Universitate Ecologica Bucuresti

Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Specialitatea: Kinetoterapie si Motricitate Speciala

Student: Boranescu Florin Adrian

Anul: III

1. In ce consta metodologia de lucru in terapia ocupationala.

2. Care sunt etapele evaluarii in terapia ocupationala.

3. Cum se face selectia propriu-zisa a activitatilor in evaluarea deficientelor.

1. 1-determinarea scopului final.

2- Identificarea ariei de performanţă.

3-Identificarea deficitelor din componenta de performanţă.

1) Scopul final pe termen lung al asistenţei care urmează să fie aplicată, se stabileşte de pacient-
familie şi terapeut. Pacientul şi familia îşi expun opţiunile pentru acele aspecte ale vieţii bolnavului
considerate ca necesare de a fi recâştigate cu prioritate.

2) Identificarea ariei de performanţă” reprezintă domeniul în care pacientul işi realizează „scopul
final”. Ariile de perofmanţă sunt:

- activităţile vieţii zilnice

- activităţile de muncă

- activităţile de agrement, petrecerea timpului liber, hobby-uri

3) Identificarea deficitelor din „componentul de performanţă” este necesară pentru determinarea

dificultăţii sau incapacităţii de a realiza scopul din aria de performantă. Stabilirea restantului
funcţional se face prin evaluarea pacientului ocupaţional.

2. Evaluarea este un proces de culegere de date, identificare de probleme, formulare de ipoteze şi

luare de decizii pentru intervenţia terapeutică. Se face cu ajutorul unor metode cum ar fi: anamneza,
interviul, observaţia, teste standardizate şi nestandardizate.

3. In tratamentul disfuncţiilor fizice se selectează activităţi care sa refacă funcţia mobilităţii.

Aceste activităţi trebuie să aibă anumite caracteristici:

- Trebuie să antreneze mai ales mişcarea, decât poziţia articulaţiilor afectate, deci să permită

contracţia şi relaxarea alternativă a muşchilor şi să permită mişcarea articulară pe toată aria

de mobilitate.

- Trebuie să asigure repetivitatea mişcărilor de un număr controlabil de ori pentru a fi în

beneficiul bolnavului.

- Trebuie să permită gradarea mai multor parametrii, cum ar fi: rezistenţa, amplitudinea,

coordonarea, complexitatea.

In activităţile practice sunt folosite exerciţii active şi rezistive; exerciţii pasive şi active

asistate sunt mult mai greu de aplicat.

Activităţile selectate trebuie să suscite interesul pacientului; activitatea va fi mult mai

eficientă dacă se oferă solicitarea pacientului.