PROTOCOL

Kinetoterapia la aparate speciale

Notă: În prezent nu există protocoale terapeutice la nivel național.

Utilizând bibliografia de specialitate, am intocmit un algoritm de tratament
pentru afecțiunile care beneficiază de tratament de recuperare prin aceaste
tehnici.

Pacientul se prezintă la sala de kinetoterapie, după consultul de

specialitate acordat de medicul specialist BFT. Pacientul trebuie să prezinte
kinetoterapeutului fișa de tratament, unde medicul, în urma consultației,
notează datele personale, dignosticul și procedurile pe care pacientul
trebuie să le respecte și sa le îndeplinească.
Kinetoterapeutul trebuie să consulte fișa de tratament a pacientului și
să îi facă acestuia o anamneză amănunțită. Anamneza este prima etapă în
cadrul examinării clinice a bolnavului și reprezintă totalitatea informațiilor
obținute de la bolnav sau însoțitorii acestuia, cu scopul confirmării
diagnosticului pus de medicul specialist. Anamneza orientează diagnosticul
și urmărește găsirea atitudinilor terapeutice potrivite, alegerea și
prescripția tratamentului, precum și determinarea prognosticului bolii.

După anamneză examinarea clinică cuprinde următoarele:

 semne și simptome
 istoricul bolii
 antecedente personale fiziologice și patologice
 antecedente heredo-colaterale (familiale)
 mediul de viață și de muncă
 examenul fizic al aparatelor și sistemelor

După ex. clinic se analizează datele obținute din ex. paraclinic:

 laborator clinic
 imagistică
 explorări funcționale.

După examinarea completă a pacientului se trece la procedura de

kinetoterapie cu aparate speciale.

Kinetoterapia la aparate speciale se incepe dupa ce pacientul a

parcurs primele etape ale recuperarii {exercitii pasive, exercitii active,
exercitii cu rezistenta pusa de kinetoterapeut, exercitii cu greutati} si are ca
scop obtinerea urmatoarelor obiective: cresterea fortei musculare, cresterea
mobilitatii articulare.
 In aceasta categorie intra :mecanoterapia, scripetoterapia,
hidrokinetoterapia.
Mecanoterapia reprezinta gimnastica medicala efectuata prin
intermediul unor sisteme si aparate mecanice bazate pe sistemul parghiilor,
care diminua sau cresc travaliul muscular,aparate actionate de forta
musculara a pacientului sau de o forta externa{motorase ,contragreutati,
forta kinetoterapeutului}.pentru obtinerea acestor obiective sunt patru
tipuri principale de aparate:
 aparate pentru miscari active pentru membrul superior, pentru
membrul inferior si pentru trunchi (multifunctional, bicicleta
medicinala, stepper, covor rulant) .
 aparate pentru misacari pasive ( perne, plansete, patine si a altor
aparate )care ajuta la efectuarea exercitiilor fara gravitatie.
 Aparate pentru masaj mecanic de toate tipurile (vibratii, tapotament,
petrisaj, netezire).
 Aparate ortopedice de redresare activa si de redresare pasiva,
precum si aparate pentru masurarea scoliozelor.
kinetoterapia la aparate speciale se aplica individual pentru fiecare
pacient in parte in functie de afectiunea fiecaruia si se aplica tinand
cont de principiile din kinetoterapie, si ale obiectivelor de baza.
Principiile generale în kinetoterapie sunt:

1. Primum non-nocere
2. Atragerea interesului pacientului – pentru a avea o reușită în
tratament, cu rezultate cât mai bune, este nevoie din partea pacientului de
efort fizic și psihic, atenție, perseverență și dovadă de disciplină. De aceea
mesajul terapeutului către pacient trebuie să fie cât mai clar, pentru a-l
face pe acesta să înțeleagă necesitatea și conținutul exercițiilor.
3. Exercițiile trebuie să fie individuale, deoarece fiecare pacient
prezintă particularități diferite.
4. Dozarea efortului, se realizează în funcție de vârstă, sex, starea de
sănătate pe moment a pacientului.
5. Viteza de execuție a exercițiilor trebuie să fie moderată.
6. Repetarea și numărul de exerciții în cadrul unei ședințe se
efectuează in funcție de starea pacientului.
7. Durata unei ședințe - în funcție de capacitatea pacientului.
8. Frecvența ședințelor –se modifica zilnic,in general progresiv
crescator prin colaborare cu medicul si pacientul.

Obiectivele de baza in kinetoterapie dupa T. Sbenghe sunt:

 
 1. relaxarea generala;
2. corectarea posturii si a aliniamentului corpului;
3. cresterea mobilitatii articulare;
4. cresterea fortei si a rezistentei musculare;
5. reeducarea coordonarii si a echilibrului;
6. antrenarea la efort;
7. reeducarea respiratorie;
8. reeducarea sensibilitatii.

Scripetoterapia este gimnastica medicala care se foloseste cu ajutorul

scripetilor si functioneaza pe principiul a doua sisteme: sistemul
scripete greutate si si sistemul scripete recioproc.
Folosirea acestui sistem in recuperare a urmarit,initial,sa realizeze
rezistenta unei miscari printr-o greutate legata la capatul unei corzi
reflectate peste un scripete si prinsa la celalalt capat al segmentului de
miscare Acest sistem permite si efectuarea unor miscari pasive cu
aceleasi montaje dar cu efectuarea miscarii in sens invers.Se aplica pe
orice segment al corpului inclusiv pentru miscarile capului si trunchiului
Scopurile scripetoterapiei:
 Cresterea fortei musculare prin tehnica exercitiilor cu
contrarezistenta progresiva,
 Cresterea amplitudinii de miscare articulara prin tehnica exercitiilor
dinamice cu tractiune la sfarsitul cursei,
 Realizarea suspendarii intregului corp,dar mai ales a unor
segmente,pentru a le scoate de sub influienta gravitatiei,
 Realizarea tractiunilor continuie sau discontinuie ale membrelor sau
rahisului.
Sistemul scripete reciproc permite efectuarea unor miscari
autopasive pe care le face pacientul cu ajutorul membrului
sanatos,membru care reprezinta bratul fortei trage de coarda
scripetelui care este prinsa de celalalt capat al segmentului ce
urmeaza sa fie mibilizat pasiv( bratul rezistentei).

SISTEMUL GUTHRIE SMITH

 Reprezinta utilizarea arcurilor resorturilor, benzilor si coordoanelor
elastice ca rezistenta si ca forta de tractiune in cadrul programelor kinetice
de racuperare neuromusculoarticulara.
Acest sistem are urmatoarele obiective:
 cresterea amplitudinii articulare
 cresterea fortei musculare

Hidrokinetoterapie

Hidrokinetoterapia sau gimnastica acvatica este practicata din cele mai

vechi timpuri. Hipocrate prescria imbaierea si consumul de ape minerale
pentru efectele terapeutice demonstrate. Metoda hidrokinetoterapiei
reprezinta kinetoterapia in apa, respectiv baza recuperarii medicale, una
din principalele forme de refacere a functiilor diminuate in urma unor boli
sau traumatisme. In acelasi timp, metodele terapiei prin inot au indicatii
largi in majoritatea capitolelor de patologie in profilaxia primara a
grupelor largi de afectiuni ale sistemului locomotor, ale aparatului
cardiovascular, aparatului respirator. Hidrokinetoterapia este adresata
tuturor categoriilor de varsta (de la adolescenti pana la varstnici) utilizata
pentru cresterea mobilitatii articulare, cresterea rezistentei musculare.

Hidrokinetoterapia este un antrenament individual care

presupune lucrul cu un kinetoterapeut.

Inregistrari: registrul de tratament, fisa de tratament.

Verificari: medic sef, medic curant, fiziokinetoterapeut, kinetoterapeut.