Hemoragia şi hemostaza

Hemoragia reprezintă scurgerea sângelui în afara sistemului vascular prin una sau mai multe
soluţii de continuitate ale acestuia.
Clasificarea hemoragiilor
Clasificarea hemoragiilor se face după mai multe criterii:
a) După natura vasului lezat, se diferenţiază:
· Hemoragia arterială – sângele are culoarea roşu deschis şi ţâşneşte ritmic;
·Hemoragia venoasă – sângele are culoarea roşu închis şi se exteriorizează
sub presiune constantă, fără pulsaţii;
· Hemoragia capilară – este difuză neavând o sursă anume de sângerare,
sângerează în pânză.
Rareori se întâlnesc tipuri pure de hemoragie. De cele mai multe ori, hemoragia este mixtă, cu
predominanţa uneia dintre ele.
b)- In funcţie de sediul sângerării, se deosebesc

1) Hemoragia externă – când sângele se scurge în afară printr-o plagă;

2) Hemoragia internă – când sângele se acumulează într-o cavitate anatomică în interiorul
organismului. După localizarea hemoragiei interne deosebim:
- hemotoraxul – acumularea sângelui în cavitatea pleurală;
- hemoperitoneul – acumularea sângelui în cavitatea peritoneală;
- hemopericardul – acumularea sângelui în cavitatea pericardică.
3) Hemoragia internă exteriorizată - este o hemoragie internă într-un organ cavitar, urmată de
eliminarea sângelui la exterior pe cale naturală. În funcţie de sursa sângerării, deosebim:
- Epistaxis – hemoragia mucoasei nazale;
- Hemoptizia –hemoragia a cărei sursă este la nivelul arborelui respirator. Sângele este roşu,
aerat, spumat, eliminat pe gură prin efort de tuse.
- Hematemeza – eliminarea pe gură, prin vărsături, de sânge amestecat cu chiaguri. Sângerarea
îşi are sediul în esofagul interior, stomac sau duoden. Când hemoragia este puternică, sângele
este roşu, nealterat, dacă însă sângerarea este redusă şisângele stagnează în stomac,sângerarea
are aspect de „zaţ de cafea”.
- Melena – constă în exteriorizarea sângelui acumulat în tubul digestiv ca urmare a unei
hemoragii digestive superioare, prin defecaţie. Scaunul melenic este negru, lucios, moale, de
culoarea păcurei.
- Hemoragia ocultă – constă într-o sângerare digestivă de mică intensitate dar persistentă, ce nu
modifică aspectul scaunului, dar care prin eliminarea fierului, produce în timp anemie.
- Menstre (metroragie) – sângerare de origine uterină, exteriorizată prin vagin, produsă în
intervalul dintre două cicluri menstruale;
- Menoragia – menstruaţie excesiv de abundentă şi prelungită;

1
- Hematuria – sângerarea prin micţiune produsă la nivelul aparatului reno-urinar.
4) Hemoragia intratisulară – în urma căreia, prin acumulare locală de sânge se produce un
hematom.
c)După abundenţa sângerării, hemoragiile pot fi:
1) de mică intensitate (de gravitate mică), când cantitatea totală de sânge care s-a pierdut este
mai mică de 500 ml. Clinic: TA100 mmHg; AV100 b/min; Hb10 g%; Ht 35%;
2) de gravitate medie, când cantitatea de sânge este între 500 şi 1500ml; cu tablou clinic evident:
80TA100mmHg; 100AV 120b/min; Hb=8-10 g%; Ht=30-35%; apar simptome clinice
-astenie, ameţeli, chiar senzaţii de lipotimie.
3) de gravitate mare, însoţite de şoc şi colaps circulator, pierderea de sânge este continuă şi
depăşeşte 1500 ml; clinic AV 120 b/min, apoi 160 b/min în faza decompensată, TA 80 mm
Hg, Hb  7 g % , Ht25%, extremităţile sunt reci şi transpirate.
4) Cataclismice, când ritmul pierderii de sânge este rapid (din vase mari), colaps vascular care
conduce la comă.
d) După cauza generatoare a hemoragiei,se diferenţiază:
 Hemoragii traumatice (accidentale sau chirurgicale);
 Hemoragii netraumatice, când sângerarea are loc în absenţa unui traumatism (agresiune
chimică, tulburări trofice etc.)
Simptomatologia pacienţilor cu hemoragie depinde de:
- cantitatea de sânge pierdută; ritmul sângerării; continuarea sau oprirea sângerării; condiţia
biologică a bolnavului; nivelul anterior al hemoglobinei (Hb) şi al hematocritului (Ht).
O sângerare de mică intensitate nu are repercursiuni importante.
Hemoragiile medii şi grave sunt însoţite însă de tulburări din partea întregului organism,
pacientul acuzând: astenie marcantă, ameţeli, lipotimie la trecerea în ortostatism, tulburări de
vedere şi echilibru, stare de agitaţie şi anxietate datorită lipsei de oxigen a creierului.
Se constată paloarea accentuată a tegumentelor şi mucoaselor, transpiraţii reci, polipnee,
tahicardie, tensiunea arterială are tendinţă de scădere, sete intensă, limba uscată, diureză în
cantitate mică (oligurie).
HEMOSTAZA
Hemostaza reprezintă oprirea spontană sau terapeutică a hemoragiei.
Hemostaza spontană se realizează prin mijloace proprii ale organismului. Aceasta este posibil
însă numai pentru vase mici (capilare, venule, arteriole). Procesul se desfăşoară în trei faze
succesive:
o Faza vasculară în care la nivelul vasului lezat se produce o
vasoconstricţie;
oFaza endotelio-trombocitară în care la nivelul endoteliului
vascular lezat se aglomerează trombocite care vor căuta să
închidă breşa din vasul lezat formând un chiag provizoriu,
care în timp determină o reţea de fibrină ce conduce la un
chiag definitiv şi reparare endotelială;

2
o Faza de coagulare propriu zisă când prin vasul de sânge lezat continuă curgerea sângelui fără
extravazare, vasospasmul revine la normal.
Hemostaza terapeutică (chirurgicală) poate fi provizorie sau definitivă
a) Hemostaza provizorie constituie manevra de urgenţă făcută în scopul
opririi temporare a hemoragiei. Modalităţi de realizare a acesteia:
-panasament compresiv
-compresie digitală
-garoul
Pansamentul compresiv este una din cele mai eficiente metode folosite pentru a realiză o
hemostază provizorie; se utilizează pansamente sterile puse direct pe rană şi
comprimate ferm cu podul palmei!
Compresiune digitala
• Artera temporală – se comprimă cu degetul mare la osul temporal cu
1-1.5 cm anterior de pavilionul urechii în caz de hemoragii din plăgile
localizate pe cap;
• Carotida primitava-la nivelul marginii anterioare a muschiului
sternocleidomastoidian pe apofiza vertebrei C 6; Nu se comprimă
ambele artere odată
• Artera subclavie-in fosa supraclaviculara apasand pe prima coasta
• Artera axilara-in axial pe capul humeral
• Artera brahiala-pe fata interna a bratului,apasand pe diafiza humerala; se comprimă în
cazul unei hemoragii abundente dintr-o plagă la braţ, antebraţ sau
palmă şi se efectuiază cu degetele II-IV care se aplică pe braţ pe partea
internă a muşchiului biceps presînd la osul humeral;
• Artera femurala-in triunghiul lui Scarpa ;se comprimă în cazul unei
hemoragii la membrele inferioare. Se comprimă cu pumnul artera la
osul pubian în regiunea inghinală;
Compresia cu garou este aplicabila la nivelul membrelor si garoul se aplica in amonte pentru
leziunile arteriale si in aval pentru venoase;pe timpul transportului garoul va fi
insotit de un biletel pe care se noteaza ziua si ora la care a fost montat; un garou
nu trebuie sa fie lasat mai mult de 2 ore,timp in care din 20 9n 20 minute se
slabeste pentru 1-2 minute pentru a iriga membrul ischemiat.
b)- Hemostaza definitivă se obţine prin obliterarea lumenului vascular,
ligaturarea vasului sau sutura plăgii vasculare şi se poate realize prin:
- electrocauterizare, o metodă larg utilizată;
-forcipresura (strivirea), se realizează cu pensă. Este o metodă des folosită la hemostaza
parietală;
-tamponare, aplicată pentru plăgi sau cavităţi mai mici în care se introduc meşe sterile îmbibate
cu hemostatice, care se îndepărtează după 24 ore;
- ligatura vasului, mijlocul cel mai eficient şi mai sigur de hemostază;

3
- sutura vasculară, indicată pentru vasele de calibru mediu şi mare. Se realizează prin coaserea
orificiului produs în vas;
- capitonajul, metoda constă în apropierea strânsă a buzelor plăgii prin câteva fire de catgut;
-embolizarea selectivă a vasului lezat. Este o tehnică laborioasă, ce presupune cateterism arterial.
d) Hemostaza medicamentoasă–   medicaţie hemostatică şi vasoconstrictoare
- aplicare locală de substanţe hemostatice: adrenalina, gelasponul, bureţii de fibrină, sau
înlocuitori sintetici aplicaţi pe zona hemoragică.
Ca metodă ajutătoare: refrigerare locală cu punga cu gheaţă sau cuburi de gheaţă ingerate
Măsurile de prim ajutor în hemoragiile externe

• Se întinde accidentatul la orizontală, în decubit dorsal, cu capul mai jos decât trunchiul şi
extremităţile (poziţia Trendelenburg) pentru a favoriza circulaţia sangvină la nivel
cerebral.
• Se stabilește tipul hemoragiei (venoasă, arterială, capilară).
• Se efectuează hemostaza provizorie prin pansament compresiv sau compresie la distanţă,
în funcţie de mărirea hemoragiei şi localizarea ei.
• Dacă hemoragia este foarte puternică sau dacă salvatorul este izolat sau fără materialele
necesare şi trebuie să facă faţă unui număr mare de răniţi, precum şi în faţa unui membru
secţionat, se aplică garoul. Garoul poate fi improvizat dintr-un tub de cauciuc elastic
(preferabil) sau orice material flexibil, însă neelastic: cravată, fular, batic rulat pe
diagonală, ciorap etc. Garoul se aplică la rădăcina braţelor (la patru laturi de deget sub
axilă), pentru hemoragiile membrului superior, şi la rădăcina coapselor pentru
hemoragiile membrului inferior.
Aplicarea garoului se face fixând în zona traiectului arterei principale un rulou de tifon sau de
material textil, notând pe un bilet data şi ora când s-a aplicat. În hemoragiile venoase, garoul se
aplică dedesubtul plăgii.
– Garoul se strânge astfel încât să se oprească circulaţia,
dar culoarea tegumentelor să se menţină apropiată de cea
normală.
– Garoul se menţine maximum 2 ore, slăbindu-l 1-2
minute la fiecare 20 minute – interval pentru a se permite
irigarea ţesuturilor, în acest timp hemostaza fiind
asigurată prin compresiune digitală la distanţă.
– Se iau măsuri urgente pentru a transporta rănitul la o
unitate sanitară dotată corespunzător.
– Se aşază rănitul pe o targă, în decubit dorsal, fără pernă, şi se supraveghează tot timpul
transportului.
– Se încălzeşte bolnavul în mod progresiv, administrându-i băuturi calde şi încălzindu-i
extremităţile cu sticle sau pungi cu apă caldă.
– Dacă este posibil, se administrează oxigen.

4
– Este de dorit ca scoaterea garoului să fie făcută de medic, deoarece trebuie luate toate măsurile
necesare pentru a interveni prompt la primele manifestări ale şocului produs prin ridicarea
garoului.
Observaţii:
– Garoul nu se menţine mai mult de maximum 120 minute (risc de gangrenă).
– Nu se fixează garoul prin nod.
– Decomprimarea garoului nu se face niciodată brusc.
Măsurile de prim ajutor în hemoragiile interne
De cele mai multe ori, se instalează starea de şoc. Semnele de recunoaştere a unei hemoragii
interne au fost enunţate anterior. Dacă este conştient, rănitul se aşază în decubit dorsal cu
picioarele uşor ridicate dacă nu sunt fracturate. Dacă este inconştient, se aşază în decubit lateral.
Trebuie prevenită instalarea stării de şoc:
– accidentatul este mişcat cât mai puţin posibil;
– se scoate sau se slăbeşte orice parte a vestimentaţiei care apasă gâtul, toracele sau mijlocul
(cravată, curea);
– se acoperă accidentatul cu o pătură;
– nu se administrează nicio băutură pentru că orice creştere a debitului circulator accentuează
hemoragia;
– nu se lasă accidentatul nesupravegheat;
– obligatoriu, se transportă accidentatul la spital.

5
 PLAGILE

Definiţie
Plăgile sau rănile = leziuni traumatice, caracterizate prin întreruperea continuităţii
tegumentelor sau a mucoaselor (soluţie de continuitate); leziunea pielii sau a mucoasei poate fi cu
sau fără leziuni tisulare de profunzime.
Clasificare:
După tipul de acţiune a agentului vulnerant(traumatic):
1. mecanice:
- prin tăiere
- prin înţepare, arme albe, insecte etc.
- prin contuzii, prin lovire
- prin strivire
- prin arme de foc
- prin muşcătura de animale sălbatice /domestice
- prin muşcătura de şarpe, viperă
2. termice: - căldură, frig, electricitate
3. agenţi ionizanţi : radiaţii
4. agenţi chimici : acizi, baze, săruri
După circumstanţele de producere pot fi:
a) accidentale - de muncă, de circulaţie, casnice
b) intenţionale – suicid, agresiuni
c) iatrogene - intervenţii chirurgicale, injecţii, puncţii
După timpul scurs de la producere:
- recente (sub 6 ore)
- vechi - care depăşesc 6 ore de la producere; acestea se consideră plăgi infectate
După profunzime:

6
 - superficiale; profunde
După straturile anatomice interesate - pentru cavităţi naturale (abdomen, torace, craniu), pot fi:
- nepenetrante - când nu depăşesc învelişul seros
- penetrante - se referă la lezarea seroasei parietale (peritoneu, pleură, dura mater);
plăgile penetrante pot fi simple sau pot interesa şi un viscer parenchimatos sau cavitar =
perforante
După evoluţie pot fi:
- necomplicate; complicate
Caracteristicile plăgilor
Prin tăiere - au marginile regulate, limitate, se vindecă repede; cele
operatorii sunt de obicei aseptice
Prin înţepare - sunt cele mai frecvente şi cele mai înşelătoare, gravitatea
lor este în raport cu adâncimea, sediul şi gradul de infectare; plăgile
limitate adânci favorizează dezvoltarea germenilor anaerobi; plăgilor prin
înţepare cu creion chimic le trebuie acordată o atenţie deosebită, mai ales
când în plagă, rămân fragmente de creion, deoarece substanţa chimică
continuă să acţioneze şi să distrugă ţesuturile; înţepăturile mâinii pot
produce leziuni inflamatoare
- determină panariţii
Prin contuzii - în cazul unor contuzii profunde se pot produce leziuni
distructive, deci plăgi ale organelor profunde: creier, muşchi, ficat, splină,
rinichi, intestin etc., fără să existe o plagă a pielii.
Prin muşcătură de animale – se suprainfectează cu regularitate; pot fi poarta
de intrare pentru turbare;
Prin arme de foc – se caracterizează prin distrucţii mari , sunt foarte complexe
Plăgi împuşcate cu arme de foc pot fi unipolare (când prezintă un orificiu de
intrare, proiectilul oprinduse în ţesut), sau bipolare (cândprezintă un orificiu
de intrare şi altul de ieşire, cel de ieşire fiind de 5-6 ori mai larg decât calibrul)
Acete plăgi sunt adesea suprainfectate şi
necesită toaletă chirurgicală
Plăgi prin înţepare cu spini vegetali:
- spinul trebuie extras complet, la nevoie, recurgându-se la incizie chirurgicală
- dacă nu s-a extras este posibilă dezvoltarea unei infecţii (abces,
flegmon)
Plăgile prin înţepare plantară (cui, sârmă) favorizează dezvoltarea unor infecţii
virulente; se tratează chirurgical în servicii de specialitate.
Plăgile prin înţepătură de insectă (albine, viespi), prin inoculare de venin,
produc fenomene alergice: prurit, hiperemie, edem local sau, uneori, edem glotic
cu crize de sufocare, frisoane, onvulsii, şoc anafilactic sau colaps.
Simptomatologia plăgilor
Simptome locale:
7
Durerea este variabilă ca intensitate, poate ceda spontan sau după antialgice; reapariţia cu
caracter pulsatil atrage atenţia asupra dezvoltării infecţiei
Impotenţa funcţională este partială sau totală şi are drept cauză durerea sau lezarea
elementelor musculo-articulare, osoase sau nervoase
Semne obiective:
-prezenţa unei soluţii de continuitate; în plăgile mari, aşa-numitele plăgi cu mari dilacerări, se
pot observa distrugeri mari atât de piele, cât şi de vase, muşchi, nervi, fragmente de oase sau
diferite organe situate în profunzime; uneori, părţi din aceste organe pot să iasă prin marginile
plăgii; aceasta se numeste evisceraţie
-hemoragia este variabilă, ca şi abundenţa sângerării, în funcţie de vasul lezat.
Semne generale:
-pulsul poate fi rapid - tahicardic - în plăgi însoţite de hemoragii externe sau interne sau de şoc
traumatic.
-tensiunea arterială - dacă scade - denotă prezenţa unei hemoragii sau a unui şoc traumatic
-febra poate avea semnificaţia debutului infecţiei sau resorbţia unor hematoame
Vindecarea plagilor
Vindecarea plăgilor se poate realiza prin:
- vindecare primară
- vindecare secundară
- vindecare terţiară
Vindecarea primară(“per primam” sau “per primam intentionem”)- este vindecarea ce se obţine
de la început, fără complicaţii; este vindecarea ideală pentru orice plagă operatorie;
vindecarea se produce în 6-8 zile
Vindecarea secundara („per secundam" sau per secundam intentionem"):- în acest tip de
vindecare este întotdeauna prezentă infecţia, spre deosebire de vindecarea primară.
Vindecarea tertiară („per tertiam intentionem"):- se produce atunci când o plagă evoluează un
timp pe linia vindecării secundare şi apoi se suturează în scopul scurtării evoluţiei.
Vindecarea este un proces interactiv, care se desfășoară în trei faze:
Faza 1: faza inflamatorie - apare între ziua 0 și 3
În această fază apar hemostaza și inflamația.
Faza 2: faza de granulație - apare între ziua 3 și 14  
În această fază se formează țesutul de granulație și restaurarea vasculară.
Faza 3: faza de regenerare – este cel mai lung proces și se întinde pe durata a 3 săptămâni.

8
Contracția plăgilor este mecanismul fiziologic care diminuează dimensiunile plăgii și vindecă
zona în care rana este prezentă. Aceasta reprezintă o fază-cheie în procesul de vindecare și
începe la aproximativ o saptămână din momentul apariției rănii.
Tratamentul local al plăgilor
Tratamentul variază în funcţie de nivelul la care se acordă asistenţa (locul accidentului, la
cabinet medical sau la spital). Indiferent de nivelul la care se intervine, pentru a îngriji o plagă în
mod corespunzător se cere ca:
-îngrijirea să se facă în condiţii de asepsie
-să se asigure, prin pansament, o bună absorbţie a secreţiilor
-plaga să fie protejată de factorii nocivi – termici, infecţioşi din mediul înconjurător
-să fie asigurat un repaus al regiunii lezate
Prim ajutor la locul accidentului:
-hemostaza provizorie
-aplicarea unui pansament protector
-transportul accidentatului la o unitate sanitară
-nu se exploreaza plaga la locul accidentului cu nici un fel de instrument
-nu se scot fragmente osoase
-nu se scot tesuturile care nu au fost eliminate cu apa oxigenata(pericol de
hemoragie)
Ingrijirea plăgilor recente care nu au depăşit 6 ore de la accident
-calmarea durerii
-toaleta si dezinfectia tegumentului
-toaleta plagii:
-dezinfectia din nou a tegumentului
-acoperirea plagii se face cu comprese sterile,care trebuie sa depaseasca marginile plagii cu 2-3
cm
-fixarea pansamentului
-profilaxie antitetanica-anatoxina tetanica (ATPA ) 0,5ml intramuscular in muschiul deltoid.
Bandajul plagii scalpului.
a. Aplicati presiune directa pâna se opreste hemoragia:
b. Aplicati bandajul.
La cap, pansamentele se realizeaza cu ajutorul feselor, tipica pentru acest segment fiind capelina
care incepe cu 2 ture circulare trecute pe frunte, deasupra sprâncenelor, pavilioanelor urechilor
dupa care se trece succesiv inainte si inapoi (spre radacina nasului si spre ceafa), de mai multe
ori, pâna când acopera tot capul. Capetele feselor se fixeaza apoi cu câteva ture circulare.

9
 Bandajarea plagilor gâtului.
a. Plasati o compresa peste plaga.
b. Plasati bandajul peste compresa si pe sub umarul din partea opusa.
In cazuri rare, puteti fi nevoit sa aplicati presiune digitala deasupra si sub nivelul leziunii pentru
a preveni o hemoragie ulterioara.
Nu uitati niciodata ca un traumatism major al gâtului, se poate asocia cu probleme la nivelul
cailor aeriene si/sau cu fracturi ale coloanei sau leziuni ale maduvei spinarii. De aceea, mentineti
libertatea cailor aeriene si stabilizati capul si gâtul.

Plagile toracelui
In cazul plagilor penetrante (adânci) aflat la nivelul toracelui folosim comprese de dimensiuni
mai mari decât plaga si-l vom fixa cu benzi de leucoplast pe trei laturi. A patra latura se lasa
liber, nefixata, permitând pansamentului sa functioneze ca o supapa. |n timpul inspirului, când
toracele se destinde, pansamentul se lipeste de torace nepermitând intrarea aerului. In timpul
expirului, când toracele revine, pansamentul se departeaza de peretele toracelui, permitând
iesirea aerului si la acest nivel

Oxigenoterapia este importanta in tratamentul initial al unui plamân traumatizat. Monitorizati

caile aeriene, respiratia si circulatia. Tratati socul, daca apare, si initiati resuscitarea, daca este
nevoie.
Obiecte penetrante
Bandajarea Si fixarea unui obiect penetrant
Nu incercati sa mobilizati obiectul penetrant.
Stabilizati obiectul cu comprese.
Plasati bandajul peste comprese.

Plagi abdominal inchise

Pacientii cu leziuni abdominale inchise si semne de soc trebuie pozitionati pe spate cu picioarele
usor ridicate (numai daca nu sunt dispneici). Pastrati temperature corpului.

10
Monitorizati functiile vitale ale pacientului cu atentie, deoarece poate aparea socul. Nu
administrati pacientului nimic per os (pe gura). Transportati-l imediat la cea mai apropiata
unitate medicala.
Plagi abdominale deschise
Plagile abdominale deschise sunt de obicei cauzate prin taiere cu cutitul sau alt obiect ascutit si
sunt intotdeauna traumatisme severe.
Pentru a trata o plaga abdominala deschisa:
-aplicati o compresa sterile, umeda la nivelul plagii;
-mentineti temperatura corpului;
-pozitionati pacientul pe spate cu picioarele usor ridicate;
-pozitionati pacientul dispneic in pozitie semisezânda;
-administrati oxigen, daca este disponibil si sunteti pregatiti corespunzator
Daca avem o plaga abdominal vom folosi pansament pe care de aceasta data il
vom fixa pe toate cele patru laturi. Daca plaga este complicate cu evisceratia (iesirea
organelor abdominale in exterior) vom folosi un pansament umed. Pozitionati pacientul in
decubit dorsal (culcat pe spate) cu genunchii indoiti, pentru a relaxa musculatura abdominala.

NU incercati sa introduceti intestinele inapoi in abdomen.

Personalul medical autorizat are ser fiziologic steril, ce poate fi turnat pe compresa pentru a
pastra organele protrudate umede. Folositi doar ser fiziologic steril.
Plagile organelor genitale
Organele genitale au o vascularizatie importanta, atât la sexul feminin cât si la cel masculin.
Traumatismele genitale sunt frecvent asociate cu hemoragie severa. Aplicati presiune directa la
nivelul plagii genitale, cu o compresa uscata, sterila. Presiunea directa opreste de obicei
hemoragia.
Plagile extremitatilor
Pentru toate plagile deschise ale extremitatilor, aplicati o compresa sterila uscata pe leziune si un
bandaj compresiv deasupra. Ridicarea membrului traumatizat determina scaderea hemoragiei si a
tumefactiei. Trebuie sa imobilizati toate extremitatile traumatizate, fiindca pot exista fracturi
subiacente.

Plagile impuscate
-Eliberati caile aeriene si asigurati o ventilatie si o circulatie corespunzatoare.

11
-Controlati orice hemoragie externa, acoperind plagile cu comprese sterile si
aplicând presiune directa sau un pansament compresiv
-Examinati pacientul cu atentie pentru a fi sigur ca ati gasit toate orificiile de intrare si de iesire.
-Tratati simptomele socului:
- mentineti temperatura corpului
- plasati pacientul pe spate cu picioarele usor ridicate;
- plasati pacientul dispneic in pozitie semisezânda;
- administrati oxigen daca este posibil.
-Transportati prompt pacientul la o unitate medicala apropiata.
-Resuscitati pacientul daca acesta intra in stop cardiac ca urmare a pierderii de sânge.
Plagile muscate
Muscaturile de animale sau de om pot fi de la minore pâna la severe. Toate muscaturile sunt
foarte susceptibile de a provoca infectie. Muscaturile animalelor nevaccinate pot determina
rabie. Plagile muscate minore se spala cu apa si sapun, daca este posibil. Plagile muscate
majore trebuie tratate controlând hemoragia si aplicând o compresa si un bandaj corespunzator.
Toti pacientii ce au fost muscati de un animal sau de o alta persoana, trebuietratati de un medic.
In majoritatea tarilor, personalul medical autorizat trebuie sa raporteze muscaturile de animale la
directia de sanatate locala sau la politie.
Plăgile vechi
Plăgile care depăşesc 6 ore de la accident se consideră infectate; li se face acelaşi tratament
descris mai sus, însă plaga nu se suturează primam.
Plăgile vechi, infectate, secretante, nesuturate se aseptizează prin spălări cu soluţii antiseptice,
pansamente locale umede cu cloramină şi rivanol sau soluţie de antibiotic conform
antibiogramei. Compresa umedă va fi acoperită cu una-două comprese uscate, apoi se fixează
pansamentul, fie prin înfăşurare (bandajare), fie fixând compresa care acoperă pansamentul cu
leucoplast sau cu galifix; plăgile vechi se pansează şi se controlează zilnic
Îngrijirea unei plăgi operatorii
Plaga suturată neinflamată se tratează prin pansare sterilă.
-se dezinfectează cu betadine, tinctură de iod, alcool iodat sau alcool, pe o distanţă de 6-7 cm,
folosind, la fiecare ştergere, alt tampon
-plaga suturată se dezinfectează, de asemenea, printr-o singură ştergere cu tamponul îmbibat în
tinctură de iod sau alcool
-apoi se dezinfectează din nou tegumentul din jurul plăgii
-se acoperă plaga cu compresă sterilă – pansamentul se fixează după metoda cunoscută

12
13