SISTEMUL EXCRETOR LA OM

IGIENA, DISFUNCŢIILE ŞI MALADIILE SISTEMULUI URINAR

Saltinschi Alexandrina
TAP-21
● Plămânii elimină în mediul extern CO2 și H2 O (în formă de vapori).
Excreția are loc la nivelul membranei fine a alveolelor pulmonare, în
direcția gradientului de presiune: din plasma sângelui, unde
presiunea acestor substanțe este mai mare, în aerul alveolar, în care
presiunea lor este mai mică. Aerul din alveole este expulzat în mediul
extern în timpul expirației.

● Ficatul neutralizează substanțele deșeu care provin în urma reacțiilor

metabolice și substanțele toxice precum sunt cele care nimeresc în
sânge din alimente, din aerul poluat (toxine, metale grele, E-uri etc.)
sau prin aplicarea pe piele a unor produse cosmetice. Din ficat,
aceste deșeuri ajung în bilă și de acolo în intestin, pentru a fi
eliminate.

● Pielea, de rând cu alte funcții, elimină din organism un șir de s

ubstanțe deșeu prin secrețiile glandelor sebacee și sudoripare.
 Sistemul urinar
Include doi rinichi, două uretere, vezica urinară și uretra
Rinichii sunt organe pare de culoare roşu-brun, care au forma boabelor
de fasole. Ei sunt localizaţi în cavitatea abdominală, de ambele părţi ale
coloanei vertebrale

Ureterele sunt două tuburi cu lungimea de 25–30 cm, care se extind de la

bazinetul fiecărui rinichi până la vezica urinară.
 Vezica urinară reprezintă un rezervor musculo-elastic, în care se
acumulează urina venită continuu de la rinichi prin uretere. Vezica
urinară a omului poate reține de la 250 până la 500 ml de lichid.

Uretra este un organ tubular cu lungimea de 14–16 cm prin care urina

acumulată în vezica urinară este evacuată în mediul extern. La
bărbați uretra are funcții duble – de evacuare a urinei și de ejaculare
a spermei.
Regulile de igiena
a sistemului ex- cretor trebuie respectate pentru a asigura homeostazia organismului
omului .
Hidratarea asigură funcţionarea rinichilor, contribuind la eliminarea deşeurilor prin
urină, hidratarea pielii și la funcționarea normală a glandelor sudoripare și sebacee.
Este recomandat consumul a cel puțin doi litri de apă pe zi.
Alimentația echilibrată prin care se va evita excesul de carne, grăsimi, dulciuri,
alimentelor cu conservanți, mâncărurilor sărate și picante, a fast-food-ului etc. Aceasta
va exclude suprasolicitarea funcției excretorii a ficatului, a colonului și a rinichilor.
Alcoolul, tutunul, băuturile carbogazoase cu coloranți consumate în exces pot irita
vezica urinară, afecta ficatul și rinichii, plămânii prin majorarea tensiunii arteriale,
excesul de deșeuri metabolice, prezența toxinelor în sânge etc. Nicotina este unul dintre
factorii care duc la instalarea afecțiunilor renale.
Medicamentele, în special analgezicele, antibioticele au un efect negativ asupra
rinichilor, ficatului etc. Pacientul care are recomandare de la medic pentru un anumit
tratament, trebuie să bea cât mai multe lichide.
 Infecțiile urinare sunt cauzate preponderent de bacterii și pot afecta toate organele
sistemului urinar. Cauzele acestor afecțiuni sunt: sistemul imunitar slăbit, igiena gre șită
a zonei genitale, purtarea lenjeriei din materiale sintetice, lipsa igienei în camerele de
baie, abuzul de antibiotice, unele boli cronice, alimenta ția incorectă etc. Infec ția
urinară nu este o boală cu transmitere sexuală, dar se poate declan șa după un
contact sexual neprotejat. Infecția urinară este una dintre principalele boli care pot
apărea în urma contactului cu apă infectată din bazin sau cu substan țele foarte
puternice folosite în procesul de igienizare al piscinelor. Peste 50% dintre femei au
făcut o infecție urinară cel puțin o dată în viață. Cca 25% dintre aceste femei
manifestă o recidivă a bolii. În plus, peste 10% dintre femeile gravide suferă de infec ții
urinare. Aceste statistici relevă că infecția aparatului urinar este una dintre cele mai
întâlnite afecțiuni la femei.
Pielonefrita reprezintă inflamaţia bazinetului renal ce survine preponderent
dintr-o inflamaţie cronică a vezicii urinare care nu a fost tratată suficient.
Această maladie este frecventă la copii, femei şi bătrâni și se manifestă
prin febră, adesea precedată de frisoane, dureri în regiunea lombară,
urină tulbure. Cauzele pielonefritei sunt infecţiile bacteriene care pătrund
în bazinetul renal de la vezica urinară prin căile urinare sau (mai rar) sunt
aduse în bazinet cu sângele.
 Cistita reprezintă inflamaţia vezicii urinare cauzată de agenţi patogeni
(bacterii) şi se manifestă prin micţiuni anormal de frecvente, însoţite de dureri
şi usturime la evacuare, incontinenţă urinară, urină tulbure. Bolnavul acuză
dureri de cap, lipsa poftei de mâncare, greaţă şi senzaţie de slăbiciune
generală. Tratamentul este efectuat la prescripţia medicului. Este necesar
regimul alimentar sărac în condimente picante şi sare. Trebuie evitate
băuturile alcoolice, cafeaua, ceaiul negru, oţetul
Transplantul de rinichi se aplică bolnavilor cu insuficienţă renală în cazul în
care dializa renală nu mai este adecvată și devine prea costisitoare.
Tehnicile transplantului de rinichi au fost elaborate în anul 1940 şi sunt
perfecţionate în permanenţă. Rinichiul este organul cel mai frecvent
transplantat, deoarece legăturile vasculare sunt simple. Dificultatea
principală a transplantului de rinichi este incompatibilitatea rinichiului
donat cu ţesuturile corpului bolnavului, care se manifestă prin tendinţa
sistemului imun al bolnavului de a distruge organul străin (rinichiul-
transplant). Transplantul este reuşit doar în cazurile compatibilităţii
rinichiului donat cu ţesutul organismului-gazdă.