Masajul este una dintre cele mai vechi metode de tratament aplicate asupra corpului

omenesc, dovedindu-se în timp şi un excelent mijloc de prevenire a numeroase afecţiuni, de

asemenea de întreţinere şi amplificare a condiţiei fizice (alături de exercițiile de mișcare) și de
relaxare, combatere a oboselii și recuperării forțelor a unui organism suprasolicitat atât fizic, cât
și psihic.

Masajul poate fi definit ca o prelucrare metodică a părţilor moi ale corpului, prin acţiuni
manuale sau mecanice, în scop profilactic sau curativ. Este considerat o prelucrare deoarece
subiectul masat nu are o participare activă, acţionându-se din exterior asupra lui şi este metodică
deoarece presupune o anumită ordine de desfăşurare, după principii şi reguli bine stabilite,
datorită efectelor pe care manevrele aplicate le au asupra organismului în general şi asupra
anumitor sisteme în special.

Principalele procedee de masaj sunt împărțite în cinci grupe:

- Netezirile (effleurage)
- Fricțiunile
- Frământatul (pétrissage)
- Tapotamentul (baterea sau lovirile ușoare și ritmice aplicate la nivelul anumitor regiuni)
- Vibrațiile

Indicații

Astfel, putem spune că masajul este indicat în următoarele afecțiuni posibile în urma
practicării efortului fizic:

Aparat mioartrokinetic:

Entorsa, luxația, artroza , hidrartroza, afecțiunile inflamatorii cronice ale articulațiilor și

structurilor periarticulare, contracturi și hipertonii musculare, oboseala musculară(febra
musculară), hipotrofiile musculare, hipo și atoniile musculare, rupturile musculare, contuziile
musculare, tendinite, tenosinovite, entezite.

Sistem nervos:

Nevrite, polinevrite, nevralgii, pareze și paralizii, nevroze, boala Parkinson.

 Aparat circulator:

Afecțiuni ale arterelor(în mică măsură), toate formele de edem de origine venoasă,
cardiacă sau limfatică cu excepția edemului congenital(principala indicație fiind drenajul limfatic
dar se poate aplica cu succes și masajul reflex), tulburărilor trofice distale ale membrelor,
consecutive insuficiențelor arteriale sau venoase.

Aparat respirator:

Sechele după boli infecțioase și profesionale la acest nivel, în completarea exercițiilor de

reeducare respiratorie.

Metabolism:

Obezitatea și celulita(toate tipurile de masaj), diabetul zaharat(anumite manifestări induse

de acesta).

Aparat digestiv:

Constipația, colon iritabil, diskinezie biliara, hipo și hiperaciditate ce se manifestă de cele

mai multe ori sub forma de gastrită.

Aparat excretor:

Cistite.

Contraindicații

Deși masajul are ca scop întreținerea condiției fizice și chiar de a o amplifica, iar
rezultatele benefice ale unui masaj efectuat corect și conștiincios sunt de netăgăduit, trebuie să
ținem cont că, aplicandu-se asupra unui organism complex, cum este cel uman, efectele asupra
diverselor organe și sisteme sunt multiple și drept urmare principiul de bază după care ne ghidăm
este “înainte de toate să nu faci rău”.

În cazul în care nu există o contraindicație directă, scrisă sau verbală din partea
medicului, este bine să fim atenți la toate detaliile posibile în ceea ce privește subiectul ce
urmează a fi masat, chiar în condițiile unei aparente stări de sănătate, iar în cazul în care apar
neplăceri sau neajunsuri pe parcursul ședinței sau a ședințelor de masaj, fie nu se mai execută
manevrele răspunzătoare de acestea, fie nu se mai aplică masajul în totalitatea lui și se
recomandă vizita la medicul de familie pentru a fi îndrumat spre specialitatea corespunzătoare.
Atunci când din discuțiile preliminare sau din examinarea vizuală în timp ce subiectul se întinde
pe canapeaua de masaj suntem avizați asupra anumitor probleme de sănătate și acestea nu
contraindică total masajul, se va adapta programul de masaj la situația dată, excluzând
prelucrarea unor anumite zone, segmente sau doar anumite manevre, fie ele fundamentale sau
doar ajutătoare.

Se poate vorbi astfel despre contraindicații:

- Generale
- Parțiale
- Definitive
- Temporare.

Contraindicația generală reprezintă interzicerea aplicării tuturor manevrelor de masaj

pe toate regiunile corpului. Cele mai reprezentative pentru acest tip de contraindicații sunt bolile
neoplazice(cancerele), chiar și în condițiile în care subiectul a fost deja supus intervenției
chirurgicale și chimioterapiei, radioterapiei ulterioare, aflandu-se acum într-o stare de relativ
bine sau încă în observația serviciilor oncologice. Ținând cont că modul de propagare al celulelor
canceroase se face prin sistemul sanguin și limfatic pentru apariția metastazelor, iar manevrele
masajului aproape în totalitate stimulează aceste doua sisteme, contraindicația generală și
definitivă apare foarte clară. În cazul în care pacientul nu ne informează asupra acestei situații,
considerând că nu este necesar sau din motive psihologice personale, există unele semne care ar
putea da de gândit, cu delicatețe și mult tact, putem încerca să aflăm acest lucru. Printre aceste
semne ar fi: urmele unor injecții intravenoase la nivelul antebrațelor(posibilă chimioterapie),
pacient foarte slab, cu fața palidă sau cenușie, vizibil obosit sau fără vlagă, sau din contra o față
“că de păpușă” cu o rumeneală neobișnuită a obrajilor, purtarea de peruci sau observarea unei
răriri accentuate(sau chiar lipsei) a părului pe toată suprafața capului.

Tot în cadrul contraindicațiilor generale intră bolile infecțioase generalizate sau unele
localizate (pleurezii și pneumonii, tbc pulmonar, abcese pulmonare) și infectocontagioase
(hepatite acute sau în faza de remisie, rujeola, rubeola, varicela), însoțite de febră și agitație, de
oboseală acută, afecțiuni ale pielii (unele coincid cu cele descrise anterior) de natură parazitară,
inflamatorie, erupții chiar și cele alergice, plăgi și arsuri întinse și relativ recente, în boli
hemoragice grave (hemoragiile cerebrale recente, hemofilia) sau boli majore ale inimii și vaselor
(infarctul miocardic, embolii pulmonare, hipertensiunea arteriala grava și nestabilizata,
tromboflebite și tromboze ale venelor, leucemiile), precum și unele boli psihice cu caracter
confuzional și agitații marcate.

Contraindicație a masajului general o constituie și o stare fiziologică, temporară însă,

cum este ciclul menstrual în primele zile. Stimularea circulației sanguine din cursul masajului
poate determina apariția unor hemoragii masive în situația dată, ca și posibila provocare a
avortului în primele luni de sarcină, în cazul în care există deja cunoscute antecedente de avorturi
spontane sau uter insuficient dezvoltat.

Contraindicația parțială fie restrânge numărul de manevre aplicate prin masaj, fie
permite masajul numai pe regiunile sănătoase, excluzandu-le pe cele cu probleme sau care ar
putea genera probleme. De asemenea, dacă există contracturi sau musculatură spastică pe
porțiuni mai întinse (ex. paraliziile spastice) sunt contraindicate toate manevrele care au efect
stimulant al musculaturii și contractilității acesteia (frământat profund și alert, tapotament,
efleuraj “mana după mana”, ciupiri, ridicări, pensări), interesând un segment al corpului sau
corpul în totalitate. Manevrele de relaxare accentuate nu se indică în cazul unei osteoporoze
avansate la nivelul coloanei vertebrale, și se aplică cu prudență în cazul deviațiilor de coloană
vertebrală, mai ales în ceea ce privește presiunile la acest nivel.

Intre afecțiunile care determină neputința aplicării manevrelor de masaj pe o anumită

regiune se află cele referitoare la piele și țesuturile învecinate, localizate, de tipul furunculelor,
abceselor, flegmoanelor sau colecțiilor purulente, artritelor purulente, osteomielitelor, infecțiilor
abdominale, hipertiroidiilor, scoliozelor, cifozelor sau lordozelor importante, osteoporoza la
nivelul coloanei vertebrale, sau în condiții fiziologice, în sarcina.

Contraindicația definitivă apare numai în cazul unei boli grave, incurabile, care s-ar
putea agrava prin aplicarea tehnicilor de masaj aceste boli fiind discutate anterior la
contraindicațiile generale și se referă la bolie neoplazice în special.
 Contraindicația temporară este cea mai frecventă determinată fiind de anumite boli,
leziuni sau chiar situații fiziologice pasagere, care o dată înlăturate, permit aplicarea în condiții
firești ale manevrelor de masaj.

Există de asemenea, anumite regiuni ale corpului care nu beneficiază de aplicarea

manevrelor de masaj în totalitate sau doar a unora, deoarece adăpostesc formațiuni de interes
vital care ar putea fi foarte ușor traumatizate, cum ar fi: inima, rinichii, organele abdominale,
sânii, ganglioni limfatici, vase, nervi, regăsite în regiunile: lombară, poplitee(spatele
genunchiului), fața anterioară a cotului, axilă (sub braț) regiunea inghinală, abdomen, regiunea
precordială, regiunea mamară.

Se recomandă ca atunci când apar efecte nedorite în urma unei manevre sau a masajului
în general să se întrerupă aplicarea acestora și în funcție de evoluția acestor neajunsuri se va
decide dacă se va mai aplica sau nu masajul, ulterior doar anumite manevre sau regiuni vor fi
excluse din secvența de masaj.