Un motor electric (sau electromotor) este un dispozitiv electromecanic ce transformă energia

electrică în lucru mecanic. Transformarea în sens invers, a energiei mecanice în energie electrică,
este realizată de un generator electric. Nu există mari diferențe de principiu între cele două tipuri
de mașini electrice, același dispozitiv putând în unele cazuri îndeplini ambele roluri în situații și
scheme de conectare diferite.

Principiul de funcționare

Motoare electrice de diferite puteri în comparație cu o baterie de 9 V

Majoritatea motoarelor electrice funcționează pe baza forțelor electromagnetice ce acționează
asupra unui conductor parcurs de curent electric aflat în câmp magnetic. Există însă și motoare
electrostatice construite pe baza forței Coulomb și motoare piezoelectrice.

Utilizare
Principala modalitate de utilizare a motoarelor electrice o constituie acționarea electrică, prin care
are loc în mod efectiv conversia energiei electrice în energie mecanică, cu sau fără controlul unor
parametri electrici sau mecanici. Fiind construite într-o gamă extinsă de puteri, motoarele electrice
sunt folosite la foarte multe aplicații: de la motoare pentru dispozitive electronice (hard disc,
imprimantă) până la acționări electrice de puteri foarte mari (pompe, locomotive, automobile,
macarale).

Diferența dintre energia electrică consumată și cea mecanică utilă reprezintă pierderile electrice și
mecanice de energie, care se transformă, în mod ireversibil, în căldură.

După numărul de motoare electrice și mașini de lucru acționate, se deosebesc:

acționări electrice de grup, la care un grup de mașini (de exemplu mașinile-unelte dintr-un atelier)
sunt acționate, prin curele sau roți dințate de un singur motor; nu se mai folosesc, fiind ineficiente;
acționări electrice individuale, la care un singur motor acționează o singură mașină de lucru, de
exemplu la un polizor electric;
acționări electrice cu mai multe motoare, la care fiecare mecanism al mașinii de lucru are motorul
său, încât se poate realiza o automatizare complexă a procesului de lucru.
Caracteristicile mecanice ale motoarelor electrice de acționare pot fi:

rigide, la care turația variază puțin când crește sarcina motorului (de exemplu la motoarele
asincrone sau de curent continuu cu excitație în derivație);
elastice (moi), la care turația scade mult cu creșterea cuplului rezistent la arbore (de exemplu la
motoarele de curent continuu cu excitație în serie);
absolut rigide (sincrone), la care turația nu variază cu încărcarea, fiind riguros constantă dacă
frecvența tensiunii de alimentare nu se modifică (la motoarele sincrone).
Elemente componente

Vedere în secțiune prin stator a motorului de inducție

Indiferent de tipul motorului, acesta este construit din două părți componente: stator și rotor.
Statorul este partea fixă a motorului, în general exterioară, ce include carcasa, bornele de
alimentare, armătura feromagnetică statorică și înfășurarea statorică. Rotorul este partea mobilă a
motorului, plasată de obicei în interior. Este format dintr-un ax și o armătură rotorică ce susține
înfășurarea rotorică. Între stator și rotor există o porțiune de aer numită întrefier ce permite
mișcarea rotorului față de stator. Grosimea întrefierului este un indicator important al
performanțelor motorului.