TERAPIA OCUPAŢIONALĂ ŞI ERGOTERAPIA

IN AFECTIUNILE CARDIO-VASCULARE
 În cazul afecţiunilor cardio-vasculare, terapia ocupaţională şi ergoterapia
includ activităţi de kinetoterapie, playterapie, artterapie, meloterapie, ca terapii
instructiv-recreativ-distractive, dar nu este exclusă practicarea ergoterapiei în unele
situaţii.
Reantrenarea la efort, stimularea aptitudinilor şi posibilităţilor pentru
activităţile cotidiene sunt scopurile esenţiale ale recuperării bolnavilor cu aceste
suferinţe.
Ca în toate cazurile, medicul terapeut solicită din partea pacientului un efort
liber consimţit, natural şi utilitar.
Modalitatea de acţionare, intensitatea şi durata efortului necesită respectarea
unor reguli care se impun prin specificul afecţiunii, dar efortul depus este efectuat
în mod liber. Acesta constă în gesturi utile care îmbină activitatea fizică şi psihică
în scopul angajării în activităţi creative.
La indicaţia medicului specialist, activităţilor de antrenare fizică propriu-
zisă, pe măsura diminuării afecţiunii psihice care survine în situaţia bolnavului
coronarian, se poate recomanda exersarea gesturilor şi deprinderilor de lucru.
Terapeutul ocupaţional trebuie să cunoască foarte bine aspectul recuperării
cardiologice pentru a putea doza corect intensitatea efortului, a sesiza semnele de
intoleranţă.
De asemenea este necesară cunoaşterea situaţiei fiecărui subiect, a
particularităţilor sale de adaptare la solicitarea propusă.
La această categorie de bolnavi se vor evita eforturile mari şi de durată,
preferându-se activităţile uşoare, cu efort minim, cele care solicită îndemânarea
(din domeniul artistic şi intelectual). Se recomandă activităţi desfăşurate în seră, în
aer liber, în grădină, spaţii care oferă climat sedativ, optimist (îngrijirea florilor,
lucrul de mână pentru femei, artizanatul, pictura, care pun în evidenţă
disponibilităţile artistice, decorative, de care dispune persoana respectivă).
Menţinerea exerciţiului intelectual al acestor bolnavi se realizează prin
antrenarea lor în activităţi cu nivel adecvat, legate de bibliotecă, de munca de
birou, unde ei vor fi eventual cooptaţi alături de personalul angajat.
Obiecivele terapiei ocupaţionale şi ergoterapiei în bolile cardio-vasculare
cele mai invalidante cum sunt: cardiopatia ischemică, hipertensiunea arterială,
valvulopatiile, vasculopatiile periferice, sunt de recuperare sub aspect funcţional,
psihologic şi socio-profesional, aspecte care apar simultan şi sunt intercondiţionate.
Acestea, de multe ori necesită spitalizare de lungă durată, se manifestă prin
incapacitate temporară de muncă şi reîncadrare întârziată în activitatea socială.
Pentru recuperare, serviciul respectiv necesită amenajarea şi dotarea unui
compartiment de terapie ocupaţională şi ergoterapie.
 În medicina modernă, practica terapeuticii în afecţiunile cardio-vasculare de
natură coronariană, a înlocuit repausul absolut şi prelungit care era recomandat în
trecut, cu reantrenarea la efort. Această metodă a condus la obţinerea unor rezultate
bune, în special pe linia reintegrării sociale. În acest scop, odată cu aplicarea
primelor măsuri terapeutice, se aplică şi primele măsuri de readaptare funcţională.
Actul medical terapeutic care vizează simultan aspectul funcţional,
psihologic şi socio-profesional, în fiecare caz în parte urmăreşte activarea şi
reactivarea bolnavului astfel:
- în cazul aspectului funcţional, terapia ocupaţională prin activităţi cu
intensitate progresivă atent supravegheate, urmăreşte execuţia, aspectele neplăcute
(durerea, oboseala) sunt prevenite de către medic şi terapeut;
- în cazul aspectului psihologic se urmăreşte ameliorarea anomaliilor
psihologice de comportament (anxietatea, pesimismul, cât şi cele de hiperactivitate
dăunătoare). Disciplina personală este un remendiu important. Alimentaţia corectă
şi adaptată diagnosticului, suprimarea tutunului, a alcoolului, sunt remedii ce se pot
obţine prin activitatea acceptată, supravegheată, dar şi prin contribuţia pacientului,
prin voinţa lui de a-şi adapta corect modul de viaţă;
- în cazul aspectului socio-profesional - întreaga echipă terapeutică are
datoria de a participa la munca pedagogică pentru instruirea bolnavului în privinţa
cunoaşterii situaţiei sale, atât în ce priveşte organizarea, sarcinile de lucru, cât şi a
petrecerii timpului liber. Munca propriu-zisă trebuie îmbinată cu exerciţiile fizice
în vederea antrenării pacientului pentru sarcini sociale şi profesionale.
În funcţie de starea de sănătate de moment, în cadrul terapiei ocupaţionale se
vor alege iniţial ocupaţii simple, bine motivate în privinţa valorii lor utilitare,
estetice. Activitatea propusă trebuie să-l determine pe bolnav să-şi aprecieze
posibilităţile, să-l antreneze într-un ritm de execuţie normal ca rapiditate şi
intensitate a mişcărilor, să-l obişnuiască să accepte pauze frecvente.
Experienţa arată că aceste activităţi sunt acceptate şi bine desfăşurate de
către bolnavii cardiaci. Cu toate acestea, în cadrul terapiei ocupaţionale şi
ergoterapiei, supravegherea trebuie să fie destul de strictă pentru a oferi siguranţă
deplină. În acelaşi timp activitatea trebuie să fie liberă pentru a nu provoca
anxietatea bolnavului şi a nu antrena dependenţa acestuia faţă de terapeut.
Ocupaţia la bolnavii cardiaci este mai mult decât necesară pentru obţinerea
echilibrului vital şi petrecerea activă a timpului liber. Ocupaţia trebuie să fie
adecvată persoanei cardiace, gravităţii bolii şi fazei de boală în care se află. Spre
exemplu, în afecţiunile cardiace minime, respectivul bolnav poate să-şi conducă
propriul autoturism, dar nu trebuie asumate riscuri majore pentru securitatea
publică, în unele meserii cum ar fi cea de pilot, conducător de autobuz, locomotivă,
mijloace de trasport public.
TESTUL DE EFFORT

Testul de efort ECG (sau EKG) este rezultatul asocierii dintre cel mai
"fiziologic” mod de provocare a stresului - efort fizic si cea mai accesibila metoda
de depistare a efectului efortului asupra cordului - electrocardiograma.

Testul se realizeaza in doua moduri – la cicloergometru (bicicleta) si la covor

rulant (banda de alergat). Testul de efort la covor rulant are avantajul simplitatii si
poate fi utilizat de aproape toti pacientii, inclusiv de cei obezi. Durata unui test de
efort este, potrivit protocoalelor actuale, de 9-15 minute, rar mai mult. Aceasta,
deoarece se considera ca la atingerea unui prag de 85-90% din nivelul maxim
individual calculat, pacientul are o capacitate functionala normala, iar daca pana la
acest prag nu apar modificari ECG sugestive sau simptome care sa limiteze efortul,
se exclude, in principiu, o boala cardiovasculara semnificativa hemodinamic.

Testul de efort se opreste la aparitia unor simptome sugestive (durere

anginoasa, vertij, dispnee), la scaderea sau cresterea excesive a tensiunii arteriale
sau a frecventei cardiace, la aparitia tulburarilor de ritm cardiac, la aparitia unor
modificari ECG sugestive pentru ischemie miocardica sau la atingerea frecventei
cardiace tinta care, de cele mai multe ori, este frecventa maximala (egala cu 220 –
varsta in ani). La mai putin de 85-90% din aceasta, in absenta altor criterii, testul
de efort este neconcludent pentru depistarea ischemiei miocardice.

Exercitiile cardiovasculare

Orice exercitiu continuu practicat pentru a mari ritmul cardiac va

imbunatati fitnessul cardiovascular, iar pe masura ce sangele este mai oxigenat,
ajunge la ceea ce se numeste “efect aerobic”.
Exercitiile cardiovasculare obisnuite (alergatul, mersul pe bicicleta,
gimnastica aerobica, baschetul, plimbarile, urcatul pe scari, inotul terapeutic,
vaslitul), imbunatatesc functionarea inimii, plamanilor si aparatului circulator
pentru a putea duce mai multi nutrienti si mai mult oxigen la muschi si tesuturi.
Asemenea programe de exercitii ard calorii, ajutand la mentinerea unei greutati
ideale, scad tensiunea arteriala, intaresc sistemul imunitar, reduc stresul si riscul de
diabet, dementa.
Practicarea organizata si planificata a exercitiilor fizice duce la o
modificare favorabila a functiilor diverselor organe si sisteme, precum si a
relatiilor dintre ele, la baza carora sta fenomenul de adaptare generala a
organismului. Adaptarea sau readaptarea (in urma diferitelor afectiuni)
organismului la efort se realizeaza in mod treptat prin declansarea mecanismelor
reglatoare neuro-endocrino-metabolice.
Inaintea lectiilor de gimnastica medicala sau a antrenamentului fizic este
absolut necesara verificarea valorilor tensiunii arteriale.
Numarul de exercitii cardiovasculare de care are nevoie fiecare persoana
variaza in functie de varsta, sex si starea generala de sanatate. Desi cercetarile arata
in general ca sedintele de exercitii mai lungi ajuta inima mai mult chiar si
exercitiile scurte dar periodice favorizeaza longevitatea.

Activitatile adecvate bolnavilor cardiovasculari dupa LOUIS

PERQUIN si COLAB

Faza I Ergoterapia in sala neamenajata

(prima
luna)
Proba de efort Program de
Context clinic antrenament
Program limitat
Faza II Activitati sezand sau Activitati
Luna a 2-a usoare in picioare sezand sau
Luna a 3-a Desen artistic sau usoare in
(in teorie industrial picioare, intr-o
pana la Decoratiuni pe sticla prima etapa
reluarea Mica tamplarie apoi activitati
muncii) Marochinarie mai sustinute in
Cartonaj picioare in
Tesut ambianta de
Impletit cosuri atelier normal.
Croitorie Tamplarie:
- cu folosirea
unor locuri de
munca mai
 exigente;
- deplasari cu
manipulare de
materiale.

Faza III Program Program

Dupa luna orientat spre: orientat spre:
a 3-a - activitati relaxante - activitati
in timpul liber profetisionale
- activitati cotidiene - activitati
Activitati de interior: relaxante de tip
- pictura liber cu
- tapiterie caracter fizic
- mica tamplarie - activitati
- electricitate cotidiene
Ergonomie Exemple:
menajera: Activitati
- bucatarie exterioare:
- spalat rufe, menaj - tersament
- mic gradinarit - zidarie, menaj
-gradinarit
complet
- deplasari de
materiale grele

Afectiunile cardiovasculare

Termenul de “boli cardiovasculare” (BCV) este atribuit unei multitudini

de boli ce afecteaza inima si vasele de sange. Bolile aparatului cardiovascular sunt
clasificate astfel:
1. Cardiopatie ischemica (CI), este o afectiune a vaselor de sange ce
iriga inima, care cuprinde:
- Infarctul miocardic
 - Angina
- Unele aritmii ( ritmuri anormale ale inimii)
2. Bolile cerebrovasculare sunt afectiuni ale vaselor de sange ce iriga
creierul, acestea cuprind:
- Accidentele cerebrale
- Atacul ischemic tranzitoriu
3. Boala arteriala periferica ( BAP) reprezentand o afectiune a vaselor de
sange ce iriga membrele inferioare si superioare, ce poate rezulta in dureri
interminente sau crampe, mai ales in timpul exercitiilor fizice la nivelul muschilor
picioarelor
4. Bolile congenitale ale inimii sunt anomalii ale vaselor,, aparute in
timpul vietii intra-uterine. In etiologia lor intervin factorii ereditari si externi de
mediu, dintre care cei mai frecventi sunt: virozele, rubeola, varicela, gripa sau
iradierea mamei in primele luni de sarcina. Se clasifica in:
- Cardiopatii congenitale necianogene
- Cardiopatii congenitale cianogene

Obiectivele si contraindicatiile in afectiunile cardiovasculare

Obiective:

1. ameliorarea starii clinice (eliminarea simptomatologiei care limiteaza

capacitatea de efort);
2. ameliorarea parametrilor neuroendocrini si metabolici (scaderea
tonusului simpatic si a secretiei de adrenalina, a nivelului lipidelor serice, a
nivelului acidului lactic dupa efort, crestera tolerantei la glucoza);
 3. obtinerea unor efecte hemodinamice (frecventa cardiaca, presiune
sangvina, debit cardiac);
4. combaterea sedentarismului;
5. mentinerea si optimizarea conditiei fizice prin: marirea puterii
functionale aerobe sau a consumului maxim de oxigen, munca economica a inimii
si a vaselor, scaderea costului energetic pentru acelasi tip de efort efectuat;
6. imbunatatirea “calitatii vietii”.

Contraindicatiile

Sunt expuse separat deoarece sunt comune pentru majoritatea afectiunilor

supuse recuperarii. Contraindicatiile se refera strict la masurile de recuperare
fizica, masurile de recuperare psihologica si de preventie secundar fiind necesar a
fi aplicate.
Aceste contraindicatii sunt:
- insuficienta cardiaca cu semne de decompensare (sindrom congestiv
prezent)
- angorul instabil
- aritmiile ventriculare severe
- hipertensiunea arteriala pulmonara (TAPs >60 mmHg)
- hipertensiunea arteriala severa
- tromboza intracavitara voluminoasa sau pediculata
- revarsat pericardic moderat sau mare
- antecedente recente de embolie pulmonara sau tromboflebita
- cardiomiopatiile obstructive (obstructie moderata - severa)
- stenoza aortica severa sau simptomatica
- stenoza mitrala strânsa
- afectiunile inflamatorii sau infectioase evolutive
 - handicapurile motorii care nu permit sau interzic practicarea efortului
fizic.

Cardiopatia ischemica
CI este o insuficienta coronariana, a carei forma de manifestare se
datoreste dezechilibrului instalat intre aportul de oxigen, necesarul de oxigen si
substante nutritive la nivelul inimii in urma unei slabe irigari a acesteia. In forma
acuta denumita si angina pectorala, bolnavul acuza dureri toracice in regiunea
cardiaca cu iradieri in umar.
O data cu adaugarea anilor se reduce intensitatea durerii si individul o
defineste ca o presiune la nivelul cutiei toracice insotite de nevoia de a casca des.
In aceasta afectiune tratamentul medicamentos este asociat cu
antrenamentul fizic in scopul de a dezvolta circulatia coronariana colaterala, pentru
a incetini evolutia bolii si a obtine adaptarea inimii la necesitatile fizice cotidiane.
Kinetoterapia se va aplica cu prudenta si numai la recomandarea medicului, dupa
ce s-a stabilit pragul de efort la care apare durerea. 
Clasificarea cardiopatiei ischemice
o Stopul cardiac
o Angina pectorala
o Infarctul miocardic
o Insuficienta cardiaca in cardiopatia ischemica
o Aritmiile cardiace.

Cauze ale cardiopatiei ischemice

o Ateroscleroza coronariana
o Anomaliile congenitale ale arterelor coronariene
o Anevrismele coronariene
o Disectia de aorta
o Tromboza primara
o Arterite
o Traumatisme
 o Abuzul de cocaina

Obiective:
1. educarea bolnavului în vederea respectarii unui regim alimentar care
sa tinda la normalizarea greutatii corporale;
2. diminuarea prin autoeducare a efectelor nocive ale stresului din viata
curenta;
3. Intensificarea dozată a schimburilor metabolice,
4. intensificarea activităţii sistemului de transport a O2 în vederea
solicitării dozate a cordului,
5. mărirea forţei şi rezistenţei grupelor musculare ale membrelor şi
trunchiului,
6. îmbunătăţirea coordonării în executarea diferitelor acte motrice.

Mijloace:
- mers, bicicleta de camera sau de exterior, alergare, urcat pe scari,
elemente din sport fara caracter competitiv.

Infarctul miocardic
Infarctul miocardic este un sindrom clinic provocat de necroza
ischemica a unei portiuni din miocard, determinata de obstruarea brusca a unei
artere coronare. 
Cauza principala (90 - 95%) este ateroscleroza. Mai rar intervin: embolii,
coronarite reumatice, aortite luetice. In general apare la barbati trecuti de 40 de
ani, cu crize de angina pectorala în ultimele luni sau ani. Bolnavii sunt de obicei
sedentari, obezi, mari fumatori, suprasolicitati psihic, prezentând
hipercolesterolemie, diabet sau hipertensiune arteriala. De obicei, în antecedentele
personale sau familiale exista accidente vasculare cerebrale, cardipatii ischemice
sau arterite ale membrelor pelviene. Poate aparea însa si la persoane fara
antecedente coronariene. 
Leziunea specifica este necroza miocardului, care apare fie în urma
ocluziei acute si complete a unei artere coronare prin tromboza, fie - mai rar -
datorita hemoragiei peretelui arterei coronare sau ramolirii unei placi de
aterom. Localizarea cea mai frecventa a infarctului miocardic o reprezinta
ventriculul stâng si septul interventricular. 

Obiective:
 1. Sa se asigure bolnavului capacitatea de autoingrijire;
2. Obtinerea independentei în sensul deplasarii, în spital si inafara
acestuia, fara ajutor din partea altor persoane;
3. Limitarea efectelor generale ale decubitului.
4. Combaterea repercursiunilor psihologice ale imobilizarii.
5. Pregatirea functionala a aparatului cardiovascular pentru trecerea la
urmatoarea etapa.

Mijloace:
- strechingul, mobilizari psive si active, mersul, bicicleta ergometrica.

Aritmiile

 Sunt dereglari ale ritmului normal al inimii fie sub raportul frecventei,
fie al regularitatii frecventei cardiace, fie din ambele.

 Cauze: 

- cardiopatie ischemica, leziuni valvulare, hipertiroidie, insuficienta

respiratorie, dezechilibre hidroelectrolitice, intoxicatie cu digitalice, alcool, tutun.

 Clasificare:

 1. Aritmii atriale:

a) tahicardia sinusala (frecventa inimii – 90-120/min.);

b) bradicardia sinusala (frecventa sub 60/min.) In ambele este pastrat

focarul normal al impulsurilor cardiace: nodul sinusal;

c) extrasistolele atriale – impulsuri ectopice;

d) tahicardia paroxistica atriala (frecventa 140-220/min. regulata);

e) fibrilatia atriala si flutlerul atrial (tulburari de ritm neregulate). 

2) Aritmii ventriculare:

 a) extrasistolele ventriculare;

 b) tahicardia paroxistica ventriculare;

c) fibrilatia ventriculara. 

Sporturi indicate
Denumir Efect Riscuri FC (% Sarcina Observatii
e din FC (W)
mxt)
Mers ++ 0 50- 50 Antrename
60% nt
excelent,
ieftin,
accesibil
Ciclism +++ 0 70- 50-75 Indicaat
80% prin
excelenta
Vaslit +++ + 90% 100- Bolnavi
125 bine
antrenati,
cu functia
VS intacta,
sub 60 de
ani
Natatie +++ ++ 90% 75-100 Bolnavi
bine
antrenati,
fara IVS
Patinaj +++ + 90% 75-100 Bolnavi
bine
antrenati
Golf ++ 0 70- 50-75 Efort
 80% fragmentat
, in
weekend
Ski +++ + 90% 75-100 Excelent
nordic pe plan
circulator

Concluzii

Inactivitatea fizica si prezenta unui stil de viata sedentar reprezinta

un factor de risc semnificativ care afecteaza starea de sanatate a oamenilor.
Scopul unui program de antrenament este mentinerea unei
caapacitati functionale corespunzatoare unei vieti independente, reduceerea
riscului bolilor cardiovasculare, incetinirea progresiei bolilor cronice,
promovarea unei stari psihologice de bine si furnizarea oportunitatilor pentru
o viata saociala activa.
Antrenamentul aerobic asigura reducerea discomfortului si a
oboselii asociate efortului fizic, ameliorarea capacitatii functionale
maximale si a calitatii vietii precum si reducerea riscului aparitiei unor boli
(ateroscleroza, HTA, cardiopatie ischemica, ritmiile, ifarctul miocardic).
In cazul varstnicilor cardiaci, reabilitarea fizica reprezinta conditia
obligatorie a refacerii partiale a capacitatii de effort, care sa le permita o
viata activa, chiar daca aceasta se va limita doar la masurile de autoingrijire,
munca casnica si la posibilitatea de a se deplasa singuri.
In concluzie, bolnavii cardiovasculari se pot bucura de beneficiile
TO si ET in procesul de recuperare, mai ales aceea care in perioada
premergatoare a infarctului erau dornici de a realiza si de a invata ceva. Ei
vor deveni din nou activi dar cu mai multa cumpatare si mai constienti.
 Bibliografie

1. Alexandru Al. Popescu – “ Terapia

ocupationala si ergoterapia”, editura
Cerma, Bucuresti 1994
2. Elena Cristea - : “ Terapia prin miscare
la varsta a treia”, editura Medicala
3. Corneliu Obrascu – “ Recuperarea
bolnavilor cardiovasculari prin exercitii
fizice”
4. Mihăilă I. – Bazele ştiinţifice şi

aplicaţiile ergonomiei, Ed. Medicală,

Bucureşti, 1982.
5. Popescu Al. - Terapie ocupaţională şi

ergoterapie vol. I, Ed. Cerna, Bucureşti,

1993.