Page

Acceleratorul de particule LHC

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.

Ce este un accelerator?
Istoric
Componente de baza
Cum functioneaza
Tipuri de acceleratoare
La ce sunt intrebuintate
Unde exista acceleratoare de particule
Componente de baza
LHC

1. Ce este un accelerator?
O data cu patrunderea in lumea microcosmosului, cercetatorii au avut
de intmpinat o situatie cu totul neobisnuita. Daca in lumea macroscopica,
multe din informatiile asupra structurii obiectelor erau obtinute direct, prin
observatii cu ochiul liber, explorarea structurii intime a materiei nu se putea
face nici cu cele mai puternice microscoape.
Pentru studierea particulelor subnucleare, pentru investigarea
proprietatilor fortelor nucleare, metodele care se folosesc si in prezent constau
in principal din procese de ciocnire, prin bombardarea nucleelor cu particule
dotate cu energii suficient de mari pentru a putea patrunde nucleele atomice.
In acest fel studiind modalitatile in care are loc o interactie, in urma ciocnirii,
se pot determina caracteristicile corpurilor care au luat parte, precum si a
fortelor care intervin.
Desigur, pentru a putea efectua experiente in lumea subatomica sunt
necesare instalatii in care sa fie produse particule-proiectil, apoi aceste
particule sa fie organizate in fascicule de energii mari (adica sa fie accelerate)
si, in fine, sa aiba o posibilitate de a pune in evidenta rezultatele interactiilor
(detectoare de particule). Aceste instalatii numite acceleratoare, au insotit cu

Page

mult succes pe fizicieni in cercetarile lor, ramanand si in prezent principalul

instrument de lucru in lumea microcosmosului.

2. Istoric
Primul accelerator construit era de forma unui inel circular cu
diametrul de civa centimetri. Creat in 1930 de Ernest Lawrence, a fost
precursorul marilor maini acceleratoare de astzi.
Primul accelerator care a realizat coliziunea dintre electroni i
pozitroni, care utiliza tehnica folosit i la ora actual n LEP, a fost construit
de fizicienii italieni ai INFN -ului, n Laboratoarele din Frascati n anii
50-60.
De la instalatiile simple de accelerare, care puteau fi asezate pe o masa
de laborator, s-a ajuns in zilele noastre la instalatii complexe uriase, extrem de
costisitoare, care se intind pe zeci de hectare.

3. Componente de baza
Componentele de baz ale unui accelerator sunt:
1.
2.
3.
4.

sursa de particule;
cmpuri electrice ce accelereaz particulele;
cmpuri magnetice care curbeaz traiectoria i focalizeaz fasciculele;
detectori care ne permit s observm coliziunea dintre particule i
particulele produse.

3
Page

4. Cum functioneaza.

Principiul de functionare al tuturor acceleratoarelor de particule este

acelasi: particulele sunt accelerate si dirijate cu ajutorul unor campuri
electromagnetice foarte puternice si sunt aduse la viteze apropiate de viteza
luminii, dupa care intre particulele astfel accelerate se produc ciocniri. Fiecare
astfel de ciocnire se numeste un eveniment.
Scopul fizicienilor este sa izoleze aceste evenimente si sa colecteze
datele legate de el, pornind de la care sa incerce sa spuna ce fel de particule au
fost implicate in ciocnire. Majoritatea acceleratoarelor de particule produc
ciocniri intre fascicule de particule; numarul de evenimente care se intampla
intr-o secunda este foarte mare, de ordinul sutelor, miilor sau chiar mai mare.
Ceea ce inseamna ca una dintre problemele majore in construirea unui
accelerator este cum vor fi colectate si prelucrate datele legate de
evenimentele produse in el. Colectarea datelor revine unor detectori
specializati care cauta anumite tipuri de evenimente.

5. Tipuri de acceleratoare.

Tipul

Denumirea

Construit
inde

Accelerator
i

Transformator
de inalta
tensiune

1926
G.Breit

Camp
magneti
c

Frecvent
a
campului
electric

Raza de
rotatie

liniar
--

--

Particule
le
accelerat
e

Performante
in prezent

1932 J.D.
Cockroft
E.I.S.
Walton

1929 Van
de Graaff

liniar

Tip CockroftWalton

5 MeV

Page

electrostati
ci (directi)

--

--

liniar
--

--

Orice
particula
incarcata
cu
sarcina

Tip Van de
Graaff

~ 18 MeV
Accelerator
i liniari

liniar

Accelerator
i de
rezonanta

ciclotronul

1934 E.O.
Lawrence

sincrociclotron
(fazatron)

1946 J.R.
Richardso
n

sincrotron

1946 F.K.
Goward,
D.E.Barne
s

Sincrofazotron
(cosmotron)
(sincroton de
protoni)
Accelerator
i prin
inductie

1931 D.H.
Sloane

betatronul

-const

liniar

Particule
grele

p, d,
const

const

variabil

ioni

~ 20 MeV

const

variabil

variabil

p, d,

~ 10 GeV

variabil

const

const

~ 680 MeV

variabil

variabil

const

p, d

1947 M.L.
Oliphant
1945
M.Kerst

20 GeV

10 GeV
protoni
variabil

--

const.

~ 300 MeV

5
Page

Acceleratoarele de particule pot fi de dou feluri: circulare i lineare.

a) Generatorul Van de Graaff este o masina electrostatica prin
influenta, care permite producerea a milioane de volti. In fig 1 se poate vedea
schema unui astfel de generator. El este format dintr-o sfera metalica, goala in
interior, de raza R, ce formeaza o cusca Faraday si care prin intermediul
colectorului (B) culege sarcinile de pe banda transportoare (C). Banda
transportoare primeste, la randul ei, sarcina de la un generator obisnuit, de
inalta tensiune (10 20 kV), prin intermediul unor varfuri ascutite (a). Pentru
realizarea transportului, banda se confectioneaza din cauciuc sau un alt
material izolant si este pusa in miscare de catre un motor electric, in sensul
indicat in figura, cu viteza constanta v. Sursa de inalta tensiune se aplica
(borna pozitiva) unui sistem de varfuri ascutite, plasate in fata benzii
transportoare, care, pe partea cealalta, are un electrod la borna negativa. In
jurul varfurilor se produce un fenomen de ionizare intens, datorita campului
electric foarte mare ce exista in preajma lor. Ca urmare, pe banda
transportoare se vor proiecta ionii pozitivi respinsi de varfurile ascutite (efect
Corona), fiind astfel antrenate cu viteza uniforma v, si dusa in interiorul
sferei. Ajungand in punctul B din interior, sarcina va fi colectata de catre
sfera, prin intermediul sistemelor de perii legate electric de ea. Datorita
efectului de cusca Faraday, sarcina se va raspandi pe suprafata sferei, de unde
nu mai poate reveni. Sfera, avand o capacitate C (=4 0 R fata de Pamant), pe
masura ce se va incarca cu sarcina electrica, isi va ridica tensiunea conform
relatiei U=Q/C. Limita superioara pe care poate sa o atinga tensiunea este
data pe deoparte de raza sferei, pe de alta parte de rigiditatea dielectrica a
mediului in care este plasata sfera (limita de strapungere prin scanteie a
mediului dielectric). Pentru aer, valoarea maxima a campului electric, in
conditii normale, este de Ed=30kV/cm. Deoarece intensitatea campului la
suprafata sferei va fi E=U/R , valoarea maxima a tensiunii ce poate fi atinsa
este:

Page

Umax =R*Ed

se vede ca tensiunea maxima creste cu cresterea razei sferei.

Pentru a mari tensiunea acceleratoare, se poate cupla doua generatoare
Van de Graaff, incarcate cu sarcini opuse, dublandu-se astfel tensiunea. Acest
ansamblu se numeste tandem. Un generator Van de Graaff cu raza sferei de 1
m, cu o banda de 50 cm latime, antrenata cu o viteza de 20 m/s va produce o
tensiune maxima (teoretica) de 3 MV si un curent maxim de 0,5 mA.

b) Acceleratorul liniar face parte din grupul de acceleratori de

rezonanta sau ciclici, deoarece accelerarea se face prin trecerea repetata a
particulelor printr-o zona acceleratoare. Existenta unui astfel de ciclu va cere,
dupa cum se va vedea, respectarea unei conditii de sincronism. Acceleratorul
liniar este construit (fig 2) dintr-o incinta vidata, in care este plasata o sursa
de ioni si o serie de cilindri metalici (tuburi de fuga), asezati unul dupa altul,
centrati si de lungime crescanda. La capatul lor se aseaza tinta ce va fi
bombardata. Alimentarea tuburilor se face de la o sursa de inalta frecventa si
inalta tensiune. Accelerarea se petrece in zona dintre tuburi, iar in interiorul
tuburilor particulele se misca liber (inertial). Conditia de sincronism (de
rezonante sau de ciclitate) se pune astfel: pentru a fi accelerata, particula
trebuie sa gaseasca la iesirea din tub un potential accelerator (tubul sa aiba o
polaritate inversa semnului sarcinii acceleratoare). Cum viteza va creste la
fiecare treapta de accelerare, rezulta ca lungimea acestor tuburi va trebui sa
creasca in mod proportional, deoarece frecventa tensiunii aplicate este
constanta (f). Daca tensiunea generatorului este U0 , la fiecare regiune de
accelerare, energia particulei va creste cu qU0 , iar daca n este numarul de
astfel de tuburi, energia totala va fi:

E=n*q*U0 ,

Page

q fiind sarcina particulei accelerate. La prima accelerare particula isi va

creste energia de la zero la qU0 . In mod corespunzator, viteza particulei va fi
data de legea de conservare a energiei care, in limita neralitivista (E mc)2 ,
este

v1=

2 * q *U 0

1/ 2

In intervalul de timp T/2=1/(2*f) particula va trebui sa se miste in interiorul

tubului, timp in care se va petrece schimbarea polaritatii tubului astfel ca la
iesirea din primul tub sa-l gaseasca pe cel de-al doilea cu o polaritate
convenabila pentru accelerare. De aici rezulta:
T
2

1 2 * q *U 0

2* f
m

1/ 2

l1=v1* =
In urmatoarea zona accelerare, particula isi va creste energia de la q*U0
la 2*q*U0 , iar viteza ei va deveni:

m * v12 m * v22
q *U 0

2
2

q *U 0

v2 v12 2 *

1/ 2

q *U 0

4*

1/ 2

Generalizand aceasta relatie, vedem ca la iesirea din cel de-al n-lea tub,

n * q *U 0
vn 2 *

particula va avea viteza

lungimea celui de al n-lea tub,

1/ 2

, de unde relatia ce ne da

1/ 2

Page

ln=

2 * n * q *U 0

1
l1 * (n)1 / 2
2* f

In acest fel se vede ca lungimea tuburilor creste cu (n)1/2 din care cauza
obtinerea energiilor mari necesita lungimi de kilometri. Relatia dintre
parametrii geometrici (constructivi) ai acceleratorului si frecventa tensiunii de
alimentare. Pentru o energie data, lungimea tuburilor scade cu cresterea
frecventei tensiunii de accelerare, motiv pentru care ele se alimenteaza cu
tensiuni ce au frecvente de ordinul a 1000 10000 MHz.
Daca particula accelerata este electronul, atunci ea devine repede
relativista si conditia de sincronism nu mai este indeplinita. Variatia masei cu
viteza arata ca un electron de 1 MeV (cu viteza de v=0.93*c) are o masa de
aproape patru ori mai mare ca masa de repaus.

c) Ciclotronul este tot un accelerator ciclic, de rezonanta in care

particulele nu se misca rectiliniu, ci circular, folosindu-se in acest scop
campuri magnetice omogene. Ca urmare, dimensiunea ciclotronului este mult
mai mica ca a unui accelerator liniar. In centrul sistemului si in camp
magnetic se gaseste o sursa de particule. Tot in acest camp se gasesc si doi
electrozi de o forma speciala, numiti duanti (au forma asemanatoare literei D).
Particulele sunt accelerate la trecerea intre duanti, iar in interiorul lor se
misca liber, ca si in tuburile de fuga ale acceleratorului liniar. Conditia de
sincronism va cere ca intotdeauna la iesirea din duant, particula sa aiba in
fata polaritatea acceleratoare. Miscarea unei particule de masa m, sarcina q si
viteza v, intr-un camp de intensitate B, se va face pe o traiectorie circulara de
raza r, perioada T si pulsatia dete de relatiile
r = m*v/(q*B); T=2**m/(q*B); = q*B/m
Deoarece perioada de rotatie nu depinde de energia particulei (in limite
neralitiviste), conditia de sincronism va fi data de f=2/T, f fiind frecventa

Page

tensiunii alternative, aplicata pe duanti. Traiectoria particulei va fi o

succesiune de semicercuri cu raze treptat crescatoare. In momentul in care
particula atinge raza maxima de rotatie, un electrod special asigura scoaterea
ei de pe traiectorie si din ciclotron si o indreapta catre tinta. Energia maxima
va fi data de raza maxima R,

Ec = p2/(2*m) = (q*B*R)2/(2*m),

Energia maxima atinsa in mod obisnuit este de 20-30 MeV.

Conditia de sincronism contine masa particulei; deci, pentru particule
ce devin rapid relativiste, ciclotronul nu va fi un accelerator potrivit. Ca atare,
el va fi bun pentru accelerarea particulelor grele (particule alfa, protoni,
deutroni ioni grei) dar nu si pentru electroni.0
Pentru a accelera electroni, va trebui sa variem fie frecventa, fie campul
magnetic, fie ambele, pe masura ce particula isi creste energia. Corespunzator
celor trei situatii, vor exista trei tipuri de acceleratori:
-

sincrotronul , la care campul magnetic variaza, astfel incat

raportul m*v/B sa fie constant;
sincrociclotronul (fazotronul), la care frecventa variaza, astfel
incat produsul m*v*f sa fie constant;
sincrotronul de protoni (sincrofazotronul), la care se produce atat
variatia frecventei, cat si variatia campului magnetic, astfel incat
m*f/B sa fie constant.

6. Marile Acceleratoare
SLAC: Acceleratorul Stanford Linear Accelerator Center (SLAC,
Centrul de Accelerator Linear de la Stanford) de lng San Francisco,

Page

10

California, SUA, a descoperit cuarcul charm (de asemenea descoperit n mod

independent la Brookhaven) i leptonul tau Acum funcioneaz ca accelerator
care produce cantiti mari de mesoni B i n viitorul mediu se va transforma
ntr-un mare laser bazat pe electroni liberi.
Fermilab: Fermi National Accelerator Laboratory (FNAL, Laboratorul
Naional Fermi pentru Accelerator), de lng Chicago, Illinois, SUA, unde au
fost descoperii cuarcii bottom i top, precum i neutrino-ul leptonului tau.
CERN: European Laboratory for Particle Physics (CERN, Laboratorul
European de Fizica Particulelor, iniial numit Centre Europeen de Recherche
Nucleaire), aflat chiar pe grania eleveiano-francez, unde particulele W i Z
au fost descoperite.
BNL: Brookhaven National Lab (BNL, Laboratorul Naional
Brookhaven din New York, New York, SUA, unde s-a descoperit cuarcul
charm simultan cu laboratorul SLAC.
CESR: Cornell Electron-Positron Storage Ring (CESR, Inelul de
Stocare de Electroni i Pozitroni), din Ithaca, New York, SUA. Unde s-au
efectuat studii detaliate asupra cuarcului bottom.
DESY: Deutsches Elektronen-Synchrotron (DESY, Sincrotronul
German cu Electroni), Hamburg, Germania, unde au fost descoperii gluonii.
KEK: High Energy Accelerator Research Organization (KEK,
Organizaia de Cercetare pentru Accelerator de nalt Energie), Tsukuba,
(cam dou ore de Tokyo), Japonia, unde se produc cantiti mari de mesoni B.
IHEP: Institute for High-Energy Physics (IHEP, Institutul pentru Fizic
de Energie Inalt) din Beijing, Republica Popular Chinez, unde efectuate
studii detaliate ale leptonului tau i cuarcului charm.

7. La ce sunt intrebuintate
Mii de acceleratoare funcioneaz la ora actual n ntreaga lume.
Fasciculele de particule pe care le genereaz sunt folosite pentru distrugerea
tumorilor, ajut la diagnosticarea medical, precum i la analiza i controlul
procesului industrial de manufacturiere. n acceleratoare speciale, cunoscute

Page

11

ca surse de lumin, particulele se rotesc n jurul unui inel pentru a genera

raze X strlucitoare, ce ilumineaz structuri biologice complexe i alte
fenomene.
Cele mai puternice acceleratoare sunt destinate cercetrii fundamentale,
care s ne avanseze cunotinele despre structura materiei i natura
Universului. Aceste mainrii funcioneaz ca nite super-microscoape i
dezvluie cele mai mici componente ale materiei. Ele lovesc particulele de
inte imobile, sau accelereaz dou fascicule aproape pn la viteza luminii,
ciocnindu-le frontal. Particulele se transform instantaneu n energie,
conform faimoasei ecuaii a lui Einstein: E = mc2
c- fiind viteza luminii, arat c energia E poate fi transformat n masa
m. Pentru a creea o mas mic, este necesar ca s avem o mare concentrare de
energie.
Cu ct acceleratorul e mai puternic, cu att este mai mare energia de
coliziune i cu att mai grele vor fi particulele produse.
Apoi toat energia eliberat n urma ciocnirii se transform napoi n
materie, crend noi particule care, poate, s nu mai fi fost ntlnite niciodat
nainte.

8. Large Hadron Collider

Proiectare
Large Hadron Collider (engl. pentru Mare Accelerator de Hadroni; pe
scurt: LHC) este un accelerator de particule, construit la Centrul European
de Cercetri Nucleare CERN, ntre Munii Alpi i Munii Jura, lng Geneva.
Construcia a fost finalizat n mai 2008 i a costat peste trei miliarde de lire
sterline. Are o lungime de 27 km la 100 m sub pmnt. LHC este considerat
cel mai performant accelerator de particule din lume.

Page

12

LHC este cel mai mare accelerator de particule din lume, i cel care
atinge cele mai mari energii. Colliderul se afl ntr-un tunel circular,
cucircumferin de 27 km, aflat la o adncime ntre 50175 m sub pmnt.
Tunelul, nvelit ntr-un strat de 3,8 m grosime de beton, construit ntre
1983 i 1988, a fost folosit anterior ca gazd pentru Large Electron-Positron
Collider. El trece grania dintre Elveia i Frana n patru puncte, o parte mai
mare din el fiind n Frana. Cldirile de la suprafa adpostesc echipamente
auxiliare, cum ar fi compresoare, echipamente de ventilaie, electronica de
control i uzine de refrigerare.
Tunelul conine dou evi adiacente separate care se intersecteaz n
patru puncte, fiecare eav coninnd o conduct de protoni, care se
deplaseaz n direcii opuse n inel. Aproximativ 1.232 dipoli magnetici
pstreaz fluxurile pe calea lor circular, i 392 cuadripoli magnetici sunt
utilizai pentru a pstra fluxurile focalizare, pentru a maximiza ansele de
interaciune ntre particule n cele patru puncte de intersecie, unde se
intersecteaz cele dou fluxuri. n total, sunt instalai peste 1.600 magnei
supraconductori, majoritatea cntrind peste 27 tone. Sunt necesare
aproximativ 96 tone de heliu lichid pentru a pstra magneii la temperatura
lor de operare de 1,9 K, fcnd din LHC cea mai mare uzin criogenic la
temperatura heliului lichid.

Detectoare
Au fost construite ase detectoare la LHC; acestea se afl sub pmnt,
n nite excavaii spate n dreptul punctelor de intersecie la LHC. Dou
dintre ele, Experimentul ATLAS i Compact Muon Solenoid (CMS), sunt
detectoare de particule mari i au roluri generice.[2] A Large Ion Collider
Experiment (ALICE) i LHCb au roluri mai specifice i ultimele dou,
TOTEM i LHCf sunt mult mai mici i sunt folosite pentru cercetri foarte
specializate. Sumarul BBC al principalelor detectoare este dup cum
urmeaz:[6]
ATLAS unul dintre cele dou detectoare generice. ATLAS va fi folosit
pentru a cuta semne de informaii noi, inclusiv originile masei sau
dimensiuni superioare.

Page

13

CMS cellalt detector generic, ca i ATLAS, caut bosonul Higgs i

alte indicii cu privire la natura materiei ntunecate.
ALICE studiaz starea de agregare a materiei, numit plasm quarkgluon, care a existat la scurt timp dup Big Bang.
LHCb cantiti egale de materie i antimaterie au fost create n Big
Bang. LHCb va ncerca s investigheze ce s-a ntmplat cu antimateria
lips.

Scop
Scopul LHC este de a explora validitatea i limitrile Modelului
Standard, modelul teoretic de baz din domeniul fizicii particulelor. Teoretic,
acceleratorul ar trebui s confirme existena bosonului Higgs, acoperind
elemente lips ale Modelului Standard i explicnd felul n care particulele
elementare capt anumite proprieti, cum ar fi masa.

O diagram Feynman a felului n care ar putea fi produs bosonul Higgs

la LHC. Aici, dou quark uri emit fiecare un boson W sau Z, care se combin
pentru a obine un boson Higgs neutrup.

Page

14

n general, fizicienii sper ca LHC i va ajuta s rspund la urmtoarele

ntrebri:
Este cu adevrat aplicat n natur mecanismul Higgs de generare a
maselor particulelor elementare din Modelul Standard? Dac e aa, ci
bosoni Higgs exist, i care sunt masele lor?
Electromagnetismul, fora nuclear tare i fora nuclear slab sunt
doar manifestri diferite ale unei singure fore unificate, dup cum
prezic multiplele teorii ale unificrii?
De ce este gravitaia cu attea ordine de mrime mai slab dect
celelalte trei interaciuni fundamentale?
Se realizeaz n natur Supersimetria, adic au particulele din Modelul
Standard cte un partener supersimetric?
Msurrile mai precise ale maselor i ale dezagregrilor quarkurilor
vor continua s mai fie consistente mutual n Modelul Standard?
De ce pare c exist violri ale simetriei ntre materie i antimaterie?
Care este natura materiei ntunecate i a energiei ntunecate?
Exist dimensiuni superioare, dup cum prezic diferitele modele
inspirate din teoria corzilor i le putem detecta?
Dintre descoperirile posibile pe care le-ar putea face LHC, doar
descoperirea particulei Higgs este relativ necontroversat, dar nici aceasta nu
este considerat o certitudine. Stephen Hawking a spus ntr-un interviu
acordat BBC c "cred c va fi mult mai interesant dac nu gsim Higgsul.
Aceasta va arta c am greit undeva, i c trebuie s regndim. Am pus un
pariu pe o sut de dolari c nu gsim Higgsul." n acelai interviu, Hawking
aduce n discuie posibilitatea gsirii de superparteneri i adaug c "orice ar
gsi sau nu ar gsi LHC, rezultatele ne vor spune multe despre structura
universului."
Poate cea mai mare realizare a oamenilor de stiinta implicati in
proiectul LHC este dovedirea existentei particulei Higgs, asa numita
particula a lui Dumnezeu, element ipotetic, imposibil de dovedit pana in

Page

15

prezent, despre care se crede ca ar inzestra cu masa toate particulele din

Univers, exceptie facand fotonii si neutrinii (a nu se confunda cu neutronii
particulele din nucleul atomic). Termenul a aparut in 1964, atunci cand
fizicianul englez Peter Higgs a postulat ideea mecanismului care ii poarta
numele. Conform britanicului, totul pluteste intr-o mare de particule Higgs,
capatand, la nivel de electroni, o masa si o greutate proprie.
Se stie astazi ca materia, in totalitatea sa, - planete, stele si galaxii nu
reprezinta decat maxim 4% din intregul Univers. O cantitate de aproape 26%
este reprezentata de materie neagra, in timp ce restul de 70% din Cosmos este
format din energie intunecata, asa numita energie noire, cea vinovata,
printre altele, de continua expansiune a Universului si de accelerarea
galaxiilor in directii opuse uneia fata de cealalta. Ceea ce nu si-au putut
explica oamenii de stiinta este modul in care acestea s-au format si modul in
care ele interactioneaza.
O alta expectanta a cercetatorilor CERN este cea legata de dovedirea
existentei unor alte dimensiuni decat cele cunoscute. Daca experimentul care
va avea loc la Geneva va functiona la parametrii astepati, oamenii de stiinta
spera sa confirma teoria superstringurilor, cea care sustine ca quarcurile,
particule subdivizionare atomilor, sunt corzi vibrante infime.
Cum functioneaza
nca la nceputul secolului XX, n fizica au aparut doua teorii
fundamentale teoria generala a relativitatii a lui Albert Einstein, care
pretinde sa descrie Universul la nivelul macro, si teoria cuantica a cmpului,
destinata pentru nivelul micro. Dar se iscase o problema aceste teorii s-au
dovedit a fi incompatibile. In unele cazuri ele se contrazic. Pentru descrierea
proceselor care au loc n gaurile negre, de exemplu, e nevoie de ambele teorii.
In ultimii ani ai vietii Einstein a depus eforturi considerabile pentru
elaborarea unei teorii unite a cmpului, dar materialul empiric (experimental)
necesar era insuficient. Abia n a doua treime a secolului XX, fizicienii au
reusit sa creeze asa numitul Model Standard , care a unit trei din cele patru
interactiuni cunoscute tare, slaba si electromagnetica .
Si tocmai la finele secolului XX fi zicienii au nceput sa elaboreze teoria
care ar putea uni toate cele patru tipuri de interactiuni, adica ar include n MS
si interactiunea gravitationala . Aceste incercari pna n prezent nu s-au
ncununat cu succes din cauza dificultatilor n procesul de creare a teoriei

Page

16

cuantice a gravitatiei. Pentru unirea interactiunilor fundamentale ntr-o

singura teorie sunt propuse diferite abordari: teoria stringurilor, ulterior
dezvoltata n teoria branilor (M-teoria), teoria supergravitatiei si altele.
Fiecare teorie are probleme interne, dar niciuna nu are verificare
experimentala. Pentru experimentele respective sunt necesare energii care
depasesc cu mult cele accesibile la acceleratoarele construite pna n prezent.
Fizicienii cred ca fragmente esentiale, care lipsesc din modelul actual al
Universului, vor fi dezvaluite prin intermediul celor aproximativ un miliard de
ciocniri de protoni pe secunda, care se vor produce la LHC. n urma
coliziunilor pot fi create sute si mii de particule, printre care si unele
necunoscute pna n prezent, dar care sunt prezise de teorie. Cea mai
enigmatica particula prezisa de teoreticianul Peter Higgs, numita bozonul
Higgs poate fi produsa asociativ mpreuna cu o pereche top cuarc-top
anticuarc. Top cuarcul descoperit la Tevatronul din Laboratorul Fermi de
lnga Chicago este cea mai grea particula elementara (de 180 ori mai grea
dect protonul).
Bozonul Higgs, numit si particula Dumnezeiasca, pare sa fie responsabil
de valorile maselor celorlalte particule, printre care si protonii cu neutronii,
care alcatuiesc nucleele atomice, iar mpreuna cu electronii si materia din
Univers. Energia protonilor accelerati la LHC poate fi suficienta pentru
crearea acestor particule masive si aceasta ar fi o tema principala pentru
LHC de a achizitiona n primii ani de functionare date care sa certifice
existenta particulei Higgs, crendu-se astfel premise pentru studierea ei
aprofundata.
Un alt obiectiv al cercetarilor preconizate la LHC este studierea
antiparticulelor. Acestea se creaza asociativ, adica n pereche cu partenerii lor
obisnuiti, deosebindu-se de ei prin sarcina electrica sau barionica cu semn opus
si au fost descoperite la acceleratoarele precedente. Energiile accesibile la LHC
ar putea fi suficiente pentru crearea super-particulelor! Acestea sunt
produse ale teoriei supersimetriei (SUSY) care, ca si Modelul Standard(MS),
pretinde sa unifi ce ntr-un singur model cele trei tipuri de interactiuni: SUSY
propune pentru fiecare particula o superparticula cu o masa mult mai mare.
Conform unor modele teoretice, aceste particule supersimetrice
constituie asa numita materie ntunecata (Dark Matter), sau mai bine ar fi sa-i
spunem materie ascunsa sau necunoscuta , deoarece esenta ei a fost adusa n
realitate ntr-un mod indirect, adica nu prin masurari experimentale, ci n
urma unor calcule teoretice care au sugerat ca n Univers mai exista ceva ce
noi nu putem sesiza cu aparatele obisnuite. Acest ceva nu emite niciun fel de
radiatii obisnuite (lumina , raze X, radiatie gamma, etc.) care ar nimeri n
detectoarele cunoscute. Se presupune ca aceasta materie stranie ar alcatui

Page

17

aproximativ 26% din materia existenta n univers. nca cca 70% din materia
Universului ar putea fi asociata cu energia ntunecata (Dark Energy), care ar
fi responsabila pentru expansiunea accelerata a Universului.
Experimentatorii de la LHC planifica sa efectueze n anumite locuri,
unde se ntlnesc fasciculele accelerate n directii opuse, nu numai ciocniri de
protoni, dar si de nuclee de plumb. La ciocnirile frontale a doua nuclee cu
energii ultrarelativiste pentru un timp foarte scurt ar putea sa se creeze un
ghem de materie cu o densitate care ar depasi de zeci de ori densitatea
nucleara n nucleele obisnuite si cu o temperatura care ar imita conditiile
presupuse ntr-o fractiune de secunda dupa Marea Explozie (Big Bang),
initiala la crearea Universului acum 12-15 miliarde de ani. n aceste conditii
cuarcii constituenti ai protonilor si neutronilor cu gluonii, care tin cuarcii
ntemnitati n acestea, obtin o libertate asimtotica, astfel nct se produce o
tranzitie de faza n starea cuarc-gluonica. Revenirea n starea obisnuita
hadronica se produce n scurt timp dupa ce densitatea si temperatura descresc,
dnd viata unei varietati largi de noi particule, printre care si necunoscute.
Conform teoriei, imediat dupa Marea Explozie particulele create ar fi fost
fara masa, ca si fotonii sau neutrinii, datorita unei simetrii speciale, iar mai
apoi datorita unui cmp purtator al caruia ar fi bozonul Higgs s-ar
mbraca, devenind masive. Studierea acestor scenarii sunt necesare pentru
elaborarea unei teorii mai perfecte a interactiunilor tari care ar fi utila att
pentru fizica nucleara, ct si pentru astrofi zica .
Datele experimentale, obtinute la LHC, ar putea ajuta fizicienii sa
raspunda la ntrebarea, daca este sau nu lumea noastra multidimensionala.
Apropo, numai n acest caz teoretic este posibila aparitia n accelerator a unui
fenomen gravitational - a gaurii negre foarte mici, dar nu mai putin
periculoase. De altfel, fi zicienii care au analizat acest scenariu, au demonstrat
ca aparitia unei gauri negre stabile este imposibila. Chiar daca gaura neagra
se va produce, ea nu va putea absoarbe materie, iar din cauza radiatiei
Howking se va evapora n particule obisnuite nainte de a prezenta vreun
pericol. n calitate de argument contra scenariilor catastrofale fizicienii aduc
faptul ca Pamntul, Luna si alte planete sunt permanent bombardate de
particulele razelor cosmice cu energii mult mai mari, atingnd 10 TeV, dect
energia maxima a particulelor ciocnite n LHC - 7 TeV(10 TeV) (accelerate n
sensuri opuse => 14 TeV energia ciocnirii). Calculele demonstreaza ca pentru
aparitia gaurilor negre sunt necesare energii de 10 ori mai mari. In acest
grandios experiment sunt antrenati sute de fizicieni importanti din diferite tari
ale lumii.
Scopul acestui proiect este, de asemenea, cercetarea proprietatilor
fundamentale ale materiei nucleare formate la ciocnirile nucleelor atomice la

Page

18

energii relativiste. n domeniul de energii al complexului NICA (4-9

GeV/nucleon) este presupusa aparitia unei stari mixte de materie cuarcgluonica si hadronica.
Pericolul LHC
In ciuda tuturor dezmintirilor date de cercetatorii implicati in proiectul
LHC, conform carora sansele ca acesta sa produca o catastrofa globala ar fi
de 1 la 50 de milioane, echivalenta cu cea a castigarii unui bilet la loterie,
exista inca multi contestatari ai proiectului.
Una dintre teoriile criticilor prevede aparitia in timpul experimentului a
ipoteticelor particule numite strangeleti, fapt ce ar putea duce la o conversie
nucleara a atomilor, si la transformarea Pamantului intr-un corp lipsit total
de viata. Un alt risc semnalat de cercetatorii contestatari este cel legat de
crearea unor microscopice gauri negre, gauri negre ce vor traversa planeta
dintr-o parte in alta, absorbind materia din jurul lor, pana in momentul in
care vor fi suficient de puternice pentru a inghiti intregul Pamant.

Desi nu neaga posibilitatea, destul de mare, ca astfel de gauri negre sa

apara in timpul experimentului, oamenii de stiinta de la CERN sustin ca
acestea, datorita marimii lor infime, se vor dezintegra de la sine. Natura a
generat pe Terra, de-a lungul miliardelor de ani, milioane de astfel de reactii,
iar planeta continua sa existe. Nu trebuie sa ne temem de aparitia unor noi
particule sau a unor forme necunoscute de materie care sa duca la distrugerea
Pamantului. Astfel de teorii tin, mai degraba, de domeniul SF, sustine Brian
Cox, profesor in cadrul Universitatii din Manchester si unul dintre oamenii de
stiinta implicati in proiectul LHC.

Tarile membre CERN sunt : Belgia, Danemarca, Franta, Grecia,

Germania, Suedia, Italia, Norvegia, Elvetia, Olanda, Austria, Marea Britanie,
Spania, Portugalia, Polonia, Finlanda, Ungaria, Cehia, Slovacia si Bulgaria.
Cele 20 de tari membre CERN sunt asistate de opt tari si organizatii
internationale cu statut de observatori : Israel, Statele Unite ale Americii,
Japonia, Turcia, Rusia, India, UNESCO si Comisia Europeana.

19
Page

Bibliografie