UNIVERSITATEA DIN BACU

FACULTATEA DE EDUCAIE FIZIC sI SPORT

SECIA KINETOTERAPIE

DEPARTAMENTUL PENTRU STUDII POSTUNIVERSITARE

LUCRARE DE DISERTAIE

COMBATEREA STRESULUI PRIN MASAJ sI TEHNICI COMPLEMENTARE KINETOTERAPIEI

BACU 2004

CUPRINS

I. INTRODUCERE
I.1 MOTIVAREA ALEGERII TEMEI
I.2 IPOTEZELE CERCETRII
I.3 OBIECTIVELE CERCETRII
II. BAZELE TEORETICE ALE CERCETRII
II.1 REACII CORPORALE SI PSIHOEMOIONALE LA STRES
II.1.1. REACII PSIHOEMOIONALE LA STRES
II.1.2. BIOCHIMIA sI MALADIILE STRESULUI
II.2 SURSELE STRESULUI
II.3 EVOLUTIA REACTIEI STRESULUI
II.1.1. STRESUL LA LOCUL DE MUNC
II.4 STRESUL SI ORGANIZAREA MUNCII
II.1.1. STRESUL RELAIONAL
II.1.2. CARIERA PROFESIONAL
II.1.3. STATUTUL PROFESIONAL
II.1.4. STRESUL sI SCHIMBRILE DIN MEDIUL SOCIAL
II.1.5. FACTORII INDIVIDUALI sI SOCIALI DE REZISTEN LA STRES
II.1.5.1. CARACTERISTICILE PSIHICE sI BIOLOGICE INDIVIDUALE sI MEDIUL SOCIAL
II.5 PREVENIREA SI TERAPIA STRESULUI
II.6 REMEDII TRADIIONALE
II.7 REMEDII MODERNE
II.1.1. TERAPIILE sI METODELE DE LUPT MPOTRIVA STRESULUI
II.8 RELAXAREA N TERAPIA COGNITIV-COMPORTAMENTALA
II.1.1. OBIECTIVELE ANTRENAMENTULUI sI RELAXRII
II.1.1.1. CI DE ATINGERE A OBIECTIVELOR
II.1.2. LOCUL RELAXRII N TERAPIA COMPORTAMENTAL
II.1.3. METODE DE RELAXATE N TERAPIA COMPORTAMENTAL
II.1.4. PRACTICA RELAXRII N TERAPIA COMPORTAMENTAL
II.1.4.1. ETAPA I
II.1.4.2. ETAPA a II-a
II.1.4.3. ETAPA a III-a
II.1.4.4. ETAPA a IV-a
II.1.4.5. ETAPA a V-a
II.1.4.6. ETAPA a VI-a
II.1.4.7. ETAPA a VII-a
II.1.4.8. ETAPA a VIII-a
III. ELEMENTE CONSTITUTIVE ALE CERCETRII
III.1 ORGANIZAREA CERCETRII
III.1.1. DURATA sI ETAPELE CERCETRII
III.1.2. LOCUL DE DESFsURARE A EXPERIMENTULUI sI CONDIIILE DE BAZ MATERIAL
III.1.3. EsANTIONUL DE SUBIECI CUPRINsI N EXPERIMENT
III.2 METODELE DE CERCETARE SI SPECIFICITATEA FOLOSIRII LOR N LEGTUR CU TEMA ALEAS
III.1.1. METODA DOCUMENTRII
III.1.2. METODA OBSERVAIEI
III.1.3. METODA ANCHETEI
III.1.4. METODE DE MSURARE (EXPLORARE sI EVALUARE)
III.1.5. METODA EXPERIMENTAL
III.1.6. METODA NREGISTRRII, PRELUCRRII sI REPREZENTRII GRAFICE A DATELOR
III.3 METODOLOGIA EXPERIMENTAL URMAT N SCOPUL ATINGERII OBIECTIVELOR CERCETRII
IV. CONCLUZII
V. BIBLIOGRAFIE
VI. ANEXE

I. INTRODUCERE

I.1 MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Sentimentul reusitei n viata depinde mult de fiecare dintre noi, de propriul simt al valorilor, al obiectivelor ce trebuiesc urmarite. Mai multe
"drumuri duc la Roma", dar ceea ce pentru unii este o reusita, pentru altii nu e!

Cnd reactia la stres este corespunzatoare, ea pregateste eficient actiunea, conferind individului mai multa atentie si vigilenta, mai multa
energie pentru reflectie si interventie.

Cnd reactia este prea intensa sau dureaza prea mult, apar probleme de genul: insomnii, stare de tensiune permanenta, diaree, tulburari organice
(gastrita, ulcer, diabet, etc.).
 La instalarea stresului cronic apare oboseala si depresia (mai ales cnd subiectul intra n faza de epuizare). Atunci individul recurge la
consumul de substante "miracol": tutun, alcool, cafea, dar si tranchilizante.

Calitatea vietii se degradeaza si datorita alimentatiei haotice (prea multa sau prea putina mncare) si reducerii timpului de somn.

n aceasta situatie, tulburarile functionale (migrene, alergii, probleme la nivelul pielii) sunt frecvente, putndu-se adauga si boli organice: HTA,
colesterol, tulburari la nivelul tubului digestiv, probleme endocrine.

Pot aparea, adesea, probleme n familie, la serviciu si probleme relationale.

Stresul poate fi nlaturat, partial sau total, nu numai cu ajutorul unui tratament medicamentos prescris de medic, ci si prin metode mai putin
cunoscute dar eficiente prin natura lor.

Aceste metode, mai putin cunoscute, vor sa puna n evidenta ideea ca stresul poate fi combatut cu succes la toate persoanele, indiferent de sex,
profesie, mediul din care acestea provin, avnd posibilitatea de adaptare la toate tipurile de stres si de temperamente.

Cunoscnd efectele masajului asupra organismului si considernd ca acestea pot fi modelate n functie de multiplele posibilitati de adaptare a
procedeelor si tehnicilor la scopul urmarit, mi-am propus sa studiez modalitatile de adaptare a acestui mijloc n scopul combaterii efectelor stresului.

I.2 IPOTEZELE CERCETRII

n cercetare efectuata am pornit de la premiza ca n combaterea stresului si efectelor sale, masurile adoptate trebuie sa vizeze, n general, stilul
de viata al pacientului, urmarind:

evitarea situatiilor stresante, a emotiilor ndelungate, a oboselii prelungite si exagerate;

interventia asupra unor variabile mediatoare: astenie, sedentarism, constipatie, datorate mai ales activitatii fizice reduse;

reconsiderarea atitudinii fata de prelungirea n timp a stresului fata de abuzul de medicamente, cafea, alcool;

reevaluarea mediului de viata, gresit considerat ca "normal", si trecerea la o alimentatie bogata n vitamine, lichide multe, pilmbari n
aer liber, practicarea unor sporturi;

reeducarea, n sensul respectarii necesitatilor fiziologice de somn, de defecatie, de eliminare a starilor de iritabilitate, de nlaturare a
gndurilor negative, obsesive.

Este cunoscut faptul ca, n cazul constientizarii de catre pacient a greselilor care au condus la aparitia unor manifestari ca urmare a efectelor
stresului, a acceptarii si respectarii masurilor prescrise, acesta si poate domina "boala".

n conditiile enumerate mai sus nsa, organismul poate fi ajutat sa nlature efectele stresului prin interventii cu mijloace naturale,
nemedicamentoase. Printre aceste mijloace masajul ocupa un loc deosebit de important, putnd fi adoptat n vederea atingerii a divese obiective.

Date fiind aceste aspecte, pentru cercetarea de fata, s-au formulat urmatoarele ipoteze:

1. Daca masajul se adapteaza corespunzator, n functie de complexitatea si intensitatea manifestarilor specifice ale efectelor stresului asupra
diverselor persoane, nlaturarea acestora se va realiza rapid si eficient?

2. Daca masajul se asociaza cu tehnici de relaxare preluate si adaptate din terapiile cogniti-comportamentale se va obtine o adaptare mai
dinamica la stres sau factori stresanti?

3. Daca la adaptarile realizate n aplicarea masajului se asociaza si efectele antistres ale cromoterapiei, rezultatele obtinute n combaterea
efectelor stresului vor nregistra un spor de eficienta si durabilitate?

I.3 OBIECTIVELE CERCETRII

Pentru a asigura posibilitatea verificarii ipotezelor stabilite initial, cercetarea desfasurata si-a propus atingerea urmatoarelor obiective:

Tragerea unui semnal de alarma cu privire la ritmul alert al diversificarii si intensificarii manifestarilor stresului n rndul populatiei.

Constientizarea de catre populatie a riscurilor la care se supune prin netratarea la timp sau tratarea cu superficialitate a efectelor stresului
asupra organismului.
 Selectarea si stabilirea pe baza experimentala a celor mai eficiente mijloace si metode de combatere a stresului att n cadrul programelor
kinetoterapeutice, ct si n viata de zi cu zi.

Constituirea rezultatelor obtinute n urma cercetarii ca argumente n favoarea asocierii masajului antistres cu aromoterapia si terapiile
conventionale.

Stimularea tuturor factorilor implicati n asigurarea starii de sanatate a individului n vederea demararii cercetarilor cu privire la problema
n cauza, pentru ca aplicabilitatea metodei experimentate prin cercetarea de fata sa poata fi extinsa pe scara larga.

II. BAZELE TEORETICE ALE CERCETRII

II.1 REACII CORPORALE sI PSIHOEMOIONALE LA STRES

Reactii corporale la stres.

Din punct de vedere psihologic, sistemul nervos si sistemul endocrin, n corelatie limitata cu hipotalamusul, controleaza modul nostru de a ne
adapta la mediul nconjurator.

Cele doua sisteme nervoase vegetative (simpatic si parasimpatic) participa, de asemenea, la elaborarea raspunsurilor corpului cu efecte
cardiovasculare (palpitatii, cresterea presiunii sanguine, aflux de snge catre muschi) si viscerale (stomac, intestine, vezica).

Principalele nivele de vigilenta la om sunt usor de reperat pe EEG:

1. Starea de veghe se caracterizeaza printr-o activitate electrica a creierului de frecventa rapida si amplitudine joasa: unde beta (15-30 cicluri/sec.).

2. Starea de relaxare se caracterizeaza printr-o amplitudine mai ridicata si o frecventa mai lenta: unde alfa (8-12 cicluri/sec.). Creierul este n alerta,
dar nu preocupat. n aceasta stare, sugestia si autosugestia au efecte benefice importante.

3. Somnul comporta mai multe faze:

adormirea, unde se amesteca unde alfa si un nou tip de unde mai lente: teta (4-8 cicluri/sec.);

prima faza de somn, unde alterneaza unde beta foarte lente (3-6 cicluri/secunda) si unde mai rapide sigma (12-15 cicluri/secunda) n
legatura cu activitatea interna a creierului (vise);

somnul profund, unde persista numai undele cele mai lente nregistrate - delta (0,5 - 3 cicluri/secunda), cnd trezirea e dificila;

o faza paradoxala, unde predomina o intensa activitate onirica si unde se regaseste aceeasi activitate electrica ca la starea de veghe.

n anii '30, cercetatorii s-au concentrat pe necesitatea de a localiza n interiorul creierului, reactii emotionale.

n anul 1937, Papez ncepe sa descrie conexiunile dintre sistemul limbic (zona cea mai veche a creierului) n procesul de evolutie si regiunile
cortexului, n scopul reprezentarii mecanismului intern al emotiei. W.R.Hess dovedea, n anul 1955, prin experiente pe animale, rolul fundamental al
hipotalamusului n reactiile emotionale. Cea mai mare parte a cercetatorilor au vrut sa explice reactiile prin circuite nchise n interiorul creierului sau
prin secretii hormonale. Lucrarea lui Pierre si Henri Loo, "Stresul permanent", constituie sinteza rezultatelor dobndite n prezent. n anii '50 se
demonstrau legaturile existente ntre undele observate n EEG si starile de relaxare.

Dar, ceea ce intereseaza practic si ceea ce caracterizeaza experienta unei persoane stresate, este "raspunsul global al organismului", care
integreaza toate sistemele: muscular, organic, circulator, nervos si hormonal.

Edmond Jacobson a fost primul care a adoptat aceasta pozitie holistica. El a pus sub semnul ntrebarii ideea raspndita n mod curent dupa care
n urma unei informatii senzoriale, creierul da ordin muschilor sa reactioneze. El a asociat fiecarei reactii emotionale, "reactii neuro-musculare"
specifice fiecarei persoane.

Aceste contractii apar simultan cu reactiile sistemului nervos si hormonal si nu la ordinul creierului. El a pus n evidenta, de asemenea o
"interactiune reciproca", un "bio-feedback" ntre activitatile cerebrale si musculare. Se poate spune ca, "organismele reactioneaza direct la
schimbarile de mediu", de fiecare data prin reactii organice (sistem simpatic), reactii nervoase si hormonale (SNC) si reactii musculare. Trebuie sa
abandonam ideea ca creierul comanda corpul pentru a o nlocui cu aceea a unei "autoreglari biologice globale".

II.1.1. REACII PSIHOEMOIONALE LA STRES

Omul a avut dintotdeauna intuitia ca anxietatea, orele nesfrsite de munca si conditiile n care se desfasoara aceasta, nesiguranta si amenintarile
viitorului, conflictele individuale, pot provoca boli somatice si psihice. Societatea postindustrializata, caracterizata prin rapiditatea schimbarilor
tehnologice, complexitatea mereu mai mare a sarcinilor si a consecintelor lor organizatorice si constrngerile privind viata de familie, au exercitat o
puternica influenta asupra fragilului echilibru mental si biologic al fiintelor umane, supuse unor tensiuni emotionale si unor frustrari greu de depasit.
 Indivizii fac fata zilnic unor atacuri de diverse feluri: pierderi, frustrari si amenintari cu consecinte redutabile. Sentimentele si emotiile legate
de acesti diferiti factori externi de stres pot readuce n discutie "homeostazia" individuala, adica echilibrul psihic, emotional si somatic.

Termenul "homeostazie", bine cunoscut n fizica, chimie si fiziologie, a fost extins la fenomenele psihologice si sociologice.

L.von Bertalanffy (1933), teoretician al sistemelor, a formulat o teorie a organismelor, cuprinznd fiintele vii si materia inerta. Exista, spune el,
o tendinta universala spre economia de energie, datorata principiului constantei globale. Celulele animale, vegetale, precum si asezarile omenesti,
poparele si chiar planetele par a fi conduse de un echilibru homeostatic. Von Bertalanffy, face o distinctie ntre sistemele nchise si sistemele deschise,
referindu-se mai ales la organismele vii. Acestea par a fi dirijate de forte biologice (care actioneaza asupra cresterii si mbatrnirii tesuturilor), care
modifica nencetat nivelul de homeostazie si limitele organizarii lor.

Aceasta tendinta de homeostazie implica realizarea unui echilibru optimal ntre instinctele legate de viata si de crestere (care conduc sistemul
deschis spre o ntelegere din ce n ce mai accentuata) si instinctele legate de moarte (care induc o dezintegrare psihologica a organismului). Factorul
conducator al personalitatii umane, pe care psihanalistii l numesc Ego, este o agentie de sinteza si de reglare, toate mecanismele descrise de S. Freud
(1982) corespund, prin analogie, celor descise de N. Wiener (1984) n termeni de feed-back si de servo-mecanisme. Acest nivel de coordonare si
sinteza este dotat cu functii complexe; ele i permit individului sa perceapa si sa aprecieze realitatea, ceea ce implica accesul la amintirile constiente,
preconstiente si inconstiente. Doar tinnd seama de evenimentele externe si interne, Eul este capabil sa aprecieze situatiile de stimulare excesiva, ca
si gratificatiile nesatisfacatoare acordate nevoilor instinctive. Functia principala a Eului este de a mentine echilibrul celor doua subsisteme integrate
(respectiv sistemul fiziologic si cel psihic ale fiintelor umane), - care la rndul lor - sunt integrate n ansamblul mai complex al personalitatii. Eul
este, asadar, n mod continuu, sub presiunea cererilor instinctuale, a nevoilor somatice si amenintarilor, si a altor doleante excesive provenind din
mediul intern si extern. Eul este supus stresului si este important de stiut care sunt mecanismele pe care le foloseste pentru a face fata tensiunilor
psihoemotionale.

II.1.2. BIOCHIMIA SI MALADIILE STRESULUI

n cursul evolutiei de-a lungul ctorva milioane de ani, fiinta omeneasca a dezvoltat cu mecanisme neurobiologice care sa-i permita sa se
adapteze la toate schimbarile din mediul nconjurator, de ordin fizic, social sau psihic.

n ceea ce priveste organismul, acesta trebuie sa-si mentina echilibrul intern (homeostazia) si sa-si mobilizeze energia necesara procesului de
adaptare. Omul traieste ntr-o stare permanenta de stres; un stres stimulator. Potrivit parerii lui Claude Bernard[1] "stresul biologic este necesar
ritmului biologic si stabilitatii mediului interior", n consecinta, privarea de stimul sau absenta stresului ar echivala cu moartea. Aceasta constatare a
dat nastere credintei n existenta unui "eustres", stres pozitiv. Excesul de stimulare este, deopotriva, periculos si, n cazul cnd ar depasi capacitatea
de adaptare a fiintei omenesti, ar provoca bolile stresului sau chiar decesul. nca din anii '30 si mai ales la nceputul anilor '40, cercetatorii au
descoperit n mod progresiv mecanismele puse n functiune de diferitele sisteme biologice pentru a face fata situatiilor de stres, iar relatia stres - boala
a dus la o noua dimensiune a abordarii medicale clasice.

II.2 SURSELE STRESULUI

Stresul, prin definitie, este o reactie nespecifica a individului expus actiunii unor factori disturbatori. Se produce la nivelul fiziologic (inima,
plamni, hormoni, transpiratie), psihologic si comportamental - prin urmare, antreneaza ansamblul functional al unei persoane.[2]

Stresul nu este un fenomen specific uman, orice animal l resimte: prezenta une pisici pune un soarece n stare de alerta! Inima i bate mai
repede, pompeaza mai mult snge, deci mai mult O2 si mai multa energie n muschi; n felul acesta eficacitatea fugii sporeste, deci si sansa de
supravietuire a soarecelui creste. O data salvat din ghearele pisicii, el se linisteste ncetul cu ncetul si recupereaza din energia risipita odihnindu-se si
mncnd... Pna la urmatoarea ntlnire cu pisica! Stresul, corespunznd primei reactii a soarecelui, este n acest caz, destinat sa-i asigure cea mai
buna sansa de a ramne n viata. Cu alte cuvinte, daca n-ar reactiona n acest fel, pisica ar avea toate sansele sa-l mannce.

Faza de recuperare este si ea la fel de necesara. Daca soarecele ramne ntr-o stare de stres prelungita, se instaleaza epuizarea, la fel de
incompatibila cu supravietuirea ca si absenta reactivitatii.

n consecinta, o buna utilizare a stresului nseamna a avea reactia fiziologica, emotionala si psihologica necesara actiunii, urmata de o
suficienta recuperare pentru a dispune de aceasta cantitate de energie n caz de nevoie sau cnd e de dorit.

Acest echilibru ntre cheltuieli si economii seamana mult cu gestionarea unui buget: a sti sa-ti asiguri linistea si sa te bucuri de viata cu proprii
tai bani, fara a-ti periclita n ntregime economiile! O buna gestiune asigura n final o sporire concomitenta a economiilor si a posibilitatilor de a
cheltui.

Diferenta ntre om si animal n fata agentilor stresanti consta n posibilitatea pe care o are animalul de a reactiona activ, prin lupta sau fuga, n
timp fata de problemele care nu pot fi rezolvate printr-o actiune imediata, omul sufera efectele nefaste ale acestei schimbari fiziologice repetate. Dar
omul are capacitatea de a reactiona constient la conditiile exterioare, ntr-o maniera mai adaptata cnd supravietuirea sa nu este direct amenintata. El
si poate dezvolta constient capacitatea de aparare, dezamorsnd reactia animala de lupta-fuga. Este unul din efectele fundamentale pe care le
urmareste masajul practicat n scop preventiv, alaturi de alte metode de relaxare.

Profesorul Hans Selye din Montreal a fost primul care a definit stresul, n anul 1990, sub denumirea de "sindrom general de adaptare".
Sindromul general de adaptare este raspunsul organismului la agresiunile la care este expus, indiferent de cauza si natura agresiunii. Aceasta reactie
se mparte n trei faze (fig. Nr. 1):

I. Reactia de alarma
 Este reactia de soc, consecutiv la expunerea de mai multe ori la stimuli exteriori la care organismul nu este adaptat. Oricare ar fi agresiunea,
organismul reactioneaza prin modificari fiziologice: tahicardie, scaderea tonusului muscular, scaderea temperaturii si a tensiunii, aciditatea gastro-
intestinala, depresie, etc.

Aceste prime manifestari sunt urmate de o reactie de contra - soc a organismului, care are rolul de a restabili echilibrul tulburat - pentru
moment - prin manifestari contrare.

II. Faza de rezistenta

Ea apare atunci cnd organismul este supus unei agresiuni prelungite. Rezistenta vis-a-vis de agentul stresant se accentueaza, dar organismul
devine, datorita acestui fapt, mai sensibil la alte agresiuni.

III. Faza de epuizare

Atunci cnd expunerea la agentii stresanti dureaza prea mult timp, organismul devine incapabil sa produca reacta de contra - soc necesara
mentinerii unui echilibru. Atunci se produce fenomenul de ruptura. Exemplul unui stres fizic: un microb care ataca pielea provoaca o inflamare locala
mare (roseata, tumefactie, durere), care este o reactie de aparare, dupa care se trece la reactia de rezistenta (abcese, furuncule), care limiteaza
ntinderea agresiunii. n final, poate apare o leziune a tesuturilor cutanate (fistule), n faza de epuizare.

II.3 Evolutia reactiei stresului

Fig. Nr. 1. Evolutia reactiei la stres (dupa H. Selye, (1) )

Legenda:

1. Reactie de alarma = care pregateste corpul pentru actiune;

2. Faza de rezistenta = n timpul careia corpul se organizeaza;

3. Faza de epuizare = caracterizata prin boala.

Factorii de stres

Stresul poate avea cauze fizice, cum ar fi:

foamea, boala, dezechilibrurile alimentare;

surmenajul fizic, oboseala;

schimbarile extreme de clima;

zgomotul (dupa un sondaj IPOP din 1978 zgomotul este factorul; numarul 1 de stres pentru 32% din persoanele
interogate);

perturbarile de ritm biologic (cel ce lucreaza noaptea, pilot);

poluarea si intoxicatiile.

Dar, de asemenea, printre factorii cauzatori de stres se numara si aspecte psihologice, frustrari, plictiseala, emotii prea puternice, griji
profesionale, schimbari de mediu, etc.

Pentru unii, un astfel de eveniment va fi primit ca stimulativ, pe cnd alte persoane si vor pierde capacitatea de a reactiona corect.

La fel, n fata unei agresiuni microbiene, un organism si va mobiliza toate resursele defensive si nu va permite bolii sa se instaleze, n timp ce
altul se va lasa coplesit.

Boala nu este cauzata numai de cauze exterioare, ci depinde si de calitatea reactiilor noastre de aparare si de adaptarea n fata agresiunilor. Noi
reactionam diferit n functie de mai multi factori: boli anterioare, constitutie fizica, alimentatie, educatie, protectia mediului nconjurator.

Factorii alimentari au o mare importanta, n masura n care conditioneaza n buna parte functionarea sistemului nervos si glandular.

Urmatoarele elemente micsoreaza rezistenta la stres:

 excesul de zahar, mai ales cel prelucrat, superior;

excesul de grasimi, mai ales de origine animala;

excesul sau insuficienta proteinelor;

excesul de sare;

excitante: cafea, tigari, alcool;

alimentatia saraca n minerale (Ca, Mg);

alimentatia saraca n vitamine.

Educatia primita pregateste persoana mai mult sau mai putin, pentru a se apara sau adapta. Deficientele n eductie pot fi generatoare de stres, n
conditiile n care oamenii nu sunt nvatati sa-si respecte limitele si sa nu se angajeze n cursa pentru bani sau putere n detrimentul nevoilor biologice.

II.1.1. STRESUL LA LOCUL DE MUNC

O serie de surse de stres sau de tensiune sunt constituite de mediul de lucru, munca ntr-un post determinant, excesul sau lipsa de activitate,
pericolul fizic, adecvarea dintre individ si medul sau nconjurator si relatia familie-munca.

Sursele legate de mediul de munca

Conditiile sau mediul de lucru au fost factori de stres ndelung studiati de peste un secol si jumatate si pusi n discutie de specialistii din
medicina muncii si de ergonomi.

Agentii fizici cum ar fi zgomotele, emanatiile de fum, caldura, la care se adauga consecientele sociale si psihologice ale izolarii datorate
folosirii de protectoare de timpan au fost incriminate n studiile privind scaderea productivitatii muncii n unele sectoare de activitate.

M
A
L
A
D
I
I

Tabel nr.1. (dupa Deverenco, P. Anghel, I., Baban, A., "Stresul n sanatate si boala", Cluj-Napoca, Edit. Dacia, 1992 )
 O atentie speciala s-a acordat zgomotului si vibratiilor ca rezultante secundare, nedorite, ale mecanizarii si automatizarii, factori frecvent
ntlniti n conditionarea stresului profesional. Zgomotul intervine nu numai prin efectele specifice asupra auzului, ci este incriminat si n
conditionarea tulburarilor cardiovasculare, digestive si nevrotice.

La cei supusi zgomotelor s-a semnalat cresterea accidentelor de munca si a conflictelor sociale, o atitudine negativa fata de profesie si o stare
de iritabilitate permanenta. Zgomotul de mai mica amploare nu produce leziuni anatomice dar genereaza stres psihologic secundar, cu reducerea
eficientei n munca si oboseala precoce.

Vibratiile genereaza tulburari vasculare, nervoase si n activitatea organelor interne, dar pot avea repercursiuni negative si asupra coordonarii
sensorio-motorii.

Iluminatul, mai frecvent cel insuficient, dar si cel exagerat, provoaca o suprasolicitare a aparatului vizual si grabeste instalarea oboselii
neuropsihice. n conditii de iluminare deficitara muncitorii acuza cefalee, ameteala, risc crescut de accidente.

Expunerea la temperaturi extreme impune organismului un efort suplimentar pentru mentinerea homeostazei termice si hidroelectrolitice. Cel
mai adesea temperaturile ridicate determina modificari cardiovasculare si electrolitice cu att mai pronuntate cu ct stresul termic este mai accentuat
si nivelul temperaturii ambiante variaza mai mult n cursul schimbului de lucru.

Umiditatea atmosferica si viteza curentilor de aer pot accentua sau diminua efectul nociv al temperaturii ridicate din mediul de lucru: o
umiditate de 60% si o redusa miscare a aerului (sub 0,2 m/sec), accentueaza stresul termic.

ntre noxele chimice ale ambiantei de munca mentionam concentrarile ridicate de CO 2, care se ntlnesc tot mai frecvent n numeroase
activitati proprii etapei actuale de progres tehnic (calele vaselor, submarine nucleare, unele silozuri, imersii).

Studiul asupra efectelor de scurta si de medie durata ale concentratiilor ridicate de CO 2 asupra randamentului initial, constata reducerea vitezei
de executie a testelor de rationament, instabilitate si disconfort, ca si tendinta de alterare a memoriei de scurta durata, n cazul n care CO 2 a depasit
15 torri. Aceste manifestari s-ar datora actiunilor directe a CO 2 asupra neuronilor corticali sau ar fi urmarea scaderii PH-ului indus de acesta.

Surse legate de munca ntr-un post determinant

Munca n anumite posturi afecteaza ritmurile neurofiziologice cum ar fi temperatura, procentul de glicemie, metabolismul, ca si eficacitatea
mentala si motivatia fata de munca.

Un studiu referitor la controlorii traficului aerian a evidentiat ca acestia sufereau de ulcere gastrice, diabet usor, hipertensiune, ntr-o proportie
de 4 ori mai mare fata de un grup de control constituit din navigatori aerieni. Desi s-a ajuns la concluzia ca munca ntr-un punct fix devine din punct
de vedere fizic mai putin stresanta atunci cnd indivizii se obisnuiesc cu conditiile de munca, cei care o presteaza se plng ca se simt "exclusi din
societate".

Pe baza "materialului" furnizat de razboiul din Vietnam, cercetatorii americani au efectuat studii asupra medicilor de pe helicopterele
sanitare si al veteranilor rentorsi n tara; studiul asupra militarilor angajati n operatiuni de lupta a constatat nivelul LH si al testosteronului scazute
considerabil la grupele de soldati asteptnd atacul inamicului.

Surse legate de suprancarcare si de deficiente n munca.

French si Caplan[3] stabilesc, n unele dintre cercetarile lor, ca excesul de munca, ca agent stresant, este fie de natura cantitativa, fie de
natura calitativa (ex. considerarea unei munci prea grele), fie asociat cu comportamente disfunctionale. Unul dintre studiile lor indica astfel o
puternica relatie ntre cantitatea excesiva de munca si consumul de tigari, consum considerat ca fiind unul din factorii de risc ai bolilor coronariene. O
alta cercetare arata ca excesul de munca este asociat unor simptome cum ar fi scaderea respectului fata de sine si refugiul n alcoolism.

Un studiu datorat lui Cooper, Davidson si Robinson[4], asupra stresului n serviciile de politie, arata ca munca n exces a sergentilor din politia
britanica era la originea unei depresii trecatoare; acestia incrimnau procedurile administrative care i obligau sa efectueze perioade lungi de activitate,
la care se adaugau frustrarile cauzate de procedurile judiciare prelungite si incapabile de a-i pedepsi pe delicveti.

Deficientele n munca reprezinta un alt agent stresant legat de mediul nconjurator, acolo unde activitatea este repetitiva, putin stimulatoare,
rutiniera, ca, de exemplu, la liniile de asamblare. Plictiseala si dezinteresul psihic fata de munca pot diminua capacitatea de reactie a muncitorilor si
functionarilor, n situatii de urgenta sau de neprevazut.

Sub raport comportamental, variaza si eficienta activitatii individuale n functie de intensitatea stresului, nivelul optim atingndu-se dupa
Welford[5] la un grad mediu de stres, excesul sau substimularea soldndu-se cu reduceri ale productivitatii.

Sunt evidentiate sporirea absenteismului si a instabilitatii profesionale, n legatura cu intensitatea stresului ocupational si cu gradul de
insatisfactie a muncii. Schimbarea locului de munca si absenteismul se coreleaza cu lipsa perspectivei de promovare si de crestere a salarizarii, cu
insatisfactie n ce priveste relatiile cu colegii, cu activitati monotone nestimulante, rol ambiguu si conditii necorespunzatoare de munca. Fumatul
excesiv se coreleaza cu tensiunea nervoasa si starea de anxietate. Alcoolismul, ca refugiu, este semnalat n cazurile de ncarcare excesiva.

n plus, generatoare de stres psihic mai este satisfacerea inadecvata (peste masura sau sub limita normala) a "unor trebuinte naturale" (viata
sexuala abuziva ori insuficienta) sau sociale - comunicarea mai redusa, mai ales la cei "dezradacinati" n procesul urbanizarii.

Surse legate de pericolul fizic.

 Pericolul fizic constituie o alta sursa de stres pe care o ntlnim n profesiunile de mare risc, cum ar fi : politia, minele, armata, serviciile de
lupta mpotriva incendiilor. O cercetare a profesorului Cooper[6], asupra militarilor nsarcinati cu deminarea n Irlanda de Nord, ne arata ca acesti
experti, care duc la bun sfrsit respectivele operatiuni, par a fi personalitati putin emotive, cu dificultati n stabilirea de relatii personale durabile si
care se conformeaza n foarte mica masura valorilor conventionale dominante. Aceste trasaturi de caracter le ngaduie sa stabileasca o distanta n
relatiile interpersonale si le faciliteaza depasirea unor ncercari care trezesc o mare teama (moartea sau ranirea grava a colegilor lor), n cursul
periculoasei lor activitati profesionale.

Surse legate de adecvarea persoana/mediu.

Satisfactia muncii care poate fi evaluata datorita conceptului Persoana-Mediu (adica adecvarea caracteristicilor psihosociale ale unui individ la
conditiile de munca din mediul sau), este un alt criteriu de determinare a stresului-tensiune. n cazul unei inadecvari, si-ar face aparitia un anumit
numar de simptome cum ar fi anxietatea, depresia, nemultumirea si boli somatice.

II.4 STRESUL sI ORGANIZAREA MUNCII

Activitatea organizata a omului este reglata de tonusul cerebral, depinznd ntr-o masura apreciabila de gradul activitatii sistemului nervos.
Relatia dintre activare si eficenta se prezinta sub forma unui "U" inversat, activarea sporind prin cresterea stimularii pna la un nivel mediu, cnd
atinge un grad optim, peste care un plus de stimulare este urmata de scaderea activarii si de reducerea randamentului.

n anii saizeci, preocuparile cercetatorilor s-au deplasat din aria de studiu a stresului n procesul muncii spre diferitele surse de stres induse de
rolul jucat de un individ la locul sau de munca.

Conflictul si ambiguitatea rolului; exercitarea responsabilitatii

n 1964, centrul de cercetari al Universitatii din Michigan publica lucrarile lui Kalm, Wolf, Quinn, Snoek si Rosenthal[7] ntr-un volum
considerat de catre cercetatori ca fiind de referinta: "Stresul organizational: studii privind conflictul si ambiguitatea rolului". Ambiguitatea rolului
este definita ca lipsa de claritate n ceea ce priveste rolul individului la locul sau de munca, obiectivele propuse si dimensiunile responsabilitatilor
sale. Cercetatorii de la Universitatea din Michigan au constatat ca indivizii suferind de aceasta carenta n definirea rolului lor resimteau o minima
satisfactie n activitatea lor profesionala, o stare crescuta de tensiune n raport cu munca lor, un sentiment al lipsei de importanta a muncii prestate n
cadrul organizarii muncii, nsotit de o pierdere a respectului de sine.

Un studiu efectuat de French si Coplan[8] asupra unui grup de 205 ingineri cercetatori si cadre superioare de la una din bazele NASA,
"Goddard Space Flight Center", au ajuns la aceeasi concluzie, adaugnd o precizare referitoare la acuzatia persoanelor chestionate de a fi supuse unei
amenintari la adresa bunastarii lor fizice si mentale, nsotite de simptome fiziologice, cum ar fi cresterea presiunii sanguine.

n ceea ce priveste conflictul determinat de rolul jucat de un individ n procesul muncii, el este definit drept acea contradictie generata de
solicitarile diferite adresate acestuia si la care el, fie ca nu doreste ntr-adevar sa raspunda, fie ca socoteste ca respectiva solicitare nu corespunde
sarcinilor sale.

La fel ca si n ancheta asupra ambiguitatii, rezultatele privind conflictul determinat de acest rol ajung la concluzii asemanatoare: munca ofera
mai putina satisfactie persoanelor care sufera din pricina conflictului determinat de rolul lor n procesul muncii; de altfel, cu ct cadrele care au
autoritate n procesul de organizare iau mai multe decizii cu consecinte conflictuale, cu att creste insatisfactia de munca a subordonatilor lor. Zona
cea mai vulnerabila n cadrul conflictelor de organizare a muncii se situeaza la nivelul articulatiei acesteia cu diferiti actori din mediul intern si
extern. Astfel, Margolis si Kroe[9] au constatat, ca exemplu de rol conflictual n mediul intern, ntr-o structura organizatorica, ca potentialul de risc al
prezentei ulcerului gastric era de sapte ori mai mare la maistri, raportat la cel al lucratorilor pe care i aveau n subordine.

Exercitarea unei responsabilitati este un alt agent de stres legat de rolul organizatoric. Responsabilitatea fata de fiinte umane este mai stresanta
dect cea fata de echipamente; asta nseamna ca individul exercitnd o munca de raspundere trebuie sa petreaca mai mult timp n interactiune cu
ceilalti: sa asiste la sedinte de lucru, sa munceasca singuri si, n consecinta, sa faca fata termenelor de predare a rapoartelor si/sau termenelor de
executare a sarcinilor. Aceste rapoarte arata nsa ca mai exista si alte surse de stres, care se mpletesc cu alte elemente variabile, cum ar fi: teama de a
nu obtine o avansare, cresterea factorului de izolare datorat exercitarii activitatii de conducere, apropierea de vrsta pensionarii. Reactiile fiziologice
la acest tip de stres sunt aceleasi ca si n cazul altor surse: colesterolemie crescuta si nivel ridicat al presiunii sanguine, riscul unor boli, orice simptom
legat doar de raspunsurile corpului biologic la sursele multiple si identificabile de stres.

Deosebirile de personalitate sunt determinante importante n capacitatea de reactie a indivizilor n fata conflictelor datorate rolului jucat n
procesul de activitate.

French si Coplan[10] semnaleaza ca indivizii cu un comportament mai adaptabil rezista mai bine la stres dect indivizii inflexibili din punct de
vedere psihologic.

II.1.1. STRESUL RELAIONAL

Este vorba de stresul legat de calitatea raporturilor umane ntretinute de superiorul ierarhic cu subordonatii si colegii de munca. Numerosi
psihologi au emis ipoteza ca relatiile bune dintr-un grup de munca sunt un factor primordial pentru sanatatea individului si a colectivitatii. Conflictul
apare ntre dispozitiile superiorilor si interesele ori cerintele subordonatilor, sau n situatia n care o persoana n cauza are tendinta realizarii unor
transformari n procesul de productie iar superiorii ori subordonatii sunt rigizi sau rutinieri, mpotrivindu-se schimbarii. Aceste conflicte stau la baza
insatisfactiei n munca si au repercursiuni negative asupra sanatatii fizice si mintale a muncitorilor. n cazul unei activitati de rutina, n care
muncitorul nu-si poate etala capacitatile creatoare, munca sa nu este urmata de un stimulent si el nu ntrezareste o progresie fireasca n ierarhia
profesionala, activitatea se realizeaza fara interes, fara satisfactie, genernd stresul ocupational. Influentele negative mentionate sunt resimtite chiar n
conditiile n care sporeste retributia, daca aceasta nu este nsotita de o ascensiune profesionala.
 Dimpotriva, n conditiile n care omul cunoaste scopul activitatii sale, ntelege sarcinile de munca si stapste mijloacele de realizare ale
acestora avnd putere de decizie, rezistenta sa la factorii stresanti sporeste.

O stare de insatisfactie si stres se nregistreaza si n conditiile n care muncitorul are un autocontrol redus asupra deciziilor si nu este consultat
n probleme privind propria activitate. O situatie similara se nregistreaza si n conditiile unui suport social insuficient din partea superiorilor, a
colegilor sau a subordonatilor.

Legatura dintre stres si desfasurarea cariei profesionale

Pot fi identificate doua mari surse de stres n acest domeniu:

1. Stresul legat de diferite etape din cariera

2. Stresul cauzat de frustrarile induse de statutul profesional

II.1.2. CARIERA PROFESIONAL

n fiecare etapa a carierei sale, un indvid este supus unor tensiuni si ncercari pe care le depaseste cu mai multe sau mai putine dificultati de
ordin psihologic.

n societatile industriale, la nceputul carierei lor, persoanele sunt obligate sa intre ntr-o competitie intensa, cu scopul de a cstiga rapid mai
multi bani si de a obtine un statut social mai nalt; toti cei si toate cele care "esueaza", ca si cei si cele care reusesc, platesc un pret ridicat. Mijlocul
carierei este nsotit de un cortegiu de deceptii: ncetinirea sau frnarea avansarii, restrngerea oportunitatilor, constatarea atingerii "plafonului", pot
conduce la izolarea indivizilor.

Sfrsitul de cariera si pensionarea, cu alte cuvinte finalul vietii profesionale active si deci reconversia energiei psihice de la locul de munca spre alte
activitati, este nca o posibila sursa de frustrare, mai mult sau mai putin bine depasita de indivizi; dupa cum se stie, decesele sunt frecvente n cei doi-
trei ani de dupa pensionare. n plus, se mai adauga si stresul cauzat de concedieri si reconversiile de cariera, conjugate cu incertitudinea ulterioara
privind obtinerea unei sume devalorizate a pensiilor.

II.1.3. STATUTUL PROFESIONAL

Depinde de procedeele de promovare din ntreprinderi si de schimbarile sociale si culturale din societate. O ntreprindere poate favoriza
avansarea exceptionala a anumitor cadre superioare, a unor functionari si muncitori, fara sa ia n seama consecintele emotionale si somatice, pe care
aceasta le atrage: suprancarcare si exces de activitate, un sentiment crescut de insecuritate si izolare fata de mediul sau de munca.

Cresterea ritmului schimbarilor tehnologice, adaptarea continua a ntreprinderilor, obligate sa creeze noi produse, sa cucereasca noi piete de
desfacere, modifica ritmul de desfasurare a carierelor profesionale n snul unei ntreprinderi, ca si vrsta medie a salariatilor si conducatorilor ei.
Tendinta de a avea mereu un personal "tnar", mpinge spre marginea societatii industriale un numar apreciabil de cadre competente si eficiente.
Toate acestea duc la boli psihice si somatice si, mai ales, la o stare de inconfort psihic, n crestere n unele ntreprinderi.

Studii avnd ca subiect mediul familial n marile centre industriale, insista asupra bolilor coronariene la indivizi care au dobndit prin ei nsasi
nu prin casatorie un statut social mai ridicat dect statutul lor de origine. Stresul cauzat de schimbarile rapide de statut social a devenit una din
problemele cruciale ale societatilor industriale occidentale.

Grupul organizat, ca sursa de stres

A trai ntr-o societate organizata este, n zilele noastre, un destin mpartasit de milioane de persoane; un mediu organizat, prin nsasi natura lui,
poate reprezenta o sursa de amenintare a libertatii, a autonomiei si a identitatii individuale. Problemele pot fi numeroase: o participare
nesatisfacatoare la procesul de decizie, unele deficiente de comunicare, diverse tipuri de interdictii referitoare la comportamentul cotidian n birouri.
Kets de Vries de la Mc Bill University, autor a numeroase lucrari asupra stresului si irascibilitatii proceselor de decizie ntr-o structura organizata,
adauga la aceasta lunga lista propriile constatari: exercitarea excesiva a autoritatii, compartimentarea structurii organizatorice, sistemele indirecte de
control de gestiune[11].

Cercetari extinse, teoretice si doctrinare, privind participarea muncitorilor n cadrul structurilor organizatorice, n vederea ameliorarii
productivitatii si reducerii stresului, au aparut nca din 1948. Coch si French[12], ntr-un articol despre modalitatea de a nfrnge rezistenta la
schimbari (studiu asupra unu atelier de croitorie), au constatat cum cresterea participarii mergea mna n mna cu cresterea productivitatii, si deci cu
satisfactia muncitorilor. n 1974, Margolis, Kroes si Quinn[13], ntr-un studiu efectuat asupra a 1400 de muncitori, au aratat ca neparticiparea era un
indicator serios si un semnal n ceea ce priveste tensiunea si stresul la locul de munca. Acestor variabile trebuie sa-i adaugam lipsa de apreciere a
sarcinilor ndeplinite, practicata de catre cei responsabili cu organizarea muncii.

Rezultatul acestor cercetari ar putea determina structurile organizatorice sa adopte un program de prevenire a stresului, care ar duce la
modalitati noi de exercitare a autoritatii, la o actiune de reasezare a structurilor, n vederea unei diminuari a compartimentarii, si la o strategie
adecvata de comunicare interioara si exterioara.

Surse de stres din viata cotidiana: viata familiala

 Personalitatea individului nu poate fi separata de mediul familial zilnic, nici de preocuparile sale extraorganizationale. Ori, nici un studiu
privind stresul individual, nu poate trece cu vederea problemele familiale, dificultatile financiare, conflictul dintre ideile personale si cele ale
sistemului de organizare a ntreprinderii, conflictul dintre solicitarile de la locul de munca si cele familiale.

Nu exista pna astazi nici un studiu global care sa ia n considerare ansamblul tensiunilor cu care se confrunta individul. Cercetarile efectuate
ncepnd cu anii '70, evidentiaza (n lumea anglo-saxona) un comportament identic al majoritatii sotiilor unor cadre medii: acestea considera ca rolul
ce le revine este acela de a-si sustine sotii. Alte anchete, privind sotiile cadrelor superioare, insista asupra "contractului tacit", niciodata pomenit de
cei doi interesati, contract prin care sotia accepta sa joace rolul de "stlp al familiei", n asa fel nct sotul sa poata face fata n mod liber tuturor
exigentelor profesionale si organizatorice.

ntreprinderea a avut de cstigat din aceasta separare a sarcinilor, acceptata sau suportata de sotii, aceasta oferind astfel "managerilor" refugiul
si securitatea caminului familial.

Sustinerea din partea familiei sau a prietenilor, si o buna ambianta de lucru permit controlarea cu mai multa eficienta si cu mai putina
reactivitate a situatiilor stresante. ntr-adevar, faptul ca ai cu cine sa stai de vorba despre problemele tale, ca te ntorci, seara de seara, n snul unei
familii unite, ca ai colaboratori simpatici - toate acestea favorizeaza calmul si dobndirea competentelor necesare pentru a face fata stresului.

Situatia opusa - izolarea familiala sau de prieteni, o ambianta relationala tensionata - agraveaza reactivitatea la factorii de stres, diminund
sprijinul si adaugnd noi tensiuni.

O relatie buna cu cei din anturajul nostru este un factor important de echilibru, de reusita si diminueaza consecintele nefaste ale stresului. Este
deci de dorit "sa ne cultivam" relatiile cu ceilalti, si nu doar din motive altruiste.

II.1.4. STRESUL SI SCHIMBRILE DIN MEDIUL SOCIAL

Schimbarile din mediul social intervin la diferite niveluri: national, comunitar, familial si individual.

Conditiile economice, perioadele de razboi, nesiguranta politica pot avea influente asupra unor ntregi populatii; la scara individuala,
evenimente ca doliul sau pierderea locului de munca pot avea consecinte grave.

Sursele de stres legate de mediul social

Mobilitatea geografica si migrarile sunt considerate ca factori de stres productori de boli mintale si de dezordini somatice. Toate cercetarile n
acest sens arata ca populatiile migrate prezinta procente de spitalizare psihiatrica mai ridicate dect celelalte grupe de populatii. Factorii explicativi ai
acestei fragilitati psihice sunt: diferentele culturale (ntre tara de origine si cultura tarii de adoptie), conditiile economice si sociale n noua societate si
presiunile exercitate pentru asimilarea populatiilor emigrate.

Cercetatorii insista asupra faptului ca emigrantii care se instaleaza n zonele urbane, unde exista deja populatii din tarile lor de origine, se
adapteaza mai usor dect cei care nu au o asemenea referinta; stresul este si mai mare atunci cnd diferenta culturala este importanta. S-a constatat,
de asemenea, vulnerabilitatea la maladiile somatice; Graham si Reeder [14] demostreaza ca oamenii mobili din punct de vedere geografic prezinta un
procent mai mare de maladii coronariene dect cei stabili.

Schimbarea sociala survine, de asemenea, n cazul modificarilor mediului nconjurator actual, datorita industrializarii, urbanizarii, rennoirii
retelei urbane sau schimbarilor economice foarte rapide. Impactul pe care l au astfel de modificari asupra populatiei se manifesta prin "fragilizarea"
indivizilor. Programele de rennoire urbana au consecinte asupra vulnerabilitatii crescute a populatiei si duc la o crestere a stresului profesional.
Disparitia totala a vechilor comunitati si dezintegrarea sistemelor relationale stabilite fac ca persoanele vrstnice sa fie lipsite de orice sprijin social.
Pe de alta parte, Brenner[15] a verificat ipoteza potrivit careia atunci cnd activitatea economica este n declin, stresul social global creste n egala
masura cu spitalizarea mentala". Cnd si face aparitia stresul, coeziunea gradului social joaca un rol important n prevenirea spitalizari psihiatrice.

Dezorganizarea sociala si dezintegrarea unor ntregi comunitati (ex. Liban n 1989, sau Rwanda n 1995) apar atunci cnd acestea sunt
confruntate cu dezastre naturale, deportari sau transplantari, razboaie civile sau orice alt soc de dimensiunile unui cataclism.

Toate cercetarile ajung sa sublinieze cresterea frecventei tulburarilor mentale, a tuberculozei, a atacurilor coronariene si a hipertensiunii, care
nsotesc asemenea evenimente.

Absenta si/sau dezintegrarea structurilor sociale si comunitare slabesc rezistenta mentala a indivizilor.

Sursele de stres legate de viata personala.

Stresul poate decurge nu numai din conflictul de rol dar si din ambigutatea (obiectiva sau subiectiva) a rolului.

Evenimentele de viata sunt definite ca " schimbari n structurile si relatiile psihosociale ce determina reorganizari ale circumstantelor uzuale
si impun organismului un efort de reajustare perioada n care individul apare mai vulnerabil la stres si consecintele lui"[16]

n 1949, n America, s-a tinut o conferinta cu titlul "Sresul si manifestarile corporale", patronata de Asociatia pentru Cercetarea Maladiilor
Nervoase si Mentale. Aceasta conferinta a constituit punctul de plecare al tuturor cercetarilor ntreprinse asupra rolului evenimentelor din viata
personala n etiologia diferitelor boli individuale. Cercetatorii au avansat ipoteze potrivit carora asemenea evenimente actioneaza ca factori
acceleratori n declansarea unor boli, dar nu determina tipul bolii.
 Holmes si Rahe [17] pun n circulatie ipoteza ca acumularea de evenimente de viata creste predispozitia individului la diverse boli. Ipoteza
emisa s-a concretizat n alcatuirea unor chestionare pentru masurarea schimbarilor de viata, orientate n principiu asupra urmatoarelor domenii:
familial, profesional, social, financiar, sanatate. De atunci, s-au acumulat un numar impresionant de studii ce vizeaza aceasta categorie de factori de
stres psihosocial (numai n primii zece ani numarul lucrarilor a depasit 100), dar datele contradictorii si controversele abunda si astazi.

Bruglea si colaboratorii sai[18], pornind de la discriminarea pacientilor depresivi de lotul martor, realizeaza o discriminare a clasificarii
evenimentelor de viata sub aspectul amenintarii si nonamenintarii.

Unii autori, ncadreaza evenimentele de viata n stresul acut numindu-le "crize de viata" si le disting de stresul cronic produs de tracasarile
psihice (hassles), care cumulate ntr-o perioada scurta de timp, produc distres (stres "negativ").

Holmes si Rahe[19] includ n cadrul evenimentelor de viata care "rup" echilibrul individului sau l ameninta att evenimentele pozitive
(casatorie, promovare), ct si cele negative (decese, conflicte). Unele studii subliniaza ca doar schimbarile indezirabile, necontrolabile, nepredictibile
si grave produc stres, n timp ce alte lucrari insista asupra capacitatii de control asupra evenimentului; concluzia unanima ca si evenimentele pozitive,
care scapa controlului individului, sunt la fel de agresive ca si cele negative.

Studiile efectuate demonstreaza, ntr-o maniera statistic semnificativa, legatura dintre numarul si intensitatea evenimentelor din viata
individuala si posibilitatea aparitiei unor maladii ntr-un viitor apropiat. n acest mod, stresul cotidian intens a fost legat de urmatoarele consecinte
somatice: moarte subita n urma unui atac cardiac, diferite accidente, raniri pe terenul de sport, tuberculoza, leucemie, diabet, toata gama de suferinte
minore. La fel, rezultatele care depasesc 300 de puncte pe scara Holmes si Rahe au fost asociate cu simptomele unor maladii nervoase si mentale.

II.1.5. FACTORII INDIVIDUALI SI SOCIALI DE REZISTEN LA STRES

Unii indivizi sunt obligati sa faca fata unor evenimente stresante, sunt atinsi de boli cronice si de dezordini mentale, n timp ce altii sunt fericiti.
Este de la sine nteles ca sursele de stres nu pot ele singure explica declansarea bolilor si ca trebuie luati n considerare si alti factori, cum ar fi
caracteristicile situatiei stresante, calitatile psihologice si biologice ale indivizilor, precum si, n completare, caracteristicile sistemelor sociale care
actioneaza ca niste bariere protectoare ale indivizilor: un model biopsihosocial.

Caracteristicile situatiei stresante.

Caracteristicile "stresorilor" sau "agentilor stresanti", asociate cu declansarea maladiilor, sunt evaluate n functie de intensitatea, de
dimensiunea, de durata lor, de imposibilitatea de a fi prevazute, de "efectul de noutate".

Intensitatea este masurata prin variatiile schimbarilor percepute n situatia personala sau n mediul nconjurator global al societatii. Studii
asupra perceperii unor asemnea schimbari, realizate pe studenti ai universitatilor americane (pe un esantion de 678 persoane), stabilesc o corelatie
pozitiva ntre schimbarea perceputa n mediul social si nivelul de anxietate si de stres, masurat pe scala de anxietate. Nivelul de anxietate era si mai
ridicat atunci cnd schimbarea perceputa nu era una dorita si nca mai ridicat, atunci cnd schimbarea sociala avea consecinte asupra vietii personale.
Dimensiunea evenimentelor stresante (adica "marimea" lor apreciata pornind de la situatii stresante considerate ca medii sau normale), are un anumit
efect (prin durata) asupra alterarilor fiziologice si psihologice individuale.

Cercetarile efectuate duc la urmatoarele concluzii:

1. toate persoanle expuse unor situatii de stres intens si de lunga durata nu-si mai regasesc niciodata starea anterioara de bunastare fizica,
biologica si psihica;

2. toate persoanele supuse unor amenintari de durata privind viata lor, oricare ar fi caracteristicile lor psihologice, sunt proiectate ntr-un
univers unde predomina numai reactia biologica profunda si universala a vietii individuale.

Durata unui eveniment stresant are efecte variabile; n unele cazuri, o experienta scurta dar intensa poate avea un efect devastator,
asemanator celui cauzat de situatiile de stres durabile.

Evenimentele imprevizibile au efecte mai puternice asupra persoanelor, dect evenimentele anticipate mental. n ultima instanta, "efectul
de noutate" face sa creasca impactul situatiilor stresante (ex. experientele implicnd privatiuni senzoriale). n cazul n care toti agentii stresanti
actioneaza simultan sau secvential, se manifesta un efect de "suprancarcare" si, oricare ar fi rezistenta organismului, chiar si o suprancarcare
minima poate avea consecinte dramatice.

II.1.5.1.CARACTERISTICILE PSIHICE sI BIOLOGICE INDIVIDUALE sI MEDIUL SOCIAL

De la caracteristicile evenimentului stresant cercetatorii au trecut la studierea caracteristicilor persoanei, gndindu-se ca este greu sa prevezi
consecintele unui eveniment, daca nu cunosti trasaturile de caracter ale personalitatii respective.

Comportamentalistii americani, B.P.Dohrenwend si B.S. Dohrenwend au stabilit ca perceperea stresului de catre indivizi depinde de doua
mari categorii de variabile[20]:

1. factorii personali, cum ar fi pragul senzatiilor biologice si psihologice, inteligenta, capacitatea verbala, tipul de personalitate, sistemele
psihologice de aparare, experienta trecuta si un anume simt de stapnire a propriului destin;

2. factorii externi, cum ar fi vrsta, nivelul scolar, veniturile, ocupatia profesionala.

 De aceea, cercetatorii s-au orientat catre acele caracteristici ale personalitati care pot induce, pe termen lung anumite boli somatice. Cele mai
cunoscute cercetari n materie au fost cele consacrate bolilor coronariene si personalitatilor denumite de tip "A", ale caror caracteristici sunt :
agresivitatea, ambitia, spiritul de competitie, obsesia muncii, obsesia timpului care trece etc., prezente la numeroase persoane suferind de o boala
cardiaca.

Alte cercetari au descoperit ca una din variabilele critice de rezistenta la stres era capacitatea emotionala de raspuns.

Pragul de anxietate sau de angoasa poate fi mai mult sau mai putin ridicat, n functie de individ; n consecinta, indivizii cei mai vulnerabili vor
fi aceia care prezinta un prag al angoasei foarte scazut. S-a sugerat ca vulnerabilitatea la stres poate varia n functie de sursele de stres. Rezistenta la
stres a unui individ nu poate fi evaluata fara a se tine cont de mediul nconjurator. n ecuatia stresului, pozitia sociala a unui individ n cadrul
comunitatii i influenteaza vulnerabilitatea la stres. Stresul este minim la toti cei implicati ntr-o structura sociala care actioneaza, dupa modelul
protectiei interne individuale, ca un scut protector. Orice ruptura a legaturilor cu mediul, deschide poarta slabiciunilor individuale: izolare sociala,
marginalizare sociala si lipsa unui statut.

n concluzie, se poate spune ca extrem de numeroasele schimbari majore sociale si individuale pot duce la cresterea vulnerabilitatii la stres a
populatiilor si a indivizilor. Toate cercetarile efectuate pna astazi au permis identificarea, datorita unui anume numar de variabile, a acestei populatii
cu cota mare de risc, dnd astfel posibilitatea autoritatilor oficiale sa puna n aplicare politici de prevenire.

n schimb, aceste cercetari nu au dus la stabilirea cu precizie a riscurilor la care sunt expuse celelalte persoane, cu exceptia personalitatilor de
tipul "A". Abordarile denumite psihosomatice par a fi promitatoare, datorita capacitatii lor de diagnosticare a subiectilor cu cota mare de risc, cu att
mai mult cu ct, relativ recent, s-au descoperit si numeroasele mecanisme biochimice ale stresului.

II.5 PREVENIREA sI TERAPIA STRESULUI

Abordarea preventiva n medicina, aplicabila si n domeniul stresului, recurge la trei modalitati principale[21]:

- Identificarea att a factorilor stresanti, ct si a indivizilor si grupurilor vulnerabile la stres (de exemplu la cei expusi la factori nocivi
majori, handicapati).

- Reducerea vulnerabilitatii si marirea rezistentei organismului (ex. prin alimentatie, efort fizic rational, substante adaptogene).

- Protectia, prin evitarea sau eliminarea agentilor ambientali fizici sau psihosociali nocivi, demers mult mai usor realizabil n cazul
factorilor fizici, si mult mai dificil n ceea ce priveste cei psihosociali, din cauza absentei unor modele conceptuale valide, a utilizarii
insuficiente a cunostintelor existente si a evaluarii lacunare a beneficiilor masurilor de interventie.

O sintetizare mai analitica a modalitatilor de interventie si prevenire se poate axa pe modelele existente ale stresului.

Vom apela la modelul Kagan - Levi al ecosistemului om - ambianta, conform caruia interventiile vizeaza urmatoarele etape[22]:

- Modificarea, moderarea si, pe ct posibil, eliminarea stresorilor ambientali.

- Interventii asupra variabilelor mediatoare, inclusiv psihosociale, unele de favorizare a adaptarii (ex. suportul social), altele de
intensificare a reactiilor (ex. agresivitatea).

- ntreruperea mecanismelor cu potential patogen prin interventii asupra factorilor psihoneuroendocrini (ex. prin psihofarmacoterapie,
relaxare) si a proceselor sociale (a celor care intensifica alinierea).

- Interventii asupra precursorilor bolii si a simptomelor acute, identificate prin examinari medicale sau psihologice (a formelor usoare
de anxietate sau depresie sau a hipertensiunii incipiente).

- Masuri de prevenire secundara si de terapie a bolilor psihosomatice manifestate.

Dupa opinia lui Levi[23] pentru a fi eficient, programul preventiv trebuie sa se bazeze pe urmatoarele principii:

- Sa se axeze pe o viziune realista asupra omului si ambiantei, lund n considerare aspectele fizice, mentale, sociale si economice.

- Sa promoveze o strategie ecologica care sa ia n considerare interactiunea ntre ntregul ansamblu individual si ambiental.

- Sa evalueze continuu, n baza unui feed-back informational, efectele complexe ale modificarilor si interventiilor cu ajustare
permanenta si supla la aceste mutatii.

- Sa asigure n mod democratic individului conditii de influentare a propriei situatii si de comunicare cu factorii decizionali.

- Sa se bazeze pe un suport mental, solidar ntre individ si grupurile sociale.

De aici rezulta si necesitatea individualizarii programelor de reducere a stresului.

2.1. REMEDII TRADIIONALE sI MODERNE DE PREVENIRE A STRESULUI

Simptomele stresului sunt perceptibile individual: angoasa, depresie, tensiune nervoasa, tulburari sexuale, scadere a tonusului, oboseala,
scaderea atentiei si vigilentei, a memoriei, tulburari somatice functionale si organice diverse: tulburari de digestie, cardiovasculare, migrene, colite.
Toti subiectii si fiecare n parte, constient sau inconstient, resimt modificarile corporale si psihice induse de stres.

Dintotdeauna omenirea a facut apel la remedii pentru a putea face fata n continuare vietii de zi cu zi; n epoca moderna, progresele
farmacologiei au contribuit pe larg la furnizarea de noi remedii. n aceasta privinta, ceea ce este frapant, este sublinierea accentuata a functiei orale
pentru a face fata stresului. Se instaleaza o regresie psihica, care faciliteaza fiintelor omenesti n suferinta o ntoarcere la preafericita perioada a
alimentatiei materne.

II.6 REMEDII TRADIIONALE

Recurgerea la alcool, care induce o senzatie de destindere si o usoara stare de excitatie, poate, n caz de exces, sa provoace si sa intensfice
tulburari de scaun si sa agraveze depresia latenta. Tutunul (nicotina), stimulnd productia de adrenalina, diminueaza angoasa, sporeste starea de
veghe si procura o senzatie de energie; pe termen lung, toate studiile confirma ca folosirea sa prelungita antreneaza tulburari cardiace, respiratorii si
anumite forme de cancer.

Laptele, cacaua, cafeaua si infuziile fac de asemenea parte din retetele traditionale: laptele, remediu mpotriva insomniei, contine un
aminoacid ntaritor, L - triptofanul, pe care organismul l utilizeaza pentru productia de substante regularizatoare ale somnului. Stresul antreneaza
pierderi de energie n decursul zilei, iar absorbtia de zahar din ciocolata poate provoca o senzatie provizorie de energie, urmata de o contralovitura de
insulina, care face sa creasca iritabilitatea si oboseala; la fel, cofeina prezenta n cafea, amelioreaza starea de veghe si creste puterea de concentrare,
dar obisnuinta duce la un consum crescut, cu consecinte manifestate prin tulburari ale ritmului cardiac, dureri de cap, tensiune musculara, iritabilitate
si insomnie. Infuziile, baute ca un substitut de cafea sau de ceai, pot provoca reactii alergice imprevizibile; anumite plante sunt droguri puternice.

II.7 REMEDII MODERNE

Remediile moderne antistres, la care au recurs ndeosebi membrii societatilor industriale evoluate sunt bine cunoscute: asa-zisele vitamine
antistres, somniferele, tranchilizantele. Vitaminele C si B sunt necesare ntr-o perioada de stres fizic (o interventie chirurgicala, ranire, sarcina,
eforturi violente, performanta de lunga durata), dar ele sunt ineficace la nivel psihologic; ele nu pot "vindeca" crizele de angoasa si depresie.

n numeroasele anchete privind stresul, s-a constat o crestere constanta a consumului de somnifere si tranchilizante la scara tarilor planetei.

Somniferele dau o senzatie de destindere si actioneaza asupra creierului pentru a induce un somn natural, cu riscul progresiv al perturbarii
ciclurilor somnului, instalarii unei somnolente diurne si scaderii performantei.

Tranchilizantele procura, la fel ca si somniferele, o senzatie de destindere, favorizeaza somnul si au o actiune relaxanta asupra respiratiei si
sistemului nervos. n doza mare, asociate cu alcoolul si folosita pe perioade ndelungate, pot induce dependenta, provoaca oboseala si agravarea
depresiilor existente.

II.1.1. TERAPIILE SI METODELE DE LUPT MPOTRIVA STRESULUI

Din anii '30 si pna n zilele noastre, medicii si psihoterapeutii au elaborat numeroase metode de lupta mpotriva stresului. Aceste metode,
orict ar fi de diferite, au toate drept obiectiv diminuarea progresiva a tensiunilor psihice si musculare si o scadere a excitatiilor senzoriale (auditive,
vizuale), cu importante consecinte de relaxare asupra majoritatii functiilor vitale.

Rezultatele asteptate reprezinta "dominarea stresului"; se pare ca toate aceste metode, care sunt trecute n revista pe scurt, sunt o marturie a
faptului ca aceasta abordare trebuie sa constituie prima etapa a unui tratament de urmat pe plan psihoterapeutic, nsotit uneori de un tratament
medical.

Indivizii nu sunt toti egali n fata acelorasi traumatisme; ei sunt limitati n ceea ce priveste capacitatea de stapnire de sine chiar de propria lor
functionare mentala si psihica, de viata lor personala, de mediul familial si socio-profesional. n numeroase cazuri, este insistent recomandat sa se
faca apel la terapii de relaxare, ale caror efecte benefice sunt mai mult sau mai putin durabile, n functie de persoana. Acestea sunt:

1. Exercitii de relaxare corporala: gimnastica aerobica, stretghing, activitati cu impact redus de stres. Aceste exercitii fizice practicate pe termen
lung, fac sa scada ritmul cardiac, reduc riscurile de hipertensiune, de tensiune musculara, diminueaza anumite dureri, cu consecinte psihice, cum
ar fi reducerea temporara a angoasei, depresiei. Acestor exercitii corporale practicate n Orient li se pot adauga exercitii corporale din Extremul-
Orient: Tai chi, nsotit de miscari care le amintesc pe cele ale dansului, procura o senzatie de calm (punnd n miscare toate partile corpului);
Yoga, practicata de mult timp n Europa occidentala, duce la scaderea ritmului cardiac si a ritmului respirator, inducnd o senzatie de profunda
relaxare.

2. Metode de relaxare mentala:

meditatia, efectuata ntr-un mediu protejat de orice excitare senzoriala si nsotita de o respiratie lenta si ritmata, poate contribui la
reducerea multor simptome (doua sedinte de 10-20 minute pe zi);

evadarea imaginara sau creatrea de imagini mentale este o tehnica asemanatoare celei folosite de atletii de performanta pentru a-si
mbunatati rezultatele; nchipuindu-ti ca te afli n diferite locuri sau situatii placute, reactivezi astfel, printr-un proces de asociere de
idei, numeroase reprezentari mentale susceptibile de a favoriza o scadere a tensiunii.
3. Metodele care folosesc mijloace tehnice:

"relaxarea n apa" se practica ntr-un compartiment special, perfect izolat, cu efecte spectaculare; pericolul este ca, n unele cazuri,
aceasta izolare senzoriala poate provoca angoasa;

"bio feed-back"-ul denumit si tehnica "anti-stress", a fost introdus n stiintele neuro-psiho-medicale n 1969, de catre Kamyia si
Miller. Metoda consta ntr-un proces de antrenare a organismului n scopul modificarii unor functii fiziologice care n mod obisnuit
sunt inconstiente, involuntare si automate. Antrenamentul se realizeaza asistat de un aparat electronic (monitor) care masoara si
furnizeaza informatii fiziologice, n timp ce organismul exercita un control voluntar asupra lor. Procedeul pune subiectul n dubla
ipostaza de observator si controlor.

Antrenamentul implica:

un control continuu al raspunsului fiziologic, printr-un procedeu de ncercare si eroare;

un avertisment imediat (feed back) care aduce la cunostinta subiectului fiecare schimbare, prin semnal vizual sau auditiv - prin
frecvente variabile;

motivatie pentru modificarea raspunsului fiziologic.

Cercetarile au dovedit ca sedintele de bio feed-back, efectuate timp de opt saptamni, conduc la modificarea urmatorilor parametri:
predominarea ritmului alfa si beta de pe ECG, reducerea tensiunii arteriale si musculare, a rezistentei electrice a pielii (ce traduce nivelul de anxietate
al subiectului), normalizarea ritmului cardiac si a temperaturii.

Odata dobndit controlul voluntar asupra unor procese fiziologice automate, cu ajutorul monitorului, achizitiile se transfera n situatiile
cotidiene, n raspunsul organismului la stres; cercetatorii nu stiu totusi cum functioneaza aceasta interrelatie om-masina si care este efectul ei asupra
ritmului cardiac, tensiunii arteriale si psihicului.

4. Metode psihoterapeutice:

Toate metodele citate pna acum au calitatile si eficacitatea lor, mai ales n sensul ntretinerii starii de sanatate la indivizii care nu au ajuns pna
"la fund", care mai pot nca "face fata si care accepta modalitatile" de a-si spori rezistenta. Atunci cnd rezistenta psihica individuala nu mai permite
nfruntarea dificultatilor zilnice, cnd anxietatea si depresia se instaleaza si apar anumite tulburari somatice, este important sa se recurga la medici,
psihiatrii, psihanalisti, psihoterapeuti si psihosomaticieni. n acel moment, este insistent recomandat sa se combine, de exemplu, o metoda de relaxare
corporala (care faciliteaza autocunoasterea fizica si psihica) cu psihoterapia psihanalitica sau psihosomatica.

II.8 Relaxarea n terapia cognitiv-comportamentala

II.1.1. OBIECTIVELE ANTRENAMENTULUI SI RELAXRII

Ob. 1. Sa controlam mai bine reactiile emotionale

Ob. 2. Sa determinam nivelul general al stresului

Ob. 3. Sa ne odihnim rapid

Ob. 4. Sa facilitam un somn odihnitor

Ob. 5. Sa reusim sa fim calmi

II.1.1.1.CI DE ATINGERE A OBIECTIVELOR

Ob. 1. Sa controlam mai bine reactiile emotionale

Capacitatea de a ne relaxa este o componenta esentiala n nvatarea controlului si ale impulsurilor.

nvatarea controlului reactiilor emotionale ncepe prin sedinta de relaxare de aproximativ 25 min., sedinte destul de lungi si profunde,
urmate de exercitii de relaxare rapida si mai putin profunda.

Obiectivul se considera atins daca subiectul se poate sa se calmeze cu usurinta n majoritatea situatiilor stresante.

nvatarea cognitiv-comportamentala este esentiala pentru tratamentul tulburarilor anxioase (fobii, tulburari obsesive, crize de panica, etc.),
reactiilor impulsive si tulburarilor somatice numite functionale (hipertensiune arteriala, cefalee hipertensiva, dureri lombare). Ea este utila
pentru persoanele care nu prezinta tulburari psihologice caracteristice dar care doresc sa si diminueze tracul si alte reactii emotionale, care
perturba desfasurarea optima a activitatii lor.
 Utiliznd aceasta terapie, persoanele devin capabile sa diminueze tensiunea psihica si mentala sa devine mai sensibile la cresterea ncordarii
corporale. Acesta este un indiciu capital pentru a asocia o procedura de autosugestie constienta si a evita sa fim implicati ntr-o reactie
emotionala.

Controlnd mai bine reactiile emotionale, persoanele devin capabile sa si diminueze n cteva secunde nivelul ncordarii si sa se apropie
astfel de activitatea fiziologica optima pentru comportamentul dorit.

Ob. 2. Sa determinam nivelul general al stresului

nvatarea metodica a relaxarii permite:

Diminuarea excesului de ncordare musculara si de tensiune psihica la persoanele stresate frecvent sau cronic

Adaptarea unui stil de viata mai putin obositor

Prevenirea unei serii de tulburari somatice si psihice

Ob. 3. Sa ne odihnim rapid

nvatarea relaxarii permite recuperarea rapida a energiei datorita:

sedintelor de relaxare mai lungi sau mai scurte (10-30 min.) si profunde ("relaxare - recuperare" si " relaxare - prevenire")

Unor "mini - relaxari" (cteva secunde sau minute) repartizate pe tot parcursul zilei.

Pentru mbunatatirea si mentinerea starii de sanatate este preferabila o pauza de relaxare de ct sa consumam n exces substante excitante.

Ob. 4. Sa facilitam un somn odihnitor

Cnd am nvatat sa ne destindem repede si bine, reusim sa adormim repede, ne reluam somnul mai usor n cazul ntreruperii lui, dormim
mai bine, mai profund. Timpul acordat somnului, n cazul praticarii acestei metode poate fi scurtat.

Ob. 5. Sa reusim sa fim calmi

sedintele de relaxare profunda au fost organizate utiliznd meloterapia si vizualizarea mentala a unor scene agreabile. Aceste sedinte permit
ceea ce Abraham Maslow numea "experiente de vrf", momente n mod deosebit fericite si revitalizante.

II.1.2. LOCUL RELAXRII N TERAPIA COMPORTAMENTAL

Unele dificultati psihologice si somatice se rezolva simplu prin nvatarea relaxarii (n sedinte regulate de relaxare-odihna si adaptarea
cvasiinstantanee a unei atitudini relaxate o data cu aparitia situatiilor stresante):

Tulburari functionale - hipertensiunea arteriala, cefalee provocata de tensiune, dureri lombare, unele forme de insomnie, etc.

nvatarea relaxarii aduce mari satisfactii majoritatii persoanelor care au urmat n ntregime training-ul

Timpul investit este n ntregime recuperat datorita ameliorarii calitatii somnului, diminuarii stresului si oboselii.

II.1.3. METODE DE RELAXATE N TERAPIA COMPORTAMENTAL

Desi oamenii dispun de o capacitate nnascuta de a se relaxa fizic si mental, ceea mai mare parte dintre ei o folosesc putin sau incorect.
Horsent Benson, specialist n tulburari cardiovasculare, profesor de medicina la Universitatea Harvard defineste 4 comportamente fundamentale ale
relaxarii.

1) Un mediu calm, la adapost de surse de distragere;

2) O pozitie confortabila, n care ncordarea musculara este redusa pe ct posibil;

3) O atitudine pasiva (de tipul "fie cec-o fi") analoga celei adoptate pentru a dormi si care este la antepodul vointei crispate de a
realiza performante;

4) Focalizarea ntregii atentii pe un stimul determinat (sunet, cuvnt, obiect, respiratie, senzatii corporale)

Metodele de relaxare se observa, n principal, la nivelul 4, n diferite tehnici. De exemplu:

 n tehnica yoga traditionala, atentia se centreaza pe un sunet secret ("mantra") ncredintat de catre un maestru.

n "training-ul autogen" al lui Schultz, atentia se centreaza e impresii fizice de toropeala si caldura

II.1.4. PRACTICA RELAXRII N TERAPIA COMPORTAMENTAL

n terapia comportamentala am nceput nvatarea relaxarii printr-o versiune ameliorata si rapida a metodei Jacobson. Aceasta tehnica a fost
punctul de plecare pentru nvatarea pe etape, care a avut ca efect diminuarea rapida asupra activarii fiziologice provocata de situatii stresante.

Specificul metodei lui Edmond Jacobson, rezida n focalizarea atentiei pe senzatii provocate de contractii si decntractii ale grupelor de muschi.
El si-a numit metoda "relaxare progresiva" din doua motive

persoana relaxeaza gradat unele grupe musculare,

pe masura ce aceasta relaxare este practicata zilnic ea se mbunatateste calitativ si se obtine mai repede nvatarea relaxarii a permis
ntreruperea cercului vicios "frica tensiune musculara amplificarea durerii intensificare fricii si a tonusului frica..."

Studii ulterioare au permis ameliorarea eficientei metodei. Versiunea actuala a relaxarii progresive prezinta un raport excelent eforturi-
beneficii:

procedura de baza se nvata n cteva ore

ea implica un ritm de 3-4 exercitii saptamnale de-a lungul mai multor saptamni sau luni, pentru a ajunge la o relaxare convenabila n
cteva secunde

Punctul forte al metodei Jacobson, de relaxare progresiva, este dat de faptul ca implica foarte putine inconveniente, n comparatie cu alte
metode care antreneaza uneori stari de angoasa, mai ales la persoanele care devin usor anxioase. O eficienta deosebita a avut programul tipic "
comportamental" demonstrat de numerosi cercetatori, n special de Bernstei de Borkovec (1973) si Ost (1987).

II.1.4.1.ETAPA I

Prima etapa este constituita din exercitii de relaxare prin contractie urmata de relaxare a urmatoarelor 13 grupe de muschi: muschii minii
dominante si antebrat, brat dominant, (contractie prin bicepsi), muschii celelaltei mini si a antebratului, celalalt brat, muschii piciorului si a gambei
membrului inferior dominant, coapsa, membrului inferior opus, muschii abdomenului, muschii umerilor si partii de sus a spatelui, muschii gtului,
gurii si obrajilor, ochilor, genelor si sprncenelor, fruntii, scalpului.

Contractia unui grup muscular se face pe inspir urmata de o scurta apnee (durata aprox. 5-12 sec.)

Deeconectarea efectuata destul de repede este realizata pe un expir mai lent, concomitent cu enuntarea n gnd a unui cuvnt cheie ce evoca
relaxarea: relaxat, destins, calm. O atentie deosebita am acordat intensitatii contractiei astfel nct sa nu produca durere sau tremuraturi, pe
concentrarea subiectilor, pe contractiile si relaxarile muschilor, pe contrastul dintre ncordare si relaxare. Acest exercitiu a fost realizat cu grupa
experimentala n fiecare zi, timp de doua saptamni.

CODIII PENTRU O BUN RELAXARE

a. Alegerii si asigurarii contextului, golirea vezicii, retragerea ntr-un loc calm si agreabil cu o temperatura moderata, neutralizarea surselor
posibile de distragere a atentiei, asigurarea unei tinute lejere

b. Adoptarii unei pozitii confortabile: culcat pe un pat/canapea, asezat pe un fotoliu cu un suport pentru cap, picioarele putin departate unul de
altul

c. Centrarii ntregii atentii pe exercitiu: nchiderea ochilor, suspendarea provizorie a preocuparilor, proiectelor astfel nct sa va puteti concentra
asupra corpului contractiilor si relaxarii. Dupa mai multe saptamni/luni de practica a relaxarii n grup dar mai ales n activitati
independente, ideile intrusive au fost mai putin frecvente si mai putin importante.

d. Centrarii atentiei pe respiratie: respirarea n mod linistit pentru obtinerea relaxarii, evitnd hiperventilatia care poate provoca senzatii
dezagreabile sau angoasante,

FOLOSIREA IMAGINILOR MENTALE

S-au vizualizat situatii care evocau relaxarea si starea de confort: plaja, peisaj de munte, ru n padure, lac pe care pluteste o lebada, baie calda,
etc. Se pot imagina sunete, arome asociate vizualizarii.

Aceasta forma de relaxare calificata uneori drept cognitiva, a permis:

Sa aprofundam si sa prelungim relaxarea

 Sa traim un sentiment de bine profund

Sa adormim n caz de insomnie

SFRSITUL SEDINEI INCLUDE URMTOARELE EXERCIII:

"Respirati putin mai repede"

"Miscati minile, bratele, gambele, picioarele"

"ntindeti corpul mai ales spatele, dar fara exces, ntindeti bine ratele si minile"

"Deschideti ochii si reluati contactul cu spatiul nconjurator"

"Ridicati-va lent. Fiti atent la ritmul d-voastra personal."

"Acordati atentie activitatilor de tranzitie, ceea ce implica o ncordare moderata si o cheltuiala mica de energie"

TIMPUL OPTIM DE REALIZARE A EXERCIIILOR

Orarul exercitiilor:

n mod ideal - 1-2 ori pe zi n perioada de nvatare

Pentru persoanele ocupate - 1 data pe zi

Exercitiile pot fi facute la ore diferite

Se recomanda:

Sa se ncerce a se varia orarul

Oprirea exercitiului si reprogramarea n alt moment

Evitarea exersarii dimineata, dupa trezire, pentru ca exista riscul sa fiti crispati sau sa adormiti din nou

Efectuarea exercitiilor seara, nainte de a adormi, este cel mai bun moment pentru persoanele ocupate - atentie nsa la
riscul de a adormi (denota lipsa de control)

Orarul recomandat

- aproximativ ora 14 (relaxarea n momentul n care atentia este n general mai scazuta)

- aproximativ ora 18 (cnd oboseala acumulata n timpul zilei favorizeaza relaxarea dar nu antreneaza att de usor adormirea)

II.1.4.2.ETAPA a II-a

A doua etapa este constituita din aceeasi procedura ca n etapa I, dar n ritmul fiecarui subiect. S-a urmarit ca fiecare sa si nsuseasca tehnica
n mod convenabil, dar nu perfect: perfectiunea fiind o atitudine contraproductiva.

O formula buna s-a dovedit a fi exersarea alternativa a procedurii asimilate.

II.1.4.3.ETAPA a III-a

A constat din contractia si relaxarea a 13 grupe musculare muschii minii dominante si antebrat, brat dominant, (contractie prin bicepsi),
muschii celelaltei mini si a antebratului, celalalt brat, muschii piciorului si a gambei membrului inferior dominant, coapsa, membrului inferior opus,
muschii abdomenului, muschii umerilor si partii de sus a spatelui, muschii gtului, gurii si obrajilor, ochilor, genelor si sprncenelor, fruntii,
scalpului. Aceste exercitii pot fi reluate n orice moment al zilei: n pozitia seznd pe scaun sau n picioare n situatii de asteptare (la coada ntr-un
magazin).

II.1.4.4.ETAPA a IV-a

A constituit-o procedeul de relaxare "pasiva" de tip " training autogen" a lui Schultz. Atentia va fi focalizata pe senzatia de ncordare reziduala
si relaxare, toropeala, caldura.
II.1.4.5.ETAPA a V-a

Decontracturarea a 13 grupe musculare (cele de mai sus) fara contractii prealabila.

II.1.4.6.ETAPA a VI-a

Decontracturare a 8 grupuri musculare fara contractii prealabile, fara caseta.

Se poate nsoti exersarea de procedura de numarare.

Ex: pronunta unu si relaxeaza o mna si un brat

Pronunta 2 si relaxeaza cealalta mna si celalalt brat

....etc.

II.1.4.7.ETAPA a VII-a

Mini relaxari si atitudine de relaxare n situatii nestresante.

Situatii n care se poate exersa relaxarea:

De fiecare data cnd asteptati (la semafor, n ascensor, la magazin)

nainte de a porni masina

De fiecare data cnd telefonul suna cnd mergeti la toaleta

n timpul efectuarii exercitiilor se vor respecta regulile:

Respirati profund

Expirati si spuneti: "relaxare"

Urmati un circuit personal de decontracturare - relaxarea fetei, umerilor, caderea bratelor, etc.

Ramneti cteva secunde n starea de relaxare

Practica relaxarii "diferentiate" - este recomandata n timpul unor activitati diferite: mers, scris, conducerea autovehiculelor, si consta n
relaxarea muschilor care nu sunt necesari activitatii respective. Este necesar sa fie relaxate acele parti ale corpului care sunt n mod special ncordate.
(de exemplu daca suferiti de dureri de spate arcuiti spatele apoi relaxati)

II.1.4.8.ETAPA a VIII-a

Sau etapa de diminuare a ncordarii n situatii stresante. Obiectivul acestei etape este de a diminua activitatea fiziologica si psihologica pna la
nivelul optim pentru comportamentul dorit. n acecasta etapa se vor respecta urmatoarele reguli:

Atitudinea de relaxare trebuie exersat chiar de la primele semne de ncordare

Controlati respiratia (rariti expiratia)

Utilizati comenzile - respir lent, ncordarea mea este ntre 0 si 10 secunde, voi ncecrca sa o micsorez cu 1sau 2 grade -
activitatea fiziologica nseamna dinamism: ..privesc, ...observ care este prima etapa a problemei

III. ELEMENTE CONSTITUTIVE ALE CERCETRII

III.1 ORGANIZAREA CERCETRII

III.1.1. DURATA SI ETAPELE CERCETRII

 De la alegerea temei si pna la finalizarea redactarii lucrarii, perioada n care s-a nscris ntreaga activitate a fost cuprinsa ntre 15 august
2003 - 15 martie 2004 (8 luni). n scopul organizarii eficiente a ntregii activitati de cercetare, aceasta perioada a fost mpartita n mai multe etape
astfel:

Etapa I (august - octombrie 2003), a corespuns perioadei de documentare teoretica. n acest scop, am studiat sursele bibliografice n
legatura cu tema, pentru a determina nivelul la care se afla cercetarea n domeniu, si pentru a afla alte date care sa ofere imaginea de ansamblu a
problematicii abordate.

Etapa a - II - a (octombrie - noiembrie 2003) a cuprins ntlniri cu medicii de la Sectia Medicala I si Sectia Cardiologie din cadrul
Spitalului Judetean Bacau.

S-au purtat discutii cu acestia, pentru a ntelege mai bine cauzele si efectele stresului.

De asemenea, n aceasta perioada am efectuat observatii asupra medicilor si i-am luat n evidenta pentru alcatuirea grupelor (martora si
experimentala).

Etapa a - III - a (noiembrie 2003 - aprilie 2004) a cuprins activitatea experimentala propriu-zisa. Deoarece tema lucrarii se refera la
contributii la stabilirea celor mai eficiente tehnici de masaj care pot fi folosite pentru combaterea stresului, aceasta etapa prezinta anumite
particularitati astfel:

- "pacientii" au fost luati n evidenta n momentul cnd acestia si-au dat acordul;

- interventia experimentala a constat n aplicarea masajului antistres, sedintele avnd loc n timpul garzilor;

- perioadele de aplicare a masajului antistres nu au coincis, activitatea desfasurndu-se n general, n functie de ziua si ora de ncepere a garzii.

Etapa a - IV - a (martie 2004) a cuprins efectuarea vizitelor la locurile de munca ale subiectilor din grupele martora si cea experimentala,
pentru a constata si compara evolutia ulterioara aplicarii programului de masaj si, pe baza constatarilor, pentru a efectua prelucrarea si interpretarea
datelor s redactarea lucrarii.

III.1.2. DIAGNOSTIC FUNCIONAL

1. Scorul obtinut la Inventarul evenimentelor traite Testare initiala - 425 pct. demonstreaza ca pacienta are 80% sanse de a se mbolnavi n viitorul
apropiat.
2. Scorul obtinut la Diagrama de depresie H.A.R.D. Testarea initiala - 14 pct. demonstreaza ca pacienta se afla n zona de filtraj, existnd riscul
instalarii unei stari depresive.
3. Efectele stresului se manifesta prin: dureri de cap, stari de slabiciune fizica, dureri de ceafa, spate.

III.1.3. OBIECTIVELE TRATAMENTULUI

1. Combaterea durerilor de cap, ceafa, spate.

2. Combaterea starii de oboseala accentuata si a starii de iritabilitate
3. Diminuarea celorlalte manifestari vegetative: puls ridicat, insomnie.

III.1.4. ETAPIZAREA TRATAMENTULUI

1. Obiective de etapa
2. Continutul tratamentului
3. Observatii de etapa

Datorita faptului ca doctorii sunt persoane stresate si cu foarte multe responsabilitati, asupra grupei experimentale s-a aplicat masajul
special antistres, aromoterapia, meloterapia, tehnici de relaxare, recomandari pentru activitatea independenta timp de sase luni, frecventa sedintelor
1/saptamna, durata acestora 60 minute.

III.2 FIsA NR. 6

DATE PERSONALE

NUME - LARION

PRENUME - DANA

VRST - 41 ani

PROFESIE - medic

ANAMNEZ
 n urma anamnezei, am concluzionat ca sursele de stres ale pacientei sunt: programul extrem de ncarcat si solicitant si unele probleme n
familie, care au dus la consum de medicamente si au impus odihna, relaxare si ncetinirea ritmului de munca.

REZULTATELE TESTELOR EFECTUATE

Inventarul Diagrama de Chestionarul de evaluare a EKG Examinare palpatorie

evenimentelor depresie simptomelor somato-fiziologice-
traite (pct.) H.A.R.D. (pct) psihice induse de stres
TI TF TI TF TI TF TI TF TI TF
356 pct. 363 pct. 14 pct. 8 pct. -dureri de cap -dureri de cap - spasme, - musculatura
crampe relaxata, tesuturi
-constipatie -insomnie musculare suple

-stari de oboseala -constipatie

accentuata
-stari de

iritabilitate

III.3 FIsA NR. 7

III.1.1. DATE PERSONALE

NUME - OPROIU

PRENUME - GABRIELA

VRST - 39 ani

PROFESIE - medic

III.1.2. ANAMNEZ

n urma anamnezei, am concluzionat ca sursele de stres ale pacientei sunt: programul ncarcat si solicitant si reactiile tensionate cu colegii, care
i-au afectat randamentul n munca si starea de spirit generala. Aceste reactii i-au impus anumite atitudini: ameliorarea alimentatiei, consum de
medicamente, odihna, relaxare, ncetinirea ritmului de munca.

III.1.3. REZULTATELE TESTELOR EFECTUATE

Inventarul Diagrama de Chestionarul de evaluare a EKG Examinare palpatorie

evenimentelor depresie simptomelor somato-fiziologice-
traite (pct.) H.A.R.D. (pct) psihice induse de stres
TI TF TI TF TI TF TI TF TI TF
327 pct. 254 pct. 16 pct. 11 pct. -dureri de cap -dureri de cap -spasme, crampe - musculatura
musculare relaxata, tesuturi
- dureri de ceafa, -indigestie suple
spate
-stari de
-indigestie slabiciune fizica

-insomnie -insomnie

- stari de -stari de oboseala

iritabilitate accentuata

-diaree

-stari de
iritabilitate

III.4 FIsA NR. 8

III.1.1. DATE PERSONALE

NUME - RU
PRENUME - LUCICA

VRST - 45 ani

PROFESIE - medic

III.1.2. ANAMNEZ

n urma anamnezei, am concluzionat ca sursele de stres ale pacientei sunt: programul extrem de ncarcat att n spital, ct si la cabinetul
particular si efortul de ndeplinire a unor obiective prestabilite. Starea de stres instalata i-a afectat randamentul n munca si starea de spirit generala.
Pacienta nu a acordat atentie asupra acestor reactii, asteptnd sa treaca de la sine, chiar daca a observat ca ritmul de munca este ncetinit.

III.1.3. REZULTATELE TESTELOR EFECTUATE

Inventarul Diagrama de Chestionarul de evaluare a EKG Examinare palpatorie

evenimentelor depresie simptomelor somato-fiziologice-
traite (pct.) H.A.R.D. (pct) psihice induse de stres
TI TF TI TF TI TF TI TF TI TF
247 pct. 255 pct. 10 pct. 4 pct. -dureri ceafa, -dureri de cap, - spasme, - musculatura
spate ceafa, spate crampe relaxata, tesuturi
musculare suple
-indigestie -insomnie

-constipatie -stari de
slabiciune fizica
-stari de oboseala
accentuata -gnduri
negative/
-insomnie obsesive

-stari de -tremuraturi
slabiciune fizica

III.5 FIsA NR. 9

III.1.1. DATE PERSONALE

NUME - ILEA

PRENUME - DANA

VRST - 50 ani

PROFESIE - medic

III.1.2. ANAMNEZ

n urma anamnezei, am concluzionat ca sursele de stres ale pacientei sunt: programul ncarcat, si prezenta unei stari tensionate n familie, care
i-au afectat relatiile cu familia, cu colegii si randamentul n munca. Pacienta nu a acordat atentie acestor reactii asteptnd sa treaca de la sine.

III.1.3. REZULTATELE TESTELOR EFECTUATE

Inventarul Diagrama de Chestionarul de evaluare a EKG Examinare palpatorie

evenimentelor depresie simptomelor somato-fiziologice-
traite (pct.) H.A.R.D. (pct) psihice induse de stres
TI TF TI TF TI TF TI TF TI TF
316 pct. 284 pct. 12 pct. 10 pct. -dureri de cap -dureri de cap -spasme, crampe - musculatura
musculare relaxata, tesuturi
- dureri de ceafa, -stari de suple
spate slabiciune fizica

-stari de oboseala -indigestie

accentuata
-tremuraturi
-stari de
slabiciune fizica -stari de
 - stari de
iritabilitate iritabilitate

-alte reactii

III.6 FIsA NR. 10

III.1.1. DATE PERSONALE

NUME - ZICHIL

PRENUME - CARMEN

VRST - 45 ani

PROFESIE - medic

III.1.2. ANAMNEZ

n urma anamnezei, am concluzionat ca sursele de stres ale pacientei sunt: programul ncarcat, si ndeplinirea sarcinilor de mama, care i-au
afectat relatiile cu familia, cu prietenii, cu colegii. Pacienta nu a acordat atentie acestor reactii asteptnd sa treaca de la sine; a ncercat ameliorarea
alimentatiei.

III.1.3. REZULTATELE TESTELOR EFECTUATE

Inventarul Diagrama de Chestionarul de evaluare a EKG Examinare palpatorie

evenimentelor depresie simptomelor somato-fiziologice-
traite (pct.) H.A.R.D. (pct) psihice induse de stres
TI TF TI TF TI TF TI TF TI TF
297 pct. 252 pct. 12 pct. 4 pct. -dureri de cap -dureri de cap -spasme, crampe - musculatura
musculare relaxata, tesuturi
-dureri de ceafa, -dureri de ceafa, suple
spate spate

-constipatie -insomnie

-stari de oboseala -stari de

accentuata iritabilitate

-stari de -gnduri
slabiciune fizica negative/
obsesive
-stari de
iritabilitate -indigestie

-gnduri -tremuraturi
negative/
obsesive