Numele meu este Andrei şi fac şedinţe de masaj şi kinetoterapie la domiciliul clientului.

La ȋnceput am absolvit un curs de masaj organizat la Centrul de Consultanţă şi Studii

Europene. A urmat specializarea ȋn domeniu,obţinȃnd Diploma de Licenţă ȋn urma absolvirii
Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport cu specializare ȋn Kinetoterapie şi motricitate specială. A
urmat Master-ul ȋn acelaşi domeniu.

Sunt membru al Asociaţiei Profesionale a Fizioterapeuţilor “Muntenia” Bucureşti. Deţin

Autorizaţie de liberă practică şi Certificat de absolvire pentru Pregătirea personalului didactic
Nivel 1.

Dispun de toate materialele necesare, inclusiv pentru aromoterapie, meloterapie (muzică

ambientală de relaxare).

Program zilnic ( inclusiv ȋn weekend). Şedinţele se efectuiază ȋn urma unei programări

telefonice.

Telefon: 0755969647

Masajul este o terapie foarte veche, proba timpului consacrȃnd-o ca fiind eficientă,
populară, sigura. Această metodă de terapie este prezentă ȋncă din anii 3000 ȋ.Hr. ȋn China, India
şi Egipt.

Această formă de terapie a fost mult ȋmbunătăţită utilizȃndu-se tehnici, instrumente,

manevre specific care apoi au dezvoltat ramuri specifice de masaj:

1.Masajul Osteopat: Este forma de masaj prin care se pot reaşeza oasele la locul lor,
după ce acestea s-au dislocat din cauza unor afecţiuni, accidente sau a unor posturi corporale
nesănătoase. Ţinta masajului osteopat este de a remedia disfuncţiile coloanei vertebrale, ale
ȋncheieturilor, dar si de a relaxa musculatura din zonele respective pentru a ȋndepartă durerile
datorate tensiunii sau afecţiunilor respective.

Este recomandat ȋn afecţiuni ca: traumatisme, afecţiuni reumatice, neurologice şi/sau

musculare.

2. Masajul de relaxare.

Acest tip de masaj ȋmbunătăţeşte sănătatea dar o si mentine, avȃnd rol profilactic.

Executat cu regularitate ajută la menţinerea homeostaziei corpului şi la prevenirea unor

probleme cum ar fi: ȋnţepenirea gȃtului, umerilor, cefei, durerea de spate ȋn general, probleme de
postură etc.

Este destinat persoanelor care simt nevoia de eliminare a stresului, de limpezire a minţii,
de ȋmbunătăţire a stării fizice şi mentale, a revigorării.
 3. Masajul anticelulitic.

Este un masaj de tonifiere musculară şi de ȋnlăturare a celulitei. Ȋn cazul surplusului de

grăsime, ajută la remodelarea corpului şi la tonifierea musculară. Acest tip de masaj are ca scop
ȋnlăturarea aspectului neplăcut al pielii din zonele afectate: fese, şolduri, coapse, abdomen, braţe,
lateralele trunchiului.

4.Masajul de drenare limfatică.

Acest tip de masaj constă ȋn executarea unor manevre specifice care acţionează asupra
sistemului limfatic şi asupra ganglionilor limfatici.

5. Masajul medical.

Este un masaj recomandat de medic pentru refacerea musculară, a tendoanelor, a unor

segmente care au fost rupte sau au suferit intervenţii chirurgicale. Este completat cu
kinetoterapie, ionizări, ultrasunete, ultraviolete, băi etc.

6.Masajul sportiv.

Este un masaj de tonifiere musculară, relaxare şi refacere după cantonamente şi

concursuri mai ales.

7. Masajul pentru gomaj.

Acest tip de masaj se realizează cu crème abrazive, creme gomaj şi are rolul de a curăţa
pielea ȋn profunzime ȋndepărtȃnd celulele moarte şi punctele negre.

8. Masajul cu miere.

Este special datorită proprietăţilor mierii şi datorită tehnicilor folosite la ȋntinderea mierii
pe corp, apoi terapeutul lipeşte şi dezlipeşte palmele ȋntr-un ritm alert pe suprafaţa pielii.

9. Masajul cu beţe.

Este executat cu beţe scurte , cilindrice, de lungimea antebraţului terapeutului. Se

adresează persoanelor care vor un masaj mai profund.

10. Masajul cu ventuze.

Poate fi executat cu ventuze din cauciuc ȋn masajul anticelulitic şi cu ventuze din sticlă ȋn
masajul terapeutic.

11. Masajul cu pietre vulcanice.

Se execută cu ajutorul unor pietre vulcanice care sunt sterilizate şi ȋncălzite pȃnă la 30-40
de grade. Efectele masajului cu pietre sunt de diminuare şi eliminare a stresului, ȋnlăturarea
oboselii, dizarmoniilor, gȃndurilor negative, pentru reechilibrare energetică, armonizarea ȋntregii
fiinţe.

12.Masajul cu jad.

Jadul este folosit pentru fortifierea inimii, ȋmbunătăţirea funcţiilor rinichilor, un somn
odihnitor, o stare bună de spirit, ȋncredere, optimism.

Masajul este necesar tuturor persoanelor indiferent de vȃrstă sau de condiţie fizică,
adaptat structurii musculare, osoase a fiecăruia ȋn parte.

Masajul terapeutic.

Este o formă de terapie complexă care ȋmpleteşte tehnicile specifice masajului cu tehnici
psihoterapeutice pentru descoperirea blocajelor emoţionale ȋn urma cărora s-au somatizat
disfuncţiile acuzate de client.

Efectele masajului terapeutic.

- Ȋnlătură stresul, tensiunile, blocajele şi oboseala cronică.

- Elimină toxinele
- Are o influienţă benefică asupra tutror organelor şi sistemelor din corp.
- Tonifierea pielii, muşchilor, relaxarea, ȋndepărtarea ridurilor, menţinerea unui tonus
bun, sunt efectele pentru care masajul este atȃt de binevenit ȋn viaţa oricărui om care
ȋnţelege aceste aspecte.
- Ameliorează diverse afecţiuni ca: cifoza, lordoza, scolioza.

Contraindicaţii definitive ale masajului.

- Boli severe ale pielii

- Hemofilie
- Cazuri severe de tuberculoză
- Cancere ȋn metastază
- Boli inflamatorii
- Patologii osoase şi osteorticulare
- Tumori
- Boli psihice majore (psihoze)
- Afecţiuni grave ale tubului digestiv
- Afecţiuni cardiocirculatorii acute
- Afecţiuni pulmonare grave
 Contraindicaţii temporare ale masajului.

- Ȋn primul trimestru de sarcină, există risc de avort, se lucrează doar cu recomandarea

medicului şi doar zonal.
- Ȋn cazul traumatismelor; rupturi de ligamente, fracturi ale oaselor, intervenţii
chirurgicale;
- Imediat după masă, recomandate fiind cel puţin două ore pȃnă la masaj!
- După consumul de alcool sau anumite medicamente.

Scopul masajului.

Identificarea posturilor corporale nesănătoase, depistarea prin palpare a contracturilor

musculare şi intervenţia asupra acestora pentru a le detensiona.

Relaxarea ligamentelor şi a muşchilor pentru pregătirea acestora ȋn vederea acţionării

asupra ȋncheieturilor, pentru redarea mobilităţii sau ȋntreţinerea lor.

Obţinerea unei stări de bine prin conştientizări şi descifrări corporale.

Armonizare, ȋmpăcare, pace sufletească.

Reguli de igienă.

Masajul impune respectarea unor reguli elementare de igienă, atȃt din partea masorului,
cȃt şi din partea persoanelor care doresc să fie masate.

Masorul trebuie să aibă un echipament de lucru curat şi cȃt mai simplu: pantaloni lungi şi
o bluză largă cu mȃneci scurte pentru a nu-l stȃnjeni ȋn mişcare.

Este contraindicate purtarea de inele, brăţări sau alte podoabe care pot produce leziuni
sau iritaţii pe pielea clientului.

Clientul trebuie să se prezinte ȋn sala de masaj respectȃnd regulile de curăţenie a corpului

şi a ȋmbrăcămintei.

Clienţii se vor dezbrăca ȋn asa fel ȋncȃt să se poată executa corect manevrele de masaj,
dar respectȃnd sentimentele de pudoare ale fiecăruia. Părţile masate vor fi acoperite cu un cearşaf
sau prosop ȋnainte de a continua masajul.
 Kinetoterapia.

Kinetoterapia este o formă terapeutică individualizată care, plecând de la programe de exerciţii

statice sau dinamice, se poate folosi în programe curative sau de recuperare. Ea se defineşte ca o
terapie prin mișcare efectuată prin programe de recuperare medicală, programe care urmăresc
refacerea unor funcții diminuate sau creşterea nivelului funcţional pentru diverse dureri.

Kinetoterapia contsă în aplicarea unor seturi de exerciţii bazate pe principii ştiințifice,

personalizate să crească puterea, rezistența și mobilitatea unui individ care necesită activitate
fizică. Kinetoterapeuţii pot efectua programe de recuperare prescrise de un medic.

Specialiștii în kinetoterapie tratează în special pacienţii care au suferit accidente, anumite

intervenții chirurgicale sau au alte probleme de sănătate care le îngreunează libertatea de a se
mișca.

În primul rând, kinetoterapeuții evaluează starea pacientului în ceea ce privește puterea

musculară și flexibilitatea acestuia.

Scopurile kinetoterapiei se referă în primul rând la redobândirea forței musculare și a

capacităților de a face efort, la redobândirea controlului și a echilibrului muscular, la
îmbunătățirea legăturii dintre creier și mușchi, dar și la corectarea unor traumatisme.

Kinetoterapia își găsește aria de utilizare în trei secțiuni de asistență medicală:

 kinetoterapia profilactică – cuprinde totalitatea metodelor și mijloacelor de realizare a

tratamentului, având ca scop menținerea unui nivel funcțional satisfăcător, creșterea acestui
nivel funcțional (prin profilaxie sau gimnastică de întreținere, plimbări, gimnastică aerobică,
jogging), aplicarea unor programe de prevenire a unor posibile agravări sau complicații în
unele boli cronice;
 kinetoterapia de tip curativ – se asociază cu sectorul de tip profilactic sau de recuperare;
 kinetoterapia de recuperare – este cea mai importantă secțiune în programul de recuperare
medicală. Prin intermediul unor programe de exerciții fizice, are ca scop refacerea funcțiilor
diminuate, creșterea nivelului funcțional, realizarea unor mecanisme compensatorii în situații
de readaptare funcțională.

Ȋn kinetoterapie se urmăresc anumite obiective generale:

 refacerea forței musculare și creșterea rezistenței musculare;
 ameliorarea funcției de coordonare, control și echilibru a corpului;
 creșterea și adaptarea capacității de efort;
 formarea capacității de relaxare;
 creșterea mobilității articulare;
 reeducarea respiratorie;
 reeducarea sensibilității.

Există o gamă variată de afecțiuni pentru care recuperarea medicală prin kinetoterapie este
specifică și absolut necesară.
Principalele obiective ale tratamentului kinetoterapeutic sunt următoarele:

 Relaxarea
 Corectarea posturii și aliniamentului corporal
 Creșterea mobilității articulare
 Creșterea forței musculare
 Creșterea rezistenței musculare
 Creșterea coordonării, controlului și echilibrului
 Corectarea deficitului respirator
 Reeducarea sensibilității

Din punct de vedere al eficienței, kinetoterapia reprezintă un adjuvant major în promovarea unei
stări optime de sănătate în rândul populației. Atunci când vorbim despre kinetoterapie, prima
referire ține în mod direct de latura de recuperare medicală având în vedere afecțiuni precum:

 Accidente
 Fracturi osoase
 Entorse și luxații articulare
 Boli degenerative precum gonartroza și coxartroza
 Afecțiuni ale coloanei vertebrale, precum herniile de disc
 Afecțiuni neurologice.
Cea de a doua latură care intră în aria kinetoterapiei poartă denumirea de kinetoprofilaxie și
reprezintă un ansamblu de mijloace și metode prin care, în cazul persoanelor clinic sănătoase sau
cu probleme de sănătate minore. Se iau măsuri de prevenire a apariției unor stări patologice
precum:

 Dureri ale coloanei vertebrale

 Hipertensiune arterială
 Hipercolesterolemie
 Exces ponderal
 Tulburări de postură și dinamică.

Beneficiile kinetoterapiei
– reduce sau elimină durerea şi procesul inflamator
– restabileşte amplitudinea articulară pe toate unghiurile de mişcare
– redobȃndeşte forţa musculară necesară
– ȋmbunătăţeşte mobilitatea
– creşte masa musculară
– ajută la reabilitarea neuromusculară
– are rol ȋn redobȃndirea echilibrului
– duce la recȃştigarea reflexelor posturale
– duce la recȃştigarea dexterităţii
– creşte rezistenţa la efort
– ameliorează tonusul muscular
 – recuperează forţa musculaturii afectate cu menţinerea forţei musculaturii neafectate
– ajută la recuperarea după un accident vascular cerebral sau un atac de cord
– ajută la recuperare ȋn caz de artrită sau osteoporoză
– tratează deficienţe nutriţionale
– tratează tulburări nervoase
– ȋmbunătăţeşte abilităţile de ȋnvăţare

Din punct de vedere al pașilor care se efectuează în vederea aplicării cu succes a kinetoterapiei,
un specialist va folosi următoarea abordare:

 Evaluare inițială amănunțită a pacientului

 Elaborarea unui program de recuperare/profilaxie specific
 Efectuarea cu regularitate a ședințelor de kinetoterapie
 Ȋndrumarea pacientului să efectueze lucru individual în afara ședințelor
 Reevaluare periodică pentru a putea monitoriza rata de progres şi a ajusta constant
programele de recuperare folosite.

De fapt, ce face un kinetorapeut? Kinetoterapeutul este cel care, în urma unei evaluări
funcționale și a diagnosticului clinic al pacientului, alcătuiește un program individualizat de
recuperare fizică. Programul cuprinde exerciții executate de pacient, iar întreg procesul de
activitate fizică se desfășoară sub atenta supraveghere a kinetoterapeutului.