Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
4 iunie 2009(*)
În cauza C-243/08,
împotriva
1
– pentru guvernul Regatului Unit, de domnul S. Ossowski, în calitate de agent,
asistat de domnul T. de la Mare, barrister;
având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea
avocatului general,
pronunță prezenta
Hotărâre
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între întreprinderea Pannon
GSM Zrt. (denumită în continuare „Pannon”), pe de o parte, și doamna Sustikné
Győrfi, pe de altă parte, cu privire la executarea unui contract de abonare pentru
servicii de telefonie încheiat între părțile menționate.
Cadrul juridic
Reglementarea comunitară
[…]
5 Punctul 1 litera (q) din această anexă menționează clauzele având ca obiect sau ca
efect:
2
„excluderea sau obstrucționarea dreptului consumatorului de a introduce acțiuni în
justiție sau de a exercita orice altă cale de atac [...]”.
Reglementarea națională
9 La data situației de fapt din acțiunea principală, erau aplicabile Codul civil, în
versiunea sa rezultând din Legea nr. CXLIX din 1997 (Magyar Közlöny 1997/115,
denumit în continuare „Codul civil”), și Decretul guvernamental nr. 18/1999 privind
clauzele care trebuie considerate abuzive în contractele încheiate cu un consumator
(Magyar Közlöny 1998/8), în versiunea sa în vigoare la momentul acțiunii
principale.
10 Conform articolului 209 alineatul 1 din Codul civil, o parte poate contesta orice
condiție contractuală generală considerată abuzivă. Potrivit articolului 209 B
alineatul 4 din același cod, unele dispoziții speciale determină clauzele considerate
abuzive în contractele de consum. În temeiul articolului 235 alineatul 1 din Codul
civil, ca urmare a unei contestații valabile, contractul în cauză își pierde forța
juridică începând de la data încheierii sale. Potrivit articolului 236 alineatul 1 din
Codul civil, contestația trebuie comunicată în scris celeilalte părți în termen de un
an.
3
11 Decretul guvernamental nr. 18/1999, în versiunea sa în vigoare la momentul
acțiunii principale, clasifică clauzele contractuale în două categorii. Din prima
categorie fac parte clauzele contractuale a căror stipulare în contractele de consum
este interzisă și care sunt, în consecință, nule de drept. A doua categorie cuprinde
clauzele considerate abuzive până la proba contrară, autorul unei astfel de clauze
putând răsturna această prezumție.
13 Potrivit acestei reglementări, cele două părți din acțiunea principală acceptau ca
instanța în raza căreia se află sediul Pannon să fie competentă să soluționeze orice
litigiu care rezultă din contractul de abonare sau în legătură cu acesta. Această
clauză de stabilire a instanței competente nu a făcut obiectul unei negocieri între
cele două părți.
4
cu privire la care instanța are în mod oficial cunoștință ori când acestea sunt
improbabile sau cealaltă parte din proces le contestă.
19 În aceste condiții, Budaörsi Városi Bíróság, având rezerve cu privire la caracterul
eventual abuziv al clauzei prin care s-a stabilit instanța competentă care figurează în
condițiile generale ale contractului în litigiu, a hotărât să suspende judecarea cauzei
și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Articolul 6 alineatul (1) din Directiva [93/13], potrivit căruia statele membre
stabilesc că clauzele abuzive utilizate într-un contract încheiat cu un
consumator de către un vânzător sau de către un furnizor, în conformitate cu
legislația internă, nu creează obligații pentru consumator, poate fi interpretat în
sensul că dispoziția potrivit căreia o clauză abuzivă stipulată de către vânzător
sau de către furnizor nu creează obligații pentru consumator nu se aplică de
drept în temeiul legii, ci presupune ca respectivul consumator să conteste cu
succes acea clauză abuzivă prin formularea unei cereri în acest sens?
3) În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare, care sunt criteriile care
trebuie avute în vedere și evaluate de către instanța națională în cadrul
respectivei examinări?”
22 Astfel, sistemul de protecție pus în aplicare prin directiva menționată are la bază
ideea că un consumator se găsește într-o poziție de inferioritate în raport cu un
vânzător sau cu un furnizor în ceea ce privește atât puterea de negociere, cât și
nivelul de informare, situație care îl determină să adere la condițiile redactate în
5
prealabil de către vânzător sau de către furnizor, fără a putea influența conținutul
acestora (Hotărârea din 27 iunie 2000, Océano Grupo Editorial și Salvat Editores,
C-240/98-C-244/98, Rec., p. I-4941, punctul 25).
24 În această privință, este necesar să se sublinieze că, în situația în care acest drept
trebuie garantat instanței naționale, articolul 6 alineatul (1) din directivă nu poate fi
interpretat în sensul că o clauză contractuală abuzivă nu creează obligații pentru
consumator decât dacă acesta a introdus o cerere expresă în această privință.
Într-adevăr, o astfel de interpretare ar exclude dreptul instanței naționale de a analiza
din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale în cadrul examinării
admisibilității cererii cu care este sesizată și fără o solicitare expresă în acest sens
din partea consumatorului.
25 În ceea ce privește efectele juridice produse de o clauză abuzivă, Curtea a precizat,
în Hotărârea din 26 octombrie 2006, Mostaza Claro (C-168/05, Rec., p. I-10421,
punctul 36), că importanța protecției consumatorilor a determinat legiuitorul
comunitar să prevadă, la articolul 6 alineatul (1) din directivă, că clauzele abuzive
utilizate într-un contract încheiat cu un consumator de către un vânzător sau de către
un furnizor „nu creează obligații pentru consumator”. Curtea a subliniat că este
vorba despre o dispoziție imperativă care, având în vedere poziția de inferioritate a
uneia dintre cele două părți contractante, urmărește să substituie echilibrului formal
pe care îl instituie contractul între drepturile și obligațiile cocontractanților un
echilibru real, de natură să restabilească egalitatea dintre aceste părți.
6
natura acțiunii, aceasta din urmă trebuie să se pronunțe, dacă este necesar, din oficiu
cu privire la caracterul abuziv al unei clauze contractuale.
32 Instanța sesizată are, așadar, obligația să asigure efectul util al protecției vizate prin
dispozițiile directivei. În consecință, rolul atribuit astfel instanței naționale de
dreptul comunitar în domeniul avut în vedere nu se limitează doar la dreptul de a se
pronunța cu privire la natura eventual abuzivă a unei clauze contractuale, ci implică
și obligația de a examina din oficiu acest aspect de îndată ce dispune de elementele
de drept și de fapt necesare în acest sens, inclusiv atunci când verifică propria
competență teritorială.
7
obligațiile părților, articolul 3 din directivă nu definește decât în mod abstract
elementele care conferă caracter abuziv unei clauze contractuale care nu a făcut
obiectul unei negocieri individuale (Hotărârea din 1 aprilie 2004, Freiburger
Kommunalbauten, C-237/02, Rec., p. I-3403, punctul 19).
38 În acest context, anexa la care face trimitere articolul 3 alineatul (3) din directivă
nu conține decât o listă orientativă și neexhaustivă a clauzelor care pot fi considerate
abuzive (Hotărârea Freiburger Kommunalbauten, citată anterior, punctul 20).
39 În plus, articolul 4 din directivă prevede că eventualul caracter abuziv al unei
clauze contractuale trebuie apreciat luându-se în considerare natura bunurilor sau a
serviciilor pentru care s-a încheiat contractul și raportându-se, în momentul
încheierii contractului, la toate circumstanțele care însoțesc încheierea contractului.
40 Cu toate acestea, în ceea ce privește clauza care face obiectul acțiunii principale,
trebuie amintit că, la punctele 21-24 din Hotărârea Océano Grupo Editorial și Salvat
Editores, citată anterior, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în cazul unui contract
încheiat între un consumator și un vânzător sau un furnizor în sensul directivei, o
clauză redactată în prealabil de către un vânzător sau de către un furnizor și care nu
a făcut obiectul unei negocieri individuale, prin care se stabilește că instanța
competentă să soluționeze toate litigiile care decurg din contract este instanța în a
cărei rază teritorială se află sediul social al vânzătorului sau al furnizorului,
întrunește toate criteriile pentru a putea fi calificată drept abuzivă în raport cu
dispozițiile directivei.
42 Deși este cert că la punctul 22 din Hotărârea Océano Grupo Editorial și Salvat
Editores, citată anterior, Curtea, exercitându-și competența conferită de articolul 234
CE, a interpretat criteriile generale utilizate de legiuitorul comunitar pentru a defini
noțiunea de clauză abuzivă, aceasta nu poate totuși să se pronunțe cu privire la
aplicarea acestor criterii generale în cazul unei clauze particulare, care trebuie
analizată în funcție de împrejurările proprii ale cauzei în speță (a se vedea Hotărârea
Freiburger Kommunalbauten, citată anterior, punctul 22).
45 Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui
incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe
cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta
observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei
rambursări.
Semnături