PROPEDEUTICA CURS 13

Modificari functionale :
Se adreseaza raportului intermaxilar :
 Apropierea mandibulei de osul maxilar (zonele de sprijin nu exista) ;
Arcada mandibulara circumscrie arcada maxilara. Se produce o aplatizare a pantei
condiliene cu expunerea articulatiilor la sub(luxatii). Apare chiar un sindrom
algodisfunctional datorita modificarilor pozitiei condilului. In subdimesionari, condilul
merge pasterior.
 Poate sa apara sindromul Costen sau pozitia anterioara cand DVO este mai
mare, pe fondul de iatrogenii cu rezorbtia peretelui anterior, discul sau cavitatea
glenoida (in cadrul sindromului algo-disfunctional).
 Practic, raportul dintre maxilare se obiectiveaza cu ajutorul linei interalveolare-
un reper coborat din mijlocul crestei edentate in dreptul molarului de 12 ani.
Aceasta linie in edentatiile recente are un traiect veertical . In edentatiile de
varsta medie , are un traiect oblic si unghiul este mai mare de 80º. In edentatiile
de varsta mai mare, unghiul devine mai mic de 80º.
Este cel mai dificil raport de restaurat din punct de vedere protetic.
 Fibromucoasa sufera si ea modificari structurale, se cheratinizeaza . Se atrofiaza
dar in ritm mai lent ca osul si modificari ale rezilientei (initial mica si apoi
mare). Cea mai buna este rezilienta medie .
 La nivelul vestibului bucal si a fornixurilor orale se modifica adancimea
fundurilor de sac ; ele devin mai mici .
Campul protetic la edentatul total este reprezentat de totalitatea elementelor anatomice
ce vin in contact cu fata mucozala a protezei totale.
Elemente protetice ;
Zona de sprijin +zona de retentie (mentinere)
Zonele functionale :
La maxilar :dinspre posterior spre anterior:
 Linia AH;
 Zona retrotuberozitara;
 Zona vestibulara laterala (inre creasta si frenul lateral) ;
 Zona vestibulara centrala.
Toate aceste zone functionale sunmt folosite pentru obtinerea succiunii totale pentru
inchiderea marginala datorita bandeletei de mucoasa pasiv mobila.
Zonele functionale :
La mandibula : dinspre posterior spre anterior :
 Zona tubercului piriform-1/3 anterioara;
 Zona vestibulara laterla;
 Zona vestibulara centrala ;
 Zona linguala laterala ;
 Zona linguala centrala.
 2

Partile componente ale protezei totale :

Proteza totala reprezinta un corp rigid , nedeformabil obtinut din rasini care
restaureaza partial functiile ADM si total morfologia arcadelor.
Este compusa din :
 Baza ce acopera zona de sprijin –la maxilar : tuberozitati maxilare, creste
alveolare si bolta palatina ;
 Arcada artificiala.
Baza este alcatuita din sei + placa protetica. Pe sei se monteaza dintii artificiali . Seile
acopera creasta edentata , restaureaza volumul crestei si reface morfologia (estetica
parodontiului superficial). Seile au o fata interna (mucoazala) nelustruita si o fata
externa (orala) perfect lustruita.
Prezinta 2 versante :oral si vestibular. Cel vestibular se termina marginal semirotund,
cu o grosime asemanatoare cu fundul de sac, latime adancime, iar in sens sagital
grosimea este neuniforma.
Versantul oral se continua cu placa protetica si are rol in adeziunea si stabilizarea
protezei totale.
Placa protetica reprezinta un element de ramforsare a protezei ; se obtine din rasini roz
sau transparente. In modificarile campului protetic ea poate fi metalica (aluminiu-rar,
frecvent din Co-Cr ; foarte rar din titan, dar cel mai indicat).Cand este metalica, va
avea grosimea de 0,4-0,6 mm , perfect lustruita.
Se recomanda armarea placilorplatinale, cel mai frecvent cu plase metalice (0,3-0,4
mm) .
Alte caracteristici despre placa protetica-vezi tehnologia PPA.
Arcada artificiala :
 R.A.S. dinti manufacturati (laborator0;
prefabricati (industriali);
 Rasini compozite =materialul ideal –industrial.
Vezi avantajele /dezavantajelor lor-PPA.
 Ceramici-foarte rar-din ratiuni estetice si pentru stabilizarea ocluzala=cazuri
clinice speciale. Nu sunt indicati la cazurile clinice dificile cu rata de rezorbtie
crescuta deoarece pot accelera ritmul de rezorbtie.
Dintii ceramici ai viitorului –cei cu modul de elasticitate mediu/mare spropiat de
rasinile compozite. Ei vor lua locul dintilor din rasini compozite.

Caracteristicile/avantaje/dezavantaje-vezi PPA.
Mentinerea, stabilizarea protezei totale nu se realizeaza pur mecanic ; se realizeaza sub
actiunea intricata a unor factori fizici, biologici si protetici.
Factori fizici :adeziunea, aderenta, coeziunea, gravitatia, presiunea atmosferica,
presiunea negativa.
Factori biologici:retentivitatile anatomice , tonicitatea musculara, deglutitia, culoarul
neutral.
Factori protetici :extinderea bazelor protezei, congruenta intre fata mucozala a
protezei si campul protetic.
 3

Factorii de mentinere, stabilizare ai protezei totale

Proteza totala nu se mentine pe campul protetic pur mecanic.Intervin factori fizici,

protetici.
Proteza totala se mentine prin :
 Retentie=mentinere-totalitatea factorilor ce se opun impotriva tendintei de
desprindere ;
 Contentie=mentinerea este asigurata de tonicitatea musculara si functia
echilibrata a musculaturii periprotetice ;
 Stabilitate=factorii ce contracareaza deplasarea in sens orizontal a protezei
totale pe camp.
Factori :
 Retentivi anatomici (factori biologici) ;
 Factori protetici- contactele ocluzale protetice
extinderea bazei protezei pe o suprafata cat mai mare.
In principal mentinerea este asigurata de factori fizici.
Ei sunt :
Adeziunea, aderenta, coeziunea, presiunea atmosferica, gravitatia, presiunea
negativa, succiunea.
Adeziunea=forta de atractie intermoleculara ce apare intre 2 suprafete diferite (fata
interna a protezei totale si si campul protetic), augmentata de interpozitia lichidiana
(saliva).
Factorii ce cresc adeziunea :
 Paralelismul intre cele 2 suprafete ;
 Marimea suprafetei ;
 Saliva-functie de grosimea ei si vascozitate.
 Forta de adeziune este mai mare pe campul protetic maxilar. Nu actioneaza
adeziunea la campurile protetice cu creste balante.
Aderenta apare intre 2 corpuri heterogene cand sunt puse in contact marginal (la
capetele lor).
Apare intre marginea protezei si mucoasa periprotetica. Se confunda putin cu zona de
interferenta a succiunii.
Coeziunea=forta mai mica decat cele 2 descrise anterior ; apare intre particukele de
aceeasi dimensiune, structura, compozitie (particule salivare)augmentata de calitatea
salivei.Consistenta salivei este foarte importanta.Vascozitatea normala sau usor
crescuta (mucina) este foarte favorabila pentru cei trei factori.
Gravitatia=are efect dislocant pentru proteza totala maxilara si stabilizator pentru
proteza totala mandibulara.
Presiunea atmosferica=forta cu actiune exterioara asupra fetei externe a protezei
totale, utilizata in mentinerea protezei pe campul protetic Este eficenta cand inchiderea
marginala (succiunea) este realizata corect.
 4

Succiunea (presiunea negativa)-apare intre proteza si mucoasa campului protetic prin

exprimarea aerului (vidarea spatiului dintre mucoasa si proteza) ea fiind factorul
principal ce determina mentinerea protezei totale pe campul protetic.
La presiunea negativa se adauga inchiderea interna (contactul fibromucoasei-marginea
protezei totale)si cea externa (mucoasa neutra aplicata pe fata externa a protezei
totale)=succiune totala.
Succiunea totala =capacitatea protezei prin presiunea negativa de a aspira catre
proteza elementele anatomice ale campului protetic si a realiza o inchidere tip ventil
Se obtine prin utilizarea portamprentei individuale, amprentei prefunctionale,
amprentei finale , pregatirea modelului de lucru (gravare, foliere), modelaj al machetei
(versante cu planuri inclinate) favorizante tonicitatii, cu un profil marginal semirotund
si o lustruire perfecte.
Succiunea partiala :
Procedeu tehnologic ce se indica in tehnologia clasica pentru augmentarea succiunii
totale in campurile protetice accentuat rezorbite, creste usor balante, mucoasa
deformabila (nu comprimabila).
Clasicii recomandau mijloace exceptionale (adjuvante) de crestere a succiunii :
 Camerele cu vid ;
 Linia americana ;
 Gravajul Frankfurt ;
 Ventuzele ;
 Magnetii ;
 Folii de plumb ;
 Resorturi metalice intermaxilare.
S-au utilizat camera cu vid, linia americana, gravajul Frankfurt (partial).
Camera cu vid:-foliere ce se realiza in zona centrala, mediana a boltii.
Aceasta camera era plasata in centrul boltii sau paramedian. Rolul: crestea forta de
absorbtie, forta ce este limitata in timp, deoarece dupa 60 de zile mucoasa se
hiperplazia si ocupa camera.
Linia americana :-gravarea unui traseu retroincizal-tuberozitar, pe modelul de lucru,
adans de 0,5 mm pe fata mucoazala a protezei totale. Rezulta o nervura cu o inaltime
de 0,5-1 mm. In ansamblu se obtinea o camera cu vid. In viziunea contemporana,
factorii pentru succiunea partiala enumerati anterior genereaza la unii paacienti
stomatopatii protetice, leziuni canceroase, sunt ineficiente functional(in practica sunt
mai putin folosite).Scolile ce utilizeaza o tehnologie moderna nu le mai folosesc.
Alte mijloace:
 Capse intramucoase-mijloc traumatizant posibil de a fi realizat tehnic, practic
nu
 Implant aloplastic cu rolul de a transforma edentatia totala in edentatie partiala.
Factorii biologici:
 Retentivitatile anatomice: creste, tuberozitati, tuberculi piriformi(mai rar);
 5

 Fibrele musculare : tonicitatea musculara (musculatura cu insertie paralela-

buccinatorul, orbicularul buzelor) factor pozitiv ce se aplica pe fata externa a
protezei totale.
 Culoarul neutral realizat intre musculatura periprotetica si cea a planseului
contribuie esential la mentinerea, stabilitatea protezei mandibulare pe campul
protetic. In schimb fibrele musculare cu insertie perpendiculara (genioglosul,
geniohioidianul, milohioidianul)au efect negativ.
 Deglutitia-protezele totale sunt reaplicate pe camp si reactivate adeziunea,
succiunea.Deglutitia este utilizata in amprenta functionala finala (tehnica
Hromatka).

Alti factori :
Factorii protetici :
 Extinderea bazei protezei pe o suprafata cat mai intinsa ;
 Compatibilitatea intra baza si mucoasa campului protetic ;
 Contactul ocluzal (contacte dento-dentare ce asigura transmiterea functionala,
fiziologica a presiunilor pe campul protetic).

Etapele clinico-tehnice de realizare a protezei totale:

 Examenul clinic : antecedente generale, antecedente personale stomatologice,

cauzele pierderii dintilor : caria+complicatii, parodontopatia, purtator de
proteza, felul tratamentului, examenul exobucal pana la examinarea
ganglionilor, complicatii ce apar cand se prabuseste DVO, profilul fetei,
modificari fizionomice care apar, hipotonicitatea., examenul
endobucal :configuratia elementelor anatomice (creste, bolta, tuberozitati,
tubercul piriform, calitatea fibromucoasei). Dupa mucoasa putem avea un camp
protetic dur, mediu, moale (cu creste balante).
De asemenea se examineaza libertatea fornixurilor vestibulare, existenta cicatricilor
sau nu, existenta exostozelor, linia interalveolara –la vechii purtatori de proteza
unghiul este de 80º,si cand arcada inferioara circumscrie arcada maxilara, spatiul
Eisering , zona de inchidere marginala-AH, foveele palatine sa fie in exteriorul
digului. Daca le cuprindem si mergem spre palatul moale vom ajunge la instabilitatea
protezei totale. Se examineaza fibromucoasa, daca exista creste balante, pliuri, toate
fiind elemente favorabile protezarii.
`Se pune diagnosticul protetic de edentatie totala unimaxilara si edentatie subtotala
mandibulara.
La diagnosticul protetic se adauga examenul de model si examene complementare :RX
panoramice, RMN, topografia computerizata.
Examenul de model –model de lucru-pe el se examineaza zonele sensibile ale
campului protetic.
 Amprenta preliminara-inregistrare in vivo a elementelor anatomice ale
campului protetic cu materiale diferite, ce reda cu exactitate zona de sprijin si
 6

aproximativ zona de inchidere marginala-succiunea.Mai este numita amprenta

anatominca, de orientare sau amprenta primara.
In tehnologia protezei tototale se indica amprenta preliminara, amprenta
prefunctionala, functionala (finala) si amprenta finala preinsertionala.

Obiectivele amprentarilor :
 Sa amprentam o suprafata cat mai mare a campului protetic pentru a avea a
mentinere, stabilitate optime ;
 Sa obtinem margini ale protezelor cu inaltimea, grosimea, profil asemanatoare
morfologiei fundurilor de sac vestibulare ;
 Dupa amprentare sa se asigure o transmitere armonioasa (functionala) a
presiunilor pe intreaga suprafata a campului protetic ;
 Consecutiv amprentei preliminare, prefunctionala, functionala sa se obtina
proteze totale care nu interfereaza cu factorul muscular (formatiuni mobile
periferice)
Probleme solutionate de amprentele functionale : probleme de stabilizare +sprijin –
amprenta preliminara +functionala ;
Fonatia +fizionomia-numai amprentele finale functionale.

Etapele amprentei preliminare :

 Alegerea portamprentei standard ;
 Alegerea materialului ;
 Pregatirea pacientului pentru amprentare ;
 Tehnica de amprentare ;
 Dezinsertia ;
 Examenul amprentarii ;
 Delimitarea marginilor amprentei.