Sunteți pe pagina 1din 171

RADIOIMAGISTICA SISTEMULUI

OSTEO-ARTICULAR

PROF.DR.IOAN CODOREAN
Dr. Dragos Cuzino

DISCIPLINA DE RADIOLOGIE IMAGISTICA MEDICALA SI MEDICINA NUCLEARA


SPITALUL MILITAR CENTRAL
RADIOIMAGISTICA SISTEMULUI
OSTEOARTICULAR

• Elemente de fiziologie osoasa

• Notiuni de anatomie radiologica

• Metode de examinare

• Semiologie radiologica osteo-articulara


RADIOIMAGISTICA SISTEMULUI
OSTEOARTICULAR
• Ţesutul osos este un ţesut conjunctiv,
mezenchimal, a cărui substanţă fundamentală
s-a impregnat cu un complex proteino-calcic şi
fosfor.

• Deoarece calciul si fosforul sunt de


aproximativ 40 ori mai absorbante la razele X
fata de ţesuturile moi osul şi structura lui se
văd foarte bine la examenul radiologic.
Elemente de fiziologie osoasa

• Cunoasterea proceselor fundamentale metabolice si


functionale care asigura structurii osoase un caracter
dinamic, atat in starile normale, cat si in cele patologice
Elemente de fiziologie osoasa

• In starile normale morfologia oaselor este rezultanta a


doua procese metabolice:
– Osteoformare
– Osteodistructie
• Asigurate de doua sisteme :
sistemul celular
sistemul necelular- de suport
Elemente de fiziologie osoasa
Sistemul celular

• Osteoblaste, osteocite, osteoclaste – care asigura desfasurarea proceselor de


osteoformare si osteodistructie.
• Osteoblastele contin un bogat echipament enzimatic (fosfataza alcalina, ATP-aza,
enzime oxidoreductoare si unele hidrolaze acide) care sintetizeaza matricea
osoasa formata
- din fibrile de colagen (90%),
- proteine noncolagen
- substanta fundamentala
• Matricea elaborată de osteoblaste, este cunoscută şi sub numele de osteoid.
Osteocitele initiaza osteoliza si activitatea lor este hormonodependenta- se formeaza
prin maturarea osteoblastelor.
• Osteoclastele realizeaza rezorbtia osoasa cu ajutorul unor enzime proteolitice,
jucand rolul de “maturator” al detritusurilor osoase.
Elemente de fiziologie osoasa
• Sistemul necelular

• componenta organica alcatuita in principal din colagen, ce


formeaza o structura tridimensionala cu aspect de plasa

• componenta minerala, formata din ioni de calciu si fosfat dispusi


in cristale de hidroxiapatita(fosfat tricalcic), care mai inglobeaza
si alti ioni (Na, Mg, K, F, Sr, Zn, Cu, I).
Notiuni de anatomie radiologică
• Macroscopic se disting două tipuri de ţesut osos:
compact
spongios.

• Ţesutul osos compact este format din lamele concentrice dispuse în


jurul canalelor Havers

• Radiologic osul compact apare ca o bandă opacă cu intensitate


mare, contururi nete, structură omogenă.

• Ţesutul osos spongios este format dintr-o reţea de travee (lamele)


osoase între care se delimitează areole pline cu măduvă osoasă.
Notiuni de anatomie radiologică

Aspect schematic a structurii


osoase.
1. Os compact haversian
2. Periost (invizibil pe
radiografie);
3 .Os spongios;
4. areole pline cu
maduva osoasa
•Ţesut osos spongios format dintr-o reţea de travee (lamele) osoase între care se
delimitează areole pline cu măduvă osoasă.
Notiuni de anatomie radiologică

• Distribuţia traveelor osoase dar şi grosimea lor


este determinată de rezultanta forţelor care
acţionează la nivelul osului. De aceea se
consideră că traveele se dispun după liniile de
forţă care acţionează la nivelul osului.
Notiuni de anatomie radiologică
Ţesutul osos spongios
• Orientarea traveelor şi grosimea lor
depind de traiectele liniilor de forţă
bine evidentiate la nivelul membrelor
inferioare: femur, genunchi, tibiotars,
unde se constată o reţea grafică a
trabeculelor deosebit de utilă în
aprecierea osteoporozei.

• Corespondentul de imagine radiologică al ţesutului osos


spongios este o reţea de opacităţi liniare bine conturate
regulate, de intensitate mare, delimitând între ele arii
radiotransparente de dimensiuni variabile.
Notiuni de anatomie radiologică
Sumarizare

• Ţesutul osos este un ţesut conjunctiv dur alcătuit dintr-o


matrice proteică, săruri minerale şi celule.
• Matricea osoasă este alcătuită în proporţie de 90% din
colagen, dar şi din proteine noncolagen şi substanţă
fundamentală.
• Sărurile minerale sunt reprezentate în cea mai mare
parte din hidroxiapatită (fosfat tricalcic cristalizat).
• Imaginea radiologică este dată de sărurile minerale care
impregnează matricea proteică.
• Osul normal calcificat conţine 35% matrice organică şi
65% material cristalin non-organic.
Notiuni de anatomie radiologică
Sumarizare

• Morfologia osului normal este rezultanta proceselor de


osteoformare si osteodistrucţie, în cadrul acţiunii modelante a
celor două sisteme componente: celular şi necelular.

• Componenta organică este alcătuită, în principal, din colagen,


dispus într-o structură tridimensională, fermă si elastică, cu
aspect de plasă.

• Mineralele din compoziţia osului sunt reprezentate în primul rând


de calciu şi fosfat, aflate într-un raport de 2,2:1, la care se adaugă
Mg2+, Na+, K+, CO2-, OH-, F-, Sr2+, Zn2+, Cu2+, I-, etc.
Notiuni de anatomie radiologică

Sumarizare
• Sistemul celular este format din osteoblaste, osteocite,
osteoclaste, care în condiţii normale asigură echilibrul între
remanierea si distrucţia osului.
• Osteoblastul fiind înzestrat, în fazele sale de activitate, cu un
bogat echipament enzimatic (fosfatază alcalină, ATP-ază,
enzime oxidoreductoare şi unele hidrolaze acide) sintetizează
matricea osoasă, formată în principal din fibre de colagen.
• Osteocitul iniţiază osteoliza şi activitatea lui este hormono-
dependentă
• Osteoclastul definitivează osteoliza cu ajutorul unor enzime
proteolitice, îndepărtând detritusurile osoase
Notiuni de anatomie radiologică

• După formă şi dimensiuni oasele se clasifică


în: lungi, late şi scurte.

Oasele lungi

• Unui os lung i se descriu două epifize şi o diafiză


• Intre diafiză şi epifiză există o zonă de trecere-
metafiza.
Anatomie radiologica normala
Oasele lungi
Epifize
• Spongioasa
• Cortical
Metafize

Diafiza
• Canal medular
• Compacta

Periost – invizibil radiologic


Notiuni de anatomie radiologică
• Examenul radiologic redă fidel forma,
conturul, dimensiunile, structura
macroscopică a osului datorită componentei
sale minerale fosfocalcice

• La nivelul diafizei oaselor lungi se


evidenţiază compacta sub forma a două
benzi opace paralele cu intensitate mare,
structură omogenă care mărginesc o bandă
transparentă centrală: canalul medular

• Compacta osoasă are o suprafaţă externă


periostală şi o suprafaţă internă endostală.
Cele două conţin straturi de celule cu
potenţial osteogenic.
Notiuni de anatomie radiologică

• La nivelul epifizei si metafizei compacta devine


din ce în ce mai subţire şi se numeşte corticală.
• Radiologic apare ca o linie fină opacă.

• Atât metafiza cât şi epifiza conţin în partea


centrală ţesut spongios, care radiologic se
prezintă ca o reţea de linii opace fine bine
delimitate care mărginesc spaţii transparente
poligonale şi care se dispun pe traiectul liniilor
de forţă.

• Spaţiile intertrabeculare conţin măduvă osoasă


hematogenă şi ţesut conjuctiv.

• Epifiza este acoperită pe versantul articular de


cartilaj care nu este vizibil radiologie
Notiuni de anatomie radiologică

Imagine radiologica schematica a osului lung la


Schema osului lung la adolescent. adult.
1. cartilaj articular; 2. epifiza; 1. tesut spongios; 2. corticala; 3. medulara
3. metafiza; 4. canal medular; 4. D – diametrul diafizei;
5. M – diametrul canalului medular.
5. os compact; 6. periost; 7. carti-
Index cortico-medular: (D-M)/ D = 0,5 Im
laj de conjugare; 8. diafiza
Notiuni de anatomie radiologică

• Oasele plate sunt delimitate la exterior de corticală ce


apare radiologic ca o linie opacă fină, regulată,iar în
interior prezintă ţesut osos spongios.

• Oasele scurte au o corticală la periferie şi ţesut


spongios în interior.
Notiuni de anatomie radiologica osteo-
articulara
Articulaţiile

• Sunt constituite din totalitatea elementelor prin care


oasele se unesc între ele.

• Articulaţiile se clasifică în:

• sinartroze - articulaţii fibroase, fixe;


• amfiartroze - articulaţii cartilaginoase, semimobile;
• diartroze - articulaţii sinoviale mobile.
Anatomie radiologica osteo-articulara

Articulaţiile

sinartroze - articulaţii fibroase, fixe în care sutura se face


prin ţesut ligamentar (articulaţia sacro-iliacă )

• Aspectul radiologic al unei sinartroze este de bandă


transparentă cu contur ondulat bine delimitat.
Anatomie radiologica osteo-articulara

Articulaţiile

• Amfiartrozele (articulaţii
cartilaginoase, semimobile) -capetele
osoase sunt legate între ele prin
structuri fibrocartilaginoase
(articulaţiile intervertebrale)
• apar radiologic ca benzi transparente
net delimitate de suprafeţele
articulare, cu contur regulat dat de
corticala osoasă.
• Banda transparentă are aceeaşi
înălţime pe toată lungimea sa
Anatomie radiologica osteo-articulara

• Diartrozele- (articulaţii sinoviale mobile)


sunt articulaţii complexe în care
suprafeţele articulare sunt acoperite de
cartilaj hialin protector, iar capetele
osoase sunt conectate prin ligamente şi
tapetate cu sinovială

• Labrumul este un inel fibrocartilaginos,


triunghiular pe secţiune, ataşat de
marginea articulară, cu rolul de a mări
cavitatea. Se întâlneşte la articulaţia
coxofemurală şi glenoidă.
Anatomie radiologica osteo-articulara

• Radiologic la nivelul unei articulaţii, se va aprecia


a. spaţiul articular, care, radiologic apare, ca o banda
transparentă între extremităţile osoase.
Spaţiul articular este ocupat de cartilaj.
Spaţiul articular poate fi: mărit, micşorat în totalitate sau într-o parte
(pensat) şi dispărut;

• b. extremităţile osoase care participă la articulaţie;

• c. părţile moi periarticulare la care participă cartilagiul, capsula


articulară, sinoviala, ţesutul muscular.

• Pentru explorarea spaţiului articular examenul radiologic


trebuie completat cu ecografia, artrografia, CT si / sau IRM.
Anatomie radiologica osteo-articulara

Articulatia sinoviala(diartrozica).
a) Schema anatomica, b) Imagine radiologica corespunzatoare.
1 Epifiza; 2. Cartilaj articular; 3. Lama sau placa osoasa sub-condrala;
4. Cavitate articulara; 5. Membrana sinoviala; 6. Capsula si ligament articular; 7. Muschi; 8.
Pediculul vasculo-nervos; 9. Grasime subcutanata;
10. Vena subcutanata , pe radiografie o vena poate da o imagine alba/opaca abia vizibila in
grasimea subcutanata in mod clar mai cenusie; 11. Interlinia radiologica; 12. Bursa seroasa
peri-articulara; 13. Meniscul fibro-cartilaginos.
METODE DE EXAMINARE

•RADIOGRAFIA STANDARD / DIGITALA;


•TOMOGRAFIA PLANA ;
•ECOGRAFIA=>P.MOI ARTICULARE
•CT;
•IRM;
•SCINTIGRAFIA OSOASA;
•ARTROGRAFIA
•FISTULOGRAFIA
•ARTERIOGRAFIA
•PUNCTIA -BIOPSIE GHIDATA IMAGISTIC
METODE DE EXAMINARE
RADIOGRAFIA

• Radiografia oferă detalii asupra:


– structurii
– conturului
– dimensiunilor
– formei
– poziţiei (aliniamentului)diferitelor segmente osoase;
– aspectul tesuturilor moi înconjurătoare.

• Cartilajul articular nu se vede radiografic, fiind radiotransparent.


METODE DE EXAMINARE

• Radiografiile osoase trebuie efectuate in cel puţin două incidenţe perpendiculare AP şi L


pentru a
evita fenomenul de sumaţie.

• Radiografiile osoase trebuie să cuprindă cel puţin o articulaţie pentru a putea aprecia
poziţia
(aliniamentul) oaselor.

• Regiunile simetrice sunt examinate bilateral pentru a putea identifica modificări minime î
perioada
de debut a afecţiunilor.

• Câmpul iradiat este necesar să fie cât mai mic prin diafragmarea fascicului pentru a evit
iradierea inutila.
METODE DE EXAMINARE

• Calitatea radiografiei trebuie să fie optimă.

• Elementele electrice sunt adaptate


fiecărei regiuni şi fiecărui bolnav în aşa fel
încât pe radiografie să se poată identifica
atât structura osului, cât şi a părţilor moi
METODE DE EXAMINARE

Variantele radiografiei standard


• Pentru vizualizarea părţilor moi se efectuează radiografii cu joasă
tensiune (35-40 kV).

• Pentru vizualizarea unor detalii în interiorul unor zone cu conţinut mineral


ridicat sunt necesare radiografii supravoltate (kilovoltaj ridicat).

• Pentru aprecierea unor leziuni cu dimensiuni mici se efectuează


radiografii mărite prin creşterea distanţei dintre segmentul de
radiografiat şi film.

• Radiografiile funcţionale evidenţiază amplitudinea mişcărilor,


aliniamentul oaselor, oferind date asupra funcţiei articulare
METODE DE EXAMINARE

Avantajele radiografiei:

• examinarea este non-invazivă, rapidă;repetabila


• accesibila
• preţul de cost scăzut,
• aparatele mobile permit examinarea la patul
bolnavului sau în sălile de operaţie.
Aspecte comparative –edge
enahancement
Aspecte comparative –edge
enahancement
METODE DE EXAMINARE

TOMOGRAFIA CONVENTIONALA

• Tomografia este radiografia unei secţiuni a corpului,


care permite vizualizarea mai exactă a leziunilor prea
mici pentru a fi detectate pe radiografiile
convenţionale sau evidenţiază detalii anatomice
mascate de structuri interpuse.

• Presupune mişcarea continuă în tot timpul examinării,


în direcţii opuse, a tubului radiografic şi a filmului.
METODE DE EXAMINARE

COMPUTER TOMOGRAFIA

• Avantajul CT faţă de radiografia standard constă în


vizualizarea mai bună a unor regiuni anatomice
complexe (cum ar fi oasele feţei sau articulaţiile
sacroiliace, coxofemurale) precum şi vizualizarea şi
diferenţierea mai bună a părţilor moi paraosoase şi
periarticulare.
METODE DE EXAMINARE
COMPUTER TOMOGRAFIA

• Principalele aplicaţii ale CT în diagnosticul tumorilor


osoase şi de părţi moi sunt:
– confirmarea prezenţei unei leziuni
– apartenenta leziunii(os sau părţi moi);
– precizarea extinderii locale a formaţiunilor tumorale;
– caracterizarea leziunii (solidă, chistică, vasculară sau din ţesut
grăsos benignă sau malignă, );
– raporturile tumorilor cu pachetele vasculo-nervoase;
– detectia, în cazul tumorilor maligne, a metastazelor locale sau la
distanţă.
Aspect
CT
comparativ
cu radiografic
normal
METODE DE EXAMINARE

ECOGRAFIA

• Indicaţiile ecografiei în diagnosticul afecţiunilor


sistemului musculo-scheletal cuprind:
– examinarea părţilor moi - muşchi, tendoane
– ecografia permite examinarea în timp real a mişcării
tendoanelor si muşchilor;
– diagnosticul displaziei de şold, mai ales înainte de
vizualizarea radiologică a nucleului capului femural;
– examinarea meniscurilor şi a revărsatelor lichidiene
intraarticulare.
METODE DE EXAMINARE

• Aplicaţiile ecografiei în ortopedie, includ evaluarea


lojei muşchilor rotatori, a leziunilor diferitelor
tendoane (tendonul lui Achile) şi ocazional a tumorilor
de părţi moi (hemangiom).

• Cea mai eficientă aplicaţie a ecografiei, constă în


examinarea şoldului infantil, situaţie în care este
considerată metoda imagistică de elecţie.

• Recent a fost introdusa ecografia tridimensionala


prentru evaluarea displaziei progresive a şoldului.
METODE DE EXAMINARE

IMAGISTICA PRIN REZONANŢĂ MAGNETICĂ (IRM)

•Sistemul musculoscheletal este ideal pentru investigarea prin


RM, deoarece ţesuturile diferite din structura sa determină
semnale cu intensităţi diferite pe imaginile ponderate în T1 şi T2.

•Se pot individualiza urmatoarele componente tisulare:


-grasime subcutanata -cartilaj hialin
-muşchi -fibrocartilaj
-tendoane -os cortical
-ligamente -os trabecular
-vase -maduva osoasa rosie
-nervi -maduva osoasa galbena
METODE DE EXAMINARE
•IMAGISTICA PRIN REZONANŢĂ MAGNETICĂ (IRM)

•Aplicatiile IRM s-au extins continuu si includ in momentul


actual detectia diferitelor procese patologice precum :

- traumatisme in faza preradiologica


- tumori
- osteoartrite
- modificari ale maduvei osoase
- osteoporoza tranzitorie
- edemul osos
C.I. 23ani
Cilinic: tumefactia tesuturilor moi
periarticulare genunchi drept;
impotenta functionala, febra.
Istoric: In februarie 1999 -
meniscectomie interna posttraumatica
Radiografic: pe conturul dorsal al
metafizei dorsale a femurului drept se
evidentiaza o imagine de osteoliza
ovalara difuz conturata, neomogena,
cu intreruperea corticalei osoase;
relativa diminuare a intensitatii
structurii osoase la nivelul condilului
medial femural; cresterea intensitatii
tesuturilor moi din spatiul popliteu.

Radiografie: incidenta de profil a


articulatiei genunchiului drept
C.I. 23ani

Explorarea CT cu
sectiuni contigue
Examen CT: la nivelul
condilului femural medial se
evidentiaza arii de osteoliza cu
forme si talii variate,
neomogene, difuz conturate,
care intrerup corticala osoasa
posterior si invadeaza
structurile musculare profunde
si ligamentare din spatiul
popliteu.
Diminuarea intensitatii
structurii osoase la nivelul
segmentelor osoase ale
genunchiului (rotula, epifiza
superioara tibie si peroneu)
C.I. 23ani
Reconstructie in
plan sagital

Pe reconstructia MPR se evidentiaza


invazia tumorala a musculaturii din
spatiul popliteu si extensia
craniocaudala care sugereaza invazia
spatiului articular
C.I. 23ani

T1 TSE sagital

Explorarea RM in secventele T1
TSE, T1 TSE FS evidentiaza
extensia osoasa tomorala
femurala, afectarea structurilor
musculare profunde distale ale
coapsei (muschii biceps femural,
semitendinos, semimembranos si
popliteu), compresia pachetului
vascular si afectarea structurilor
articulare.

T1 TSE FS sagital
C.I. 23ani

T1 TSE
contrast
(sagital)

Imaginile cu substanta de contrast


evidentiaza cu certitudine invazia
T1 TSE FS
contrast tumorala osoasa in partile moi,
(sagital) intraarticulara si in platoul tibial
superior. Zona de necroza
intratumorala.

Osteosarcom al epifizei distale a


T1 TSE femurului drept cu extensie in
spatiul articular si partile moi
contrast
(confirmat bioptic)
(coronal)
Metode de examinare
Arteriografia
• Este extrem de utilă în stabilirea procedeelor
chirurgicale reconstructive ale membrelor, deoarece
vizualizează anatomia vasculară regională
permitand realizarea planului de rezecţie tumorală.

• Arteriografia presupune injectarea unui agent de


contrast în artere, urmată de efectuarea de filme, de
obicei în secvenţă rapidă.
Metode de examinare
Fistulografia

• Este o metodă care permite localizarea unor cavităţi intraosoase


care comunica cu exteriorul.

• Se injectează prin orificiul cutanat substanţa de contrast şi se va


aprecia traiectul fistulei şi cavitatea.

• Metoda se foloseşte înaintea intervenţiei chirurgicale curative.


Metode de examinare
ARTICULATIILE

• Metodele de examinare sunt aceleaşi ca şi in


investigarea osului
• Tehnica de examinare specifică este artrografia.
• IRM este deosebit de utilă în aprecierea
componentelor fibroconjunctive articulare.
• Metoda cel mai frecvent folosită este
radiografia.
• Ecografia evidenţiază bine spaţiul articular,
ligamentele etc.
Metode de examinare
ARTROGRAFIA

• Artrografia constă în introducerea unui agent de


contrast (contrast "pozitiv"-soluţie iodată,
contrast "negativ"-aer, sau ambele) în spaţiul
articular.

• În pofida evoluţiei noilor metode imagistice de


diagnostic,CT şi RM, artrografia şi-a păstrat
importanţa în practica radiologică curentă
Metode de examinare
ARTICULATIILE

ECOGRAFIA

Prezintă următoarele avantaje:


• este relativ accesibila
• permite comparaţia cu partea normală, sănătoasă
• nu utilizează radiaţii ionizante
• poate fi efectuată la patul bolnavului sau în sala de
operaţii.
• este o metodă neinvazivă, constând în interacţiunea
ultrasunetelor propagate în corp cu interfeţele tisulare
Metode de examinare
ARTICULATIILE

• Recent, ecografia a fost aplicată în investigarea


anumitor regiuni, în cadrul afecţiunilor
reumatismale, în particular în depistarea
colecţiilor lichidiene intra şi peri-articulare şi în
diferenţierea maselor localizate în fosa poplitee
(de ex: diagnosticul diferenţial între anevrism,
chist Baker şi sinovita hipertrofica)
– SCINTIGRAFIA –

• PRINCIPIUL METODEI ( DEFINIŢIE ):

ADMINISTRAREA UNOR RADIOFARMACEUTICE


CARE AU ELECTIVITATE (TROPISM) PENTRU 0
ANUMTA FUNCŢIE A UNUI ORGAN INTERN, PROCES
METABOLIC SAU LEZIUNE;
DETECŢIA EXTERNĂ A RADIAŢIEI GAMMA EMISĂ
DE ACEŞTI RADIOTRASORI PERMITE VIZUALIZAREA
DIFERITELOR SISTEME ANATOMICE, ORGANE SAU
SUBSTRATURI LEZIONALE.
Scintigrafia osoasă
-Modificările fiziopatologice în leziunile osoase şi modalitatea de
vizualizare-

Creşterea Intensificarea
irigaţiei activităţii
sangvine osteoblastice:
locale
•hidroxiapatita
Modificări Vizualizare
•fosfataza
predominent numai
alcalină
metabolice scintigrafică
•colagen imatur
Remaniere osoasă

Ţesut osteoid imatur Pierdere de calciu

Modificări Vizualizare
predominent scintigrafică şi
RF RX Peste 30% morfologice radiografică

Explorarea scintigrafică vizualizează leziunea la nivel biochimic, comparativ


cu examenul Rx care evidenţiază consecinţele procesului patologic, într-un
stadiu tardiv, când pierderile de calciu local depăşesc 30 - 50%.
Scintigrafia osoasă
Prioritati diagnostice
Detectia unor leziuni osoase in faze preradiologice:
• metastaze
• fracturi de stress
• necroze vasculare
• infectii
• boli metabolice
• viabilitatea osului
• extensia reala a unei tumori osoase

• evaluarea artritelor
Metode de examinare
SCINTIGRAFIA
• Avantajul major al scintigrafiei faţă
de toate celelalte metode imagistice
constă în posibilitatea de a vizualiza
întregul schelet pe o singura
imagine

• Scintigrafia osoasă realizează un


,,tablou metabolic" localizând
anatomic leziunea prin evaluarea
activităţii sale metabolice,
comparativ cu osul normal adiacent.

Metode de examinare
SCINTIGRAFIA

• În traumatisme, scintigrafia este deosebit de utilă în


diagnosticul fracturilor de stress.

• Aceste fracturi pot să nu fie identificate pe


radiografiile convenţionale şi chiar pe tomografii.

• De asemenea, s-a dovedit valoroasă în


diagnosticarea fracturilor pe oase osteopenice, la
pacienţii în vârstă, atunci când examenul radiologic
de rutină este normal.
STRESS FRACTURE
M.I, 19 yrs, athlete.
Complaining of left leg pain for three
weeks at the posterolateral aspect of the
left lower leg.

Delayed limited scintigrams of the lower


extremities beginning at the level of the knees
were obtained. A focus of increased radiotracer
activity is noted at the posterolateral aspect of
the left mid tibia. No other abnormalities are
seen. In conjunction with this patient's clinical
presentation, this finding is diagnostic of a tibial
stress fracture.
Extensia reala a unei tumori osoase
C.I, 22 yrs
Soft tissues swelling right knee

Ovalar ill-defined osteolytic


lesion on dorsal part of right
distal femur; increased
intensity of soft-tissues in
popliteal space
B.V., 56 ani, F

Radiografie genunchi stâng: zonă


întinsă de osteoliză rotund-ovalară,
omogenă, ce pare a întrerupe
corticala osoasă la nivelul
condilului femural extern stâng
B.V., 56 ani, F

Faza precoce Faza tardiva (3 ore)


Scintigrafie: Fixare patologic crescută a radiotrasorului osteotrop la nivelul
segmentelor osoase componente ale articulaţiei genunchiului stâng, mai
intensă şi extinsă pe aria de proiecţie a condilului femural lateral

Examen anatomopatologic: condrosarcom


Metode de examinare
SCINTIGRAFIA

• Metoda este deosebit de utilă în evaluarea artritelor,


pentru că vizualizează distribuţia leziunilor la nivelul
întregului schelet şi a înlocuit complet monitorizarea prin
radiografii articulare

• Scintigrafia poate determina distribuţia modificărilor


articulare nu numai în articulaţiile mici şi mari ci şi în
regiuni de obicei imposibil de examinat prin radiografii
standard, cum ar fi articulaţiile temporo-mandibulară şi
sternului cu manubriul.
Scintigrafia osoasă

•Scintigrafia osoasă reprezintă aproximativ 1/3 din totalul


studiilor imagistice scintigrafice.
•Dintre acestea:
–monitorizarea evoluţiei cancerului metastatic (40%)
–diagnosticul metastazelor (20%),
–tumorile osoase primare (5%),
–afecţiuni osoase cu potenţial malign: boala Paget, displazia
fibroasă, miozita osifiantă, (5%),
–evaluarea viabilităţii osoase ( 10%),
– afecţiunile ortopedice-fracturi de stress (15%),
– afecţiuni infecţioase (5%)
METODE DE EXAMINARE
Sumarizare

• În majoritatea cazurilor alegerea tehnicii imagistice este dictată de


tipul de leziune suspectată respectand un anumit algoritm diagnostic

• De exemplu dacă se suspectează o osteonecroza, după ce se


efectuează radiografiile convenţionale, următoarea examinare trebuie
să fie RM, care detectează modificările necrotice osoase cu mult
înaintea filmelor planare, tomografiei CT sau pozitivităţii scintigrafiei.

• În evaluarea modificărilor interne ale genunchiului, trebuie efectuate


întâi filme convenţionale, şi dacă anomaliile nu sunt detectate, se
recomandă din nou RM, având în vedere că această metodă are o
inalta rezoluţie de contrast a măduvei osoase, cartilajului articular,
ligamentelor, meniscurilor şi părţilor moi .
SEMIOLOGIE OSTEOARTICULARĂ
• Ţesutul osos este o structură dinamică.

• Coloanele haversiene îmbătrânite sunt resorbite şi apar altele noi care le


iau locul.

• Intre distrucţia şi reconstrucţia de os există un echilibru armonios ducând


la o continuă remodelare a osului .

• Atunci când predomină distrucţia osoasă volumul osos se reduce şi apare


osteoporoză, iar când predomină reconstrucţia apare osteoscleroză.

• Creşterea activităţii osteoclastelor duce la distrugerea osului, proces


denumit osteoliză.

• Intreruperea circulaţiei într-un teritoriu osos duce la osteonecroză.


SEMIOLOGIE OSTEOARTICULARĂ

• Osul poate suferi modificări de


• dimensiuni
• formă
• structură

• Afectarea osului poate interesa şi


părţile moi adiacente
SEMIOLOGIE OSTEOARTICULARĂ

Modificări radiologice elementare

• os ca organ
• os ca tesut
Modificări radiologice elementare
- os ca organ-

• Hipoplazie – mai mic


• Hiperplazie – mai mare
• Aplazie / agenezie – absent din nastere
• Anostoza – absent dobandit
• Hipostoza - mai subtire
• Hiperostoza – mai gros
• Oedostoza - umflat,(suflat)
• Scoliostoza - incurbat
Hiperostoza – mai gros
•Scoliostoza - os incurbat
Scoliostoza - incurbat
Hipoplazie –oase mai mici

•Hipostoza - mai subtire


•Hipoplazie os cubitus
Oedostoza - umflat(suflat)
Leziunile elementare osoase
os ca tesut
• Leziuni elementare osoase distructive( cu minus)
– Osteoporoza
– Osteoliza
– Osteonecroza
– Atrofia prin presiune

• Leziuni elementare osoase constructive( cu plus)


– Osteoscleroza
– Periostoza
– Osificările heterotope
– Distrofiile osoase
SEMIOLOGIE OSTEOARTICULARĂ

Modificările distructive- demineralizare

Osteoporoza

• Osteoporoza este o modificare a structurii osoase definită


histologic prin scăderea masei osoase pe unitatea de volum.

• Osteoporoza este caracterizată prin masă osoasă redusă şi o


arhitectură trabeculară deteriorată, ceea ce duce la creşterea
fragilităţii osoase şi la apariţia fracturilor.
SEMIOLOGIE OSTEOARTICULARĂ
• Densitometria osoasă este metoda uzuală ce permite aprecierea gradului
osteoporozei şi eficienţa tratamentului aplicat.

• Permite aprecierea precoce a demineralizării ( osteopeniei), când osul este încă


normal radiografic.

• Osteodensitometric osteoporoza este definită pe baza scorului T, care este


deviaţia standard faţă de peak-ul (valoarea maximă) a densităţii osoase a unui
adult normal cu vârsta între 25-30 ani.

• Un scor T > - 1 este normal.

• Scorul T cu valori între -1 şi -2,5 semnifică scăderea densităţii osoase


denumită ostopenie.

• Valoarea scorului T < -2,5 este caracteristică osteoporozei.


SEMIOLOGIE OSTEOARTICULARĂ
• Osteoporoza
– acută
– cronică.

• Forma acută
– localizată, la o porţiune osoasă sau regională, când cuprinde un segment
scheletic.

• Forma cronică
– este de cele mai multe ori generalizată.

• Osteoporoza generalizată
– poate fi de tip I (postmenopauză) apare după 50 de ani
– sau de tip II, senilă după 70 de ani.
Osteoporoza regională patata- osteoporoza de imobilizare
NORMAL

OSTEOPOROZA:STUDIU COMPARATIV PE RADIOGRAFIE STANDARD .


osteoporoza acută
pătată- sindromul
Sudeck-Leriche
Semne de osteoporoza
• La nivelul coloanei

• Hipertransparenta
• Vertebre in chenar
• Hernii intrasomatice
• Tasari anterioare
• Cifoza rotunda
• Vertebre biconcave
• Indicele lombar L3
» Normal = 0,80
SEMIOLOGIE OSTEOARTICULARĂ
Osteoporoza generalizată
Aspect radiologic
• resorbţia endostală a compactei duce la
lărgirea canalului medular

• resorbţia subperiostală şi endostală duce la


subţierea compactei;

• resorbţia osoasă intracorticală în jurul


canalelor Havers duce la scăderea
";
intensităţii opacităţii compactei şi la apariţia
unor linii fine transparente paralele cu axul
lung aspect denumit
• "fascicularea" sau "tunelizarea" compactei;

• frecvent se constată fracturi.


Osteoporoza
• Forme clinico-radiologice
– Osteoporoza din procesele inflamatorii osoase
• Osteomielita acută
• Tuberculoza osoasă
– Osteoporoza din osteoartropatiile dismetabolice
• Rahitism
• Scorbut
• Osteomalacie
– Osteoporoza în osteoartropatii discrinice
• Boala Recklinghausen
• Sindromul suprareno-metabolic Iţenco-Cushing
– Osteoporoza în procese tumorale
• Osteosarcomul osteolitic central
• Osteosarcomul Ewing
• Plasmocitomul
Leziunile elementare osoase
os ca tesut
• Leziuni elementare osoase distructive( cu minus -)
– Osteoporoza
– Osteoliza
– Osteonecroza
– Atrofia prin presiune
• Leziuni elementare osoase constructive( cu plus+)
– Osteoscleroza
– Periostoza
– Osificările heterotope
– Distrofiile osoase
Osteoliza
Clasificare-Tipuri:

– Limitata

• Superficiala
– Uzura
– Eroziune
– Carie

• In os
lacuna
Caverna
Geoda
Chist
– Difuza
SEMIOLOGIE OSTEOARTICULARĂ

• Osteoliza

– Este un proces distructiv în care este afectată atât componenta


minerală cât şi cea proteică
– Distrugerea osoasă este produsă de osteoclaste.
– Fagocitarea osteoclazică este urmată de dezvoltarea unui ţesut
de granulaţie.
– Radiologic în locul ţesutului osos distrus apar zone
transparente.
SEMIOLOGIE OSTEOARTICULARĂ

Osteoliză poate fi
– circumscrisă
– difuză.

• Osteoliză circumscrisă poate apare pe conturul osului sub


formă de
– eroziune (uzură)- diametrul de 3-5 mm
– carie- diametrul de 5-10 mm.
– Osteoliză situată în interiorul osului apare sub formă de
lacună osoasă şi se prezintă radiologie ca o zonă transparentă
difuz delimitată sau sub formă de chist care este o zonă
transparentă ovalară bine delimitată de un fin lizereu opac
osteosclerotic.
Carii
geode
lacune
TOMOGRAFIE PLANA

osteoliza
circumscrisa,cu
lizereu extern de
scleroza:
CHIST OSOS ESENTIAL
SEMIOLOGIE OSTEOARTICULARĂ

Osteoliza difuză

• cuprinde zone intinse de os şi se


întâlneşte în inflamaţii severe şi în
tumori.

• Radiologic se manifesta ca zone


transparente întinse
Zonă extinsă de osteoliză a aripii iliace stângi
Osteosarcom osteolitic
Osteoliza
• Forme clinico-radiologice
Osteoliza în distrofii osoase
• Chistul osos esenţial
• Tumora cu celule gigante
• Osteomul osteoid
• Osteodistrofia fibroasă localizată Jaffe-Lichtenstein
Osteoliza în tumorile osoase
• Tumori osoase benigne: fibrom, condrom, condromatoză osoasă
• Tumori osoase maligne: osteosarcomul, sarcomul condroblastic, sarcomul
osos Ewing, fibrosarcomul, metastazele osteolitice, plasmocitomul
Osteoliza în bolile de depozit
• Lipoidoze
• Boala Hand-Schuller-Christian
• Granulomul eozinofilic
Leziunile elementare osoase
os ca tesut
• Leziuni elementare osoase distructive( cu minus)
– Osteoporoza
– Osteoliza
– Osteonecroza
– Atrofia prin presiune
• Leziuni elementare osoase constructive( cu plus)
– Osteoscleroza
– Periostoza
– Osificările heterotope
– Distrofiile osoase
Osteonecroza

• Definiţie
– Proces distructiv osos apărut prin obstrucţia unui vas
sanguin osos de cauză septică-aseptică
• Forme clinico-radiologice
– Osteonecroze septice: osteomielita acută
– Osteonecroze aseptice
SEMIOLOGIE OSTEOARTICULARĂ
• Osteonecroza septică
• Un embol pornit dintr-un proces infecţios poate produce un stop
vascular cu moartea celulelor din teritoriul respectiv. în jurul său
se produce edem cu demineralizare în câteva zile şi alterarea
fibrelor de colagen, ceea ce duce la un proces de osteoclazie.

• Fragmentul osos ischemic apare radiologie nemodificat


deoarece suprimarea circulaţiei nu permite deplasarea sărurilor
minerale şi se numeşte sechestru osos.

• Osteoclazia din jurul său face ca el să fie înconjurat de o


transparenţă inelară ca un chenar.
Osteonecroza
Atrofia prin presiune
Proces distructiv osos produs prin compresie asupra vaselor
care irigă osul

• Anevrism aortic
• Chist osos
• Otite cronice colesteatomatoase
• Neurinom de acustic
• Ganglioneurom
Leziunile elementare osoase
os ca tesut
• Leziuni elementare osoase distructive( cu minus)
– Osteoporoza
– Osteoliza
– Osteonecroza
– Atrofia prin presiune
• Leziuni elementare osoase constructive( cu plus)

– Osteoscleroza
– Periostoza
– Osificările heterotope
– Distrofiile osoase
Osteoscleroza
Depunere în exces de săruri fosfo-calcice, cu
îngroşarea traveelor osoase şi compactei
osoase cu ştergerea spongioasei şi canalului
medular.
• După sediu:
– Spongioscleroza: producţie de os nou la
nivelul spongioasei
• Monoastică monotopă
• Poliostică politopă
– Endostoza: producţie de os nou la nivelul
compactei
• Îngroşare de compactă
• Obstruare de canal medular
Osteoscleroza
• Forme clinico-radiologice
– Osteoscleroza în procese inflamatorii osoase:
• Osteomielita
• Tuberculoza osoasă
• Sifilisul osos
– Osteoscleroza în distrofiile osoase
• Osteomul osteoid
• Osteodistrofia deformantă Paget
• Meloreostoza Leri
• Osteopoichilia Albers-Schonberg
• Osteopoichilia Voorhoeve
• Osteopetroza Albers-Schonberg
• Boala Camuratti-Engelmann
• Hiperostoza frontală internă (sdr. Morell-Morgagni-Stewart)
Osteoscleroza
• Forme clinico-radiologice
– Osteoscleroza în bolile sanguine
– Osteoscleroza în intoxicaţii cu
metale/metaloide
• Osteoscleroza bismutică
• Osteoscleroza în saturnism
• Osteoscleroza în intoxicaţii cronice cu fosfor
– Osteoscleroza în tumori osoase
• Osteosarcomul osteocondensat
• Metastaze osoase osteosclerotice
SEMIOLOGIE OSTEOARTICULARĂ

Osteoscleroza
nontumorală
tumorală
Osteoscleroza
Osteoscleroza nontumorală

• Osteoscleroza nontumorală apare ca un


proces de apărare la periferia unor leziuni,
în procesul de vindecare sau însoţeşte
alte afecţiuni ca: artroze, inflamaţii,
displazii etc.
SEMIOLOGIE OSTEOARTICULARĂ

Osteoscleroză tumorală
• este produsă fie prin elaborarea de către
celulele tumorale a unui ţesut osteoid
• prin osificarea encondrală a cartilajului
tumoral,
• prin metaplazia ţesutului fibros
Osteosarcom conventional

A B

Aspectul osteocondensant metafizo-epifizar asociat cu


-distructie osoasa corticala si medulara cu +
reactie periostala agresiva “in catifea” si “raze de
soare” si extensie in partile moi.
Osteosarcom conventional
Leziunile elementare osoase
os ca tesut
• Leziuni elementare osoase distructive( cu minus)
– Osteoporoza
– Osteoliza
– Osteonecroza
– Atrofia prin presiune
• Leziuni elementare osoase constructive( cu plus)

– Osteoscleroza
– Periostoza
– Osificările heterotope
– Distrofiile osoase
Periostoza
formarea de os la nivelul periostului

• Periostul (membrană fibro-elastică) nu are


expresie radiologică !
• Vascularizaţia periostului este în relaţii
strânse cu vascularizaţia osului şi a
musculaturii adiacente
Periostoza

Traumatismele, inflamaţiile, staza venoasă din varice

Congestie periostală

Edem periostal

Hiperemie (rezorbţia sărurilor fosfo-calcice)

Periostoză (prin transportarea sărurilor fosfo-


calcice în periost !)
Periostoza
• Periostoza/apoziţia periostală se
evidenţiază radiologic la 2-3 săptămâni de
la debutul tulburărilor de circulaţie
periostală!
– Locală
– Regională
– Generală
Periostoza
Tipuri de reacţie periostală (Ragsdale 1981):
– Reacţie periostală continuă
• Cu corticală distrusă
– Expandată, în carapace simplă
– În carapace ondulată
– În creastă de scoică, cu trabeculaţii, “bule de săpun”
• Cu corticală intactă
– Solidă, netedă, ondulată
– Spiculi solizi
– Lamelă unică
– Lamele multiple
– Spiculi paraleli în perie
– Spiculi divergenţi, în raze de soare
– Reacţie periostală întrerupta: triunghi Codman cu lamelă
unică/cu lamelă multiplă, spiculi
Periostoza
Forme clinico-radiologice
– Periostoza în inflamaţii osoase
• Osteomielita stafilococică
• Sifilisul osos
• Tuberculoza osteo-articulară
• Actinomicoza
• Procese inflamatorii periosoase (celulite, miozite)
– Periostoza în leziuni traumatice
• Hematoamele subperiostale – periostoza
– Periostoza în afecţiuni reumatismale/colagenoze
• PCE
• Spondilita anchilozantă
• artroze
Periostoza
Forme clinico-radiologice
– Periostoza în afecţiuni dismetabolice: rahitism, scorbut,
hiperuricemie
– Periostoza în discrinii: acromegalia, boala Recklinghausen
– Periostoza în tulburări circulatorii: varicele, arteritele diabetice,
arteritele senile

– Periostoza în tumorile osoase: osteosarcomul


osteocondensat/litic, sarcomul Ewing, sarcoame parostale,
metastaze osoase
– Periostoza în alte procese tumorale şi în boli de sistem:
meningioame, boala Hodgkin, sarcoidoza, leucemiile, cancerul
mamar
(+) Periostoza
Tipuri
– Paralela – lamelara
• Unica
• Stratificata
– Perpendiculara – spiculi
– Oblica – pintene osos
– Mamelonata
– Alte aspecte
Osteosarcom conventional - Tipuri de reactie periostala
Cele mai frecvente tipuri de răspuns periostal care însoţeşte aceste tumori sunt tipul
"sunburst" şi triunghiul Codman; tipul lamelar (foi de ceapă) de reacţie periostală este
mai puţin frecvent.

A B
C C D
SEMIOLOGIE OSTEOARTICULARĂ

Reacţia periostală discontinuă


• Apare în afecţiuni care distrug o porţiune de
periost.
• Triunghiul Codman este un pintene periostic şi
apare ca o opacitate triunghiulară cu structură
inomogenă, contur neregulat şi însoţeşte în
marea majoritate a cazurilor o tumoră malignă.
Rareori apare şi în hematoame.
normal

SARCOM EWING FEMUR: RADIOGRAFIE DIGITALA & CT


Largire canal,osteoliza fibrilara
a compactei;fractura sec.

RETICULOSARCOM JACKSON-PARKER TIBIE;


FRACTURA PE OS PATOLOGIC
A B C D

A si B. Leziune osteolitica ce implica metafiza femurala distala cu margini


neregulate,reactie periostala tr.Codman si intreruperea corticalei.
C. Scintigrafie osoasa ce arata captare crescuta la periferia leziunii cu relativa
fotopenie centrala.
D. CT. Intreruperea corticalei si invazia partilor moi adiacente.
SEMIOLOGIE OSTEOARTICULARĂ

• Reacţia periostală complexă

• Este o reacţie cu spiculi divergenţi în "raze de


soare" şi se întâlneşte în tumorile maligne
Reacţia periostală complexă
Leziunile elementare osoase
os ca tesut
• Leziuni elementare osoase distructive( cu minus)
– Osteoporoza
– Osteoliza
– Osteonecroza
– Atrofia prin presiune
• Leziuni elementare osoase constructive( cu plus)

– Osteoscleroza
– Periostoza
– Productiuni osoase
– Distrofiile osoase
Productiuni osoase

• Exostoze

• Osteofite

• Sindesmofite
Productiuni osoase
Exostoze
3. SEMIOLOGIE OSTEOARTICULARĂ
Productiuni osoase
• Osteofitele:
• se formează ca urmare a unui proces
degenerativ al cartilajului articular, având rolul de
a stabiliza articulaţia şi de a scădea încărcarea
articulaţiei prin creşterea suprafeţei de contact
articular;
• se formează frecvent la locul inserţiei capsulei
articulare pe epifizele oaselor lungi (osteofite
capsulare) sau la locul unde se reflectă sinoviala;
SEMIOLOGIE OSTEOARTICULARĂ
•Osteofitele:

• la nivelul coloanei vertebrale osteofitele se formează datorită


suprasolicitării la nivelul inserţiei fibrelor Sharpey din structura
inelului extern al discului în compacta marginii vertebrale;

• aspectul radiologie este de opacitate triunghiulară cu baza pe


os şi vârful spre articulaţie.

• La nivelul coloanei osteofitele au baza situată la nivelul


unghiurilor vertebrale, iar vârfurile sunt fie orizontale, fie
încurbate cranial, caudal sau cu aspect de "cioc de papagal".

• Uneori formează punţi osoase intcrvertebrale;


Productiuni osoase

-scleroza
platourilor;
-pensare spatiu
discal;-osteofitoza
ARTROZA DE GENUNCHI (“GONARTROZA”)
Productiuni osoase
Sindesmofitele
• sunt datorate unor procese inflamatorii care determină edem
subligamentar şi creează condiţii propice depunerii de săruri minerale în
ţesutul conjunctiv;

• pornesc din unghiul vertebrei, au traiect vertical, realizând o punte fină


între două vertebre adiacente;

• radiologic apar ca o opacitate liniară fină cu structură amorfă, verticală,


situată în dreptul spaţiului intervertebral:

• sindesmofitele vechi, importante, realizează veritabile punţi interosoase


SPONDILITA ANKILOZANTA: SINDESMOFITE
-

Sindesmofite SPONDILITA ANKILOZANTA


SEMIOLOGIE OSTEOARTICULARĂ
Productiuni osoase
• Entezofitul:

• termenul se referă în principal la calcifierile de la locul de inserţie a


tendoanelor şi ligamentelor pe os;

• sunt caracteristice spondilartropatiilor seronegative;

• cele mai frecvente localizări sunt: faţa inferioară a calcaneului, la nivelul


fasciei plantare (pintene calcanean) sau la nivelul inserţiei tendonului
achilian, ramurile pubiene, aripile iliace, marele trohanter;

• radiologic au aspect vatos, de "pămătuf', difuz delimitate în fazele acute şi


devin bine delimitate, nete în fazele de acalmie .
SEMIOLOGIE OSTEOARTICULARĂ

• Calcificarile intraligamentare:

• apar în afecţiuni inflamatorii cu caracter sistemic, cel mai frecvent


în spondilartrita anchilozantă.si post traumatic
Calcificarile ligamentare
SEMIOLOGIE OSTEOARTICULARĂ

• Calcificarile musculare:

• apar frecvent după hematoame intramusculare:


"miozita osifiantă";

• radiologic se constată calcifieri cu intensităţi


variate, bine conturate, care cresc lent în
dimensiuni şi intensitate, au structură amorfă
SEMIOLOGIE OSTEOARTICULARĂ

• Calcificarile distrofice:

• apar în ţesuturile devitalizate, după procese


inflamatorii, degenerative sau necrotice;

• se pot observa calcifieri intradiscale intrameniscale,


periarticulare etc.

• calcificarile fiziologice ale cartilajelor costale se


încadrează tot în această categorie.
Calcificarile distrofice
Condrocalcinoza
Osificarile heterotrope
SEMIOLOGIE OSTEOARTICULARĂ
Modificări radiologice elementare ale spaţiului articular

• Modificările spaţiului articular se datoresc afectării cartilajului articular


de pe epifizele osoase şi acumulării lichidului sinovial.
• Spaţiul articular poate suferi modificări ale înălţimii.

El poate fi:
• lărgit, datorită acumulării de lichid intraarticular;
• îngustat, în cazul distrugerii cartilajului articular; îngustarea poate fi
uniformă, când cuprinde întreg spaţiul sau excentrică, când se
numeşte pensare;
• dispărut, când se numeşte anchiloză.
3. SEMIOLOGIE OSTEOARTICULARĂ
Modificări radiologice elementare ale spaţiului articular

• anchiloza poate fi:


• fibroasă, când spaţiul
articular este opac, dar se
mai poate totuşi distinge;

• osoasă, atunci când


traveele osoase străbat
spaţiul articular de la o
epifiză la alta.
Modificări radiologice elementare ale spaţiului articular

• Modificările epifizelor osoase care formează articulaţia


sunt fie de tip distructiv (osteoliză)
• fie de tip constructiv (osteoscleroză, osificări heterotope)
sau mixte.
• Modificările părţilor moi periarticulare cuprind capsula
articulară ce poate apărea îngroşată, destinsă.
• Ţesutul celular subcutanat poate fi edemaţiat, când se
constată dispariţia structurii areolare normale şi
creşterea dimensiunilor sale.
Barbat, 22ani, accident auto
Rg. AP : fracturi de coloana ant. si post.
CT: extensia exacta a traiectelor de fractura
relatia spatiala intre fragmente
Osteoporoza
localizată care
apare lângă un alt
proces patologic
(osteoscleroză
sechelara)
s. sagitale IRM:MIELOPATIE CERVICARTROZICA
SPONDILITA ANKILOZANTA:SINDESMOFITE CERVICALE