UNIVERȘITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

KINETOTERAPIA ÎN AFECȚIUNILE LOCOMOTORII

Terapia ocupațională în
afecțiunile cardio-vasculare

Coordonator științific:
Lector Univ. Dr. Elena Buhociu

Masterand:
Stoica Ionuț-Alexandru

2020
 Terapia ocupațională este arta practică de a promova independența funcțională prin
utilizarea activităților vieții zilnice și sau modificând echipamentul sau mediul când este
necesar pentru același scop.
Consecințele bolilor vasculare sunt multiple și dezechilibrează viața normala și
profesionala a bolnavului. Se cunoaște influența binefăcătoare a unui program de recuperare,
precoce asupra ameliorării calității vieții și reîntoarcerii la muncă. Terapia ocupațională își are
locul ei bine determinat in literatura de specialitate.
Cu toate acestea, în unele țări inclusiv în țara noastră, aplicarea în patologia
cardiovasculară a elementelor și activităților de terapie ocupațională se manifestă în mod
timid în unele situații fiind asociată lipsei de interes. Contrar acestor aspecte în unele țări se
remarcă rezultate încurajatoare ce răspund nevoilor bolnavilor, familiilor și societății.
Probele de efort standard permit să se aprecieze mai bine restantul funcțional al
bolii și constituie elementul indispensabil pentru a fixa un program de antrenament eficace și
fără pericol. Acest program de reantrenare se bazează pe fiziologia de efort și asociază o
muncă de durata pe bicicleta ergonomica cu exerciții de gimnastica orientate spre antrenarea
musculară, respirație etc. Este știut că adaptarea cardio-respiratorie la eforturile manuale
întâlnite în gesturile vieții curente, în perioadele de deconectare nu se suprapun cu adaptarea
cardio-respiratorie în timpul muncii. Nu se pot asimila eforturile continue, regulate, cu niște
eforturi discontinue, neregulate, eforturile picioarelor cu eforturile brațelor, eforturile
dinamice ale membrelor inferioare cu eforturile statice generate de menținerea posturală:
rezistențele de învins măresc frecvența cardiacă și favorizează apariția extrasistolelor
ventriculare.
În general dar și în special în cazul bolnavilor cardiovasculari, activitățile sunt
alese dintre tehnicile artizanale și pot fi foarte diversificate. Ele trebuie totuși să răspundă
imperativelor reeducării cardiace. Muncile manuale trebuie să rămână simple în execuția lor,
să suscite motivația și dorința de creativitate prin caracterul lor atrăgător. Terapia
ocupațională participă la efortul general al echipei de recuperare pentru a minimaliza
repercusiunile, totdeauna importante, după accidentul cardiac brutal. Practicarea muncii
manuale trebuie într-un mod cu totul special să permită o pedagogie cu privire la modalitățile
de desfășurare a ședințelor de instruire practică.
Atelierul sau spațiul de desfășurare este un teren potrivit pentru a învăța dozarea
gesturilor și a corecta felul în care ele se fac. Reducerea ritmului de lucru, acceptarea unor
pauze suficiente, recunoașterea eforturilor cu o puternică componentă, creșterea
autocontrolului, frecvenței cardiace, sunt tot atâtea achiziții noi pe care pacientul le va face în

1
decursul ședințelor zilnice. Aceste activități trebuie să fie compatibile cu posibilitățile
bolnavului cardiac. Alegerea locurilor de muncă este dictată de adaptarea cardiacă, starea de
sănătate de moment și intensitatea progresivă.
În prima fază activitățile se vor referi la domeniul adaptării la gesturile vieții
curente: activități menajere, deplasare cu valiza, cu sacoșa; mici munci de amenajare a casei,
grădinărit, etc.
Activitățile au scopul de a dezvolta aptitudinile fizice pentru diversele eforturi ale
vieții sociale și profesionale. Ele sunt orientate spre activitățile profesionale și relaxările cu
caracter fizic: munci mai grele de grădinărit, munci agricole, zidărie, transportarea unor
greutăți importante, efortul de împingere, cel de tracțiune, depanarea unei roti de autoturism
etc.
Activitățile de terapie ocupațională asociate cu alte tehnici accelerează recăpătarea
încrederii în sine printr-o demonstrație practică a posibilităților restante. Aspectul creator al
terapiei ocupaționale mobilizează spiritul și motivația pentru activitatea fizică ajutând astfel la
neutralizarea sentimentului de devalorizare.
Reluarea progresivă, dozată a muncilor fizice ameliorează adaptarea cardiacă la
eforturile membrelor superioare și pregătește mai bine reluarea activităților sociale și
profesionale.
Terapia ocupațională este indicată mai ales la bolnavii care au activități
profesionale sau extraprofesionale ce implică o muncă manuală. Indicația este deosebit de
potrivită în formele severe, unde tendința este deseori de a ceda atitudinii prea facile, de a
interzice totul. Terapia ocupațională permite să se aprecieze pentru fiecare caz în parte pragul
de intoleranță și să dea indicații precise limitând astfel consecințele întotdeauna greu de
suportat ale dependenței și ale sentimentului de invaliditate.
Activități adecvate bolnavilor cardio-vasculari după Louis Perquin și Colab:
Faza I (prima lună)Terapie ocupațională în sala neamenajată
Proba de efort Program de antrenament
Context clinic
Program limitat
Faza II Activități șezând sau ușoare în Activități șezând sau ușoare
Luna a 2-a picioare în picioare, într-o primă etapă
Luna a 3-a Desen artistic sau industrial apoi activități mai susținute
(în teorie până la Decorațiuni pe sticlă în picioare în ambianța de
reluarea muncii) Mica tâmplărie atelier normal.
Marochinărie Tâmplărie:
Cartonaj - Cu folosirea unor locuri

2
 Țesut de muncă mai exigente;
Împletit coșuri - Deplasări cu manipulare
Croitorie de materiale.
Faza III Program orientat spre: Program orientat spre:
După luna a 3-a - Activități relaxante în timpul - Activități profesionale;
liber; - Activități relaxante de tip
- Activități cotidiene. liber cu caracter fizic;
Activități de interior: - Activități cotidiene.
- Pictură; Exemple:
- Tapițerie; Activități exterioare:
- Mica tâmplărie; - Terasament;
- Electricitate. - Zidărie, menaj;
Ergonomie menajeră: - Grădinărit complet;
- Bucatarie; - Deplasări de materiale
- Spălat rufe, menaj; grele.
- Mic grădinărit.

Obiectivele terapiei ocupaționale:

1. Păstrarea şi dezvoltarea capacităţii de efort;
2. Evitarea supradozării efortului în activităţile curente peste limitele de adaptare a
cordului sau circulaţiei afectate de patologia specifică;
3. Evitarea apariţiei sau recuperară tulburărilor psihice care apar la unii indivizi ca
urmare a stabilirii diagnosticului.
Prescrierea terapiei ocupaționale necesită:
1. Analiza precisă a deficitului pe baza unui examen clinic complet, anatomic,
funcţional, kinetic, psihologic şi socio-profesional. Examen realizat de o echipă
multidisciplinară formată din medici, kinetoterapeut, psiholog şi asistent social.
2. Analiza celor mai incitate activităţi ocupaţionale (din punct de vedere kinetic se
analizează mişcările şi gesturile, din punct de vedere fiziologic se analizează consumul
de energie, din punct de vedere psihologic se analizează motivaţia şi componenta
recreativă, din punct de vedere social fiind preferate activităţile în grup).
Studiul la 1300 de meserii a arătat existenţa la doar 43 de gesturi de bază, dintre care
24 aparţin mâinii. Aceste gesturi se combină variat rezultând activităţi diverse. Se va da
pacientului o listă de activităţi curente, gospodăreşti de autoservire sau profesionale cu
valoarea numerică a cantităţii de efort necesare pentru desfăşurarea fiecăreia. În cazul
patologiei asociate, aceasta trebuie specificată din mai multe motive. Dacă trebuie recuperate,
se aleg exerciţii sau programe care trebuie executate cu eforturi submaximale pentru a nu
creşte peste anumite limite necesarul de O2 a pacientului cu boala cardiovasculară

3
preexistenta. Se aleg manevre şi exerciţii permise de starea bolnavului din punct de vedere
funcţional:
- Se va evita izometria extinsă (grupele musculare mari);
- Se vor evita în unele cazuri mişcări simetrice simultane cu amplitudini mari;
- Se vor evita mişcările care produc durere. Durerea determina descărcarea de
catecolamină (adrenalină şi nonadrenalină) urmate de tahicardie şi vasoconstricţie
periferică, duce la HTA, urmată de travaliu cardiac crescut urmată de cerinţe de O2
crescute;
- Se evita activităţile stereotipe, repetitive dacă plictisesc sau irita bolnavul.
Opţiunea pentru alegerea unei ocupaţii adecvate pacientului v-a fi supusă următoarelor
reguli:
1. Ocupaţia trebuie să fie simplă, uşor de explicat, înţeles şi de executat;
2. Ocupaţia trebuie să fie utilă, în urma exercitării ei să se obţină produse folositoare care
se pot eventual comercializa în vederea obţinerii unor beneficii materiale. Acest lucru
dă pacientului senzaţia de independenţă materială în scopul de menţinere a tonusului
psihic.
3. Activitatea trebuie să fie variată, evitându-se monotonia;
4. Activitatea trebuie să necesite un efort mic, mediu sau progresiv, prin aplicarea ei să
crească toleranţă la efort a bolnavului;
5. Activitatea să fie liber acceptată sau chiar agreată de pacient;
6. Activitatea să poată fi executată în grup constituit din persoane cu afecţiuni
asemănătoare sau cu toleranţă la efort apropriată.
În scopul cuantificării efortului, asociaţia cardiologică din America a introdus noţiunea
de MET (echivalent metabolic al muncii inimii) el reprezintă consumul de O2 pentru kg corp
şi pe min VO2 necesar susţinerii metabolismului bazal.
3.5 ml de O2 / kg corp / min.
În funcție de cantitatea de energie consumată în diverse activităţi se poate face
conversia în calorii. Pentru obţinerea unei kcal se consuma 4.85 ml O2. În funcţie de
consumul de O2 activitate se împart în 4 grupe:
1. Activităţi cu solicitare cardiacă:
- Minimă
- Uşoară
- Moderată
- Sever

4
 Consumul de O2
Poziţia din care se desfăşoară
Solicitarea Cardiacă exprimat în
activitatea
MET
Activităţi cu solicitare cardiacă minimă
Şnuruirea Decubit dorsal 1.25 MET
Asamblarea unor curele Decubit rezemat în pat 1.25 MET
Decupaje Decubit rezemat în pat 1.3 MET
Stanţarea pielii Decubit rezemat în pat 1.35 MET
Ascultarea unor emisiuni la radio Decubit rezemat în pat 1.4 MET
Înşirat mărgele pe ață Decubit rezemat în pat 1.4 MET
Activităţi cu solicitare uşoară cardiacă
Alimentaţia/hrănirea Din aşezat la masă 1.5 MET
Cusutul Din aşezat la masă 1.5 MET
Sculptatul în lemn a unor miniaturi Din aşezat la masă 1.6 MET
Sortatul de boabe Din aşezat la masă 1.6 MET
Schimbarea poziţiei din decubit dorsal în 1.65 MET
aşezat şi invers
Ţesutul la gherghef/război Din aşezat 1.7 MET
Activităţi de bijuterie Din aşezat 1.9 MET
Activităţi de ceasornicărie Din aşezat 2 MET
Activităţi de prelucrare în metal prin ciocănire Din aşezat sau ortostatism 2.5 MET
Activităţi în brutărie Ortostatism 2.25 MET
Legatorie de cărţi Ortostatism 2.25 MET
Activităţi de tipografie Ortostatism 2.30 MET
Activităţi de croitorie Ortostatism 2.40 MET
Activităţi cu solicitare moderată
Activităţi de curăţenie în casă Ortostatism 2.5 MET
Seceratul Ortostatism 2.5 MET
Cântatul la pian 2.5 MET
Tăiatul lemnelor cu ferestrăul electric Ortostatism 2.5 MET
Mersul pe bicicleta pe plan cu viteză mică 2.8 – 2.9 MET
Conducerea autoturismului 2.8 MET
Conducerea camionului 3 MET
Ridicarea de mici greutăţi Ortostatism 2.8 MET
Preparatul mâncării 3 MET
Sudura uşoară Ortostatism 3 MET
Aranjarea de obiecte uşoare în raft Ortostatism 3 MET
Plimbarea/mersul la viteză de 2km/h Ortostatism 3.2 MET
Cioplitul în lemn Ortostatism 3.5 MET
Duşul călduţ Ortostatism 3.5 MET
Activităţile de îmbrăcat de dezbrăcat Ortostatism / Aşezat 2.5 – 3.5 MET
Activităţi cu solicitare cardiacă severă
Defecaţia Din aşezat de pe scaunul de budă 3.6 MET
Actul defecaţiei Decubit dorsal în pat 4.7 MET
Aranjarea patului Ortostatism 3.9 MET
Purtarea de obiecte uşoare sau de greutate Ortostatism 4 MET
medie/ de la piaţă
Duşul fierbinte Ortostatism 4.2 MET

5
 Consumul de O2
Poziţia din care se desfăşoară
Solicitarea Cardiacă exprimat în
activitatea
MET
Munca în livada săpat uşor/văruit Ortostatism 4.5 MET
Mers cu viteză de 3.5km/h Ortostatism 5 MET
Testul Master la scăriță de 2 trepte Ortostatism cu durata de 6 min 5.7 MET
Mersul rapid pe bicicletă 6.9 MET
Alergat uşor 7.4 MET
Activităţi în grădina la intensităţi mai mări/ 7.7 MET
tunsul ierbii cu maşina de tuns/cositul
Urcatul scărilor Ortostatism 9 MET
Activităţi de minerit 11 MET

6
 Bibliografie

1. Alexandru Al. Popescu (1994). Terapia ocupationala si ergoterapia. București, Editura

Cerma.
2. Sbenghe, T. (1987). Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare. București:
Editura Medicală.
3. Buhociu, E. (2018). Note seminar Elemente de terapie ocupațională. Universitate Spiru
Haret.

Surse virtuale:
- https://www.academia.edu/10729589/Terapia_Ocupationala_si_Ergoterapia
- http://color-mind.ro/terapia-ocupationala/
- http://editurauniversitaria.ucv.ro/terapie-ocupaional/rasfoire
- https://pdfslide.net/documents/terapia-ocupationala-in-afectiunile-
cardiovasculare.html