Sunteți pe pagina 1din 11

INSUFICIENTA CARDIACA pe intelesul pacientului

DEFINITIE: Insuficienta cardica (IC) este un sidrom clinic determinat de  incapacitatea inimii
de a asigura un debit circulator adecvat nevoilor metabolice ale organismului  sau asigurarea
acestui debit cu pretul unei cresteri simptomatice a presiunilor de umplere a cordului.
Sub rezerva multiplelor erori stiintifice, de ordin anatomic, fiziologic si fiziopatologic , erori
asumate din dorinta de face inteleasa in randul pacientilor aceasta boala cu  implicatii
psihosociale si prognostice importante,  vom incerca in cele ce urmeaza  sa cream un model
simplist de structurare si  functionare a aparatului cardiovascular.
Sa ne imaginam sistemul cardiovascular ca fiind format dintr-o pompa (inima) integrata intr-un
sistem de conducte (arterele) prin care sangele pleaca de la inima si ajunge la consumatori
(tesuturi ,organe) dupa care se reintoarce la inima printr-un alt sistem de conducte (venele) . In
acest fel celulele primesc sange inarcat cu oxigen si substante nutritive necesare metabolismului
celular (prin artere) si descarca dioxidul de carbon si produsii toxici in vene  prin care care
sangele se reintoarce la plamani, unde este reoxigenat si de aici ajunge inapoi la inima iar cilcul
se repeta.
 Inima este formata dintr-un perete muscular (miocardul) care delimiteaza o cavitate interioara
al carei volum depinde de puterea de strangere (contractie) a muschiului  dar si de capacitatea
de de reumplere (relaxare-distensibilitate, elasticitate). Contractia muschiului genereaza
presiune in interiorul cavitatii si astfel pompeaza sangele inspre artere.  Directia de curgere a
sangelui in inima este impusa de existenta unor supape(valvele) care in conditii normale lasa
sangele sa curga intr-o singura directie.
 Inima  functioneaza in doua faze care se succed si se repeta pe toata durata vietii : faza de
umplere (diastola)- in care inima  aspira,preia sangele oxigenat  din plamani,  urmata de  faza
de golire (sistola),  in care inima  se contracta si pompeaza  sangele, acumulat anterior, catre 
artere. La fiecare bataie,  inima pompeaza in artere un anumit volum de sange. Inmultind acest
volum cu numarul de batai pe minut (pulsul) rezulta debitul cardiac, adica volumul de sange
pompat de inima intr-un minut catre tot organismul.
Deci, determinanti majori ai performantei cardiace sunt reprezentati,  in mare, de puterea de
contractie, capacitatea de umplere, numarul de contractii/min, integritatea valvelor (inchiderea
etansa-deschiderea completa).
Insuficienta cardiaca se instaleaza atunci cand unul sau mai multi dintre acesti factori nu
functioneaza normal , astfel:
1. Disfunctia sistolica – adica muschiul inimii nu mai dezvolta suficienta putere(scade
eficienta contractila).
Cauze:
– cardiopatia ischemica (arterele care alimenteaza cu sange muschiul inimii se ingusteaza sau se
infunda  prin depunerea de grasimi- ateromatoza  si cheaguri de sange, ducand la scaderea
functie musculare sau chiar mortea celulelor inimii –infarctul miocardic.  Cauzele cele  mai
frecvente sunt   FUMATUL, HIPERTENSIUNEA  si DIABETUL ZAHARAT care se
potenteaza reciproc);
– toxice cardiace cel mai frecvent ALCOOLUL;
– infectii/inflamatii ale muschiului (miocardita);
-anomalii ale genelor care controleaza  formarea muschiului inimii (cardiomiopati primare),
– boli endocrine(diabet zaharat, disfuntie tiroidiana) etc
Consecinte:  scaderea puterii de contractie face ca inima, pe de o parte,  sa fie incapabila sa
pompeze  efficient ( ceea ce duce la scaderea  cantitatii de sange ejectat in sistemul  arterial si 
reducerea perfuziei organelor  cu sange oxigenat)  Iar pe de alta parte inima preia cu dificultate
sangele care se reintoarce din organism, ceea ce duce    la stagnarea acestuia  in plamani, in
vene,  in tesuturi (congestia pulmonara si  sistemica )  
Apar astfel urmatoarele manifestari:
 – Manifestari date de congestia pulmonara si sistemica:  respiratia geoaie(dispneea) si tusea
cardiaca,  declansate initial la eforturi mari  iar  pe masura agravarii disfunctiei, la eforturi
obisnuite/ mici/repaus/in somn;  umflarea  picioarelor (aparitia edemelor) si progresiv, daca nu
se iau masuri, edemul generalizat – anasacrca cu umflarea peretelui  abdominal, acumularea de
lichid in interiorul abdomenului si toracelui, in jurul organelor interne,  pe care le preseaza
( intestine, stomac, ficat,  plamani etc) rezultand cresterea semnificativa si rapida in greutate
(cateva zeci de Kilograme in cateva zile/saptamani),  dureri abdominale, scaderea poftei de
mancare, greata, agravare dificultatilor respiratorii;
– Manifestari date de  scaderea perfuziei organelor: muschi -oboseala musculara (fatigabilitate);
creier-reducerea capacitatii de concentrare si atentie, astenie; rinichi- scaderea cantitatii de
urina/24ore (diureza) cu insdtalarea insuficientei renale, ficat- distructia celulelor hepatice cu
insuficienta hepatica asemnatoare hepatitelor acute fulminante . In stadiile avansate si netratate
ale insuficientei cardiace cronice sau in cazul instalarii rapide a suferintei cardiace (forma acuta
-data de pierderea unei cantitati mari de muchi cardiac in infarctul miocardic sau inflamatii –
miocardite, etc) se instaleaza socul cardiogen caracterizat prin tensiune arteriala  mica
(TAsistolica <90mmHg), respiratie rapida si extrem de dificila- pacientul nemaiputand sa stea
intins in pat, se ridica  instinctiv in sezut,  la marginea patului, tuseste si expectoreaza sputa
aerata de culoare roz (cu sange), este agitat si transpirat- tegumente reci si umede. Daca nu se
intervine prompt, apare insuficienta acuta a tuturor organelor , de multe ori greu reversibila in
ciuda eforturilor medicului.
2. Disfunctia diastolica– inima se umple dificil si  insuficient cu sange, in ciuda unei
pueri de contractie normale. Este o forma mai rar intalnita in comparatie cu disfunctia
sistolica. In fazele initiale este mai bine tolerata de pacient (manifestarile congestive
enumerate mai sus sunt mai blande iar perfuzia organelor este pastrata) ceea ce face ca
diagnosticul sa se stabileasca tardiv,  iar in stadiile avansate resursele terapeutice
farmacologice sunt limitate.

Cauze:  distensibilitatea redusa a muschiului (boli infiltrative, HTA netratata) sau


afectiuni ale pericardului (foita care imbraca inima devine rigida si exercita un efect constrictiv
asupra inimii impiedicand astfel umplerea acesteia cu sange in faza diastolica )
3. Disfunctia sistemului electric al inimii (disfunctia cronotropa si desincronizarea)
Daca numarul de batai pe minut este prea mare(pulsul >100-130 batai pe min  repaus) sau prea
mic (<50 bpm  la efort)  debitul cardiac nu este corespunzator nevoilor organismului. In primul
caz, cand pulsul este permanent mare(inclusiv in repaus sau in timpul somnului)  apare o 
suprasolicitare a inimii care nu mai are timp sa se odihneasca . Daca nu se intervine promt,  in
cateva saptamani – luni se instaleaza insuficienta cardiaca prin disfunctie sistolica
(tahicardiomiopatia). In al doilea caz, cand pulsul este permanent  mic  (indiferent de
intensiatea  activitatii fizice pe care o desfasoara pacientul)  apare oboseala, fatigabilitatea,
respiratia dificila la eforturi din ce in ce mai mici  si in stadii avansate , ameteli si lesinuri 
(presincopa/sincopa).
O alta situatie o reprezinta intazierea conducerii impulsului electric prin muschiul inimii
(desincronizarea) ceea ce  duce la scaderea performantei cardiace prin activarea haotica
(asincrona ) a contractiei  peretilor inimii (zone de muschi isi incep contractia cand altele déjà
au finalizat-o). Rezultatul: instalarea progresiva a insuficientei cardiace
4. Disfunctia valvelor-adica deschiderea sau inchiderea incompleta a acestora.
Cauze: inflamatii ale vavelor din timpul copilariei (reumatismul articular acut), infectia valvelor
(endocardita), imbatranirea valvelor(degenerarea) sau anomalii congenitate (structura valvelor
este modificata inca de la nastere)
 Manifestarile insuficientei cardiace apar mai devreme sau mai tarziu in functie de gradul de
afectare valvulara.
 Avand in minte aceste notiuni , putem intelege mai usor  consecintele insuficientei cardiace,
manifestarile clinice (semne si simptome) ca rasunet al suferintei organelor, tratamentul 
complex care poate fi aplicat si nu in ultimul rand, implicarea activa a pacientului si familiei in
lupta impotriva acestei boli, prin modificarea stilului de viata.
DIAGNOSTIC
Diagnosticul precoce al insuficientei cardiace este influentat  de implicarea  activa a pacientilor
si a familiilor acestora, in sensul recunoasterii aparitiei unor modificari in comportamentul  la
efort (oboseala la activitati pe care in urma cu ceva timp le tolera foarte usor: urcatul pe scari,
mersul pe jos, activitati gospodaresti etc) dificultatea in respiratie resimtita si noaptea, in pozitia
culcat pe spate( care conduce instinctiv la ridicarea capului patului prin adaugarea de perne)
concomitent cu  aparitia edemelor (umflarea picioarelor),  , recunoasterea unor modificari
subtile in performantele intelectuale-psihice (reducerea capacitatii de atentie, concentrare,
somnolenta diurna, astenie , depresie etc).
Toate aceste modificari trebuie sa aduca pacientul la medicul de familie care va demara 
protocolul de diagnostic incluzand obligatoriu si directionarea catre un medic cardiolog.
Medicul cardiolog stabileste diagnosticul final si complet  al  insuficientei cardiace, acest lucru
insemnand precizarea etiologiei insuficientei cardiace,  deci a bolii de baza care a condus la
aparitia  in evolutie a suferintei inimii ( de exemplu: cardiopatia ischemica, hipertensiunea,
afectiuni valvulare etc). Metodele de diagnostic includ pe langa examenul fizic, teste paraclinice
de la simple –ECG, radiografie toracica, Holter ECG , MATA, ecocardiografie, analize uzuale de 
sange, la investigatii complexe mai mult sau mai putin invazive(test ECG sau ecocardiografie de
efort, scintigrafie de perfuzie miocardica, CT, IRM, coronarografie invaziva, cateterism cardiac
etc).
Odata stabilit diagnosticul corect, se incepe tratamentul si se traseaza obiectivele si modul de
monitorizare al indeplinirii acestor obiective.
  TRATAMENT
1. Modificarea stilului de viata
– prima masura terapeutica consta in educarea pacientului si a familiei acestuia in ceea ce
priveste cauzele si terapia bolii si necesitatea schimbarilor modului de viata; Pacientul  trebuie
sa isi cunoasca boala si sa identifice impreuna cu medicul cardiolog factorii care o pot agrava sau
decompensa .  Intelegand mecanismele bolii, pacientul invata sa se fereasca de acesti  factorii :
excesul de sare, alcool, efort fizic, nerespectarea tratamentului farmacologic sau administrarea
unor medicamente  cu contraindicatie relativa in anumite forme deinsuficienta cardica- AINS
Nurofen);

– in cazul pacientilor cu insuficienta cardiaca cronica, automonitorizarea


greutatii – cantarirea periodica la domiciliu, cel putin o data pe saptamana,  iar in cazuri
selectate,  zilnic, reprezinta o metoda extrem de eficienta in detectare unei potentiale
decompensari. Cresterea in greutate poate sa preceada aparitia simptomelor, in special la
pacientii sedentari, care nu constientizeaza scaderea tolerantei la efort. Recunoasterea din timp
a manifestarilor  decompensarii cardiace va duce la modificarea tratamenrului cu un raspuns
favorabil mult mai rapid, de multe ori nemaifiind necesara internarea, reechilibrarea putand fi
realizata la domiciliu; La o crestere in greutate de peste 2 Kg in 2-3 zile, pacientii vor consulta
medicul curant sau, in functie de nivelul de pregatire-cunoastere a bolii, isi vor creste singuri
doza de diuretic;
– sarea din alimente retine apa in organism (actionand la nivelul rinichiului), rezultand
cresterea volumului de sange din vase , cresterea tensiunii arteriale cu suprasolicitarea inimii si 
agravarea/decompensarea  insuficientei cardiace.  Este astfel evidenta nevoia absoluta
de scadere a aportului de sare, pornindu-se de la un aport mai mic de 3 g sodiu/zi in
formele usoare-moderate de insuficienta cardiaca si ajungand la interzicerea stricta a apotrului
de sare in cazul formelor severe de insuficienta cardiaca. Acest deziderat poate fi atins prin
interzicerea adaugarii de sare( inclusiv Vegeta)  in mancarea gatita, evitarea meselor la
restaurant si in pricipal consumul de preparate de tip fast-food,  excluderea din dieta
alimentelor semipreparate a coror productie  implica obligatoriu utilizarea de sare (mezeluri,
carne afumata, pastrama,  conserve incluzand pate de ficat, muraturi, zeama de varza, branza
veche-chiar si daca este lasata la desarat, cascaval etc) si in cazuri extreme utilizarea chiar si de
paine fara sare; Inlocuitorii de sare nu reprezinta o optiune sigura deoarece contin cantitati mari
de potasiu care pot genera aritmii cardiace periculoase.
– scaderea aportului de lichide la mai putin de 2l/zi este recomandata in cazuri selectate de
insuficienta cardiaca avansata;
– alcoolul reprezinta unul dintre factorii precipitanti ai decompensarilor cardiace, in special
atunci cand boala cardiaca este avansata sau are ca etiologie cardiomiopatia etanolica (o forma
de afectare a muschiului inimii cauzata chiar de alcool);
–fumatul produce efecte imediate( acute) si  efecte pe termen mediu si lung. Efectele acute
apar in cateva secunde de la aprinderea tigarii, si sunt cauzate de nicotina absorbita  in sange
prin mucoasa sublinguala care genereaza  accelerarea batailor inimii, uneori facilitarea aparitiei
batailor anormale(supraventriculare/ventriculare) care pot precipita stopul cardiac, cresterea
valorilor tensionale, cresterea nivelului glicemiei etc. Pe termen mediu si lung, pe langa
patologia oncologica pulmonara, gastrica, in sfera ORL etc, fumatul reprezinta unul dintre
factorii majori de risc pentru infarctul miocardic si accidentul vascular cerebral.
– combaterea obezitatii printr-un regim dietetic adecvat si activitati fizice care sa nu
suprasolicite excesiv inima (mers, bicicleta, natatie etc)
2. Tratamentul farmacologic
Tratamentul  farmacologic are ca scop principal reducerea travaliului cardiac (munca inimii) ,
obiectiv realizat prin medicamente care reduc tensiunia arteriala si venoasa(vasodilatatoare),
medicamente care elimina excesul de sare si apa prin stimularea diurezei (diuretice),
medicamente care reduc pulsul si previn aparitia unor ritmuri amenintatoare de viata (beta
blocant si alte antiaritmice) si in cazul insuficientelor severe care necesita obligatoriu internare
in terapie intensiva cardiologica, printre alte manevre terapeutice , se  administreaza injectabil,
substante care cresc forta de contractie a muschiului inimii si care produc vasoconstrictie.
3. Tratamentul interventional/ chirurgical
Are ca scop corectarea cauzei care a dus la instalarea  insuficientei cardiace, astfel:
– disfunctia electrica a ininimii -implantarea de cardiostimulatoare, resincronizare cardiaca,
defibrilatoare;
– cardiopatia  ischemica -restabilirea fluxului artrial coronarian prin metode interventionale-
stenturi  sau chirurgicale- by-pass;
– disfunctia valvulara -inlocuirea sau repararea valvelor prin metode interventionale sau
chirurgicale;
 In cazuri extreme(insuficienta cardiaca severa care nu mai raspunde la tratamentul
conventional) pe langa interventiile obisnuite de terapie intensiva se pot implanta temporar
inimi artificiale(dispozitive de asistare a unuia sau a ambilor ventriculi) sau inima-plaman
artificial (ECMO) ca punte in asteptarea recuperarii muschiului inimii sau a realizarii
transplantului de cord.
EVOLUTIE SI PRONOSTIC
Evolutia insuficientei cardiace cronice  este marcata de episoadele de decompensare, cele mai
multe generate de nerespectarea regimului igieno-dietetic si a tratamentului farmacologic
(pacientul mananca sarat si abuzeaza de alcool mai ales la sfarsit de saptamana, concedii sau
sarbatori,  face efort prea mare, uita sau refuza  sa isi mai ia medicamentele )
Educarea medicala a pacientului si a familiei acestuia este de multe ori cheia unei evolutii
favorabile.
Noile medicamente si noile tehnici interventionale si chirurgicale au crescut substantial
speranta de viata atat a pacientilor cu insuficienta cardiaca cronica cat si a acelora cu forme
acute, care aveau, in trecutul nu foarte indepartat,  un pronostic extrem de rezervat. Nu in
ultimul rand, dezvoltarea sistemului medical de transplant cardiac in Romania , va aduce o
speranta in viitor pentru pacientii la ca re solutiile mentionate mai sus nu mai reprezinta o
optiune.  
Locotenent colonel medic dr. Dragos Savoiu, medic primar Cardiologie, competenta
Ecocardiografie transtoracica, competenta Ecocardiografie speciala transesofagiana; Șef
Compartiment Terapie Intensiva Coronarieni/ Centrul de Boli Cardiovasculare al Spitalului
Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila”
Contact: 021 319 30 51 – 60 la care solicitaţi operatorului transferarea apelului către interior
294

Insuficienta cardiaca: cauze, simptome si tratament


Insuficienta cardiaca cunoscuta si sub denumirea de insuficienta cardiaca congestiva reprezinta
o afectiune manifestata prin incapacitatea inimii de a pompa suficient sange catre organele si
tesuturile din corp. Atunci cand apare, insuficienta cardiaca determina staza pulmonara cu
acumulare de lichid in plamani (edemul pulmonar) si aparitia dispneei. Anumite patologii
cardiovasculare cu evolutie cronica asa cum sunt hipertensiunea arteriala si boala coronariana
pot duce in timp la rigidizarea muschiului cardiac sau slabirea fibrelor musculare care intra in
constitutia acestuia, avand ca prinicipala consecinta diminuarea functiei de pompa.

Insuficienta cardiaca: cauze simptome si tratament


Cuprins
 Simptome insuficienta cardiaca
 Factori de risc si cauze insuficienta cardiaca
 Analize insuficienta cardiaca | Investigatiile pentru diagnosticarea IC
 Cum se stabileste diagnosticul
 Tratamentul insuficientei cardiace
Insuficienta cardiaca poate determina disfunctie sistolica (deficit de contractie a inimii) sau
disfunctie diastolica (deficit de relaxare cardiaca), cele 2 faze ale activitatii cardiace care se
succed neintrerupt pe toata durata vietii. In timpul sistolei inima se contracta si genereaza
presiune in interiorul cavitatilor, pompand astfel sangele catre artere, iar in timpul diastolei,
miocardul se relaxeaza preluand sange oxigenat de la nivel pulmonar. Cu fiecare contractie,
inima ejecteaza un anumit volum de sange in artere, asigurand necesarul optim de oxigen si
nutrienti intregului organism.
Insuficienta cardiaca poate fi clasificata dupa cum urmeaza: IC stanga (determina acumulare de
fluid la nivel pulmonar cu aparitia dispneei), IC dreapta (determina acumulare de lichid in
abdomen si edeme periferice la nivelul membrelor inferioare), IC sistolica (ventriculul stang nu
se contracta corespunzator) si IC cu fractie de ejectie pastrata (ventriculul stang nu se relaxeaza
corespunzator in diastola).
Insuficienta cardiaca reprezinta o patologie care poate fi prevenita prin tratarea corespunzatoare
a bolii coronariene, hipertensiunii arteriale si a diabetului zaharat, dar si prin renuntarea la
consumul de alcool si tutun si mentinerea unei greutati corporale adecvate inaltimii.
Simptome insuficienta cardiaca
Insuficienta cardiaca poate prezenta evolutie cronica sau poate debuta brusc determinand in
mod frecvent urmatoarele simptome si manifestari:
 Dispnee de efort sau in repaos
 Stare de slabiciune generala si oboseala accentuata
 Edeme periferice la nivelul membrelor inferioare
 Dereglari ale ritmului cardiac
 Tuse persistenta acompaniata sau nu de wheezing (respiratie suieratoare) prin
intermediul careia sunt eliminate secretii pulmonare aerate, cu striuri sangvinolente
 Acumulare de lichid la nivelul cavitatii abdominale
 Lipsa poftei de mancare
 Dificultate de concentrare
 Dureri precordiale in cazul in care insuficienta cardiaca acuta este determinata de un
eveniment coronarian acut (infarct miocardic).
Factori de risc si cauze insuficienta cardiaca
Principalele cauze ale insuficientei cardiace sistolice sunt:
 Fumatul
 Hipertensiunea arteriala
 Diabetul zaharat
 Infectii ale miocardului
 Cardiomiopatii primare de cauza genetica
 Infectie HIV
 Afectiuni tiroidiene.
Ca urmare a actiunii acestor factori, apare insuficienta de pompa care determina scaderea
volumului de sange ejectat/bataie si reducerea perfuziei organelor cu sange oxigenat. Secundar,
apare staza pulmonara datorita preluarii sangvine diminuate de catre inima, urmata de
congestie pulmonara si ulterior sistemica.

Disfunctia diastolica a pacientilor cu insuficienta cardiaca este mai rar intalnita in


practica medicala si se datoreaza umplerii insuficiente cu sange ale cavitatilor inimii, aparute in
contextul unei capacitati reduse de distensie cardiaca determinata de boli infiltrative,
hipertensiune arteriala netratata ce in timp determina rigidizarea muschiului cardiac ori
afectiuni ale pericardului (foita care imbraca inima) care exercita constrictie cardiaca,
impiedicand umplerea cardiaca corespunzatoare in diastola.
Factorii de risc implicati in aparitia insuficientei cardiace sunt reprezentati de:
 Disfunctia cronotropa si desincronizarea: disfunctia sistemului electric al inimii
manifestata prin tahicardie sau bradicardie alaturi de conducerea electrica ineficienta la
nivel cardiac, determina in timp scaderea performantei cardiace cu instalarea progresiva
a insuficientei specifice de pompa.
 Disfunctia valvulara: deschiderea si inchiderea necorespunzatoare a valvelor secundara
reumatismului articular acut, endocarditelor sau anomaliilor congenitale determina in
timp aparitia insuficientei cardiace congestive.
 Insuficienta cardiaca acuta poate fi determinata de reactii alergice severe, formarea de
trombi la nivel pulmonar, sepsis, infectii virale cu tropism cardiac si administrarea
anumitor substante medicamentoase.
Analize insuficienta cardiaca | Investigatiile pentru diagnosticarea IC
Investigatiile paraclinice care pot fi utilizate pentru diagnosticarea insuficientei cardiace sunt
reprezentate de:
 Investigatii de laborator pentru determinarea de atrial natriuretic peptid ANP si brain
natriuretic peptid BNP-markeri serici utili in evaluarea insuficientei cardiace datorita
proprietatilor lor natriuretice si diuretice care influenteaza balanta hidro electrolitica
a organismului
 Pro BNP (B-type natriuretic peptide BNP) si NT pro BNP - markeri serici cu valoare
prognostica in insuficienta cardiaca ventriculara stanga datorita corelarii bune ale
acestora in cadrul studiilor clinice desfasurate cu severitatea disfunctiei ventriculare
stangi. Acesti markeri pot fi utilizati in functie de recomandarile cardiologului pentru
monitorizarea raspunsului terapeutic al pacientului cu insuficienta cardiaca si pentru
evaluarea gradului de remodelare vasculara.
Insuficienta cardiaca | Cum se stabileste diagnosticul
Cum se stabileste diagnosticul
Diagnosticul insuficientei cardiace este stabilit de catre medicul specialist pe baza informatiilor
obtinute in urma anamnezei, examenului clinic al pacientului si a investigatiilor paraclinice care
pot fi reprezentate de: electrocardiograma, ecocardiografie, ecocardiografie de efort,
monitorizare HOLTER, scintigrafie de perfuzie miocardica, computer tomograf
cardiac, rezonanta magnetica cardiaca, coronarografie sau cateterism cardiac.
Dupa efectuarea investigatiilor medicul poate incadra insuficienta cardiaca in una dintre cele 4
stadii dupa cum urmeaza:
 Insuficienta Cardiaca de grad I cu evolutie asimptomatica
 Insuficienta Cardiaca de grad II cu limitarea capacitatii de efort a pacientului prin
aparitia dispneei si a oboselii accentuate
 Insuficienta Cardiaca de grad III activitatile cotidiene sunt efectuate cu dificultate;
 Insuficienta Cardiaca de grad IV cel mai sever tip de insuficienta cardiaca determina
dispnee in repaos.
Tratamentul insuficientei cardiace
Tratamentul insuficientei cardiace cuprinde ca prima masura modificarea stilului de viata care
presupune:
 Adaptarea regimului alimentar pentru prevenirea cresterii ponderale sau normalizarea
acesteia
 Renuntarea la fumat
 Limitarea consumului excesiv de alcool
 Limitarea consumului de sare
 Este recomandata evitarea efortului fizic
 Administrarea anumitor medicamente (antiinflamatoare nesteroidiene) contraindicate
in anumite forme de insuficienta cardiaca
 Limitarea aportului de lichide la mai putin de 2 l pe zi este recomandata in cazuri
selectate de insuficienta cardiaca avansata.
Tratamentul medicamentos al pacientilor cu insuficienta cardiaca are ca scop
principal diminuarea tensiunii arteriale, obtinerea de vasodilatatie si eliminarea de sare
si apa prin cresterea diurezei cu ajutorul antihipertensivelor, vasodilatatoarelor, inhibitorilor
enzimei de conversie a angiotensinei si diureticelor. In anumite situatii in care insuficienta
cardiaca este insotita de tulburari ale ritmului cardiac pot fi administrate antiaritmice si beta
blocante in timp ce IC severa necesita internare obligatorie pentru monitorizare atenta si
administrare de tratament intravenos.
Optiunile de tratament interventional si chirurgical pentru pacientii cu insuficienta cardiaca au
ca scop corectarea cauzei care determina aparitia simptomatologiei specifice si cuprind:
 Implantarea de cardiostimulator, resincronizare electrica si utilizarea defibrilatorului
pentru corectarea disfunctiei electrice ale inimii
 Montare de stenturi, realizare de by pass pentru restabilirea fluxului sangvin coronarian
in cazul cardiopatiei ischemice care determina aparitia IC
 Inlocuirea sau reconstructia valvelor cardiace afectate in cazul disfunctiei valvulare.
Cazurile severe care nu raspund la metodele de tratament interventional si/sau chirurgical
anterior mentionate pot beneficia in prezent de transplant de inima si/sau plaman daca
pacientul este eligibil pentru acest tip de interventie majora.
Daca aveti simptome asociate afectiunilor cardiovasculare, adresati-va medicului pentru un
consult de specialitate!
La Medicover aveti acces la grupul de experti in cardiologie - Cardiogrup, coordonat
de catre Prof. Univ. Dr. Dragos Vinereanu, pentru investigatii amanuntite si proceduri
medicale complexe.
 
Referinte:
 Clinical epidemiology of heart failure , Arend Mosterd, Arno W. Hoes, BMJ
Journals | Heart
 Epidemiology of heart failure, Amy Groenewegen, Frans H. Rutten, Arend Mosterd,
Arno W. Hoes
 The Management of Chronic Heart Failure, Jay N. Cohn, The New England
Journal of Medicine
 The pathophysiology of heart failure , Clinton D. Kemp, John V. Conte
Data publicării20.06.2022
 
Data ultimei actualizari15.05.2023

S-ar putea să vă placă și