Diagnosticul imagistic al hemitoracelui opac

HEMITORACELE OPAC – dificultăți diagnostice din punct de

vedere radio-imagistic

1.1 Importanța problemei studiate

Termenul de opacitate a hemitoracelui este folosit pentru a descrie o imagine

radioopacă care cuprinde un pulmon, deseori cu o densitate omogenă, însă care uneori poate
asocia imagini parcelare de infiltrație a aerului, respectiv a depozitelor de calciu. Un
hemitorace opac reprezintă o descoperire relativ comună, în urma analizei radiografiilor
pulmonare, cel puțin în cazul pacienților pediatrici. Acest fapt poate fi atribuit unei mari
varietăți de patologii cu punct de plecare pulmonar.

1.2 . Patologiile în care poate fi întâlnit hemitoracele opac

Am afirmat anterior faptul că opacifierea completă a hemitoracelui, opacifiere

diagnosticată cu ajutorul radiografiei pulmonare, indică de cele mai multe ori prezența unei
patologii de tip extensiv. În aceste cazuri putem remarca o variabilitate crescută a etiologiilor,
precum și o arie extinsă a diagnosticelor diferențiale care se întinde de la patologiile
congenitale până în sfera bolilor de natură inflamatorie, infecțioasă și chiar malignă.
În această situație, pentru o înțelegere mai facilă a tuturor posibilităților de afectare,
putem orienta diagnosticul pe baza implicării deplasării mediastinale ( element decelabil pe
baza investigațiilor radiologice). Identificăm astfel două categorii principale și anume :
patologiile care implică deplasarea ipsilaterală a mediastinului, respectiv cele a căror evoluție
presupune deplasarea contralaterală a mediastinului.
Cunoașterea acestui aspect, precum și încadrarea patologiilor pe baza acestei clasificări
presupune simplificarea diferențierii diagnostice și alegerea unei terapii țintite pentru o
soluționare mai facilă și totodată mai rapidă a cauzei.
Principalele cauze de apariție a hemitoracelui opac :
 Malformatii congenitale
 Pleurezie masiva
 Atelectazie

1
Diagnosticul imagistic al hemitoracelui opac

 Pneumonie masiva
 Tumori pulmonare primare-
 Fibrotorax- cauza rara la copii
 Post-pneumectomie

1.2.1. Agenezia pulmonară

Agenezia pulmonară este o patologie care încă ridică probleme diagnostice, definită ca
absența completă a plămânului, la care se poate asocia și absența bronhiilor. Incidența acesteia
este insuficient cunoscută, deși studiile de specialitate au confirmat faptul că valorile se
situează între 0,0034% respectiv 0,0097% .
Primul caz raportat de agenezie pulmonară a fost datat în anul 1673, descoperit în urma
realizării unei autopsii de către Depozze , actualmente incidența diagnosticării acestei
patologii post autopsie fiind de 1:15,000 . Localizarea ei poate fi uni sau bilaterală, foarte rar
întâlnită, însă situație care este incompatibilă cu viața intrauterină , descrisă pentru prima dată
de Morgagni în anul 1955.

În trecut, diagnosticul de certitudine era oferit numai după ce se efectuau proceduri

invazive de tipul bronhografei sau angiografiei pulmonare . Actualmente, evoluția tehnologiei
medicale a oferit posibilitatea scăderii aplicabilităților acestor tehnici invazive, optându-se

2
Diagnosticul imagistic al hemitoracelui opac

acum pentru investigații de tipul CT-toracic, care a devenit investigația de elecție pentru
diagnosticul acestei patologii. În ceea ce privește opțiunile terapeutice, există informații
potrivit cărora un număr relativ scăzut de cazuri au fost soluționate cu succes prin intermediul
aortopexiei sau a translocării diafragmatice.
Există de asemenea posibilitatea aplicării cu succes a unor alte soluții chirurgicale de
pildă :
 Traheoplastia parțială ( slide tracheoplasty )
 Stentarea traheei
 Eliberarea traheei prin excizia țesutului fibrotic de la nivelul stenozei cu ajutorul
laserului

1.2.2. Atelectazia pulmonară

Atelectazia pulmonară este un sindrom care constă în dispariţia aerului din alveole, co-
labarea lor, micşorarea segmentului pulmonar interesat, cu păstrarea circulaţiei sanguine în
teritoriul atelectatic. Atelectazia pulmonară poate să apară imediat după naştere, când este pro-
dusă de absenţa expansiunii parenchimului pulmonar şi constituie atelectazia pulmonară con-
genitală sau în cursul numeroaselor afecţiuni ale aparatului respirator, atelectazia pulmonară
dobândită.

Toate formele de atelectazie au în comun o pierdere de volum ce interesează parțial sau

total plămânul, determinând o densitate crescută a plămânului implicat. Plămânul normal este
negru pe radiografia toracică deoarece conține aer. Atunci când aerul este substituit de ceva ce
are densitate de lichid sau țesut moale sau dacă aerul este resorbit (cum se întâmplă în atelec-
tazie), acea parte a plămânului devine mai albă (mai densă, mai opacă).

Anatomo-patologic, în atelectazia pulmonară zona respectivă este de culoare roşie,

comparată cu consistenţa muşchilor, alveolele lipsite de aer, cu pereţii îngroşaţi. Atelectazia
pulmonară poate apărea prin două mecanisme patogenice mai importante: atelectazie prin ob-
strucţia bronşică şi atelectazie prin spasm al parenchimului pulmonar.

3
Diagnosticul imagistic al hemitoracelui opac

I. Atelectazia prin obstrucţie bronşică

Poate fi produsă de factori intrabronşici ca: dopuri de mucus, corpi străini, procese in -
flamatorii (cel mai frecvent TBC), tumori benigne şi maligne (carcinom bronhogenic de tip
scuamos, metastaze endobronșice, tumori carcinoide) sau de factori extrabronşici: adenome-
galii, tumori pulmonare, mediastinale, esofagiene, anevrisme de aortă, care comprimă unele
bronhii şi realizează stenoza bronşică extrinsecă. După întinderea procesului patologic se pot
întâlni: atelectazia unui plămân întreg, atelectazia unui lob pulmonar şi atelectazia
segmentară,lobulară.
Aspectul radiologic constă într-o opacitate omogenă însoţită de micşorarea volumului
pulmonar şi toracic. Opacitatea are caractere retractile, este atrasă traheea, mediastinul, cupola
diafragmatică, peretele toracic, iar regiunea pulmonară respectivă este mai mică. La radio-
scopie, se observă în timpul inspiraţiei, pendularea mediastinului către atelectazie (semnul lui
Holzknecht,Jakobson).
Semne de atelectazie pe radiografia toracică:
 deplasarea scizurilor pulmonare interlobare spre aria de atelectazie;
 creșterea densității plămânului afectat;
 deplasarea structurilor toracice mobile (trahee, cord, hemidiafragmul ipsilateral cu
atelectazia);
 hiperinflația lobilor ipsilaterali neafectați sau a plămânului controlateral.

II. Atelectazia prin spasm al parenchimului pulmonar

Apare în urma contracţiei spastice a parenchimului pulmonar, la care se asociază şi o

mică obstrucţie a bronhiilor terminale. Aceste atelectazii ocupă teritorii mici, lobuli sau acini
şi apar postoperator sau în timpul unor boli infecţioase. Ele apar radiologic ca opacităţi nodu-
lare asemănătoare cu cele din bronhopneumonie.
În stadiul iniţial, atelectazia este reversibilă, mai târziu se transformă într-o zonă fibroasă, care
nu se mai extinde.

4
Diagnosticul imagistic al hemitoracelui opac

După mecanismul de apariție, atelectazia mai poate fi: atelectazie pasivă (de relaxare) -apare
prin întreruperea contactului dintre pleura parietală și cea viscerală (efuziune pleurală, pneu-
motorax, anomalii diafragmatice) ; atelectazie compresivă (leziuni ce ocupă spațiul intra-
toracic cu comprimarea plămânilor) ; atelectazie de/prin cicatrizare (cicatrici sau fibroză care
reduc expansiunea pulmonară; ca și etiologie avem boala granulomatoasă, pneumo-
nia necrozantă, fibroză post-iradiere); atelectazie adezivă (de adeziune) -prin deficiență de sur-
factant, putând fi cu afectare difuză sau localizată; atelectazia dependentă de gravitație (apare
datorită greutății plămânilor).
O altă clasificare a atelectaziei identifică trei tipuri distincte: atelectazia subsegmentară,
atelectazia compresivă și atelectazia obstructivă.
 Atelectazia subsegmentară (discoid atelectasis sau platelike atelectasis) produce
densități liniare, de grosime variabilă, de obicei paralele cu diafragmul, cel mai
frecvent cu localizare bazală. Pierderea de volum pulmonar nu este suficientă pen-
tru a produce deplasarea structurilor toracice mobile. Apare mai frecvent postopera-
tor și la pacienții cu durere toracică de tip pleuritic sau fracturi costale. Nu se da-
torează obstrucției bronșice, ci este mai degrabă rezultatul dezactivării surfactantu-
lui, care induce colabarea spațiilor aeriene, cu distribuție non-segmentală sau non-
lobară. Acest tip de atelectazie dispare în câteva zile.
 Atelectazia compresivă: Pierderea de volum datorită compresiunii pasive a
plămânului poate fi cauzată de: efort inspirator slab/ineficient cu atelectazie pasivă
bazală; efuziune pleurală în cantitate mare, pneumotorax masiv sau leziune ce
ocupă spațiu pulmonar (exemplu: masă tumorală mare la nivelul parenchimului pul-
monar). Prezența unui hemitorace opacifiat, fără bronhogramă aerică și fără/cu min-
imă deplasare a structurilor toracice mobile sugerează un carcinom bronhogenic ob-
structiv, posibil asociat și cu metastaze pleurale. Atelectazia rotundă este localizată,
de obicei, bazal și periferic și apare în urma unei combinații de boli pleurale din an-
tecedentele pacientului (asbestoză, tuberculoză) și formarea efuziunii pleurale.
 Atelectazia obstructivă a fost deja descrisă mai sus.

Din punct de vedere morfologic, atelectazia poate fi:

5
Diagnosticul imagistic al hemitoracelui opac

 atelectazie liniară (subsegmentară sau plate/band/discoid atelectasis);

 atelectazie lobară (colaps ce afectează unul sau mai mulți lobi pulmonari);
 atelectazie segmentară (colaps ce afectează unul sau mai multe segmente pul-
monare);
 atelectazie rotundă;
 atelectazie și fibroză pulmonară adiacentă în asociere cu osteofitoza.

1.2.3. Pleurezia sau efuziunea pleurală

Efuziunea pleurală poate fi cauzată de etiologii variate, majoritatea cazurilor fiind

incriminate existenței tuberculozei și a afecțiunile maligne. Pleureziile care se caracterizează
prin acumulăride lichid masive pot determina o deplasare mediastinală contralaterală
consecutivă în aproximativ 15% -25% din cazuri. Porcel și Manuel au descoperit că, pe baza
unui studiu care era alcătuit dintr-un lot total format din 766 de pacienți diagnosticați cu
pleurezie, faptul că un număr de 93 de pacienți (semnificând un procentaj de 12%) au
prezentat efuziuni pleurale masive. Oarecum mai mult de jumătate pleureziile mari sau masive
(89 din 163 de cazuri existente, reprezentând 55%) au fost corelate cu existența subiacentă a
unor patologii de tip maling. Într-un alt studiu, concluziile finale au sugerat faptul că în cazul
pacienților cu efuziuni pleurale masive, malignitatea poate fi incriminată ca și cauză în doar
38% dintre cazuri. Un alt studiu seriat, efectuat de această dată pe o populație din Baltimore, a
relefat faptul că 42% din 102 de efuziuni pleurale de tip exudativ diagnosticate, s-au datorat
bolilor maligne. o cercetare epidemiologica din Republica Cehă, a conchis faptul că
malignitatea a reprezentat 24% din toate pleureziile urmărite.

O altă informație interesantă este oferită de un studiu din India, realizat pe un lot de
această dată mai mic, de doar 30 de pacienți ( 23 de sex masculin și 7 de sex feminin), potrivit
căreia efuziunea pleurală afost cauza principală de apariție a hemitoracelui opac pentru un
număr de 28 desubiecți, iar incriminarea malignă ( carcinom scuamos) a fost prezentă la un
număr de 13 pacienți ( 46, 42%), în restul de 15 cazuri fiind observate efuziuni pleurale
tuberculoase (13; 46,42%) și pleurezii datorate S. aureus (2; 7,14%). În același studiu a fost
remarcată o deplasare contralaterală a mediastinului la 60 % dintre cazuri. Observația poate fi

6
Diagnosticul imagistic al hemitoracelui opac

atribuită dimensiunii foarte mici a eșantionului în studiul în discuție. Toate aceste observații
privind prevalența crescută a pleureziilor pulmonare maligne sunt în concordanță cu
concluziile emise de Light et al.

Pe baza caracteristicilor clinice și demografice urmărite la pacienți, a informațiilor

APP sau APF ( dintre care amintim vârsta subiecților, istoricul fumatului, semnele și
simptomele- disfonia, hemoptizia, răgușeala vocii, caracterele maligne) s-a cercetat existența
subiacentă a unor afectări de tip malign. Cancerul pulmonar este principala cauză a revărsării
pleurale maligne. Atunci când pacienții cu cancer pulmonar sunt evaluați pentru prima dată,
aproximativ 15% din subiecți sunt diagnosticați cu o formă de pleurezie ( diferită cantitativ în
funcție de subiecți). Pe parcursul evoluției patologiei, totuși, cel puțin 50% dintre pacienții
diagnoscitcați cu cancer pulmonar de tip diseminat dezvoltă pleurezie. Se pot produce efuziuni
pleurale indiferent de tipul de celule din componența carcinomului pulmonar, dar efuziunile
pleurale par a fi cele mai frecvent asociate cu adenocarcinomul. Alte patologii maligne (cum
ar fi limfoamele și mezoteliomul malign) pot provoca, de asemenea, acumulări lichidiene
masive la nivelul aparatului respirator. De pildă, în mezoteliomul malign, se constată
efuziunea pleurală la aproximativ 75% -90% dintre pacienți.. Această epuizare este adesea
mare, ocupând 50% sau mai mult din hemitorax și acoperind tumora pleurală. La aproximativ
o treime din pacienți, plăcile pleurale sunt evidente în hemitoraxul opus.. În stadiile tardive
ale bolii maligne, radiografia toracică poate prezenta lărgirea mediastinală, mărirea umbrei
cardiace datorită infiltrației pericardului și distrugerea coastelor sau a masei țesuturilor moi

7
Diagnosticul imagistic al hemitoracelui opac

ROLUL RADIOGRAFIILOR CARDIOPULMONARE ÎN DEPISTAREA

PATOLOGIILOR RESPIRATORII LA PACIENȚII PEDIATRICI

Introducere :

Termenul de radiografie toracică standard se referă la incidenţa anteroposterioară a

unei radiografii toracice şi este cea mai des utilizată atât în diagnosticul iniţial cât şi în moni -
torizarea evoluţiei pacienţilor cu patologii pulmonare deja cunoscute. În mod ideal, exam-
inarea iniţială ar trebui să cuprindă şi o radiografie toracică de profil, deoarece nu toate zonele
toracelui sunt vizibile pe radiografia toracică antero-posterioară. Acest lucru este în mod spe-
cial valabil pentru zona de ţesut pulmonar retrospernală și din spațiul spaţiul retro-cardiac
deoarece orice opacitate prezentă în aceste zone nu este vizibilă pe radiografia toracică antero-
posterioară, fiind mascate de opacităţile sternului, cordului, vaselor mari şi coloanei vertebrale
toracice, care se suprapun. [1]
Bolile respiratorii reprezintă, pentru pacienții pediatric, cele mai des întâlnite cauze de
indicație a investigațiilor imagistice în primul rând datorită variabilității crescute din punct de
vedere al pattern-urilor patologiilor, dependente de vârstele subiecților. Până recent, testele
funcționale respiratorii au reprezentat cel mai important mijloc de diagnostic și monitorizare a
pacienților pediatrici cu patologie respiratorie. În ultima decadă, investigațiile de tip radiologic
au câștigat teren. Chiar și în aceste condiții, dintre toate investigațiile radiologice prezente la
acest moment, punctul de pornire îl reprezintă, încă, radiografia cardiopulmonară. [2]. Pentru
obținerea unor radiografii corecte, cu informații complete asupra gradului de afectare a țesutu-
lui pulmonar este necesar a se ține cont de poziția pacientului, gradul de expunere și calitatea
filmului pe care va fi efectuată radiografia. [3]. În plus, literatura de specialitate confirmă
faptul că intrepretările radiografiilor de acest tip pot căpăta un aspect subiectiv, făcând astfel
dificilă obținerea unor date care să indice caracterul reproductibil, valid și chiar certitudinea
diagnostică [4], [5]
Tipul de proiecții în care sunt realizate radiografiile pacienților pediatrici pot fi
clasificate în două grupe : proiecții de rutină și proiectii adiționale. Din prima categorie fac
parte proiecțiile antero-posterioare, postero anterioare respectiv cele laterale în timp ce în cate-

8
Diagnosticul imagistic al hemitoracelui opac

goria proiecțiilor adiționale se încadrează cele oblice, din decubit lateral drept sau stâng, cele
apicale și cele lordotice pentru evidențierea imaginii câmpurilor pulmonare în expir. [6]
Cele mai des întâlnite patologii respiratorii la pacienții pediatrici, decelate prin
efectuarea unor investigații imagistice de tipul radiografiilor cardio-pulmonare sunt :
pneumotoraxul, enfizemul și efuziunile pleurale, astmul, pneumoniile, precum și fibrozele
chistice . [7].
Un studiu efectuat în Spania afirmă faptul că aproximativ 13 % dintre pacienții
pediatrici prezentați la camera de gardă pentru sindrom febril ( cu temperatura maximă de
39oC, cu leucocitoză depășind pragul de 20x 10 9/ L au prezentat un sindrom pneumonic ocult
[8].
O radiografie cardio-pulmonară este astfel una dintre cele mai des efectuate
ivestigații imagistice în cadrul spitalelor pediatrice, însă specialiștii trag un semnal de alarmă
în acest sens. Astfel, protocoalele indică ca pentru pacienții cu vâste mai mari de 2 ani, efectu-
area radiografiilor cardiopulmonare să nu fie efectuată de rutină, ci doar în prezența simptoma-
tologiei specifice precum : tuse prelungită rebelă la tratament, fenomene hipoxice, SFR, modi-
ficări respiratorii decelate la auscultație sau tahipnee [9]
Acest studiu are ca scop analizarea statistică a incidenței posibilelor diagnostice,
precum și a protocoalelor de investigație radiologică efectuate pentru confirmarea acestora.
Cunoașterea caracteristicilor clinice, paraclinice și simptomatologice ale pacienților , alături de
descrierea cât mai corectă și coerentă a poziției structurilor mediatinale sunt elemente esențiale
pentru realizarea unui diagnostic diferențial.

Material și metodă :

Studiul a fost unul de tip descriptiv, efectuat pe un lot de 25 de pacienți pediatrici

prezentați pentru patologie de spectru respirator care s-au prezentat pe parcursul anului 2018
la Spitalul Clinic de Copii Sfântul Ioan Galați. Ca și criterii principale de includere în acest lot
amintim vârstele sub pragul de 18 ani, prezența pentru patologie de tip respirator, fiind pa-
cienți cărora li s-au efectuat radiografii toracice în incidență postero-anterioară și laterală pen-
tru diagnosticarea și stabilirea celui mai bun management.
Culegerea datelor a fost realizată prin consultarea fișelor de prezentare ale pacienților

9
Diagnosticul imagistic al hemitoracelui opac

și rapoartele statistice ale spitalului. După centralizarea toturor informațiilor cu ajutorul

programelor statistice MS Excel 2019 şi SPSS ver.24.0 (IBM Statistical Package for the Social
Sciences, Chicago, Ilinois), s-a început prelucrarea statistică prin analiza descriptivă.
Variabilele statistice incluse în calcul au fost de tip demografic (distribuția pe vârstă, sex,
mediul de reședință) și variabile paraclinice ( incluzând principalele descoperiri în urma
analizei radiografiilor cardio-pulmonare). Acestea au fost supuse unei analize statistice de tip
descriptiv ce a avut ca scop cu decelarea variabilelor de interes pentru lotul studiat.
Pragul de semnificaţie statistică a fost p = 0,05 şi pentru orice fel de determinări a fost
luat în calcul pragul de semnificaţie 95% (interval de încredere - IC95%). Au fost utilizate
testul Pearson-χ2 ,t Student cu indicator statistic Levene, test Fisher pentru compararea
rezultatelor, test ANOVA și regresie liniară Pearson.

Rezultate și discuții :

Studiul de față implică, așa cum am afirmat anterior un lot de 25 de pacienți pediatrici,
admiși în cadrul Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii Sfântul Ioan, Galați, fiecare dintre
aceștia prezentați fiind pentru patologii respiratorii. Întrucât prezentau simptomatologie care
să indice necesitatea efectuării investigațiilor radiologice, s-a decis acest lucru, urmărindu-se
corelațiile existente între diverse variabile independente ale subiecților și modificările decelate
de către medicii specialiști radiologi.
De primă intenție, prezentarea caracteristicilor variabilei scalare a vârstei pacienților
indică ca și caracteristică a tendinței centrale o medie de vârstă de 5 ani la care se adaugă o
deviație standard de ± 5,091 ani. Curba de distribuție este caracterizată de un aspect tipic
gaussian, discret deviat spre stânga cu un peak maxim de incidență sub vârsta de un an. Din
punct de vedere al dispersiei, se remarcă o inechivalență a limitelor extreme ( de la 0 la 17 ani)
cu valoarea range-ului de 17.

10
Diagnosticul imagistic al hemitoracelui opac

Din acest punct de vedere putem concluziona, de primă intenție faptul că pacienții
sugari reprezintă principala categorie de risc care poate necesita efectuarea radiografiilor
cardio-pulmonare pentru emiterea unui diagnostic de certitudine în ceea ce privește patologia
pulmonară.
Celelalte caracteristici socio-demografice analizate ( dintre care amintim mediul de
proveniență și sexul pacienților ) nu prezintă diferențe procentuale importante ( deși se
remarcă predominanța pacienților din mediul urban, n=13, cu o diferență de 4% comparativ cu
pacienții din mediul rural; concomitent o diferență de 8% între cele două sexe cu ponderea
crescută pentru pacienții de sex masculin). Aplicarea consecutivă a testelor statisice de tip chi
pătrat χ 2 au decelat următoarele :
 Mediul de proveniență este un factor cu potențial de influență semnifcativă din punct
de vedere statistic întrucât în urma calculului ecuației chi [ χ2 = (13- 55,5) 2 / 55,5 +
(12 – 55,5 ) 2 / 55,5 = 66,63], s-a obținut o valoare mai mare decât pragul de 3,8
corespunzătoar din tabelul Fisher,situație în care putem respinge ipoteza nulă
 O valoare asemănătoare s-a obținut în cazul analizei distribuției pacienților în funcție
de sexe, fapt care ne determină să admitem contrar ipotezei nule faptul că și sexul
pacienților prezintă semnificație relevantă din punct de vedere statistic asupra lotului.
Corelațiile non parametrice de tip Spearman’s rho au demonstrat faptul că nu există
semnificație statistică între diagnosticul de internare și vârsta, sexul sau mediu de proveniență.
Din punct de vedere al diagnosticelor de internare se remarcă predominanța pneumoniilor,
așa cum este demonstrată în figura subiacentă :

11
Diagnosticul imagistic al hemitoracelui opac

Voi aminti în continuare o serie de variabile între care analiza statistică a decelat existența
unor corelații semnificative din punct de vedere statistic ( pentru valori ale indicelui p < 0.01,
respective 0.05) conform corelațiilor non-parametrice la două capete:
 Sexul pacienților și intensitatea imaginii radiologice ( sig = 0,017). Acest fapt
semnifică faptul că la nivelul lotului nostru pacientele de sex feminin prezintă
predominant Rx cu intensitate medie ( n=8), în timp ce intensitatea imaginilor
radiologice ale subiecților de sex masculin este mare ( n = 10), indicele chi pătrat
fiind de 0,062.
 localizarea lichidului pleural și vârsta pacienților ( sig = 0,012), valoare testului chi
pătrat fiind de 0,016 pentru cantitățile lichidiene crescute sau medii în cazul
localizării în zona bazală a hemitoracelui stâng.
 localizarea lichidului pleural și cantitatea de lichid decelată ( sig = 0,000) sau chiar
deviația structurilor mediastinale relevată pe imaginea radiologică ( sig = 0,022) –
decelându-se predominanța deviațiilor structurale spre dreapta ( întrucât localizările
lichidiene sunt majoritar în hemitoracele stâng cu 2/3 inferior stâng.
 deviația structurilor mediatinale prezintă corelație semnicativă din punct de vedere
statistic pentru pacienții pediatrici și cu cantitatea de lichid existentă ( p = 0,041), la
nivelul lotului regăsindu-se 4 pacienți cu deviație spre dreapta și cantitate de lichid
mare, dar și cu aspectul sinusului costodiafragmatic stâng ( sig = 0,002), fie el opac

12
Diagnosticul imagistic al hemitoracelui opac

( n=3) sau voalat ( n=1).

Efectuarea consecutivă a testării ANOVA analizează gradul de semnificație statistică
existent între localizarea lichidului pleural și vârstele de la internare ale pacienților. Astfel
analiza descriptivă de ansamblu prezintă următoarele date, conform tabelului subiacent :
Descriptives
Vârsta
95% Confidence Between-
Std. Interval for Mean Compone
N Mean Std. Error Minimum Maximum
Deviation Lower Upper nt
Bound Bound Variance
1/3 inferior
hemitorace drep +2/3
1 3 3 3
superior si mediu
drept
1/3 medie hemitorace
2 7 8,485 6 -69,24 83,24 1 13
stang
2/3 hemitorace drept 1 15 15 15
2/3 hemitorace drept
1 8 8 8
si perihilar stang
2/3 hemitorace stang 3 4,33 3,215 1,856 -3,65 12,32 2 8
2/3 inferioara stanga 1 7 7 7
2/3 inferior
1 2 2 2
hemitorace drept
2/3 inferior
5 5,8 4,087 1,828 0,73 10,87 1 10
hemitorace stang
Bilateral 2 2 2,828 2 -23,41 27,41 0 4
Hemitorace drept 2 1,5 2,121 1,5 -17,56 20,56 0 3
Hemitorace stang 4 2,5 5 2,5 -5,46 10,46 0 10
opacitate giganta
rotund ovalara , dim ~
1 17 17 17
13/10cm, delimitata
de un inel opac
Total 24 5,21 5,09 1,039 3,06 7,36 0 17
Fixed
4,537 0,926 3,19 7,23
Effects
Model
Random
1,242 2,48 7,94 5,792
Effects

După cum se poate observa, vârstele mici ale pacienților pot fi corelate cu afectări
globale ale hemitoracelui stâng sau drept ( vârsta medie find de 1,5 ani pentru hemitoracele
stâng și de 2,5 ani pentru hemitoracele contralateral). Cu cât pacienții pediatrici prezentați la
CPU/ internați prezintă vârste mai mari, se remarcă afectarea localizată a opacităților
pulmonare, în cele două treimi inferioare. Un caz particular este cel al unui pacient de 17 ani
la care s-a decelat prin radiografie o opacitate gigantă, rotund ovalară cu dimnesiunea de 13/10
cm delimitată de un inel opac.
Testul omogenității variabilelor indică un indice Levene cu valoarea mai mare decât

13
Diagnosticul imagistic al hemitoracelui opac

cea de referință ( sig = 0,141) însă analiza consecutivă a testului ANOVA indică un p = 0,243.
Acestor valori, asociem corelațiile non parametrice și astfel vom putea concluziona faptul că
în ceea ce privește corelația dintre vârsta și localizarea lichidului pleural, grupele 1-3 ani și
peste 10 ani prezintă cel mai mare grad de semnificație statistică.
Concluzii :

În concluzie, putem afirma că cea mai mare majoritate a subiecților din lotul studiat
prezintă vârste mai mici de 1 an, ceea ce semnifică existența unor patologii respiratorii cu
evoluție trenantă la această grupă de vârstă, cu asocierea unor modificări radiologice
pregnante. Predomină de asemenea pacienții de sex masculin și cei proveniți din mediul urban,
acest fapt putându-se justifica prin existența unei disponibilități crescute de a consulta un
specialist, a unei aparaturi și a posibilităților crescute de investigare.
Din punct de vedere al investigaților radiologice, s-a observat la nivelul lotului nostru
faptul că deși intensitatea imaginilor nu poate fi corelată cu vârsta subiecților, fiecare dintre
pacienții cu vârste sub pragul de 4 ani au asociat afectări globale ale unui hemitorace.
Cantitățile de lichid pleural se concretizau preponderent in baza hemitoracelui stâng, asociind
consecutiv deviații ale mediatinului spre drepta.
Datorită tuturor acestor informații decelate, putem concluziona faptul că pacienții
pediatrici prezintă un risc crescut de a dezvolta patologii respiratorii cu severitate crescută,
motiv pentru care este necesară investigarea completă și incipientă a acestora pentru a preveni
existența unor evoluții nefavorabile sau a afectărilor masive ale câmpurilor pulmonare, trigger
pentru complicațiile ulterioare.

14
Diagnosticul imagistic al hemitoracelui opac

Bibliografie :

1. Fancourt N, Knoll MD, Barger KB, Campo DJ, Campo DM, et al. (2017) Standardized
interpretation of chest radiographs in cases of pediatric pneumonia from the perch
study. Clin Intec Dis 64: 253-261
2. Hardy M, Boynes S (2008) Paediatric Radiography. In book: Paediatric Radiography
1-10
3. Menashe SJ, Iyer RS, Parisi MT, KƩŽ RK, Stanescu AL (2016) Pediatric chest radio-
graphs: common and less common errors. Am J Roentgenol 207: 903-911
4. Ben Shimol S, Dagan R, Givon-Lavi N (2012) Evaluation of the World Health Organ-
isation criteria for chest radiographs for pneumonia diagnosis in children. Eur J Pediatr
171: 369-374
5. Williams GJ, Macaskill P, Kerr M, Fitzgerald DA, Isaacs D, et al. (2013) Variability
and accuracy in interpretation of consolidation on chest radiography for diagnosing
pneumonia in children under 5 years of age. Pediatr Pulmonol 48: 1195-1200
6. Fred A Mettler, Baiinger PW, Frank ED (2008) Merrill’s atlas of radiographic posi-
tions and radiologic procedures. 9th Edition 3: 216-219
7. Garland LH (1949) Diseases and injury, incidence and prevalence. Lancet Alma Lon-
don Eng 388: 1543-1602
8. Mintegi S; Benito J; Pijoan JI; Marañon R; Peñalba A; Gonzalez A; Muñoz G; Lu-
aces C; Claret G Occult pneumonia in infants with high fever without source : a pro-
spective multicenter study. Pediatr Emerg Care. 2010. Jul. 26(7):470-4
9. Rutman MS, Bachur R, Harper MB. Radiographic pneumonia in young, highly febrile
children with leukocytosis before and after universal conjugate pneumococcal vaccina-
tion. Pediatr Emerg Care. 2009 Jan 25(1): 1-7

15