EXCREŢIA

Funcţia esenţială a sistemului excretor este menţinerea constantă a proprietăţilor

fizice şi a compoziţiei chimice a mediului intern. Menţinerea homeostaziei
presupune eliminarea substanţelor toxice şi a celor inutile sub formă de urină şi
menţinerea constantă a pH-ului sanguin.
Sistemul excretor este format din rinichi şi căi urinare extrarenale (2 uretere,
vezica urinară şi uretra).
Rinichii sunt aşezaţi în partea posterioară a cavităţii abdominale de o parte şi de
alta a coloanei vertebrale lombare. Rinichii conţin două milioane de nefroni.
Nefronul este unitatea morfologică şi funcţională a rinichiului având funcţia de a
produce urina. Nefronul prezintă:
- corpuscul renal format din: capsulă Bowman şi glomerul renal (ghem de vase
capilare)
- tub urinifer format din trei segmente: tub contort proximal, ansa lui Henle şi tub
contort distal. În jurul tubului urinifer se află o bogată reţea de capilare
(peritubulare).
 Formarea urinei constă în trei etape:
Ultrafiltrarea glomerulară
Se realizează la nivelul corpusculului renal şi constă în trecerea plasmei sanguine
(cu excepţia proteinelor) prin membrana filtrantă în capsula Bowman unde se
formează urina primară sau ultrafiltratul glomerular. Procesul se realizează pasiv
fiind determinat de presiunea manifestată la nivelul membranei filtrante. Urina
primară are compoziţia plasmei deproteinizate. Debitul filtrării glomerulare
reprezintă capacitatea de filtrare a celor doi rinichi având o valoare de
125ml/minut deci 180 de litri în 24 de ore.
Urina primară de la nivelul capsulei Bowman trece în sistemul tubular al
nefronului unde suferă procese de reabsorbţie şi secreţie tubulară.
Reabsorbţia tubulară.
Este procesul de trecere a unor constituenţi ai urinei primare din tubul urinifer în
capilarele sanguine, peritubulare.
Se realizează: - pasiv (fără consum de energie) pentru apă, uree şi clor
- activ (cu consum de energie) pentru glucoză, aminoacizi, unele
vitamine, polipeptide precum şi majoritatea sărurilor minerale.
Secreţia tubulară.
Este procesul invers celui de reabsorbţie şi constă în trecerea unor substanţe din
capilarele sanguine peritubulare în interiorul tubului urinifer. Acest proces
completează funcţia de eliminare a unor substanţe acide, toxice sau în exces şi a
unor medicamente.
Se realizează: - pasiv pentru amoniac şi uree
- activ pentru ionul de H+ şi K+
Reabsorbţia şi secreţia conduc la formarea urinei finale ce se elimină într-o
cantitate medie de 1,8 litri în 24 de ore. Urina finală a unui om sănătos nu conţine
niciodată glucoză, prezenţa acesteia în urină indică boala numită diabet zaharat.

 Eliminarea urinei
Urina formată în tubii uriniferi este eliminată prin căile urinare: calice mici şi mari,
pelvis renal (bazinet), uretere, vezica urinară şi uretra.
Micţiunea este procesul de golire a vezicii urinare atunci când este plină. Este un
act reflex declanşat de acumularea în vezica urinară a peste 200-300ml de urină.
Reflexul de micţiune este controlat în întregime de măduva spinării dar poate fi
stimulat sau inhibat de centrii nervoşi superiori din scoarţa cerebrală.
SNV simpatic inhibă micţiunea prin relaxarea muşchiului vezical şi contracţia
sfincterului vezical intern.
SNV parasimpatic determină micţiunea deoarece contractă muşchiul vezical şi
relaxează sfincterul vezical intern.

NOŢIUNI ELEMENTARE DE IGIENĂ ŞI PATOLOGIE

BOLI CAUZE SIMPTOME PREVENIRE
Cistită Infecţii microbiene Dureri la nivelul Regim igienic de
- inflamaţia acută sau descendente (de la vezicii urinare, viaţă cu alimentaţie
cronică a vezicii rinichi) sau ascendente urinări dese şi corespunzătoare şi
urinare (de la uretră) dureroase, urină ferirea de excese.
tulbure cu sediment
bogat în microbi, Păstrarea igienei
puroi şi sânge. locale.
Nefrită Origine microbiană sau Dureri lombare,
- inflamaţia acută sau virotică tulburări urinare, Evitarea expunerii
cronică a ţesutului febră, hipertensiune îndelungate la frig a
renal interstiţial arterială, edeme corpului şi în special
Glomerulonefrită Origine microbiană, Dureri lombare, a zonei renale (vezi
- inflamaţia bilaterală alergică sau toxică tulburări urinare, moda taliei
a glomerulilor renali febră, hipertensiune descoperite la fete)
arterială, edeme
Evitarea abuzului de
medicamente

RECAPITULARE
Segmentul nefronului Procesul desfăşurat Rezultatul procesului
Corpusculul renal Molpighi Ultrafiltrarea glomerulară Urina primară (180litri/24h)
Sistemul tubular Reabsorbţia tubulară Urina finală 1.8litri/24h)
Secreţia tubulară
2.3. FUNCŢIA DE REPRODUCERE
Prin reproducere se asigură perpetuarea speciei umane.
Sistemul reproducător feminin
Este format din:
- ovare
- căi genitale reprezentate de trompe uterine, uter şi vagin
- organele genitale externe reprezentate de vulvă
- glande anexe reprezentate de mamele
Ovarele sunt situate în cavitatea pelviană, cu funcţie mixtă, exocrină producând
ovule prin ovogeneză şi endocrină, producând hormoni: estrogeni şi progesteron.
Ovulul este celula sexuală feminină ce are un set de cromozomi adică 23 de
cromozomi din care 22 sunt autozomi şi unul este cromozomul X acesta fiind un
heterozom.
Structură: ovarul prezintă două zone:
- medulară cu vase sanguine şi limfatice cât şi fibre nervoase vegetative
- corticală ce conţine foliculi ovarieni aflaţi în diferite stadii de dezvoltare, corp
galben şi corp alb (ţesut cicatricial)
Foliculii ovarieni sunt:
- primordiali
- primari
- secundari
- terţiari (se mai numesc maturi sau „de Graaf”); aceştia conţin în interior
ovulul (ovocitul). După eliminarea ovocitului, foliculul matur se transformă în corp
galben ce secretă progesteron şi estrogen.
Ciclul ovarian durează 28 de zile şi are trei faze:
- faza foliculară ce constă în creşterea şi maturarea unui folicul ovarian
- ovulaţia ce constă în ruperea foliculului ovarian matur şi expulzarea ovulului ce
este captat de trompa uterină.
- faza luteală ce constă în transformarea foliculului ovarian ce a realizat ovulaţia în
corp galben. Dacă ovulul nu a fost fecundat corpul galben se transformă în corp
alb.
Trompele uterine sunt conducte pereche situate între ovare şi uter. Au formă de
pâlnie cu marginile franjurate spre ovar. Au funcţia de a capta ovulul expulzat din
foliculul matur. În trompele uterine are loc procesul de fecundaţie ce constă în
contopirea ovulului cu spermatozoidul şi formarea celulei ou (zigot).
Uterul este organ musculos cavitar, nepereche situat între vezica urinară şi rect
având formă de pară. Este format dint-un corp şi din colul uterin numit şi cervix.
Cavitatea uterului prezintă o mucoasă ce suferă modificări ciclice sub influenţa
hormonilor ovarieni.
Ciclul uterin durează 28 de zile şi se suprapune peste cel ovarian. Cuprinde trei
faze:
- faza menstruală, cu durata de 2-3 zile în care stratul superficial al mucoasei
uterine distruse se elimină împreună cu o anumită cantitate de sânge;
- faza proliferativă între a 4-a şi a 14-a zi, caracterizată prin îngroşarea mucoasei
uterine
- faza secretorie care durează de la a 15-a zi până la un nou ciclu, în cazul când nu
a avut loc fecundarea ovulului.
La nivelul uterului are loc procesul de nidaţie ce constă în fixarea embrionului în
mucoasa uterină.
Vaginul este un organ cavitar ce se deschide la exterior prin orificiul vaginal situat
în vestibulul vaginal.
Sistemul reproducător masculin.
Este format din:
- testicule
- căi spermatice
- glande anexe: prostata şi veziculele seminale
- penis
Testiculele sunt organe pereche situate în afara organismului, în pungi tegumentare
numite scrot. Testiculele sunt glande mixte având funcţie dublă exocrină şi
endocrină.
Funcţia exocrină constă în formarea spermatozoizilor prin procesul de
spermatogeneză ce începe la pubertate şi se desfăşoară permanent. Spermatozoidul
(gametul masculin) este o celulă haploidă adică are un singur set de cromozomi ce
cuprinde 23 de cromozomi din care 22 sunt autozomi. După cromozomii de sex pe
care îi posedă spermatozoizii sunt de două feluri: unii au heterozomul X iar alţii
heterozomul Y.
Funcţia endocrină constă în secreţia de hormoni androgeni reprezentaţi de
testosteron ce este un hormon de natură lipidică.
Structura testiculelor:
Un lob testicular este format din 250-300 de lobuli testiculari. Fiecare lobul
prezintă 2-3 tubi seminiferi contorţi în care are loc spermatogeneza şi celule
interstiţiale ce secretă hormoni.
Căile spermatice sunt conducte de eliminare a spermatozoizilor şi a lichidului
spermatic. Ele sunt:
- intratesticulare: tubii drepţi şi reţeaua testiculară
- extratesticulare: canale eferente, canalul epididimar, canalul deferent, canalul
ejaculator şi uretra
Glande anexe:
- prostata: situată în jurul uretrei sub vezica urinară. Secretă un lichid ce asigură
mobilitatea şi fertilitatea spermatozoizilor.
- vezicule seminale sunt două, situate deasupra prostatei. Secretă un lichid ce
asigură nutriţia spermatozoizilor.
Sănătatea reproducerii
Planificare familială; reprezintă capacitatea unei persoane sau a unui cuplu de a
anticipa şi de a avea numărul dorit de copii. Pentru a preîntâmpina temporar sau
pemanent o sarcină, unul sau ambii membrii ai unui cuplu pot folosi anumite
metode de contracepţie:
- temporare: - contraceptive de barieră (prezervative, diafragmă, spermicide)
- contraceptive orale (estro-progestative)
- injecţiile cu progesteron sau implanturi subdermice hormonale
- steriletul
- definitive: - vasectomia (bărbaţi)
- ligaturarea trompelor uterine (femei)
- histerectomia (utilizată în cazuri medicale selecţionate)
Concepţia (fecundaţia) are loc în ziua a 14-a a ciclului ovarian când se produce
ovulaţia. Se desfăşoară în trompele uterine.
Sarcina reprezintă perioada normală de dezvoltarea a embrionului, timp de 9 luni
în uter. Din luna a 3-a embrionul devine făt, care creşte şi se dezvoltă până la
sfârşitul lunii a 9-a de sarcină. Schimburile nutritive dintre mamă şi făt se
realizează la nivelul placentei. Aceasta are şi funcţie de organ endocrin ea
secretând estrogeni şi progesteron.
Naşterea constă în expulzia fătului la sfârşitul celor 9 luni de dezvoltare
intrauterină.

NOŢIUNI ELEMENTARE DE IGIENĂ ŞI PATOLOGIE

BOLI CAUZE SIMPTOME PREVENIRE
Anexite Origine microbiană Dureri abdominale Evitarea expunerii la
- inflamaţii acute sau (gonococică) sau difuze, hemoragii frig
cronice ale trompelor infecţii produse după vaginale, dureri
uterine şi ale ovarelor avort sau naştere menstruale, Respectarea regulilor
tulburări digestive şi de igienă intimă
nervoase.
Adenom de prostată Tumoră benignă a Apare frecvent la Evitarea unei vieţi
 prostatei cu origine bărbaţi în vârstă, cu sexuale dezordonate,
insuficient cunoscută, urinări dese şi a relaţiilor
probabil hormonală întrerupte, întâmplătoare şi
(scăderea producerii de dificultăţi la urinare, neprotejate.
testosteron) dureri în perineu,
dereglaări ale
activităţii sexuale.

RECAPITULARE
Gonade Funcţia exocrină (Gameţi) Funcţia endocrină (Hormoni)
Testicule Spermatozoizi Testosteron
Ovare Ovule Estrogeni
Progesteron

Denumirea procesului Semnificaţia procesului

Ovulaţia Procesul de expulzare a ovulului din ovar
Fecundaţia Procesul de contopire a ovulului cu spermatozoidul şi formarea celulei
ou
Nidaţia Procesul de fixare a embrionului în mucoasa uterină
Sarcina Perioada normală de dezvoltare a embrionului în uterul matern
Naşterea Cuprinde ansamblul fenomenelor prin care se realizează expulzia
fătului la sfârşitul celor 9 luni de dezvoltare intrauterină