Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DEFINITIE: Insuficienta cardica (IC) este un sidrom clinic determinat de incapacitatea inimii
de a asigura un debit circulator adecvat nevoilor metabolice ale organismului sau asigurarea
acestui debit cu pretul unei cresteri simptomatice a presiunilor de umplere a cordului.
Sub rezerva multiplelor erori stiintifice, de ordin anatomic, fiziologic si fiziopatologic , erori
asumate din dorinta de face inteleasa in randul pacientilor aceasta boala cu implicatii
psihosociale si prognostice importante, vom incerca in cele ce urmeaza sa cream un model
simplist de structurare si functionare a aparatului cardiovascular.
Sa ne imaginam sistemul cardiovascular ca fiind format dintr-o pompa (inima) integrata intr-un
sistem de conducte (arterele) prin care sangele pleaca de la inima si ajunge la consumatori
(tesuturi ,organe) dupa care se reintoarce la inima printr-un alt sistem de conducte (venele) . In
acest fel celulele primesc sange inarcat cu oxigen si substante nutritive necesare metabolismului
celular (prin artere) si descarca dioxidul de carbon si produsii toxici in vene prin care care
sangele se reintoarce la plamani, unde este reoxigenat si de aici ajunge inapoi la inima iar cilcul
se repeta.
Inima este formata dintr-un perete muscular (miocardul) care delimiteaza o cavitate interioara
al carei volum depinde de puterea de strangere (contractie) a muschiului dar si de capacitatea
de de reumplere (relaxare-distensibilitate, elasticitate). Contractia muschiului genereaza
presiune in interiorul cavitatii si astfel pompeaza sangele inspre artere. Directia de curgere a
sangelui in inima este impusa de existenta unor supape(valvele) care in conditii normale lasa
sangele sa curga intr-o singura directie.
Inima functioneaza in doua faze care se succed si se repeta pe toata durata vietii : faza de
umplere (diastola)- in care inima aspira,preia sangele oxigenat din plamani, urmata de faza
de golire (sistola), in care inima se contracta si pompeaza sangele, acumulat anterior, catre
artere. La fiecare bataie, inima pompeaza in artere un anumit volum de sange. Inmultind acest
volum cu numarul de batai pe minut (pulsul) rezulta debitul cardiac, adica volumul de sange
pompat de inima intr-un minut catre tot organismul.
Deci, determinanti majori ai performantei cardiace sunt reprezentati, in mare, de puterea de
contractie, capacitatea de umplere, numarul de contractii/min, integritatea valvelor (inchiderea
etansa-deschiderea completa).
Insuficienta cardiaca se instaleaza atunci cand unul sau mai multi dintre acesti factori nu
functioneaza normal , astfel:
1. Disfunctia sistolica – adica muschiul inimii nu mai dezvolta suficienta putere(scade
eficienta contractila).
Cauze:
– cardiopatia ischemica (arterele care alimenteaza cu sange muschiul inimii se ingusteaza sau se
infunda prin depunerea de grasimi- ateromatoza si cheaguri de sange, ducand la scaderea
functie musculare sau chiar mortea celulelor inimii –infarctul miocardic. Cauzele cele mai
frecvente sunt FUMATUL, HIPERTENSIUNEA si DIABETUL ZAHARAT care se
potenteaza reciproc);
– toxice cardiace cel mai frecvent ALCOOLUL;
– infectii/inflamatii ale muschiului (miocardita);
-anomalii ale genelor care controleaza formarea muschiului inimii (cardiomiopati primare),
– boli endocrine(diabet zaharat, disfuntie tiroidiana) etc
Consecinte: scaderea puterii de contractie face ca inima, pe de o parte, sa fie incapabila sa
pompeze efficient ( ceea ce duce la scaderea cantitatii de sange ejectat in sistemul arterial si
reducerea perfuziei organelor cu sange oxigenat) Iar pe de alta parte inima preia cu dificultate
sangele care se reintoarce din organism, ceea ce duce la stagnarea acestuia in plamani, in
vene, in tesuturi (congestia pulmonara si sistemica )
Apar astfel urmatoarele manifestari:
– Manifestari date de congestia pulmonara si sistemica: respiratia geoaie(dispneea) si tusea
cardiaca, declansate initial la eforturi mari iar pe masura agravarii disfunctiei, la eforturi
obisnuite/ mici/repaus/in somn; umflarea picioarelor (aparitia edemelor) si progresiv, daca nu
se iau masuri, edemul generalizat – anasacrca cu umflarea peretelui abdominal, acumularea de
lichid in interiorul abdomenului si toracelui, in jurul organelor interne, pe care le preseaza
( intestine, stomac, ficat, plamani etc) rezultand cresterea semnificativa si rapida in greutate
(cateva zeci de Kilograme in cateva zile/saptamani), dureri abdominale, scaderea poftei de
mancare, greata, agravare dificultatilor respiratorii;
– Manifestari date de scaderea perfuziei organelor: muschi -oboseala musculara (fatigabilitate);
creier-reducerea capacitatii de concentrare si atentie, astenie; rinichi- scaderea cantitatii de
urina/24ore (diureza) cu insdtalarea insuficientei renale, ficat- distructia celulelor hepatice cu
insuficienta hepatica asemnatoare hepatitelor acute fulminante . In stadiile avansate si netratate
ale insuficientei cardiace cronice sau in cazul instalarii rapide a suferintei cardiace (forma acuta
-data de pierderea unei cantitati mari de muchi cardiac in infarctul miocardic sau inflamatii –
miocardite, etc) se instaleaza socul cardiogen caracterizat prin tensiune arteriala mica
(TAsistolica <90mmHg), respiratie rapida si extrem de dificila- pacientul nemaiputand sa stea
intins in pat, se ridica instinctiv in sezut, la marginea patului, tuseste si expectoreaza sputa
aerata de culoare roz (cu sange), este agitat si transpirat- tegumente reci si umede. Daca nu se
intervine prompt, apare insuficienta acuta a tuturor organelor , de multe ori greu reversibila in
ciuda eforturilor medicului.
2. Disfunctia diastolica– inima se umple dificil si insuficient cu sange, in ciuda unei
pueri de contractie normale. Este o forma mai rar intalnita in comparatie cu disfunctia
sistolica. In fazele initiale este mai bine tolerata de pacient (manifestarile congestive
enumerate mai sus sunt mai blande iar perfuzia organelor este pastrata) ceea ce face ca
diagnosticul sa se stabileasca tardiv, iar in stadiile avansate resursele terapeutice
farmacologice sunt limitate.