COROZIUNE

A
METALELOR
 Definiție
Prin coroziune se înţeleg procesele de degradare şi
deteriorare a metalelor, sau obiectelor metalice, sub
acţiunea agenţilor chimici din mediu. Cauza acestor
modificări nedorite ale metalelor sunt reacţiile
chimice şi în special electrochimice, care pornesc de
la suprafaţa metalului respectiv.
 
1. Coroziunea chimică

Distrugerea metalelor are loc sub acţiunea gazelor: Oxigenului, Dioxid de sulfat, Hidrogen
sulfurat, Acid clorhidric sub forma de gaz, Monoxid de carbon, Dioxid de carbon, Hidrogen într-
un mediu uscat. Coroziunea se produce la temperaturi înalte, când nu este posibilă condensarea
vaporilor la suprafaţa metalului.
Intensitatea procesului de coroziune chimică depinde de:
•natura materialului,
•natura materialului corosiv,
•concentraţia,
•temperatura şi presiunea mediului corosiv şi durata de contact.
2. Coroziunea electrochimică

Coroziunea electrochimică apare la contactul metalului cu aerul umed, soluţii de electroliţi. În

acest caz alături de procese chimice au loc şi procese electrice , ca rezultat are loc apariția unor
elemente locale (microelemente) la suprafaţa metalului.
Dintre principalele cauze care determină apariţia coroziunea electrochimică sunt:
•Atunci când metalul intra în contact cu un metal nobil ( aur, platină, argint...) are loc reacția de
oxizidare care duce la apariția coroziunei.
•Heterogenităţi chimice, (atunci când metalul este supus de mai multe ori unor condiții termice
frig/căldura, condiții naturale, el își pierde din propriețăți și apare corozia pe el)
•Heterogenităţi fizice, (atunci când metalul a fost supus unor condiții mecanice dar sub acțiunea
condițiilor naturale apare coroziunea)
În funcţie de culoare se pot deosebi 3 feluri de
rugină şi anume:
1. Rugina albă care se formează după reacția fierului cu
apa. (exemplu fierul care se află în apă).
2. Rugina brună apară în urma reacției fierului cu apă și
oxigenului. (exemplu fierul sa aflat mult timp în apă la
ridcarea lui din apă intră în contact cu oxigenul și apare
rugina brună).
3. Rugina neagră este întilnită cel mai des pe aleajul ferita
(care posedă proprietăți magnetice).
3. Coroziunea biochimică

Acest tip de coroziune este provocat de microorganismele care pot

folosi metalul în calitate de mediu nutritive, în urma căruia apare
corozia.
Metode de protecţie anticorozivă a materialelor metalice

1. Metode de prevenire a coroziunii;

2. Utilizarea metalelor şi aliajelor rezistente la coroziune;
3. Metode de acţionare asupra mediului corosiv;
4. Metode de acoperire a suprafeţelor metalice.
1.Metode de prevenire a coroziunii

Alegerea corectă a materialelor utilizate din punct de vedere al

rezistenţei la coroziune;
Evitarea punerii în contact a unui metal cu un alt metal mai
electronegativ decât el, de exemplu, aluminiul alături de aliajele
cuprului sau oţelurilor aliate, bronz în contact cu oţelul etc.;
Prelucrarea mai îngrijită a suprafeţei metalului, deoarece
adânciturile, zgârieturile favorizează şi accelerează coroziunea.
2.Utilizarea metalelor şi aliajelor rezistente la coroziune

Din acest grup fac parte metalele nobile şi aliajele lor, însă
costului lor e ridicat. De aceea în majoritatea cazurilor se
recurge la amesticul metalului cu un componet adecvat cum
ar fi cupru, crom, nichel care reduc considerabil viteza de
coroziune. 
3.Metode de acoperire a suprafeţelor metalice cu învelişuri
anticorozive

Protecţia prin învelişuri anticorozive se realizează prin acoperirea metalului cu un strat subţire de
material autoprotector.
Stratul protector poate fi metalic sau nemetalic
1. Cel metalic este realizat prin: cale termică şi prin placare.
2. Cel nemetalice pot fi realizate prin utilizarea lacurilor, vopselelor, emailurilor sau a foliilor de
masă plastică etc.