1.S-a efectuat CT,sectiune axiala,fereastra pulmonara,examinare cu contrast a
ar.pulmonare..Se vizualizeaza infiltratie peribronhovasculara bazala,cardiomegalie moderata,imagine de sticla mata,pleurezie bilaterala.Organele mediastinului in norma. Concluzie:Edem pulmonar.
2.Radiografia toracelui antero-post,in cimpul pulmonar pe dreapta se vizualizeaza o opacitate
rotunda de intensitate subcostala,contur relativ regulat,hil pe stinga transparent,hiluri hipervolemice,oligoemia si lipsa desenului pulmonar in cimpul pulmonar superior drept,segmnetul cranial a hilului drept abrupt. Concluzie:Tromboembolie arterei pulmonare pe dreapta cu infract pulmonar.
3. Angiopulmonografia selectivă reprezintă ”standardul de aur ” în diagnosticul
trombemboliei arterei pulmonare.Modalitatea de efectuare: În timpul angiopulmonografiei, subiectul se află pe o masă specială în sala de operație, toate manipulările sunt efectuate cu instrumente sterile. Pe parcursul procedurii, starea pacientului este monitorizată de un cardioreanatolog, iar activitatea cardiacă a acestuia este monitorizată prin intermediul unui ECG, oximetrie puls (determinând gradul de saturație de oxigen din sânge) și măsurarea tensiunii arteriale.Locul de puncție este tratat cu un anestezic local, apoi o venă este puncționată și un conductor este introdus în ea prin care trece cateterul. Acesta din urmă ajunge la vena cava superioară prin sistemul venos și intră în atriul drept, apoi în ventriculul drept, iar de acolo în trunchiul arterei pulmonare. Mai mult, acțiunile medicului depind de tipul de angiopulmonografie planificat: dacă se realizează un studiu general, atunci în această etapă se injectează un agent de contrast în arteră și se observă răspândirea acestuia prin vasele de sânge ale plămânilor, efectuând periodic radiografii; dacă este necesară angiografia selectivă, cateterul este efectuat mai departe într-una din ramurile arterei pulmonare sau în vase mai mici, iar contrastul este introdus în lumenul lor. APG este indicată în cazurile următoare: 1. Suspecţie la afectarea masivă embolică a vaselor pulmonare. 2. Presiunea sistolică în artera pulmonară mai mare de 60 mmHg,; deficitul perfuzional după scintigrafiei de perfuzie mai mare decât 30% şi necesitatea hotărârii întrebării privind selectarea metodei de tratament. 3. Prezenţă cancerului pulmonar sau TEAP în anamneză. 4. Hotărârea întrebării despre efectuarea tromoembolectomiei la pacienţii cu cordul pulmonar acut şi/sau şoc cardiogen. 5. Introducerea locală a heparinei şi a preparatelor trombolitice (îndeosebi, în cazul riscului înalt de hemoragie). Contrindicaţii absolute pentru efectuarea APG nu sunt. La contrindicaţiile relative se atribuie : alergia la substanţele de contrast,care conţin iod, dereglări ale funcţiei renale, insuficienţa cardiacă avansată, trombocitopenia pronunţată. În cazul efectuării APG pot fi întâlnite următoarele complicaţii: 1. Reacţia alergică la substanţa de contrast (realizarea investigaţiei este posibilă sub protejarea corticosteroizilor şi a preparatelor antihistaminice). 2. Perforaţia cordului 3. Dereglările ritmului cardiac. 4. Dezvoltarea insuficienţei cardiace la pacienţii cu disfuncţia ventriculului stâng; în cazul introducerii unui volum mare de substanţă de contrast este necesară aplicarea furosemidei. Avantajul APG este o metoda extrem de informativa, consta in aprecierea problemei inaintea de aparitia simptomelor si eliminarea necesitatii interventiei chirurgicale.
Dejavantajul fiind ca aceasta metoda este considerată a fi o procedură destul de complicată.
Statisticile arată că după diagnostic în 5% din cazuri există complicații. De aceea, medicul trebuie să-i cunoască pe pacient cu riscurile, să-i ia de la el un consimțământ scris în legătură cu manipularea.După un eveniment diagnostic, un pacient poate avea hemoragii de la o puncție, dezvoltarea trombozei vasculare, o reacție alergică la iod și alte medicamente utilizate. Cu rinichi slabi, insuficiența renală, ciupirea nervului sau a leziunilor, vânătăi și hematoame nu sunt excluse.