Sudarea. Generalități.

Clasificări
Ce este sudarea?
• Sudarea este procesul tehnologic de realizare a îmbinărilor nedemontabile a
unor componete metalice sau nemetalice prin interacțiunea atomilor mărginași
ai acestora. Unui proces tehnologie de sudare îi este caracteristic un anumit
procedeu de sudare.
• Procedura de sudare înseamnă unirea prin fuziunea a două piese sau materiale
din metal sau din polimeri ( materiale termoplastice), la temperaturi foarte
ridicate.
În funcție de elementele de baza din care sunt formate
piesele ce trebuie sudate, acestea se împart în
următoarele categorii:
• Oțeluri
• Oțel inoxidabil
• Aluminiu și aliajele sale
• Nichel și aliajele sale
• Cupru și aliajele sale
• Titan și aliajele sale
• Fonta
Avantajele sudării materialelor:
• Sudarea permite îmbinarea eficientă a materialelor de construcție și o integritate
sporit
• Sudarea poate fi efectuată cu ușurință, cu utilaje portabile, atât la interior, cât și
la exterior
• Materialele și piesle îmbinate prin sudare sunt mai eficiente și arată mai bine
decît cele nituite.
• Sudarea se poate face printr-o variatele larga de metode și proceduri
• Costurile sunt, de obicei, rezonabile
• Procedura de sudare poate fi atât manuala, cât si automată
• Sudarea poate fi făcută eficient si în spații înguste.
Dezavantajele sudării materialelor:
• Dezasamblarea îmbinărilor efectuate prin sudara nu poate fi făcută fără
distrugerea unor piese de detaliu
• Căldura eliberată în timpul sudurii poate duce la degradarea propietăților de
bază ale materialelor
• Căldura eliberată poate duce și la distorsiunea materialelor îmbinate
• În impul sudării sunt elimentele cantități mari de reziduuri, fum și raze
ultraviolete care sunt periculoase pentru om
• Echipamentul de sudare poate fi costisitor
 Tipurile de sudare în funcție de energia folosită

Sudarea cu energie
Sudarea cu energie
electrică: Sudarea cu energie
chimică:
• cu arc electric mecanică:
• cu flacără
• cu plasă • prin frecare
• sudarea alumino-
• cu fascicul de • prin percuție
electroni termica
• cu ultansunete
• prin rezistență • sudarea în foc de forjă
• prin presiune la rece
electrică • prin explozie
• cu ajutorul curenților
de înaltă frecvență
• cu fascicul de fotoni
(sudarea laser)
În funcție de utilizarea sau nu a meterialelor de
adaos, sudarea se împarte în:

1. Sudarea prin topire

2. Sudarea în stare solidă
Sudarea prin topire
• Se face cu materiale de adaos. Acestea, împreună cu marginile
pieselor care sunt îmbinate, formează o așa-numită baie de sudură
un amestec de metale care, prin răcire, va forma îmbinarea propriu-
zisă între materiale, mai numite și cusătura sudată. În cazul sădării
prin topire se recomandă ca suprafața care este supusă procesului
să fie cât mai restrânsă, ca să nu afecteze proprietățile fizice și
chimice ale materialelor îmbinate.
Sudarea în stare solidă

• Se face fără utilizarea unor materiale de ados. Piesele sunt îmbinate

prin presiune, în stare solidă. Această procedură de sudare se poate
face cu sau fără încălzirea pieselor care trebuie imbinate.