RADIOIMAGISTICA

APARATULUI
OSTEOARTICULAR

Partea I

CURS 9
 Aspecte radioimagistice ale osului normal si ale
componentelor sale
Scheletul este alcatuit din oase lungi, oase late si oase scurte.
Macroscopic toate oasele au:
- o portiune centrala constituita din os spongios cu spatii medulare
- o portiune periferica densa si dura din os compact, inconjurata de
periost
Histologic, osul adult prezinta doua componente principale:
 substanta osoasa dura organizata in lamele / trabecule opace la raze X
 spatiile osoase ocupate de tesuturi conjunctive moi = spatii medulare,
transparente la razele X
1. Substanta osoasa dura 2. Spatiile osului =
este constituita din lumenele sistemelor Havers si ale
matricea colagena proteica canalelor anastomotice  pe acestea
(fibrile+subst glico-proteica) (canale Volkmann), ochiurile spongioasei
(ocupate de tesut conjunctival moale si
care este suportul in care se
vase sanguine nutritive)
depun sarurile minerale.
canalul medular, ocupat de maduva
tesut conjunctival fibros
tesut adipos (maduva galbena)
tesut hematopoetic (maduva rosie)
+ Periostul = membrana conjunctivala – transparenta la razele X, care inveleste osul si care,
la extremitatile articulare se continua cu capsula articulara.
 La osul lung se disting trei parti:
1. Diafiza are forma de cilindru si este constituita diafiza, metafiza si epifizele
din tesut osos compact care inconjoara canalul
medular.

Compacta - grosime si diametru in raport cu Epifiza

importanta osului
Tesutul osos compact este format din: Os spongios
- sisteme tubulare Havers dispuse
paralel cu axul osului (lamele dispuse
in sisteme cilindrice concentrice)
- lamele complementare
- una care inconjoara diafiza in
manson, sub periost
- alta situata spre canalul medular =
endost;
- canalele Volkmann  pe elementele
precedente

Rgr: doua benzi opace paralele care

delimiteaza canalul medular
CT: inel cu densitate mult crescuta, omogen
IRM: asemnal in toate secventele

Canalul medular
Rgr. banda radiotransparenta
CT: densitate tisulara, predominant grasoasa Diafiza Diafiza
IRM: la adulti semnal de tip grasos (HiperT1,
izo-hipoT2) Os compact Canalul medular

Periost
Rgr, CT: nevizibil
IRM: normal fara semnal
 La osul lung se disting trei parti:
2. Epifiza = tesut spongios,inconjurat de diafiza, metafiza si epifizele
corticala epifizara

Tesutul spongios este constituit din: Epifiza

- lamele ce nu sunt dispuse concentric ca in Os spongios
compacta, ci in trabecule mai rare, formand o
retea
- trabeculele spongioasei sunt orientate in sensul
liniilor de forta, in raport cu functiile osului

Rgr.: travee opace, fine, ce formeaza o retea cu

ochiuri radiotransparente
CT: travee dense ce se intersecteaza in retea
IRM: semnal grasos dar < grasimii subcutanate

Corticala – acelasi aspect ca si compacta

diafizara, dar foarte subtire

 Osul lat se compune din corticale paralele (tablii)

intre care este o spongioasa (diploe) – exemplu:
oasele craniului (unite prin suturi denumite
sinostoze). Diafiza
Diafiza
Canalul medular
 Oasele scurte sunt alcatuite dintr-o masa Os compact
spongioasa invelita intr-un manson periostic
(vertebrele) sau intr-o corticala foarte subtire
(oasele carpiene).
 CRESTEREA SI
DEZVOLTAREA SCHELETULUI
 La nastere, toate oasele lungi, in afara de
epifize, sunt osificate; diafizele sunt
constituite din tesut osos primitiv in care
trabeculele sunt dispuse intr-o retea
neregulata.

 Pe radiografii oasele lungi apar

constituite numai din diafiza tubulara,
delimitata la extremitati de linia de
calcificare provizorie a cartilajului de
crestere.

 Cartilajul de crestere este radiotrasparent

= banda transparenta de cativa mm,
marginit de linia de calcificare provizorie.
El este invadat de tesut conjunctiv, care
se va transforma in os. Astfel este
asigurata cresterea in lungime a diafizei.

 Cresterea osului in grosime se datoreaza

periostului si rezulta din activitatea
osteogena a stratului conjunctival
subperiostal ce ingroasa diafiza si se
substituie treptat osului vechi.

 Dezvoltarea oaselor de membrana (bolta

craniana) – la acestea, tesutul osos apare
direct in macheta conjunctiva si se
extinde treptat, excentric, fiind modelat
cu timpul in tesut lamelar.
Cartilajul de crestere
 METODE DE EXPLORARE
 Radioscopia SISTEM OSTEOARTICULAR
 Radiografia

- 4 conditii:

1. regim de raze corect

(parametrii kV, mA)

2. Radiografiile osoase trebuie efectuate in

cel puţin două incidenţe perpendiculare AP
şi LL pentru a evita fenomenul de sumaţie.

3. Radiografiile osoase trebuie să cuprindă

cel puţin o articulaţie pentru a putea
aprecia poziţia (aliniamentul) oaselor.

4. Regiunile simetrice sunt examinate

bilateral pentru a putea identifica
modificări minime în perioada de debut a
afecţiunilor.
 METODE DE EXPLORARE
SISTEM OSTEOARTICULAR
Radiografia oferă detalii asupra:
 structurii
 conturului
 dimensiunilor
 formei
 poziţiei (aliniamentului)diferitelor segmente osoase;
 aspectul tesuturilor moi înconjurătoare.
 Cartilajul articular nu se vede radiografic, fiind radiotransparent.

 Câmpul iradiat este necesar să fie cât mai mic prin diafragmarea fascicului pentru a evita
iradierea inutila.
 Calitatea radiografiei trebuie să fie optimă.
 Elementele electrice sunt adaptate fiecărei regiuni şi fiecărui bolnav în aşa fel încât pe
radiografie să se poată identifica atât structura osului, cât şi a părţilor moi. Pentru
vizualizarea părţilor moi se efectuează radiografii cu joasă tensiune (35-40 kV). Pentru
vizualizarea unor detalii în interiorul unor zone cu conţinut mineral ridicat sunt necesare
radiografii supravoltate (kilovoltaj ridicat). Pentru aprecierea unor leziuni cu dimensiuni
mici se efectuează radiografii mărite prin creşterea distanţei dintre segmentul de
radiografiat şi film.
 Radiografiile funcţionale evidenţiază amplitudinea mişcărilor, aliniamentul oaselor,
oferind date asupra funcţiei articulare
Avantaje:
 examinarea este non-invazivă, rapidă, repetabila
 accesibila
 preţul de cost scăzut,
 aparatele mobile permit examinarea la patul bolnavului sau în sălile de operaţie.
 METODE DE EXPLORARE
SISTEM OSTEOARTICULAR

 Tomografia
computerizata:
 date suplimentare si de
mai mare finete asupra
leziunilor osoase vizibile
pe rgr.
fereastra os
 caracterizeaza partile moi achizitie axiala

 prelucrarea imaginilor
 reconstructia 3D cu
aprecierea corecta a
volumului leziunilor
 reconstructii 2D
pentru aprecierea
leziunilor si in alt plan
decat cel axial
fereastra parti moi

reconstructie 3D
 METODE DE EXPLORARE
SISTEM OSTEOARTICULAR

Tomografia permite vizualizarea mai exactă a leziunilor prea mici pentru a fi

detectate pe radiografiile convenţionale sau evidenţiază detalii anatomice
mascate de structuri interpuse.

Presupune mişcarea continuă în tot timpul examinării, în direcţii opuse, a tubului

radiografic şi a filmului.

Avantajul CT faţă de radiografia standard constă în vizualizarea mai bună a

unor regiuni anatomice complexe (cum ar fi oasele feţei sau articulaţiile
sacroiliace, coxofemurale) precum şi vizualizarea şi diferenţierea mai bună a
părţilor moi paraosoase şi periarticulare.
Principalele aplicaţii ale CT în diagnosticul tumorilor osoase şi de părţi moi sunt:
• confirmarea prezenţei unei leziuni
• apartenenta leziunii(os sau părţi moi);
• precizarea extinderii locale a formaţiunilor tumorale;
• caracterizarea leziunii (solidă, chistică, vasculară sau din ţesut grăsos
benignă sau malignă, );
• raporturile tumorilor cu pachetele vasculo-nervoase;
• detectia, în cazul tumorilor maligne, a metastazelor locale sau la distanţă.
 METODE DE EXPLORARE
SISTEM OSTEOARTICULAR

ANGIOGRAFIA :
 2 situatii
Scop diagnostic
 pentru tumorile incerte ca
punct de plecare si
structura histologica
 identificarea pediculilor
vasculari si a tipului de
vascularizatie

Scop terapeutic
 embolizare
(prechirurgicala)
 chemoembolizare (aplicare
directa a citostaticelor si
chimioterapiei
antitumorale, intratumoral)
 METODE DE EXPLORARE
SISTEM OSTEOARTICULAR

All body
SCINTIGRAFIA Osteom
osteoid

• sensibila, dar nespecifica

• “all body ”

Fractura de
stress
 METODE DE EXPLORARE
SISTEM OSTEOARTICULAR
Principiul metodei ( definiţie ):
administrarea unor radiofarmaceutice care au electivitate (tropism) pentru 0 anumta funcţie a
unui organ intern, proces metabolic sau leziune; detecţia externă a radiaţiei gamma emisă de aceşti
radiotrasori permite vizualizarea diferitelor sisteme anatomice, organe sau substraturi lezionale.
Prioritati diagnostice
- detectia unor leziuni osoase in faze preradiologice:
- metastaze
- fracturi de stress
- necroze vasculare
- infectii
- boli metabolice
- viabilitatea osului
- extensia reala a unei tumori osoase
- evaluarea artritelor
Avantaje:
 Avantajul major al scintigrafiei faţă de toate celelalte metode imagistice constă în posibilitatea de a
vizualiza întregul schelet pe o singura imagine
 Scintigrafia osoasă realizează un ,,tablou metabolic" localizând anatomic leziunea prin evaluarea
activităţii sale metabolice, comparativ cu osul normal adiacent.
 În traumatisme, scintigrafia este deosebit de utilă în diagnosticul fracturilor de stress. Aceste
fracturi pot să nu fie identificate pe radiografiile convenţionale şi chiar pe tomografii.
 valoroasă în diagnosticarea fracturilor pe oase osteopenice, la pacienţii în vârstă, atunci când
examenul radiologic de rutină este normal.
 Metoda este deosebit de utilă în evaluarea artritelor, pentru că vizualizează distribuţia leziunilor la
nivelul întregului schelet şi a înlocuit complet monitorizarea prin radiografii articulare
 Scintigrafia poate determina distribuţia modificărilor articulare nu numai în articulaţiile mici şi mari
ci şi în regiuni de obicei imposibil de examinat prin radiografii standard, cum ar fi articulaţiile
temporo-mandibulară şi sternului cu manubriul.
 METODE DE EXPLORARE
SISTEM OSTEOARTICULAR

Arteriografia

Este extrem de utilă în stabilirea procedeelor

chirurgicale reconstructive ale membrelor, deoarece
vizualizează anatomia vasculară regională permitand
realizarea planului de rezecţie tumorală.

Arteriografia presupune injectarea unui agent de

contrast în artere, urmată de efectuarea de filme, de
obicei în secvenţă rapidă.
 METODE DE EXPLORARE
SISTEM OSTEOARTICULAR
 Artrografia (a)

 Artro-CT (b) :

 presupun explorarea unei

articulatii dupa injectare directa
intraarticulara a unui produs de
contrast (contrast "pozitiv"-
soluţie iodată, contrast "negativ"-
aer, sau ambele) în spaţiul
articular. a

 Utile in patologia
 tumorala sinoviala
 traumatica articulara

 În pofida evoluţiei noilor metode

imagistice de diagnostic,CT şi RM,
artrografia şi-a păstrat importanţa în
practica radiologică curentă
b
 Fistulografia

Este o metodă care permite localizarea unor cavităţi

intraosoase care comunica cu exteriorul.

Se injectează prin orificiul cutanat substanţa de

contrast şi se va aprecia traiectul fistulei şi cavitatea.

Metoda se foloseşte înaintea intervenţiei chirurgicale

curative.
 METODE DE EXPLORARE
SISTEM OSTEOARTICULAR
+ Metode imagistice ce nu utilizeaza radiatii X:
A. Ecografia
 date suplimentare privind aparatul musculo-ligamentar periarticular

B. Rezonanta Magnetica
 investigatie de finete a partilor moi
 date asupra maduvei osoase
B

A
 Ecografia sistemului
musculo-scheletal
Indicaţiile ecografiei în diagnosticul afecţiunilor sistemului musculo-scheletal
cuprind:
 examinarea părţilor moi - muşchi, tendoane. Ecografia permite examinarea în
timp real a mişcării tendoanelor si muşchilor; diagnosticul displaziei de şold,
mai ales înainte de vizualizarea radiologică a nucleului capului femural;
examinarea meniscurilor şi a revărsatelor lichidiene intraarticulare.
 Aplicaţiile ecografiei în ortopedie, includ evaluarea lojei muşchilor rotatori, a
leziunilor diferitelor tendoane (tendonul lui Achile) şi ocazional a tumorilor de
părţi moi (hemangiom).
 Cea mai eficientă aplicaţie a ecografiei, constă în examinarea şoldului infantil,
situaţie în care este considerată metoda imagistică de elecţie.
 Recent a fost introdusa ecografia tridimensionala prentru evaluarea displaziei
progresive a şoldului.

Prezintă următoarele avantaje:

 este relativ accesibila
 permite comparaţia cu partea normală, sănătoasă
 nu utilizează radiaţii ionizante
 poate fi efectuată la patul bolnavului sau în sala de operaţii.
 este o metodă neinvazivă, constând în interacţiunea ultrasunetelor propagate în corp
cu interfeţele tisulare
 Recent, ecografia a fost aplicată în investigarea anumitor regiuni, în cadrul
afecţiunilor reumatismale, în particular în depistarea colecţiilor lichidiene intra şi peri-
articulare şi în diferenţierea maselor localizate în fosa poplitee (de ex: diagnosticul
diferenţial între anevrism, chist Baker şi sinovita hipertrofica)
 Rezonanta Magnetica

Sistemul musculoscheletal este ideal pentru investigarea prin RM, deoarece

ţesuturile diferite din structura sa determină semnale cu intensităţi diferite pe
imaginile ponderate în T1 şi T2.

Se pot individualiza urmatoarele componente tisulare:

-grasime subcutanata -cartilaj hialin
-muşchi -fibrocartilaj
-tendoane -os cortical
-ligamente -os trabecular
-vase -maduva osoasa rosie
-nervi -maduva osoasa galbena

Aplicatiile IRM s-au extins continuu si includ in momentul actual detectia

diferitelor procese patologice precum :
- traumatisme in faza preradiologica
- tumori
- osteoartrite
- modificari ale maduvei osoase
- osteoporoza tranzitorie
- edemul osos
 METODE DE EXPLORARE
SISTEM OSTEOARTICULAR

În majoritatea cazurilor alegerea tehnicii imagistice este dictată de

tipul de leziune suspectată respectand un anumit algoritm diagnostic

De exemplu dacă se suspectează o osteonecroza, după ce se

efectuează radiografiile convenţionale, următoarea examinare trebuie să fie
RM, care detectează modificările necrotice osoase cu mult înaintea filmelor
planare, tomografiei CT sau pozitivităţii scintigrafiei.

În evaluarea modificărilor interne ale genunchiului, trebuie efectuate

întâi filme convenţionale, şi dacă anomaliile nu sunt detectate, se recomandă
din nou RM, având în vedere că această metodă are o inalta rezoluţie de
contrast a măduvei osoase, cartilajului articular, ligamentelor, meniscurilor şi
părţilor moi.