Universitatea Spiru Haret

Facultatea de Educație Fizică și Sport, Programul Kinetoterpia și motricitate specială

PICIORUL STRÂMB CONGENITAL

- VARUS EQUIN
- TALUS - VARUS SAU VALGUS
- METATARSUS VARUS

Student: Pasvantu Beatrice Ionela

Grupa 202, Anul II
Curs:Kinetoterapia deficintelor fizice si senzoriale

2019-2020
 PICIORUL STRÂMB CONGENITAL(VARUS
EQUIN)
Piciorul strâmb congenital sau piciorul varus equin
este o deformație a piciorului și a gleznei care apare
la naștere și care presupune că acesta este răsucit
spre interior, iar vârful piciorului este orientat în jos,
făcând mersul pe jos dificil sau imposibil. Deși nu
poate fi prevenită, poate fi corectată, iar tratamentul
este accesibil.
Anatomie patologică
- principala deformitate e cea a talusului : capul și
colul sunt mai mici decât normal și deviate plantar și
medial; deviația medială e definită prin scăderea
unghiului format de axul corpului și axul col-cap
(N=150-160°; var equin = 115-135°); unghiul de
oblicitate al colului e crescut (50-65°, VN la copil
35°); talusul e în poziție de equin în scoaba tibio-
peronieră, axul tibioperonier cade înapoia lui
- navicularul : hipertrofia tuberozității interne, e deplasat medial; în cazurile severe e așezat
lângă maleola internă
- calcaneul e mai mic decât normal, sustentaculum tali e hipoplazic; e în equin, supinație și
AD (rotat în plan orizontal și deplasat în varus)
- cuboidul urmează calcaneul
- aceste atitudini vicioase sunt fixate de retracția părților moi capsulo-ligamentare :
o talusul e fixat în equin de retracția capsulei posterioare tibio-astragaliene și a lig.
calcaneo-fibular și talofibular posterior
o retracția capsulei artic. calcaneo-cuboidiene și talonaviculare
o lig calcaneo-navicular plantar (sping ligament) și ligamentul în Y sunt retractate
o t. ahilean e retractat și inserția lui calcaneană agravează varusul
o retracția tendonului tibialului posterior determină AD navicularului
o există formațiuni fibroase formate din teci tendinoase și fascii retractate
Diagnostic clinic
- AD piciorului pe gambă : unghiul format de axul gambei și piciorului pe față (normal sunt
în continuare, var equin = unghi deschis intern)
- AD antepiciorului față de postpicior = unghiul format de cele 2 pe plantă (normal sunt în
continuare)
- supinația plantei față de orizontal = unghiul format cu orizontala
- diformitate în equin = unghiul format de axa gambei și axul piciorului pe profil, după
corectarea AD
- tulburări tegumentare : calozități, bursite, supurații
- examenul dinamic pasiv : permite stabilirea reductibilității deformației : clasificarea
Harrold :
o gradul I : equinul și varusul se corectează total
o gradul II : persistă un equin și /sau varus sub 20°
o gradul III : deformare reziduală peste 20°
o gradul IV (Lascombe) : deficitul depășește 40°
- examenul dinamic activ : prin stimulare cutanată (cu o periuță de dinți) evaluează
activitatea mm peronieri și a extensorilor digitali
- examen loco-regional – se caută alte malformați

TRATAMENT
Ortopedic / conservator
- majoritatea autorilor consideră că inițial var-equinul trebuie tratat conservator
- tratamentul începe imediat postnatal având drept scop restaurarea anatomiei locale pe cât
posibil cu o bună mobilitate articulară
- tratamentul funcțional constă în manipulări zilnice / de 2 ori pe zi ale piciorului : fiecare
articulație mediotarsiană, subtalară, tibiotalară e mobilizată selectiv; contracția activă a
extensorilor degetelor și peronierilor se realizează prin excitarea cutanată a marginii externe a
piciorului (periuța de dinți); între ședințele de kietoterapie piciorul se menține în poziție corectată
cu bandaje adezive
- metoda cea mai utilizată de tratament conservator = manipulări și realinieri ale piciorului
urmate de aplicarea de aparate gipsate : 6-8 schimbate săptămânal; unii autori susțin adăugarea
unei tenotomii de tendon ahilean dacă nu se poate obține o dorsiflexie de minim 15°; sau o
transpoziție de tibial anterior; ordinea corecției : AD, apoi varusul, supinația și equinul
- complicații : prin manipulări brutale și poziții forțate : picior valgus convex, fracturi
- contractura t. ahilean = semn de recidivă
- de obicei eficient în stadiile I și II Harrold
Chirurgical
- dacă până la 3 luni tratamentul ortopedic nu asigură o corecție bună, foarte probabil nu
o va mai face
- momentul optim al interveției e controversat : 2, 3, 12 luni; Simons consideră că mai
importantă decât vârsta e lungimea piciorului – minim 8 cm pentru intervenție; e bine de operat
în orice caz un picior peste 8cm și înainte de mers
- procedee de părți moi, procedee osoase, procedee combinate
- aborduri :
o postero-intern : de la MTS I pe sub maleola internă până la t. ahilean; se poate asocia cu o
incizie externă centrată pe regiunea calcaneo-cuboidiană
o postero-extern : asociat cu o incizie plantară internă
o abordul semicircular Cincinatti – trece pe sub maleole de la baza MTS I până la regiunea
calcaneo-cuboidiană
- procedee de părți moi :
o constau în alungirea sau eliberarea părților moi fibrozate / retractate, asociată uneori cu
transferuri tendinoase; își propun înlăturarea forței deformante și corectarea dezechilibrului
muscular
o release-ul posterior – corecția equino-varusului postpiciorului; constă în tenotomia
ahileană; o eliberare completă realizează alungirea t. ahilean, capsulotomie posterioară tibiotalară
și subtalară + secționarea lig talofibular și calcaneofibular
o release intern = dezinserția abductorului halucelui, flexorului comun și propriu al
halucelui + nodul fibros Henry
o release plantar = capsulotomie inferioară calcaneo-cuboidiană + secționarea aponevrozei
plantare superficiale
o release extern = secționarea spring ligament și a lig în Y
o gradul de release diferă în funcție de tehnică
Cazul I. -Fotografie luată de piciorul drept în timpul operației pe cazul I. Osul navicular se află pe
dorsul capului talusului vertical deasupra capătului distal al cutiei tibiale posterioare. Tendonul
anterior tibialis strâns este văzut anterior.
Dislocarea talo-naviculară a fost redusă, dar talusul este încă întins aproape vertical. (Expunerea
laterală nu se observă în această fotografie.) Osul navicular este identificat prin tendonul
posterior tibialis; proxima lui! suprafața este încă nesatisfăcător opusă capului de talus cu piciorul
în plin flexie plantară. O pană de os navicular încă nu trebuie eliminată.
Codivilla
· incizie internă retromaleolară prelungită până la capul MTS I
· alungire prin plastie în Z a tricepsului, tibialului anterior și posterior, flexorului lung
degete și haluce
· release capsulo-ligamentar metatarso-cunean, cuneo-scafoidian, scafo-talar, talo-
calcanean, lig deltoid + aponevroză plantară
 Turco (one stage soft-tissue postero-medial release) : release posteromedial (vezi mai sus)
+ fixarea corecției cu o broșă K care trece prin articulația talo-naviculară
 McKay (one stage subtalar soft tissue release) – eliberare circumferențială a părților moi
posterioare, laterale, mediale, plantare + fixarea cu broșe a articulațiilor subtalară, telo-
naviculară și calcaneo-cuboidiană
 Piciorul tal valg 

Talus valgus este un defect congenital. Mai exact,

piciorul este rotit invers. Din această cauză, mersul se
realizează pe partea interioară a tălpii. Acest defect
congenital este asociat cu deformația arcadei plantare.
Talusul este un os mic care se află între osul călcâiului
(calcaneu) și cele două oase ale piciorului inferior (tibia
și fibula). Tibia și fibula sunt dispuse deasupra și în jurul
laturilor talusului pentru a forma articulația gleznei.
Talusul este un conector important între talpă și gleznă,
ajutând la transferul de greutate în articulația gleznei.
În tal valg, partea din față a piciorului este îndreptată în
sus și partea inferioară a piciorului este rigidă. Tal valg
este de obicei diagnosticat la naștere (poate chiar înainte
de naștere, dacă se efectuează o ecografie în timpul
sarcinii). Dacă nu este corectat, copiii care au talus valgus
ating solul doar cu o parte a piciorului (de obicei
marginea externă), îngreunând mersul.
Simptomele piciorului tal valg:

 răsucirea piciorului/picioarelor spre interior și îndreptarea lui/lor spre jos, 

 mușchiul gambei este dezvoltat insuficient.

Este important de știut că deși aceasta nu reprezintă o urgență medicală, este important ca bebelușul să
fie evaluat de un chirurg ortoped în primele săptămâni de viață pentru un diagnostic și un tratament
corecte. Pentru că majoritatea bebelușilor care se nasc cu această afecțiune se confruntă și cu dispalzie
de șold, este vitală efectuarea unei ecografii de șold la 2-3 luni de la naștere.

Tratament picior tal valg

Scopul tratamentului este de a ajuta copilul să aibă un picior funcțional, stabil și care să nu doară. Prin
urmare, este important ca această deformare congenitală să fie tratată din vreme. Dacă deformarea
progresează și copilul învață să meargă având piciorul/picioarele tal valg, acesta nu va putea să meargă
normal niciodată.

Tratament nechirurgical

Deși cel mai frecvent tratament pentru talusul vertical este chirurgia, pentru început ortopedul poate
recomanda masarea tălpii, masaj făcut de un kinetoterapeut, fie acasă, de părinți, ținând cont de
îndrumarea acestuia. Masajul trebuie să se facă zilnic, 10-15 minute, și are ca scop întinderea mușchilor
și tendoanelor, pentru a crește flexibilitatea piciorului să corecteze deformarea. 

Gipsarea este o altă soluție în cazul în care copilul este diagnosticat cu tal valg. Practic, medicul întinde
piciorul copilului înspre poziția anatomică corectă și-l imobilizează în acea postură cu un gips. Acest
ghips ar trebui schimbat săptămânal și purtat în timpul somnului pentru a menține corecția, câteva
săptămâni. 
Tratament chirurgical

Dacă prin tratamentele expuse mai sus nu se remediază problema, medicul poate recomanda intervenția
chirurgicală când copilul are între 9 și 12 luni. Tratamentul chirurgical este conceput pentru a corecta
toate aspectele deformării, inclusiv problemele cu oasele piciorului, precum și ligamentele și tendoanele
care susțin oasele. În timpul operației, chirurgul va așeza oasele în poziția corectă și va aplica ace pentru
a le menține în loc. Tendoanele și ligamentele care s-ar putea scurta ca urmare a deformării vor fi
prelungite.

Recuperare chirurgicală

După operație, chirurgul va trebui să gipseze piciorul pentru a fi menținută poziția corectată. În cele mai
multe cazuri, copilul va rămâne cel mai probabil în spital cel puțin o noapte după operație pentru
monitorizare. 

METATARSUS VARUS
Metatarsus varus/adductus este o deformare
a piciorului, avand urmatoarele
caracteristici: antepiciorul este orientat spre
interior, bolta plantara este ridicata,  halucele
(degetul mare) este usor orientat spre
interior, poate prezenta o cuta intre
antepicior si retropicior.

Este cauzat de cele mai multe ori de pozitia

intrauterina, dar poate fi dobandit si dupa
nastere din cauza pozitionarii vicioase a
bebelususlui ( atentie mai ales la
pozitionarea pe burta) dar nu in ultimul rand,
poate avea cauza genetica.

Metatarususul poate fi flexibil (adductus)

care se poate corecta spontan sau cu
recuperare medicala si rigid  (varus) care
necesita recuperare medicala si in unele
cazuri chiar tratament chirurgical.

Simptome
Partea din fata a piciorului este indoita sau indreptata catre mijlocul labei piciorului, calcaiul si
gleznele fiind in prezentatie normala. Jumatate dintre copiii cu metatarsus varus prezinta
problema la ambele picioare.

Nou-nascutul cu metatarsus varus are o bolta plantara adancita, iar degetul mare de la picior
prezinta o separatie mai larga fata de cel de-al doilea deget, fiind orientat spre interior.
 Pozitia in uter, una dntre cauzele metatarsus varus

Metatarsus varus-ul flexibil este diagnosticat in cazul in

care calcaiul si partea din fata a labei piciorului pot fi
aliniate cu putina presiune aplicata labei piciorului, in
vreme ce calcaiul ramane pe loc, tehnica numita
manipulare pasiva.

Daca laba piciorului nu se alinieaza usor cu calcaiul, se

considera un metatarsus varus inflexibil.

Tratament
Tehnici de manipulare a piciorusului cu metatarsus varus
Metatarsus varus-ul diagnosticat la nastere nu necesita
tratament.Este, de obicei, postural si, odata cu cresterea, se
rezolva de la sine in 6-12 saptamani de la nastere. Vorbim despre
85% dintre cazurile de metatarsus varus care se corecteaza in
primii 4 ani de viata.
In cazul copiilor cu metatarsus varus flexibil, ortopedul sau
pediatrul va instrui parintii cu privire la tehnicile de manipulare
pasiva pe care le pot aplica labutelor atunci cand schimba
scutecul murdar al copilului. Este probabila si o recomandare de
modificare a pozitiei de somn, cel mai probabil fiind indicata
odihna pe o parte a sugarului, alternativ.

Metodele specifice de tratament sunt stabilite de ortopedul copilului, tinand cont de:

 varsta copilului, starea generala de sanatate si istoricul medical
 gradul de severitate al afectiunii (cat de rigid este piciorul atunci cand medicul incearca sa il
indrepte)
 toleranta pe care o manifesta copilul la diferite proceduri, terapii si medicamente
 asteptarile pe care medicul si parintele le au de la evolutia afectiunii
 parerea si preferinta parintelui
Scopul tratamentului este sa intareasca pozitia partii superioare a labei piciorului si a
calcaiului. Variantele de tratament pentru bebelusi includ:
 in cazul celor cu un metatarsus flexibil, tinerea sub observatie
 exercitii pasive de manipulare si intindere (un masaj cu tehnica a picioarelor)
 purtarea incaltamintei de corectie
 gips
 operatie
 In ultimul timp, au devenit foarte populare ghetutele
corective Wheaton Brace sau Bebax care permit corectarea
majoritatii cazurilor de metatarsus varus (cu exceptia celor severe,
care necesita gips sau operatie). Doctorul calculeaza unghiul de
inclinare al partii superioare a ghetutei si instruieste parintele cum sa
le folosesca, recomandandu-i scoaterea lor pentru cateva minute pe
zi, chiar si de doua ori la nevoie, in rest fiind purtate continuu. Este o
metoda comoda, mai putin costisitoare finainciar decat gipsul si
foarte eficienta. Corectia labutei se realizeaza in aproximativ 4-6 luni,
urmand ca urmatoarele 3 luni ghetutele sa fi purtate doar noaptea,
pentru mentinerea corectiei.

Gipsul
In cazurile rare, atunci cand piciorul nu raspunde
tehnicilor manipulative, este posibila purtarea
gipsului. Gipsul este folosit pentru a intinde
tesutul moale al partii superioare a labei
piciorului. Se recomanda purtarea de gips
lung si indepartarea lui la fiecare 1-2 saptamani de
catre ortopedul pediatric. Perioada ideala
de montare a gipsului este in primele 8 luni de la
nastere.

Daca piciorul reactioneaza bine in urma purtarii gipsului, se va trece la incaltarea unor proteze
speciale destinate a tine fix piciorul, realizate fara a beneficia de curbura normala a talpii
piciorului.

La copiii cu metatarsus varus sever, rigid, care nu cedeaza la presiune, este posibila
recomandarea operatiei pentru a mai elibera articulatiile partii frontale a labei piciorului, insa
dupa varsta de 4-6 ani. Ulteriror, copilul va purta gips pentru a tine piciorul in pozitie dreapta pe
masura ce se vindeca.

Gipsurile lungi sunt aplicate de la baza coapsei pana la laba piciorului, inclusiv, fiind folosite in
cazul fracturilor de coapsa, genunchi sau a partii inferioare a piciorului. Sunt utilizate si in
dislocarile de genunchi sau in urma unei operatii in zona genunchiului sau a piciorului.
BIBLIGRAFIE
https://www.mamica.ro/metatarsus-varus/
https://www.apollus.ro/metatarsus-varus-metatarsus-adductus/
https://doc.ro/sarcina-bebelusi-sanatatea-mamei/piciorul-tal-valg-la-bebelusi-cauze-si-tratament