Deficienţele de vedere.

Particularităţi ale lecţiei

de kinetoterapie la elevii
cu deficienţe de vedere
Clasificare

◼ Ambliopie, când acuitatea vizuală

este cuprinsă între 0,2-0,1 (resturi de
vedere)
◼ Cecitate (orbire) când acuitatea
vizuală este cuprinsă între 0,05 şi
incapacitatea de a percepe lumina
In funcţie de momentul
instalării
◼ Ambliopii – resturi de vedere
◼ Orbii târzii – lipsa vederii, deficienţa fiind
instalată după 3 ani
◼ Orbii congenitali sau orbii propriu-zişi
care nu au beneficiat niciodată de acest simţ
sau cei la care orbirea a provenit înainte de
3 ani şi ei nu-şi pot aminti reprezentări
vizuale (forme, culori, mărimi, proporţii)
Importanţa percepţiei
vizuale în practicarea
exerciţiilor fizice
◼ Acuitatea vizuala dinamică este cea care
răspunde de percepţia vitezei de deplasare
a obiectelor
◼ Controlul ocular sau coordonarea vizuală
este răspunzătoare pentru vederea
binoculară, care are loc atunci când ochii
lucrează simultan, în aceesşi direcţie; acestă
particularitate este răspunzătoare pt
eficienţa activităţilor care presupun
coordonarea oculo-manuală (scris-citit,
jocuri sp.)
◼ Discriminarea vizuală – pp recunoaşterea
formelor, mărimilor obiectelor
◼ Vederea periferică joacă rol important în
anticiparea evenimentelor
◼ Adâncimea percepţiei – permite aprecierea
formei şi consistenţa obiectelor, în funcţie de
distanţa de la care sunt percepute
◼ Percepţia vizuală – formă-fond –permite
focalizarea atenţiei copilului asupra unui stimul
vizual: Lipsa acestei percepţii îngreunează
execuţia actelor motrice (prinderea mingii)
◼ Coordonarea oculo-segmentară (manuală şi
podală) - de ea depinde precizia acţiunilor
motrice, aprecierea forţei de lovire a obiectelor
Particularităţi ale creşterii
şi dezvoltării
◼ Pe plan neurofiziologic:
◼ Scăderea vitezei de formare a
reflexelor condiţionate şi a mobilităţii
lor
Pe planul dezvoltării fizice

◼ Lipsa de mişcare din primii ani de

viaţă.
◼ Motricitatea scăzută determină
atitudini posturale deficiente.
◼ Tulburări la niv sistemelor circulator şi
respirator
Plan cognitiv

◼ Diminuarea proceselor perceptive

◼ Predomină informaţiile tactil-
kinestezice şi auditive
◼ Intârzieri în dezvoltarea mintală
◼ Nivel scăzut al reprezentărilor şi al
noţiunilor spaţiale
◼ O intensă solicitare cunoaşte memoria
şi atenţia
Plan socio-afectiv

◼ Problemele de inadaptare sunt

consecinţa eşecurilor de comunicare,
excluderii, izolării
Planul motricităţii

◼ Deficit manifestat prin lipsă de

coordonare, mişcări aritmice.
◼ Lipseşte coordonarea vizuală a
mişcărilor mâinilor
◼ Lipsă de siguranţă şi precizie
◼ Dificultăţi de orientare în spaţiu
◼ Ticuri
 Obiectivele lecţiei de
kinetoterapie
◼ Corectarea deficienţelor fizice şi formarea
unor atitudini corporale corecte
◼ Obţinerea unui echilibru psiho-fizic normal
◼ Stimularea dorinţelor de mişcare
◼ Îmbogăţirea experienţei motrice
◼ Asigurarea independenţei în mediul
înconjurător
◼ Nivel corespunzător al calităţilor motrice şi
încredere în forţele proprii
Elemente de tehnologie
didactică
◼ Control mărit al gesturilor şi cuvintelor
prin care se transmite mesajul
◼ Profesorul trebuie sa acorde asistenţă
◼ Să încerce să stabilească un dialog
◼ Orice dialog trebuie să înceapă cu
prezentarea celor de faţă
◼ Se vor evita acţiunile motrice care presupun
schimbări bruşte de direcţie şi sens al
deplasării
◼ Jocurile, întrecerile, ex executate pe muzică
trebuie alese încât să furnizeze satisfacţie
imediată şi să faciliteze contacte sociale şi să
fie dozate aî să aibă efecte importante în plan
funcţional
◼ Se folosesc semnale sonore sau indicatori
verbali specifici prin care să marcheze
începutul şi sfârşitul unei activităţi motrice
◼ Utilizarea unor indicatori verbali care să
faciliteze orientarea spaţială
◼ Alcătuirea perechilor aî cel puţin unul
dintre parteneri să prezinte resturi de
vedere
◼ Conducerea formaţiilor de deplasare de
către un copil cu resturi de vedere,
ceilalţi deplasându-se cu un braţ sprijinit
pe umărul colegului din faţă
◼ Utilizarea muzicii
◼ Organizarea optimă a spaţiului şi mediului
educaţional (trebuie ajutaţi să cunoască
prin simţurile valide dimensiunea sălii,
terenului, obiectelor, materialele specifice,
zonele care pot prezenta riscuri)
◼ Uşile încăperilor nu trebuie să stea
întrdeschise pentru că pot crea confuzii la
nivelul percepţiilor
◼ Spaţiile trebuie eliberate de orice obstacole
◼ Zonele periculoase trebuie izolate cu materiale
◼ Marcarea spaţiilor de desfăşurare a
activităţilor se va face prin folosirea unei
texturi diferite sau a unei consistenţe diferite
◼ Delimitarea terenului se va face cu culori vii
pentru a favoriza orientarea copiilor cu resturi
de vedere (în cazul culoarelor de alergare se
pot utiliza frânghii plasate la o înălţime
corespunzătoare)
◼ Sălile iluminate suplimentar pentru ca
ambliopii să poată utiliza resturi de
vedere
◼ Mingiile mai mari si mai intens colorate
◼ Sisteme de emitere a sunetelor care
însoţesc mingiile
„Dacă privirea mea n-ar fi îndreptată exclusiv spre
exterior, dacă aş reuşi să mă văd pe mine însumi
aşa cum sunt, probabil că aş fi mai îngăduitor faţă
de imaginea Celuilalt. Dacă aş putea să mă judec,
măcar o clipă, pentru ceea ce am făcut şi pentru
ceea ce continuu să fac, fără îndoială că n-aş fi un
judecător atât de sever al celorlalţi…”
Ştefan Augustin Doinaş