalte ramuri.
• Simbolul sigurantei fuzibile pe care il vom folosi, este cel in forma de „S”,
precum in figura de mai jos.
CONTACTORUL ELECTRIC
Contactoarele sunt cele mai răspândite aparate din instalaţiile de comandă
şi automatizare.
Practic pentru conectarea şi deconectarea fiecărui motor electric, la fel ca
şi pentru alte receptoare ,cum sunt rezistenţe , condensatoare
, instalaţii de iluminat , cuptoare etc . se folosesc contactoare , deoarece ele
permit acţionarea de la distanţă la primirea unui impuls care poate fi dat manual
sau automat, au o frecvenţă mare la uzura electrică şi mecanică.
Definiţie: contactorul este un aparat de comutaţie cu acţionare
mecanică,electromagnetică sau pneumatică, cu o singură poziţie stabilă,
capabil să stabilească,să suporte şi să întrerupă curenţii în condiţii normale de
exploatare a unui circuit,inclusiv curenţii de suprasarcină.
Oricare ar fi varianta constructivă a contactorului, el este alcătuit din
următoareleelemente:
• circuit principal de curent;
• circuit de comandă;
• circuite auxiliare;
• camere de stingere;
• elemente izolante;
• elemente metalice;
• elemente de fixare
- Circuitul principal de curent este format din: borne de racord la circuitul
exterior, contacte fixe şi contacte mobile.
- Circuitul de comandă cuprinde: bobina electromagnetului de acţionare,
contactele deautoreţinere şi butonul de comandă.
MINICONTACTORUL ELECTRIC
• Minicontactoarele sunt aparate în construcţie compactă, utilizând o tehnologie
care vizeazăobţinerea unor gabarite cât mai reduse.
Principalele lor caracteristici sunt:
• circuit de comandă în curent alternativ sau curent continuu
• tensiunea de izolaţie 690 V
• curent nominal în AC3: 6-9-12-16 A
• număr de poli: 3, 4
• tensiune de comandă: 12-660 V
RELEU ELECTRIC
• Releele reprezinta categoria cea mai importanta de aparate din cuprinsul unei
instalatii de protectie si comanda automata.
• Un releu este un dispozitiv de comutare prevazut cu unul sau mai multe
contacte, actionat de un semnal electric.
• Simboluri ale bobinelor de releu intalnite intr-o schema de conexiuni:
• bobina de releu (semn general)
• bobina de releu:
a) cu o singura infasurare
b) cu doua infasurari
• bobina de releu cu temporizarea la:
a) actionare
b) la revenire
 Un releu este format dintr-o bobina, unul sau mai multecontacte si un
mecanism cu arc.
Prin alimentarea bobinei curentul electric se propaga si secreeaza un camp
magnetic, parghia este antrenata iar pozitiacontactelor se schimba.
Daca tensiunea cade,mecanismul cu arc va asigurarevenirea contactelor in
pozitia initiala (pozitie de repaus).
• Relee auxiliare
• Acest releu este prevazut cu un nr. N de contacte NO si NC;

• Contactele releelor auxiliare au o functie decomutare intr-un circuit de

comanda;
• Releele auxiliare nu comuta curent electric;
• Sunt indicate in scheme cu litera K; contactele releului k sunt indicate cu k1-
1,k1-2,etc.
• Relee de timp
• Releele de timp sunt relee de temporizare;
• Releele de timp sunt utilizate in procese care necesita oprirea sau actionarea
intarziata a unei parti a unui proces.
• Se folosesc in schemele de protective.
1. Releu cu temporizare la actionare:contactele releului suntactionate la un
interval de timp stabilit numai dupa actionareareleului (dupa alimentarea
bobinei);

2. Relee cu temporizare la revenire: atunci cand bobina nu maieste alimentata

,contactele releului se vor inchide/deschidela un interval de timp stabilit.
• Relee electromagnetice de curent si tensiune
• Releul maximal de curent este un aparat electromagnetic cu armatura mobila,
alimentat cu curent alternativ de 50Hz.
• Releul de tensiune RT maximal sau minimal de tip electromagnetic
Se deosebeste de releul de curent RC,numai prin faptul ca bobinele
releului de tensiune au spire multe si subtiri, fiind construite astfel incat sa
reziste la o tensiune nominala de alimentare.
Releul maximal de tensiune actioneaza la cresterea tensiuni peste
valoarea reglata, inchizandu-si contactele normal deschise; cel detensiune
minima (sau minimal) actioneaza la scaderea tensiunii sub valoarea reglata.
• Descarcatoarele
• Descarcatoarele sunt aparate de protectie care pe langa functia principala de
limitare a supratensiunilor sunt capabile să reducă curentul de însoţire la valori
mult mai mici, fiind prevăzute cu dispozitive speciale de stingere a arcului
electric.
• Rolul funcţional al descărcătorului electric este de a limita supratensiunile
atmosferice şi de comutaţie într-o instalaţie electrică.
• Descarcatorul se montează la intrarea în instalaţia electrica între fază şi
pamânt.
SEPARATORUL ELECTRIC DE INALTA TENSIUNE
Separatoarele sunt aparate de comutatie destinate conectarii si deconecta-
rii circuitelor sub tensiune, insa fara sarcina.
Ele pot intrerupe si curenti de intensitate redusa, cum sunt curentii de
magnetizare (de mers in gol) ai transformatoarelor de putere mica sau curentii
nominali ai transformatoarelor de putere foarte mica.
Separatoarele de inalta tensiune se realizeaza in numeroase tipodimensi-
uni, care se deosebesc prin parametrii nominali (tensiuni intre 35 si 750 kV, cu-
renti intre 200 si 6000 A), prin numarul de poli si varianta constructiva.
Intr-o instalatie energetica separatorul permite efectuarea transferului de
energie intre sistemele de bare colectoare la plecari sau sosiri. Cu ajutorul sepa-
ratoarelor se poate face cuplarea unei linii la unul din sistemele de bare colectoa-
re.
Orice separator este alcatuit din urmatoarele elemente componente:
- cai conducatoare formate din contacte fixe, contacte mobile si elemente
flexibile de legatura;
- elemente izolante - formate din izolatori de portelan tip suport si mai nou din
izolatori din material compozit;
- soclul cu elementele de fixare - un cadru rigid din profiluri de otel sudate pe
care se fixeaza izolatoarele si axul de actionare;
- dispozitivul de actionare.
Intrerupatoare automate de inalta tensiune
Intrerupatoarele automate de inalta tensiune sunt aparate de conectare
destinate sa efectueze inchiderea si deschiderea circuitelor electrice de inalta
tensiune aflate sub sarcina (strabatute de curent) atat in conditii normale de
lucru, cand circuitul este strabatut de curentul de serviciu, cat si in caz de defect,
cand circuitul poate fi strabatut de curenti mult mai mari (de ordinul zecilor de
kA).
Ele pot executa operatia de inchidere sau intrerupere a circuitului in mod
voit, la comanda unui operator, cat si intreruperea automata, la comanda data de
un releu care supravegheaza functionarea corecta a instalatiei.

Rolul acestor intrerupatoare automate este:

• - sa realizeze intreruperea si stabilirea curentului de serviciu atunci cand sunt
comandate;
• - sa intrerupa circuitul in mod automat si cat mai repede indata ce primesc
comanda de la releele de protectie ale instalatiei.
• Principalul mod de clasificare a intrerupatoarelor electrice de inalta tensiune
este cel dupa principiul si mediul de stingere a arcului electric. Din acest punct
de vedere exista urmatoarele categorii de intrerupatoare:
- intrerupatoarele cu stingerea arcului electric in mediu lichid : ulei mineral sau
apa;

- intrerupatoare cu stingerea arcului electric in mediu gazos: aer sau hexaflorura

de sulf (SF6);

- intrerupatoare cu stingerea arcului electric in vid.

• Intrerupatoarele cu hexaflorura de sulf realizeaza stingerea arcului electric
dupa un principiu nou, care urmareste sa efectueze deionizarea coloanei ar-
cului electric prin capturarea electronilor liberi si franarea, in acest mod, a pro-
ceselor de ionizare.
• Folosirea gazului hexaflorura de sulf (SF6), la stingerea arcului electric si apoi la
asigurarea izolatiei intre piesele de contact, se justifica prin proprietatile fizice
ale acestui gaz.
• Pentru actionarea intrerupatoarelor de inalta tensiune se folosesc mecanisme
de actionare specifice. Acestea sunt ansamble distincte sau incluse in intreru-
patoare asigurand comutatia acestora. Aceste mecanisme asigura
transmiterea, in urma comenzii manuale sau electrice, a energiei de actionare
a contactelor mobile ale intreruptorului.
• Bobina de reactanta
• Bobinele de reactanta sunt destinate sa limiteze valoarea curentilor de
scurtcircuit in circuitele electrice de mare putere si sa asigure mentinerea
tensiunii la valori admisibile pentru a permite functionarea echipamentelor in
regim de avarie.
• Desi constructia bobinelor de reactanta este relativ simpla, folosirea lor
conduce la ridicarea costului instalatiei si la marirea pierderilor de putere si de
tensiune.
• Pentru tensiuni de pana la 35 kV, cele mai indicate sunt bobinele cu reactanta
uscata. Aceste bobine sunt racite cu aer si sunt destinate in special pentru
montarea in instalatii interioare.
• Pentru tensiuni de 6-10 kV, cele mai indicate sunt bobinele de reactanta cu
sectoare de beton.
• In figura de mai jos este prezentata o bobina de reactanta cu sectoare de
beton pentru 10 kV, 600 A.
• PARATRASNETUL
• Paratrasnetul este o instalație de protecție a construcțiilor și a instalațiilor
împotriva efectelor produse de loviturile directe de trăsnet. Curentul se scurge
din paratrăsnet în pământ. Se mai numește paratoner sau parafulger.
• Benjamin Franklin a fost primul care a intuit și a pus fulgerul și trăsnetul pe
seama electricității.
• Ideea de a atrage fulgerul printr-un stâlp de metal, ascuțit la vârf și de a-l
descărca în pământ printr-o sârmă a părut deosebit de simplă. Primul
paratrăsnet a fost construit și așezat pe casa lui din Philadelphia. Primită mai
întâi cu rezervă, această invenție s-a răspândit apoi în toată lumea alungând
spaima oamenilor față de aceste fenomene ale naturii.
• Paratrasnetele sunt utilizate atât pentru protecția construcțiilor civile sau
industriale, cât și pentru protejarea unor spații deschise. Acestea sunt
fabricate din materiale de înalta calitate (inox), rezistente la coroziune, având o
durata de viață extrem de mare.
• Paratrasnetele sunt de 3 tipuri:
1) paratrăsnet clasic
2) paratrasnet cu dispozitiv de amorsare (PDA)
3) mixte, care se compun din elemente clasice și paratrasnete PDA
• Cele mai folosite sunt cele tip PDA, acestea fiind mai eficiente, mai ușor de
instalat, mai ieftine și mai estetice.
Componentă instalației de protecție a paratrasnetului:
- dispozitiv de captare PDA, catarg cu sistem de fixare pe clădire/stâlp
- coborârea conductorului tip platbanda sau rotund, clemele de fixare pe
clădire, acoperiș sau pereți
-priză de pământ
• SIMBOLURI GRAFICE UTILIZATE ÎN SCHEMELE DE ACŢIONĂRI ELECTRICE
• Orice schema electrica, care se doreste a fi utilizata în actionarile electrice,
este supusa simbolizarii grafice conform standardelor în vigoare SR EN -
60417 (semne conventionale în electrotehnica), respectiv simbolurilor grafice
utilizate pentru scheme electrice - SR EN 60617.
•-
• Solicitari electrice
Solicitarea electrica - este solicitarea la care este supus un izolant electric atunci
cand doua regiuni ale sale se afla la potentiale diferite.
Intr-o asemenea situatie, tensiunea U aplicata intre cele doua regiuni tinde sa
formeze o cale conducatoare de curent, fie prin strapugere fie prin conturnarea
izolantului.
• Se numeste strapungere formarea unui canal conducator de electricitate prin
interiorul unui izolant solid, lichid sau gazos;
• Se numeste conturnare formarea unui canal conducator de electricitate pe
suprefata unui izolator solid.
• Corona descărcare (de asemenea cunoscut ca si Efectul Corona) este o
descărcare electrică cauzată deionizarea unui fluid, cum ar fi aerul care
înconjoară un conductor care este încărcat electric. Efectul coroanei va avea
loc în sistemele de înaltă tensiune, cu excepția cazului în care se iau măsuri
suficiente pentru a limita rezistența câmpului electric înconjurător.
• Factorii care afectează pierderea Corona
Principalii factori care afectează descărcarea coroanei sunt:
• Condiții atmosferice;
• Starea conducătorilor;
• Spațierea între conductor;
• Rolul izolatiei aparatelor este acela de a rezista pericolului de strapungere sau
conturnare. Un asemenea incident putand avea urmari foarte grave in
instalatie (scurtcircuite, incendii, electrocutari etc.).

• i – izolant;
• e - electrozi;
• U - tensiune aplicata;
• c - linie de conturnare pe suprafata izolantului;
• s - linie de strapungere prin izolant.
• Marimea si gravitatea solicitarii electrice a unui izolant este influentata de
urmatorii factori:
➢Marimea tensiunii aplicate – strapungerea sau conturnarea izolantului se
produce cu atat mai usor cu cat valoarea tensiunii aplicate este mai mare;
➢Durata de aplicare a tensiunii – daca durata de aplicare a tensiunii este foarte
mica, de ordinal fractiunilor de secunda, acelasi izolator poate suporta fara
strapungere sau conturnare tensiuni mult mai mari decat acelea pe care le
poate suporta in cazul unui timp de aplicare mai indelungat;
➢Felul curentului – se constata ca izolantii sunt mai usor strapunsi daca
tensiunea este o tensiune alternativa de inalta frecventa si relativ mai greu de
strapuns in curent continuu.Tensiunile alternative produc in masa izolatorului
fenomene care determina incalzirea acestuia, fapt care favorizeza
strapungerea;
➢Forma electrozilor – cu cat campul electric dintre electrozi este mai
neomogen, cu atat tensiunea de strapungere este mai coborata;
➢Starea suprafetei izolantului – praful, murdaria si indeosebi umezeala usureaza
formarea cailor conducatoare de curent pe suprafata izolantilor, favorizand
conturnarea acestora.
• Pentru a evita producerea conturnarii sau strapungerii piesele izolante sunt
astfel dimensionate incat sa suporte solicitarile date de aplicarea permanenta
a tensiunii de serviciu si sa suporte,pentru scurta durata, solicitarile date de
supratensiuni.
• Dovada ca aparatele au fost dimensionate si executate corect se face,
incercand aparatele de catre producator, prin aplicarea unei anumite tensiuni
de incercare timp de 1 minut (pentru instalatiile in aer) sau 5 minute (pentru
instalatii in ulei).
• Solicitari termice
• Trecerea curentului electric prin conductoare determina incalzirea acestora
(efectul Joule- Lenz), incalzirile fiind deosebit de mari in locurile in care
sectiunea conductorului este redusa (contacte, sigurante fuzibile) sau
rezistivitatea acestuia este mai mare (bimetale, rezistente).
• O incalzire prea mare a oricareia din piesele aparatelor electrice nu poate fi
admisa, deoarece in cazul cresterii temperaturii peste anumite limite unele
elemente principale ale aparatelor isi pierd proprietatile pentru care au fost
construite. Astfel:
▪ La temperaturi de lucru ce depasesc 100-105 0C, o mare parte din izolanti
isi pierd treptat proprietatile de izolare. Portelanul isi pierde proprietatile
electroizolante la peste 100 0C.
▪ Durata de viata a izolantilor organici scade daca temperatura creste .Pentru
aceasta izolatie se admite un regim de temperatura de 150 0C, ceea ce
asigura o functionare neintrerupta timp de 3 ani.;
▪ La temperaturi de cateva sute de grade, temperaturi ce pot fi atinse in
timpul solicitarilor prin curenti de scurtcircuit, cuprul, aluminiul si chiar
piesele din otel isi pot pierde proprietatile mecanice ceea ce poate provoca
scoaterea definitiva din functiune a aparatului;
▪ Piesele arcuitoare din otel, tombac sau bronz fosforos, foarte mult folosite
in constructia aparatelor electrice isi pierd de obicei proprietatile elastice la
temperaturi care depasesc 120…130 0C;
▪ La temperaturi de peste 70 0C se produce o oxidare mai rapida, indeosebi a
pieselor din cupru sau a aliajelor sale;
▪ Functionarea aparatelor la temperaturi ridicate poate constitui un pericol
de incendiu si, in anumite instalatii, chiar pericol de explozie.

Pentru aceste motive, standardele limiteaza temperatura maxima permisa a

fi atinsa de diferite organe ale aparatelor electrice, in conditii normale de
serviciu sau la solicitare prin curenti de scurtcircuit.
• Solicitari electrodinamice
• Curentii mari de scurtcircuit, care pot sa apara in cazuri de incidente in
instalatie, determina aparitia unor forte de atractie sau respingere intre
conductoare, numite forte electrodinamice.
• In regim normal de functionare a aparatelor , aceste solicitari mecanice
datorate fortelor electrodinamice, sunt mici.In cazuri de incidente , insa, cand
in instalatie pot sa apara curenti de scurtcircuit de mii si zeci de mii de amperi,
asupra cailor conducatoare de curent ale aparatelor se exercita forte de
atractie sau respingere de sute sau chiar mii de kilograme forta.
• Aceste forte solicita mult intregul aparat, indeosebi caile conducatoare de
curent si izolatia de sustinere a acestora.
• Printre defectele cele mai des intalnite, provocate de efectul fortelor
electrodinamice, sunt:
• indoirea conductoarelor si, prin aceasta reducerea distantelor de izolare;
• slabirea legaturii sau chiar desprinderea conductoarelor din legaturi;
• slabirea presiunii pe contacte, putand cauza sudarea contactelor;
• distrugerea prin solicitarea mecanica a izolatoarelor-suport;
• deschiderea separatoarelor sub sarcina, lucru deosebit de grav,care poate
produce scurtcircuite in instalatie si deteriorari importante ale acesteia;
• deformarea bobinelor.
• Pentru a evita deteriorarea aparatelor si a instalatiilor electrice prin efectul
curentilor de scurtcircuit, se iau o serie de masuri destinate sa asigure in
primul rand rezistenta mecanica a cailor de curent.
• Printre aceste masuri sunt:
• fixarea cat mai rigida a conductoarelor in aparate si instalatii;
• impregnarea bobinelor din aparate si transformatoarele de masura in rasini
izolante, rigizandu-se astfel infasurarile;
• asigurarea separatoarelor impotiva deschiderii prin efectul fortelor de
scurtcircuit.
• Supracurenti
• Se numeste supracurent – orice crestere chiar de scurta durata, a curentului
care strabate circuitul, peste curentul nominal al aparatelor montate in circuit.
• Supracurentii pot aparea atat in conditii normale de serviciu, neputand fi
evitati, cat si in conditii anormale de serviciu, fiind provocati de un regim
anormal de functionare a instalatiei sau de incidente si, in acest ultim caz,
trebuie sa fie eliminate cat mai curand posibil.
• Orice supracurent poate fi caracterizat prin doua valori marimea
supracurentului si durata lui.
• Din punct de vedere al duratei se deosebesc:
• supracurenti de foarte scurta durata - provin din procese de comutare, apar
in conditii normale de serviciu si, in general nu pot fi evitati;
• supracurenti de scurta durata – apar in caz de scurtcircuit (curentii de scurt
circuit) si in cazul pornirii motoarelor electrice asincrone
• supracurenti de lunga durata – apar uneori in conditii de exploatare
necorespunzatoare sau la functionarea motoarelor cu o faza intrerupta.
• Aparatele care urmeaza a fi montate intr-un circuit se aleg astfel incat curentul
lor nominal sa fie superior celui mai mare curent de serviciu care poate sa
apara in conditii normale in acel circuit.
• Daca, din motive neprevazute, sarcina este mai mare decat cea avuta in
vedere la alegerea aparatelor si curentul care le strabate este mai mare decat
cel nominal, aparatele se incalzesc peste limitele prevazute de norme, ceea ce
reduce durata lor de functionare.
• Pentru a se evita acest lucru, intrerupatoarele automate de protectie a
instalatiei se prevad cu relee speciale de protectie impotriva suprasarcinilor.
• Aceste relee sunt astfel dimensionate, incat sa determine intreruperea
circuitului intr-un timp cu atat mai scurt cu cat suuprasarcina este mai mare
(Ex: 2 ore pentru 1,2 In).
• O forma particulara de suprasarcina o constituie functionarea cu o faza
intrerupta a motoarelor electrice trifazate.
• O astfel de situatie se produce indeosebi prin arderea, cu ocazia unei
suprasarcini a unei singure sigurante din cele trei cat protejau circuitul.
• Daca arderea sigurantei se produce in timp ce motorul se afla in mers, acesta
continua sa se roteasca, functionand ca motor monofazat, dar in aceasta
situatie absoarbe de la retea un curent mult mai mare (1,2….2)In dupa
valoarea momentana a sarcinii.
• . Daca sarcina este mica, motorul poate functiona mult timp cu o faza
intrerupta.
• Daca dupa o oprire normala se incearca insa o repornire acesta nu poate porni
dar absoarbe de la retea un curent foarte mare care poate duce la arderea
bobinajului.
• Curenti de scurtcircuit
• Scurcircuitele reprezinta unele dintre incidentele cele mai grave si cele mai
frecvente in instalatiile electrice.
• Ele determina de obicei, distrugerea aparatelor slab dimensionate, provoaca
deteriorari grave instalatiei si pot cauza incendii sau alte accidente grave.
• In practica, valorile curentilor de scurtcircuit se calculeaza pentru diferite
situatii ale retelei si, in functie de situatiile cele mai defavorabile, se aleg:
• puterea de rupere a intrerupatoarelor si sigurantelor;
• reglarea releelor de protectie;
• tipul de izolatoare pentru barele colectoare, precum si distanta dintre ele.
• Printre cauzele cele mai frecvente ale scurtcircuitelor sunt:
• strapungerea izolatiei, ca urmare a unei solicitari termice exagerate, a
umiditatii sau a supratensiunilor;
• defecte mecanice (ruperi de conductoare sau de stalpi, lovirea cablurilor la
sapaturi);
• manevre gresite.
• Masuri de protectie a instalatiilor electrice, astfel incat sa se evite producerea
curentilor de scurtcircuit sau sa se limiteze efectele acestora:
• Masuri pentru evitarea producerii curentilor de scurtcircuit
❖verificarea periodica a starii izolatiei;
❖calculul atent al curentilor de scurtcircuit;
❖verificarea aparatelor la solicitarile prin forte electrodinamice si la
solicitarile termice ale curentilor de scurtcircuit;
❖instructajul periodic al personalului, pentru a evita manevrelor gresite.
• Masuri pentru limitarea valorii curentului de scurtcircuit:
❖alegerea schemei instalatiei astfel incat sa nu fie posibila producerea
unor curenti mari de scurtcircuit;
❖folosirea bobinelor de reactanta, al caror rol este de a mari in mod
artificial reactanta circuitului (sunt folosite indeosebi in retelele de
cabluri, a caror reactanta proprie este foarte mica);
❖folosirea rezistentelor limitatoare (in circuitul transformatoarelor de
tensiune).
• Masuri pentru reducerea duratei scurtcircuitului:
❖folosirea de sigurante fuzibile, intrerupatoare automate, relee de
protectie.
• Solicitarea aparatelor prin curenti de scurtcircuit
• Curentii de scurtcircuit solicita foarte mult, atat termic cat si mecanic,
aparatele montate in circuit.
• Pentru ca defectul odata aparut sa nu se agraveze, este necesar ca, pana la
intreruperea scurtcircuitului de catre aparatele de protectie, toate aparatele
montate in circuit sa suporte fara deteriorari aceste solicitari.
• In acest scop, in documentatia tehnica a aparatelor (indeosebi a celor de inalta
tensiune) sunt indicate, de catre firma constructoare, doua valori: curentul
limita dinamic si curentul limita termic.
• - Curentul limita dinamic – exprima capacitatea unui aparat de a rezista
actiunii mecanice a curentilor de scurtcircuit, si reprezinta amplitudinea celui
mai mare curent de scurtcircuit, exprimat in kA, care poate trece prin aparat,
fara sa produca deteriorari sau deformatii permanente.Curentul limita dinamic
garantat de constructor trebuie sa fie superior celui mai mare current de
scurtcircuit de soc care poate sa apara in acel punct al retelei unde urmeaza a
fi conectat aparatul.

• - Curentul limita termic – exprima capacitaea unui aparat de a rezista actiunii

termice a curentilor de scurtcircuit si indica valoarea celui mai mare curent de
scurtcircuit, exprimat in kA, pe care aparatul il poate suporta un anumit timp
(1;5;10 s), fara ca temperatura pieselor conducatoare de curent sa depasesca
anumite valori maxime premise.
• Arcul electric
• La executarea unei suduri electrice o borna a infasurarii de joasa tensiune a
transformatorului este legata la piesa care se sudeaza, iar cealalta borna este
legata, prin portelectrod, la electrod.
• Pentru a incepe sudarea, sudorul atinge cu electrodul piesa si imediat il
indeparteaza.
• La separarea electrodului de piesa a aparut brusc, intre acesta si piesa, o suvita
subtire foarte luminoasa, care se numeste arc electric.
• In afara de lumina foarte intensa, se constata ca, la capetele arcului, atat
metalul electrodului cat si cel al piesei se topesc, deci acolo temperatura
depaseste 1500 0C.
• Dupa separarea electrodului de piesa curentul electric continua sa treaca prin
aer sub forma de arc electric.
• Solicitarea unui aparat electric prin efectele arcului electric de intrerupere,
este determinate de urmatorii factori:
❖valoarea curentului care strabate arcul la inceputul intreruperii;
❖tensiunea ce apare intre contacte imediat dupa intrerupere;
❖durata arcului.
• Solicitarea prin arc electric reprezinta una din solicitarile cele mai grele la
care sunt supuse aparatele in serviciu, putand provoca explozia aparatului.
• Stingerea arcului electric
• Scaderea brusca a temperaturii si racirea electrozilor au un rol deosebit de
important in stingerea arcului electric.
• Stingerea arcului electric este influentata si de natura gazului in care se
produce descarcarea. Astfel, in hidrogen arcul se stinge mult mai usor,
deoarece hidrogenul realizeaza o racire mai energica a spatiului de
descarcare.
• Deosebit de importante pentru stingerea arcului electric sunt materialul si
temperatura electrozilor. Stingerea arcului electric in curent alternativ se
realizeaza mult mai usor decat in curent continuu.
ELEMENTE SI MATERIALE UTILIZATE LA REALIZAREA COMPONENTELOR
ECHIPAMENTELOR ELECTRICE
• Metode de imbinare a contactelor electrice
• Imbinarea intre doua contacte are ca scop realizarea continuitatii circuitului.
• Imbinarea contactelor se poate realiza in mai multe moduri:
❖Prin sudare – adica incalzind piesele care trebuie imbinate, in zona lor de imbinare,
peste punctul lor de topire;
❖Prin lipire – folosind un metal (sau aliaj), care are punctul de topire sub cel al pieselor
de imbinat, si care, in stare topita, adera bine la aceste piese;
❖Prin stangere cu suruburi- imbinare mecanica;
❖Prin simpla apasare .
• Imbinarea prin sudare si cea prin lipire sunt, din punctul de vedere al trecerii
curentului electric, cele mai bune, dar pot fi folosite numai acolo unde
imbinarea are caracter definitiv.
• Strangerea cu suruburi se foloseste acolo unde este necesara o legatura de
lunga durata, dar demontabila, a conductoarelor.
• Imbinarea conductoarelor prin simpla apasare este folosita:
❖acolo unde este necesara stabilirea si desfacerea frecventa a legaturii
electrice dintre cele doua conductoare (aparate de comutatie);
❖acolo unde, in conditii normale de serviciu, circuitul electric trebuie
mentinut inchis de catre doua organe aflate in miscare unul fata de celalalt
(colector si perii, inele de contact si perii).
• Imbinarea prin strangere cu suruburi si cea prin simpla apasare a
conductoarelor se numesc imbinari prin contact.
• Suprafata de contact – este suprafata comuna a doua conductoare, prin care
se realizeaza imbinarea intre ele in scopul trecerii curentului de la un
conductor la altul.
• Piese de contact (contacte) - elementele de conductor special destinate sa
realizeze aceasta imbinare.
• Tipuri de contacte
• Dupa modul de realizare a imbinarii de contact se deosebesc trei tipuri de
contacte:
▪ Contacte permanente (fixe);
▪ Contacte de intrerupere;
▪ Contacte de alunecare (glisare).
• Contacte permanente – raman totdeuna inchise avand rolul de a realiza
continuitatea circuitului, se pot realiza usor presiuni mari de contact (sudare,
lipire, strangere prin suruburi).
• Contacte de intrerupere – utilizate pentru stabilirea si intreruperea circuitelor.
Legatura dintre conductoare se realizeza practic prin apasarea contactelor cu
arcuri sau prin arcuirea materialului din care sunt executate contactele.
• Se impart in doua categorii:
• contacte de lucru (contacte principale) - asigura un contact cat mai bun atunci cand sunt
inchise, au rezistenta mica de contact si conditii bune de racire;
• contacte de rupere (de stingere) – protejeaza contactele de lucru impotriva uzurii prin
arc electric. Rezistenta de contact poate sa fie mult mai mare. La aparatele care intrerup
curenti mari (sute de amperi) contactele de lucru si cele de rupere se executa ca piese
distincte. La aparatele care intrerup curenti mijlocii, piesa de contact este folosita atat
contact de lucru cat si contact de rupere.
• Contacte de alunecare – stabilesc un circuit electric intre doua piese care se
misca una fata de alta (perii si inele colectoare s.a.)

• Forma contactelor
• Din punct de vedere al aspectului geometric al suprafetei de contact
contactele se impart in:
➢contacte plane (de suprafata);
➢contacte liniare;
➢contacte punctiforme.
• Contacte plane – necesita presiune de contact cu mult mai mare decat
contactele liniare sau punctiforme. Sunt folosite de obicei drept contacte
permanente, ofera solutii constructive simple si mai sigure.
• Se folosesc de obicei la imbinarea barelor, la legaturi de conducte prin papuci,
contacte de lucru la unele separatoare si sigurante.
• contacte deget – sunt contacte de presiune si frecare folosite cel mai frecvent
in constructia intrerupatoarelor de joasa tensiune in aer si a unor
intrerupatoare de inalta tensiune in ulei.
• contacte lalea (tulipa) – sunt contacte de lucru folosite indeosebi in constructia
aparatajului de inalta tensiune. Sunt formate de obicei din 6-8 contacte din Cu,
asezate circular, ca petalele unei lalele, in jurul contactului fix.
• contacte perie – se obtin prin inmanunchierea unui pachet de foi de material
conductor avand o elasticitate foarte buna. Contactul se realizeaza prin frecare
pe o placa de cupru sau alama.
• Contacte punctiforme - contacte de presiune fara frecare la inchidere. Sunt
folosite drept contacte de intrerupere la curenti de pana la 15 A si tensiuni
mici. Se realizeaza sub forma unor nituri de contact.
• Materiale pentru contacte
• Pentru a fi bun ca material pentru contact, un metal sau aliaj trebuie sa
satisfaca urmatoarele conditii:
➢sa aiba conductivitata electrica si conductibilitatea termica foarte bune,
pentru a reduce cat mai mult incalzirea pieselor in contact;
➢sa aiba duritate suficienta, pentru a suporta solicitarile mecanice care
intervin in functionare si sa permita inlaturarea usoara a impuritatilor de pe
suprafata de contact;
➢sa nu oxideze si sa nu fie atacat de agenti termici;
➢temperatura sa de topire sa fie inalta, pentru a rezista arcului electric de
intrerupere;
➢sa fie usor de prelucrat si sa aiba pret redus.
• Se constata, insa ca nici unul dintre materialele de contact folosite in prezent
nu satisface toate aceste conditii si, de aceea, in practica se folosesc diferite
materiale de contact.
• Cuprul – alaturi de argint este unul dintre materialele de contact mai folosite
avand urmatoarele proprietati:
• Conductivitate electrica si conductibilitate termica foarte buna;
• Rezistenta de contact redusa, cat si suprafata curate;
• Rezistenta la arc, la sudare si la uzura mai mare decat argintul.
• Marele dezavantaj este acela de a oxida in aer, formand compusi care sunt rau
conducatori de electricitate si foarte rezistenti mecanic.
• Argintul – are cea mai mica rezistenta de contact si cea mai mare
conductivitate electrica si conductibilitate termica.
• - Aluminiul – se comporta foarte bine in contacte permanente de suprafata
daca au fost luate masuri impotriva oxidarii si coroziunii, si daca presiunea pe
contact este asigurata prin elemente elastice, Nu este indicat pentru contacte
de intrerupere fiind puternic atacat de arcul electric de intrerupere.
• Metale nobile – (platina sau aur) se utilizeza in circuitele de curenti slabi, la
contactele aparatelor utilizate in telefonie si ale releelor.
• Metale dure – (Wolfram) – folosite numai pentru contacte de rupere acolo
unde se cere rezistenta mare la uzura prin arc electric
• Pentru a se obtine contacte care sa intrunesca cat mai multe dintre calitatile
diferitelor metale de contact sau sa elimine defectele acestora se combina
intre ele metalele de contact prin unul din urmatoarele procedee:
• Aliaje de contact [alama, tombacul (alama cu continut mare de cupru), bronzul
• (cupru si staniu), bronz cu beriliu, argint tare (cont. 2-4%Cu), argint-nichel (contine 10-
40%Ni)];
• Contacte sinterizate [cupru-wolfram, argint-wolfram(30-90%W), argint-oxid de
cadmiu];
• Contacte bimetalice - obtinute prin combinarea unui aliaj sau a unui metal clasic si a
unui metal nobil din motive de economie de material.
• Intretinerea contactelor
• Supravegherea si intretinerea periodica a contactelor este o conditie strict
necesara pentru asigurarea unei bune functionari a instalatiei, deoarece, in
timpul functionarii, se produce totdeauna o inrautatire a starii contactelor.
• Verificarea si intretinerea periodica a contactelor se efectueaza in felul
urmator:
• La contactele fixe (permanente):
• dupa culoarea si aspectul contactului se verifica daca s-au produs
incalziri exagerate sau coroziuni;
• se verifica daca nu s-a produs o slabire a strangerii suruburilor;
• in cazul contactelor din aluminiu protejate prin pelicule de lac, impotriva
patrunderii umiditatii, se verifica si la nevoie se reface pelicula
protectoare.
• La contacte de alunecare din Cu sau alama:
• se curata cu o perie de otel sau cu o pila pelicula de oxizi si eventuale
perlari. Este intrezis sa se folosesca la aceste operatii smirghelul
deoarece pulberea acestuia se incrusteaza in metalul de contact;
• dupa curatire, contactele se sterg cu o carpa curata inmuiata in benzina
si se ung apoi cu un strat subtire de ulei sau vaselina neutra;
• se verifica presiunea de contact si se inlocuiesc contactele uzate.
• La contactele perie:
• este necesar ca suprafata acestor contacte sa fie usor unsa cu vaselina in
timpul functionarii, pentru a reduce la minimum oxidarea si uzarea prin
frecare;
• schimbarea oricat de slaba a culorii lamelelor indica o incalzire
nepermisa si oxidare;
• eventualele pelicule de oxid de pe contactul fix se indeparteaza cu
hartie sticlata, iar cele de pe perie se indeparteaza prin pilire usoara in
asa fel incat sa nu modifice unghiul sub care calca aceasta;
• dupa curatire se indeparteaza atent pilitura si se unge peria.
• Contactele de intrerupere – nu se ung cu vaselina sau cu ulei si nu se curata
decat daca au perlari importante. Presiunea de contact se verifica cu
dinamometrul.
• Contactele de argint – sau din alte metale nobile nu necesita intretinere si nu
se ung. Pilirea acestora este inutila si daunatoare, deoarece aceste contacte isi
pastreaza calitatile chiar daca si-au schimbat culoarea sau par uzate. La aceste
contacte este premisa numai curatarea cu o carpa sau perie inmuiata in
benzina.
• Contactele bimetalice, contactele sinterizate, contacte cu acoperiri galvanice -
nu necesita intretinere si in nici un caz nu se vor pili si nu se vor curati cu
smirghelul. Este suficient sa fie curatite cu o carpa sau perie moale inmuiata in
benzina si sa se verifice presiunea de contact precum si daca nu s-au produs
schimbari de culoare sau coroziuni.
• Izolatoarele electrice
• In constructia oricarei instalatii electrice si a oricarui aparat electric se
deosebesc doua elemente fundamentale:
• caile conducatoare de curent, formate din metale bune conducatoare
de electricitate si avand rolul de a transporta, cu pierderi cat mai mici,
curentul electric in lungul circuitului;
• elementele izolatoare, realizate in special, din materiale electroizolante,
avand rolul de a sustine mecanic si de a asigura izolarea cailor de curent
intre ele si fata de pamant.
• In functie de rolul pe care il au izolatoarele in instalatie si in functie de natura
solicitarilor la care sunt supuse, au fost standardizate anumite tipuri.
• Solicitarea electrica a izolatorului poate determina fie strapungerea, fie
conturnarea acestuia.
• Strapungerea este cea mai grava, deoarece izolatorul odata strapuns devine
neutilizabil.
• Conturnarea solicita cel mult suprafata izolatorului dar nu provoaca scoaterea
lui din serviciu. Cea mai mare parte a izolatoarelor folosite in constructia
aparatajului electric sunt realizate din portelan. Pe langa acesta la fabricarea
izolatoarelor se mai folosesc sticla si rasinile de turnare.
• Din punct de vedere electric, calitatea unui anumit tip de izolator este
caracterizată de următoarele mărimi:
• Tensiunea de conturnare reprezentând tensiunea la care apare o
descărcare disruptivă pe suprafaţa izolatorului, între părţile acestuia care
sunt supuse, în mod obişnuit, la diferenţe de tensiune.
• Tensiunea de străpungere fiind tensiunea la care apare o descărcare
disruptivă prin corpul izolant solid al izolatorului.
• Izolatoarele sunt executate din materiale electroceramice (porţelan, steatit),
sticlă sau materiale sintetice.
• Porţelanul folosit la realizarea izolatoarelor este un porţelan tare, vitrifiat.
Acesta este un material ceramic, constituit dintr-o masă sticloasă de feldspat,
care conţine cristale de mulit şi de cuarţ, având bune calităţi izolante, la
temperaturi şi frecvenţe normale, rezistenţă mecanică relativ mare, în special
la compresiune. Prezintă, de asemenea, o rezistenţă termică ridicată şi, în
acelaşi timp, o bună stabilitate chimică.
• Dezavantajele principale ale porţelanului constau în: rezistenţă redusă la
tracţiune şi încovoiere, fragilitate, pierderi dielectrice relativ mari la înaltă
frecvenţă, contracţie mare la ardere şi posibilităţi foarte reduse de prelucrare
în stare arsă.
• Steatitul este, de fapt, o masă ceramică pe bază de talc sau silicat de magneziu
hidratat. Rezistenţa mecanică a steatitului este, în general, mai mare decât a
porţelanului, datorită faptului că în compoziţia sa raportul dintre faza cristalină
şi cea sticloasă este mai mare.
• Sticla folosită la realizarea izolatoarelor este un amestec de silicaţi cu structură
amorfă, care poate fi considerat ca un lichid subrăcit. În general,
caracteristicile electrice ale sticlei folosite pentru realizarea izolatoarelor sunt
aceleaşi ca şi în cazul porţelanului, putând atinge, pentru unele mărimi
(constanta dielectrică, factorul de pierderi, rigiditatea dielectrică) valori
superioare celor ale porţelanului.
• Materialele sintetice constituite din răşini sintetice şi cauciuc siliconic
prezintă, faţă de porţelan sau sticlă, o serie de avantaje legate de
prelucrabilitate, în vederea realizării unor forme constructive complexe,
greutate redusă, posibilităţi de prindere mai uşoară a armăturilor.
• Dezavantajele principale ale acestui tip de izolatoare constau în rezistenţa
redusă la arc electric, precum şi o rezistenţă redusă la tracţiune.
• Termobimetale
• In constructia aparatelor automate de joasa tensiune se folosesc frecvent relee
termice cu bimetal, sau termobimetale, al caror rol este acela de a proteja
motoarele electrice impotriva incalzirii exagerate prin suprasarcini de lunga
durata.
• Termobimetalele sunt formate din doua metale; acestea sunt sudate intre ele
si apoi laminate la rece pana la obtinerea unor foi, la care cele doua
componente sunt legate intre ele pe toata suprafata.
• Din cele doua componente ale bimetalului, una numita componenta activa
este formata de obicei dintr-un aliaj cu coeficient foarte mare de dilatare (aliaj
de fier cu 15-20% Ni si 6-7% Mn). Cealalta componenta pasiva, este formata
de obicei din alt aliaj de fier, cu 36% Ni, avand un coeficient de dilatare
aproape nul.
• Daca o foaie dintr-un astfel de bimetal este incalzita atunci stratul cu coeficient
de dilatare mare tinde sa se dilate mai mult decat stratul cu coeficient de
dilatare foarte mic. Drept urmare bimetalul se inconvoaie, partea cu
coeficientul de dilatare mare (componenta activa) fiind pe exteriorul curburii,
iar componenta pasiva spre interiorul acesteia.

Modul de functionare al unui bimetal:a) bimetal rece; b) bimetal

deformat dupa incalzire; 1) strat cu coeficient de dilatare mare;2) strat cu
coeficient de dilatare mic; 3) infasurare de incalzire; x – sageata
• Intretinerea si exploatarea termobimetalelor:
• Termobimetalele nu necesita intretinere speciala daca sunt ferite de actiunea
umezelii excesive sau a unui mediu chimic coroziv. In exploatarea lor se iau
urmatoarele masuri:
• se verifica periodic starea bimetalului, pentru a ne convinge ca nu au
aparut coroziuni sau deformari permanente ale bimetalului. Cu aceasta
ocazie se sterge de alte depuneri, cu ajutorul unei pensule, operatia
executandu-se numai cu aparatul scos de sub tensiune;
• se verifica culoarea bimetalului in zona de fixare, pentru a ne convinge
ca nu se produc incalziri locale ca urmare a unui contact imperfect;
• dupa scurtcircuite in instalatie, se verifica daca reglajul releelor termice
nu s-a modificat, ca urmare a deformarii bimetalului prin curentii de
scurtcircuit.
• Electromagneti
• Daca se infasoara in jurul unei bare de otel moale sau din alt material
magnetic mai multe spire din conductor izolat si se lasa sa treaca un curent
electric prin aceasta infasurare, se constata ca bara (miezul) capata proprietati
magnetice, adica atrage alte bucati de fier aflate in vecinatatea sa.
• Un astfel de dispozitiv format din miez magnetic si bobina se numeste
electromagnet. Electromagnetii transforma energia electrica in energie
mecanica.
• Ei sunt folositi in constructia diferitelor aparate electrice pentru a realiza
miscarea anumitor organe ale acestora ca de exemplu:
• actionarea echipajului mobil al contactoarelor de joasa si inalta tensiune;
• comanda de la distanta a inchiderii intrerupatoarelor automate de joasa
tensiune;
• dispozitiv de declansare voita sau automata a unor mecanisme (releu de
declansare);
• dispozitiv de protectie la variatii de tensiune in circuit (releu de tensiune);
• dispozitiv de siguranta (releu de blocare).
• Se folosesc atat electromagneti de curent continuu cat si electromagneti de
curent alternativ.
• Electromagnetii de actionare se caracterizeaza prin urmatoarele marimi:
• felul curentului (continuu, alternativ monofazat, alternativ trifazat);
• tensiunea nominala de actionare a bobinei;
• forta portanta (kgf);
• cursa armaturii mobile (cm);
• regimul de functionare (numarul de conectari pe ora si durata activa de
conectare).
• Electromagneti de curent continuu
• Sunt in general de constructie mai simpla avand circuitul magnetic din otel
masiv; armatura mobila si bobina sunt cilindrice. Au o forta de atractie mai
mare decat cei de curent alternativ.
• Dezavantaje:
• necesita sursa de curent continuu;
• in pozitia inchis absorb un curent mare in raport cu cel necesar pentru a
asigura forta de mentinere in stare inchis a electromagnetului. De aceea este
necesar sa se prevada posibilitate inserierii unei rezistente in momentul
inchiderii pentru a limita valoarea curentului absorbit.

a) solenoid cu circuit magnetic deschis; b) electromagnet tip clapeta.

• Electromagneti de current alternativ
• Dezavantaje in raport cu cei de curent continuu:
• au forta portanta mai mica (la aceleasi dimensiuni ale miezului), pentru a
evita acest lucru, tolele din tabla silicoasa ale armaturilor se izolaleaza intre
ele cu lac sau hartie.
• deoarece forta portanta variaza cu patratul curentului ce parcurge bobina,
la magneti de curent alternativ acesta forta variaza in timp, osciland de 100
de ori pe secunda, intre valoarea maxima si zero, ceea ce face ca
electromagnetul sa vibreze puternic, producand zgomot puternic si
existand riscul de desprindere a armaturii la scaderi accidentale ale
tensiunii.
• Pentru a evita acest lucru se introduce in armaturile magnetilor monofazati
de curent alternativ, in apropierea planului de lipire a armaturilor spire de
scurtcircuit cu rolul de a reduce zgomotul si pericolul de desprindere.
• Electromagnetii monofazati de curent alternativ sunt folositi pentru
actionarea contactoarelor si pentru realizarea diferitelor actionari la distanta
sau in scheme de comanda automata.

Diferite forme de electomagneti de curent alternativ:I – electromagneti monofazati; a) in forma de U cu o bobina; b) in forma
de U cu doua bobine;
c) in dublu E integral; d) in L; e) in manta; II – electromagnet trifazat
• Intretinerea si exploatarea electromagnetilor
• Se verifica indeosebi:
• daca tensiunea de serviciu nu este mai mare decat cea nominala a
electromagnetului;
• daca sarcina pe care o are de ridicat nu este prea mare;
• daca intrefierul (cursa armaturii mobile) nu a fost marit peste valoarea
normala;
• daca regimul de functionare (numarul de conectari pe ora si durata activa
de conectare) corespunde celui nominal;
• daca armatura mobila se deplaseaza usor, fara blocari pe parcurs.
• Se verifica, deasemenea imediat dupa scoaterea de sub tensiune, daca miezul
magnetic nu prezinta incalziri locale exagerate, lucru care indica deteriorarea
izolatiei dintre tole sau crearea unor spire parazite in scurtcircuit.
• MASINI ELECTRICE
• Mașina electrică este un sistem tehnic ce transformă energia
mecanică în energie electrică sau invers, dar cu modificarea anumitor
parametri.
• Masinile electrice se pot clasifica dupa urmatoarele criterii:
• Dupa principiul de functionare:
o Transformatorul electric ;
o Masina asincrona;
o Masina sincrona;
o Masina de curent continuu;
o Masina de curent alternativ cu colector.
• Dupa felul miscarii:
o Masini electrice de rotatie;
o Masini electrice liniare.
• Dupa felul curentului pe la bornele principale:
o Masini de c.a. (transformatorul, masina asincrona, masina sincrona,
masina de c.a. cu colector);
o Masini de c.c.
• Dupa sensul conversiei energiei:
o Generatoare electrice - convertesc energia mecanica primita pe la ax în
energie electrica pe la bornele principale;
o Motoare electrice - convertesc energia electrica primita pe la bornele
principale în energie mecanica la ax.
• TRANSFORMATORUL ELECTRIC
• Transformatoarele electrice sunt masini electromagnetice care transforma
static (fara piese in miscare) o tensiune si un curent ,, primar” alternativ in alta
tensiune si alt curent ,, secundar” alternativ. Acesta transformare se realizeza
prin intremediul variatiei fluxului magnetic alternativ, care se produce in
circuitul sau primar si care induce o forta electromotoare in circuitul secundar.
• Daca la bornele circuitului secundar al transformatorului se racordeaza un
receptor, atunci acesta va fi strabatut de un curent electric a carui intensitate
depinde de tensiunea la bornele circuitului transformatorului si de rezistenta
electrica a receptorului.
• Transformatorul este construit, in general, dintr-un miez feromagnetic, format
din tole de otel silicios, si doua bobinaje (primar si secundar), care nu sunt
legate galvanic intre ele, cu exceptia autotransformatorului.
• Elemente constructive de baza ale transformatorului electric
• Transformatorul electric este un aparat care realizeaza o modificare a
parametrilor (tensiune, curent, frecventa, numar de faze) energiei electrice de
curent alternativ in scopul adaptarii acestei energii la caracteristicile functionale
ale diferitilor consumatori. El poate fi mono-, bi- tri- sau m-fazat, in functie de
reteaua de alimentare si de cerintele consumatorului cel mai simplu dintre
acestea este desigur cel monofazat.
• Transformatorul electric monofazat de putere (utilizat in sistemele de actionari
sau in instalatiile energetice) are urmatoarele elemente constructive de baza :
- miezul magnetic;
- infasurarile primara si respectiv secundara;
- cuva, daca transformatorul este scufundat in ulei.
• Miezul magnetic
• Miezul magnetic serveste ca drum de inchidere a fluxului principal al
transformatorului.
• La transformatoarele de putere utilizate la frecventa industriala, miezul
magnetic este construit din tole de otel electrotehnic inalt aliat cu siliciu (~4%),
cu o grosime a tolelor de 0,35 mm sau 0,50 mm, izolate intre ele cu lac.

Forme de miezuri pentru bobine de mica putere: a - in forma de U;

b - in forma de E.
• Infasurarile transformatorului monofazat.
• Dupa pozitia reciproca a celor doua infasurari ale transformatorului, se
deosebesc doua tipuri de infasurari.
• Infasurarile constau din spire circulare realizate din conductoare izolate de
cupru sau aluminiu. Infasurarile se izoleaza intre ele (prin zone de aer sau
straturi izolatoare din diferite materiale - prespan, polivinil etc.) si fata de
coloane si juguri.
• Cuva
• Din punctul de vedere al modului de racire, transformatoarele se impart in mai
multe categorii. Se deosebesc:
- transformatoare uscate, cu racire naturala sau artificala la care
infasurarile se afla in aer liber (constructie larg utilizata indeosebi pentru unitati
sub 1 kVA);
- transformatoare in ulei cu racire naturala, la care miezul magnetic si
infasurarile sint cufundate intr-o cuva umpluta cu ulei (constructie utilizata
curent in scara 1-1000 kVA);
- transformatoare in ulei cu racire artificiala in exterior cu aer sau cu
circulatie artificiala si racire artificiala a uleiului (constructie utilizata la foarte
mari puteri).
• Cuva transformatoarelor in ulei se realizeaza din tabla de otel
• Cuva se realizeaza din tabla de otel neteda sau ondulata (pentru marirea
suprafetei de racire) si serveste la sustinerea agentului de racire si la protejarea
transformatorului fata de influentele mediului înconjurator.
• La transformatoarele de puteri mari si foarte mari cuva este prevazuta cu tevi
prin care circula agentul de racire sau cu radiatoare.
• Rezervorul de ulei (conservatorul). Uleiul din cuva joaca un rol important atât
prin calitatile izolatoare mai bune decât ale aerului, cât si prin îmbunatatirea
racirii înfasurarilor.
• Pentru asigurarea permanenta a umplerii cuvei cu ulei, pe capacul cuvei se afla
un vas umplut în parte, de asemenea cu ulei, care preia totodata si variatiile de
volum ale uleiului datorita variatiei temperaturii de functionare. Acest vas se
numeste rezervor sau conservator de ulei.
• Releul de gaze, serveste la protectia transformatorului în caz de avarie
(scurtcircuit, strapungeri între spire, suprasarcini de durata mare, etc.)
• Acest aparat este montat pe teava care leaga rezervorul de ulei cu carcasa si
functioneaza pe baza gazelor degajate în ulei 14 Transformatorul electric atunci
când apare o energie termica importanta (ca urmare a unor situatii anormale
de functionare).
• Dupa cum se vede plutitorul P coboara atunci când nivelul fluidului scade sub
actiunea presiunii gazelor. Astfel se închide circuitul de comanda a
întrerupatorului automat care la rândul sau decupleaza transformatorul de la
reteaua de alimenare.
• Izolatorii de trecere, servesc la izolarea electrica a înfasurarilor si a retelei
exterioare fata de cuva transformatorului. Acestia se realizeaza din portelan,
având forme si dimensiuni care depind de tensiunea de functionare a înfasurarii
pe care o deserveste.
• Transformatoarele pot fi mono sau trifazate si de mai multe tipuri:
• transformatoare de putere – folosite in retelele electrice;
• transformatoare de masurare – folosite la conectarea aparatelor electrice
de masurare, a divizorilor de tensiune etc;
• autotransformatoare – folosite la pornirea motoarelor electrice de c.a. c.c.
etc;
• transformatoare speciale – folosite in sudura, ciptoare electrice, in scopuri
medicale etc.
• Intre numarul de spire ale infasurarilor transformatorului si tensiunile (primare
si secundare) de la bornele acestuia exista un raport numit ,, raport de
transformare” si anume:

𝑛₁ 𝑈₁
Rp= =
𝑛₂ 𝑈₂
• in care,
n1 si n2 – reprezinta numarul de spire ale infasurarii primare, respectiv
secundare, iar U1, U2 sunt tensiunile corespunzatoare. La mersul in gol al
transformatorului pierderile – aproape exclusiv in fier (prin magnetizare)
– sunt de 0,5-1,5 % din puterea lui nominala, iar factorul de
putere foarte mic, de ordinul 0,1.
𝑃₁
• Randamentul transformatorului se exprima prin raportul: ƞ= ;
𝑃₂
• 𝑃₁ - puterea utila (in secundar);
• 𝑃₂ - puterea absorbita (in primar).
• Deci randamentul variaza si el devine maxim pentru acel curent care produce
pierderi in cupru egale cu cele in fier.
• Particularitati constructive si functionale ale transformatoarelor trifazate
• Pentru transformatoarele utilizate in retelele trifazate de curent alternativ sunt
mai obisnuite doua variante constructive.
• Astfel, se pot folosi trei transformatoare monofazate separate ale caror
infasurari primare sa fie conectate in stea sau triunghi si ale caror infasurari
secundare sa fie, de asemenea, legate in stea sau triunghi.

Transformatorul trifazat - grup transformatoric

• Grupe de conexiuni ale transformatorului trifazat
• În cele ce urmeaza vom nota cu: A, B, C începuturile si cu X, Y, Z respectiv,
sfârsiturile înfasurarilor de faza din primar; a, b, c începuturile si x, y, z
sfârsiturile înfasurarilor de faza din secundar asa cum sunt notate în standarde.
Înfasurarile trifazate primare sau secundare se pot conecta în trei moduri
diferite dupa cum urmeaza:
• conexiunea stea (Y pentru primar si y pentru secundar)

• conexiunea triunghi (D pentru primar si d pentru secundar)

• MOTOARE ELECTRICE
• Motoarele electrice transforma energia electrica absorbita din retelele de
alimentare in energie mecanica.
• Aceasta transformare se face prin cuplajul electromagnetic in rotatie, al celor
doua circuite (circuitul statoric si circuitul rortoric al motoarelor).
• Motoarele electrice se impart in doua mari grupe:
• motoare de curent continuu;
• motoare de curent alternativ.
• Ele pot fi monofazate sau polifazate.
• Motoarele electrice de curent continuu se impart, la randul lor, in trei categorii,
potrivit celor trei tipuri de excitatie a acestora, si anume: motoare derivatie,
motoare serie si motoare mixte.

• La randul lor, motoarele electrice de curent alternativ se impart si ele in doua

caregorii principale, si anume: motoare asincrone si motoare sincrone.

• Cele asincrone pot fi: cu rotorul bobinat (cu inele de contact), cu rotorul in
scurtcircuit (colivie) si de constructii speciale (bare inalte, dubla colivie).

• In practica motoarele electrice de curent alternativ sunt mai utilizate decat

motoarele de curent continuu.
• MOTOR ELECTRIC ASINCRON
• Motorul electric asincron este o masina electrica simpla, robusta, usor de
manipulat, ieftina, avand un randament bun si un cuplu de pornire ridicat. El
este caracterizat printr-o viteza de functionare care variaza cu sarcina (la
frecventa constanta a curentului de alimentare).
• Motoarele electrice asincrone sunt de mai multe tipuri si anume:
• cu rotorul bobinat (si cu inele colectoare);
• cu rotorul in scurtcircuit;
• cu rotorul in bare inalte;
• cu rotorul de tip Dolivo- Dobrovolski (dubla colivie)
• Cele mai utilizate sunt primele doua tipuri: cu rotorul bobinat si cu rotor in
scurtcircuit.
• Principalele avantaje ale motoarelor asincrone faţă de alte tipuri de motoare
electrice sunt:
• simplitate constructivă;
• preţ de cost redus;
• siguranţă mare în exploatare;
• performanţe tehnice ridicate (cuplu mare de pornire, randament ridicat);
• stabilitate în funcţionare, exploatare, manevrare şi întreţinere simplă;
alimentare direct de la reţeaua trifazată de c.a.;
• Dintre principalele dezavantaje putem enumera:
• şoc mare de curent la pornire;
• factor de putere relativ scăzut;
• caracteristică mecanică dură;
• Elementele constructive ale masinii asincrone
• Maşinile asincrone se execută în două forme constructive:
- Maşina asincronă cu rotorul bobinat (cu inele);
- Maşina asincronă cu rotorul în scurtcircuit (în colivie).
Statoarele în ambele cazuri sunt identice.
• - statorul, parte imobila: care cuprinde miezul feromagnetic, carcasa cu talpile
de prindere in fundatie, infasurarea statorica, scuturile cu lagare, cutia de
borne, dispozitivul cu perii (numai la unele tipuri);
• - rotorul, parte mobila, care cuprinde miezul feromagnetic rotoric, infasurarea
rotorica, inelele de contact (numai la unele tipuri).
• Statorul maşinii asincrone
• Miezul statoric este realizat din tole de otel electrotehnic, de grosime 0,5 mm,
izolate cu lac, strinse in pachet rigid si prins in carcasa masinii.
• Miezul are forma cilindrica, la periferia interioara a acestuia fiind practicate
crestaturi distribuite in mod uniform.
• In crestaturi sunt plasate bobinele unei infasurari trifazate.
• Infasurarea statorica este alcatuita din trei infasurari de faza identice ca date
constructive (conductor, numar de bobine si spire).
• Conductorul utilizat este din cupru. Spirele bobinelor sint izolate fata de peretii
crestaturii, conductorul la rindul sau fiind si el izolat.
• Infasurarile se impregneaza cu lac pentru rigidizare, o mai buna izolare si o mai
buna conductie termica.
• Miezul rotoric are tot forma cilindrica si este realizat tot din tole de otel
electrotehnic, de grosime 0,5 mm, uneori izolate intre ele, fiindca, asa cum vom
vedea, frecventa de magnetizare a tolelor rotorice este foarte redusa in cazul
functionarii ca motor si in consecinta pierderile in fier sunt neinsemnate.
• La periferia miezului sunt practicate in mod uniform crestaturi in care se
plaseaza infasurarea rotorica. Miezul este strans rigid si solidarizat cu arborele
rotoric (prin pana, de exemplu).
• Materiale utilizate in constructia masinilor electrice
• Miezurile feromagnetice se executa din materiale magnetice moi, fonta sau otel
masiv si in cazul campurilor magnetice variabile in timp, pentru reducerea
pierderilor prin histerezis si curenti turbionari, din tole de otel electrotehnic aliat
cu siliciu.
• La transformatoare in ultimul timp se utilizeaza larg tole laminate la rece cu
proprietati superioare in directia laminarii tolelor laminate la cald. In constructia
masinilor electrice rotative se utilizeaza tole laminate la rece si la cald.
• Materialul conductoarelor (infasurarilor) este cuprul electrolitic sau aluminiul.
In principal infasurarile se realizeaza din cupru, aluminiul este utilizat mai ales la
transformatoare si la infasurarile in scurtcircuit ale rotoarelor masinilor de
inductie.
• Materialele electroizolante prezinta deosebita importanta in constructia
masinilor electrice. Ele sunt utilizate la izolarea relativa si fata de miezul
magnetic a conductoarelor infasurarilor, la izolarea tolelor etc.
• Pornirea motoarelor asincrone
• Problemele de baza ale pornirii motorului asincron ca si ale oricarui motor, in
general, sint puse de valoarea cuplului de pornire si de valoarea socului de
curent la pornire.
• Pentru ca rotorul sa poata sa accelereze trebuie ca motorul sa dezvolte cuplu
mai mare decit cuplul rezistent produs de masina de lucru actionata si de
frecari.
• Curentul de pornire nu trebuie sa conduca la suprasolicitari termice, daunatoare
mai ales izolatiei infasurarilor; cuplul electromagnetic al motorului este necesar
sa asigure accelerarea rapida a sistemului de actionare.
• Motoarele electrice asincrone nu pot fi pornite direct decat pentru puteri mici
(in Romania pana la 4 kW, inclusiv pentru retelele de 230 V si pana la 5,5 kW
pentru retelele de 400 V.
• Pentru puteri mai mari, la pornire se folosesc:
• comutatoare stea – triunghi;
• autotransformatoare de pornire;
• reostate de pronire (intre reteaua de alimentare si stator).
• Pornirea directa
• Acest procedeu de pornire conduce la schemele cele mai simple si sigure in
exploatare, el constind in aplicarea simultana in stator a tensiunilor nominale pe
faza. Curentul de pornire Ip coincide cu curentul de scurtcircuit la tensiunea
nominala, fiind relativ ridicat. La motoarele cu colivie simpla, de puteri
nominale pana la 100 kW, Ip = (5 ... 8) IN.
• Curentul mare preluat din retea produce importante caderi de tensiune in
reteaua de alimentare, care pot deranja alti consumatori si mai ales iluminatul
electric din retelele mixte; aparatele electrice de conectare si masurare sunt de
asemenea solicitate.
• Pornirea directa este brusca si rapida, cu socuri dinamice ridicate in elementele
cinematice ale transmisiei.
• Pornirea stea – triunghi
• Dupa cum bine stim, motoarele asincrone trifazate au doua moduri principale
de conexiune a bobinajului si anume: conexiune in stea (Υ) si conexiune in
triunghi (Δ).
• Pornirea stea-triunghi poate fi aplicata numai motoarelor asincrone a caror
infasurare statorica au accesibile toate cele sase borne, avind tensiunea
statorica de faza egala cu tensiunea de linie a retelei de alimentare.
• Tensiunile dintre conductoarele de fază se numesc tensiuni de linie.
• Tensiunile dintre conductoarele de fază si conductorul de nul se
numesc tensiuni de faza.
• La priza trifazată, curentul trifazat vine pe 3 cabluri. Între oricare două faze vom
avea voltajul de 400 V și se numește tensiunea de linie.
• Oricare din aceste cabluri pot fi conectat cu un cablu de NUL, atunci vom avea
un voltaj de 400V împărțit la radical din 3. De ce radical din 3? Păi, pentru că
sunt 3 faze în total. Vom obține un voltaj de aproximativ 230 V. Aceasta se
numește tensiune de fază.

• Infasurarea 1 (bobina 1) este conectata intre borna U1 si U2

• Infasurarea 2 (bobina 2) - este conectata intre borna V1 si V2
• Infasurarea 3 (bobina 3) - este conectata intre borna W1 si W2
• Conexiunea stea - Υ
• Fiecare dintre cele trei faze ale alimentarii (R, S, T, sau L1, L2, L3 asa cum este
notat in figura) sunt conectate la un capat al fiecarei bobine (bornele U1, V1 si
W1), celelalte capete ramase sunt conectate in comun prin intermediul unei
punti dispuse orizontal intre bornele W2, U2 si V2.
• Conductorul de nul se conecteaza la masa in cutia de borne, existand un surub
special pentru a realiza aceasta conexiune.
• Conexiune trunghi - Δ
• Daca bobinele sunt conectate in triunghi, inceputul fiecarei bobine va fi
conectat cu sfarsitul celeilate prin crearea unei punti pe verticala ca in figura
alaturata. Fazele alimentarii vor fi racordate tot la bornele U1, V1 si W1.