Sunteți pe pagina 1din 28

TMK

OBIECTIVELE KINETOTERAPIEI CURS 1 (6.10.2011)


Toate programele de kinetoterapie se centreaza in jurul a caror cateva obiective care in functie de autor se clasifica in mai multe modalitati (dupa prof. Sbenghe) Obiectivele programelor de kinetoterapie si kinetoprofilaxie sunt 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Relaxarea Corectarea posturii si a liniamentului corpului Cresterea mobilitatiiarticulare Cresterea fortei muscular Crestrea rezistentei muscular Coordonarea controlului si echilibrului Antrenamentul la efort Reeducarea respiratorii Reeducarea sensibilitatii

9:

1. Relaxarea:
- poate fi inteleasa in dublu sens, fie ca inversul activitatii musculare, sta in tensiunea nervoasa - procesul din care un sistem scos din echilibru revine la echilibrul initial sau atinge o alta stare, un alt nivel de echilibru - proces psihosomatoterapeutic foarte important - tehnicile de relaxare sunt indicate in mod deosebit in starile de tensiune musculare crescute dar si in starile de tensiune psihica - process autonom si se coreleaza cu o foarte buna reglare tonicoimotionala - in kiento profilaxie si terapie lucram cu 2 categorii majore de relaxare: relaxarea partial si relaxarea generala RELAXAREA PARTIALA care priveste un segment , un grup muscular sau uneori un muschi - aceasta relaxare partial presupune incercari de contracturare, respectigv prin scurtarea sau balansare, de obicei cu membrul superior sau inferior de relaxat in pendul - in acest caz miscarile sunt ample , lente, ritmate de respiratie
1

RELAXAREA GENERALA poate fi la randul ei de 2 feluri: -extrincseca , in care mijloacele de relaxare vin din exterior , subiectul fiind pasiv , uneori se realizeaza cu aparate (fotoliu, masa vibratorie) sau de manevre de masaj (miorelaxarea) sau procedure termoterapie (caldura) sau electroterapie (unor forme de current cu effect miorelaxant). La toate aceste manevre se poate sau nu adauga medicamentatia miorelaxanta, sedative, miorelaxante, mioelectrice. Toate aceste masuri contureaza masurarea extrincseca, in care subiectul este pasiv primeste rezultatele manevrelor si nu participa la procesul de relaxare. - intriseca, in care subiectul isi induce singur active starea de relxare. Manevrele si tehnicile caracteristicile manevrii intriseci asigura inhibitia reciproca psihic. Exista 3 mari curente metodologice : Curentul oriental Curentul fiziologic Curentul psihologic 1. Curentul oriental - foloseste manevre si tehnici din practicile central si extreme orientale de tip YOGA, CIPUNG, TAI CHI si altele. Acest current se foloseste cel putin si in Romania in mod deosebit in scop profilaxic, tehnicile respective se invata numai cu un maestru, nici odata pe cont propriu; presupune antrenamente care dureaza ani de zile pt a se ajunge la un nivel si de performare a tehnicii. Nu toate lumea atinge acest nivel de performanta. Toate tehnicile presupun sa se antreneza toata viata. 2. Curentul fiziologic A fost inventat de Jagobson (gimnastica suedeza)dupa relaxarea se poate obtine progresiv si trebuie sa fie progresiva prin idendificarea chinestezica a starii de tensiune ( de contractie muscular in antiteza cu lipsa de contractie (relaxare)) . Manevra presupune ca fiecare muschi sa fie succesiv, contractata, respective relaxanta. Exista mai multe variante. Folosim tehnica Jagobson inversata in care faza de contractie este izometrica (ex: subiectul imbracat lejer intr-o incinta izolata de orice fel de factor perturbator, izolata fonic cu o sursa de lumina blanda, temperature ambientala fiind o temperature agrealbila 22o).
2

Subiectul se intinde pe o saltea, pe un support ferm si cu o ochii inchisi incearca sa performeze manevrele. Va impinge in planul sagital succesiv segmentelor al corpului si revine. Practic, fiecare se impinge in planul de secccesiune 5 sec dupa acre revine 5 sec. Varinata Jacobson pt membre, relaxarea din asezut, membrele inferioare (usor flectate, decubit dorsal). Tehnica de pendulare, fie a unui segment a integrului corp suspendat, metoda Jareau Klotz. De obicei aceste manevre sunt utile tratamentului paratoniile musculatutii straiate voluntare. Nu se adreseaza musculaturii visceral. Dezavantajul fundamental al metodicii Jacobson este acela ca este o metoda periferica. Alte metode din cadrul acestui current. Metoda Porow : din decubit dorsal subiectul incearca sa se izoleze de mediu (cu ochii inchisi) , sta complet nemiscat circa 20 min concentrandu-se pe ritmul respirator liber, nefortat cu expir suierator. O alta tehnica usoara este Maccacino, subiectul sta in decubit dorsal si se intinde la maxim cu membrele superioare extinse pe langa cap. Subiectul executa manevra si se relaxeaza si o repeat mereu. Al treilea tip de relaxare este constituit de relaxarea de tip central. Discutam in acest caz de un alt tip de control mental, imaginative care determina relaxarea periferica. Cel mai util si folosit este autotraining Schumultz. Face parte din grupul terapielor comportamentale. Ca o observatie ,amevrele si tehnicile de tip central spre deosebire de cele fiziologice pot sa influenteze si parotonia visceral. Subiectul are capacitatea sa-si controleze contractile musculaturii visceral controland functia . Subiectul se antreneaza astfel incat isi poate vizualiza mental corpul. Reuseste sa-si localizeze organelle care vrea sa le vizualizeze si se concentreaza asupra lui si reuseste din forta imaginative sa franeze functia acelui organ.

2. Corectarea posturii si a liniamentului corpului


Observatii: 1. Defectele postural ale copilariei sau adolescentii necorectate in timp util determina la adult degradarea degenarativa a aparatului locomotor. 2. Diverse afectiuni ale aparatului locomotors au ale altor aparate pot determina de posturari/dezalinieri care in timp vor fi fixate la inceput functional si ulterior organic. 3. Recuperarea oricarui deficit functional nu se poate realiza decat in gradul restabilizarii raporturilor fiziologice ale corpului care trebuie sa asigure
3

desfasurarea lanturilor kinetic corporale normale. Deposturarea/dezalinierea este in raport direct cu dezchilibrele muscular. Aceste la randul lor determina miscari viciate, incarcari inadecvate, scad randamentul muscular si determina oboseala precoce.

Macanismele dezechilibrelor muscular:


1. Prin substitutie (inlocuire functional). Slabirea unui muschi angreneaza muschii sinergici astfel incat se vor produce noi stereotipuri, noi modele de miscare, defavorabile. 2. Prin ,,instrainare (pareza functionala). Contractura puternica prelungita sau spasticitatea unui muschi face ca antagonistul sau sa nu poate fi folosit desi este functional. 3. Mecanismul de compesare este diferit de cel de substitutie pt ca in acest caz un intreg grup muscular este slab si atunci este necesara contractia altor grupe musculare ceea ce va determina o caricatura a miscarii. 4. Prin incordonare presupune o alterare, o afectiune a reglarii motorii in lantul kinetic normal. Cauza care ar genera poate fi o dereglare de forta sau in derularea cronologica a activitatii muschilor. Cu toate ca prin acest mecanism tulburarile stereotipurilor dinamice sunt foarte grave, ele dispar repede. Problemele deposturarilor trebuie rezolvata concomitant, chiar inainte uneori, celorlalte obiecte ale programului kinetic. Corectarea posturii se realizeaza prin mai multe tehnici: 1. Postura corectata sau hipercorectata mentinuta prin diverse metode de fixare 2. Miscari passive, active asistate sau active 3. Contractii izometrice 4. Tehnici de facilitate proprioceptiva Observatii: Inainte de orice fel de exercitii, oricarii tehnici aplicate este necesara prealabila relaxarea. Pe zone: 1. Alinierea coloanei cervical Patologic se pot produce dezalinieri fie cu pozitia avansata a capului, fie cu capul pe spate si in jos. Corectarea se face din asezat sau din decubit ventral, orientandu-se ca si cum ar fi tras de cap. 2. Alinierea coloanei toracice si a centurii scapulare Se fac exercitii de lordozare, la nivel cervical si lombar impreuna cu exercitii de adductie a scapulei care se tractioneaza caudal.
4

Exercitiile se realizeaza din decubit dorsal sau din asezat din pozitie mahomedana sau din ortostatism sau prin exercitii cu bastonul la nivelul toracelui. Pt mentinerea posturii se tonifica trapezul (fibre mijlocii), romboizii, subspinosul si micul rotund, asupteaza marele rotund, marele dorsal, subscapularul, mare si micul pectoral. 3. Alinierea coloanei lombare si a pelvisului. Alinierea coloanei lombare la nivelul carora tonifierea flexoriilor trunchiului in principal musculature abdominala si extensorii soldului (ischiogambienii si fesieul mare) se tonifica si se intind extensorii lombari , extensorii coloanei si patratul lombar, flexorii soldului.

CURS 2 (13.10.2011)
Tipuri de exercitii:
Din decubit dorsal pentru flexia trunchiului eventual si flexia membrelor inferioare. Exercitiile se fac numai cu genuchiul flectat. Si o alta observatie in orice tip de exercitiu trebuie sa se evite efectul Valsalva (performarea exercitiilor in apnee), este necesar ca exercitiile sa se desfasoara pe expir suierator. 4. Alinierea extremitatii inferioare. La acest nivel se tonifica rotatorii laterali ai soldului, abductorii soldului, extensorul soldului, extensorul genunchiului, inversorul al piciorului (tibial posterior) si se supizeaza (se intend) adductorii si ischiogambienii la nivelul soldului, rotatorii intern si extern, flexorii genunchiului si flexorii plantarii.

3. Cresterea mobilitatii articulare


Ne propunem in acest caz obtinerea unghiurilor functionale de miscare, acele amplitudini si unghiuri la care articulatiile respective lucreaza cel mai frecevent. Flexia cotului pt activitatea pe care o realizeza la mana, este intre 120o180o, daca ulterior reusesc sa am un unghi mai mare. Al doilea obiectiv pe care nu-l pot atinge intotdeauna si nu pt toate cazurile il constituie redobandirea intregii amplitutidini de miscare. Cauzele care genereaza deficit de mobilitate. Cauzele care tin de articulatie, de muschi, complexul nerv/muschi si care tin de nerv.
5

1. Cauzele care tin de articulatii sunt: retorile, anchilozele, mobilizarile articulare exagerate.
a)

Retorile pot fi determinate de leziuni multiple:

1. Leziuni tegumentare , infiltratii tegumentoase, sandinolente, inflamatie, scleroza pana la cicatrice fibroasa. Ultimul tip de leziune nu se preteaza uneori la recuperare. 2. Aponevrotice - in boala Dupuytren (retractura aponevrozei palmare care se fibrozeaza, devin din ce in ce mai inexistensibila, numai permite intinderea tegumentului palmar si tendoanele fluxurilor se scurteaza, afectand degeletele mai ales ultimele 2, de obicei in cazurile extreme se face apel la chirurgie si apoi la recuperare. 3. Leziuni musculotendinoase - ruptura, hematom, calafiere, scleroza sau inflamatie Aceste tipuri de leziuni determina in timp contracture muschiului. 4. Leziuni capsule ligamentara Produse prin traumatism direct secundar prin inflamatie. Din acesta cauza fac parte cicatricile retractile care in timp se pot calcifica si in timp pot duce la osificarea la nivel ligamentar. 5. Leziuni sinoviale inflamatorii 6. Leziuni cartilaginoase sau osoase aceste leziuni sunt cele mai severe si ireversibile, pornind de la fragmentarea cartilagiului in articulatie cu atrofia/fisurarea cartilajului. La ce determina inflamatie aparatia cu durere si fenomene mecanice. In timp incepe sa sufere osul subcontral (osul sub cartilaj) cu aparatia de exostoze (ciocuri/ oxiofite) sau din aparatia de osteoliza (distrugerea osului) la aparatia de durere si deformari/inflamari, care cu timpul determina retoare de mobilitate sau chiar anchiloza , pierdera totala a mobilitatii. 7. Leziuni care determina retori la nivelul articular o reprezinta reactia de retractie (adaptare). Acest process apare in cazul mobilizarii articluare prelungite. Proces difuz care apare la toate tesuturile moi cu scaderea elasticitatii ceea ce determina retractura (scurtura) pe partea scurtata. In timp scade nr de celulelor corespunzator noilor dimensiuni. Datorita imobilizarii se produc tulburari vasculotrofice determinand la inceput un edem difuz. Care in timp se organizeaza si asa apare fibroza. Toate aceste leziuni se incadreaza la capitolul cauze, retorile articulare, urmatorul capitol il constiutie anchilozele care reprezinta stadiul final care nu au fost bine tratate.
b)

Anchilozele pot fi de 2 tipuri: fibroase sau osoase.


6

In general nu se presteaza la programe kinetic.

c)Mobilizarile articulare exagerate.


Reprezinta inversul retorilor: sunt cosencinta unor relaxari sau rupture ligamentare a unor elongatii tendinoase, hipotonii muscular sau in cazul alternarii tampoane cartilaginoase. Atunci cand suprafetele cartilaginoase se subtiaza, grosimea capatului articular scade si atunci ligamentele devin prea largi. In cazul mobilizarii articulare exagerate este nevoie mai intai de interventia chirurgicala pt refacerea stabilitatii pasive si apoi de programe kinetice si stabilitatii active adica programe care actioneaza pe muschi . Exercitii de tonifiere, muschii reprezand elentul active al stabilitatii. Al doilea nivel il constituie muschiul , deci cause care detemrina afectarea mobilitatii in general la nivelul muschiului. 1. Atrofia musculara de imobilizare 2. Contractura retractura musculara 3. Istrofia musculara 4. Oboseala musculara

1.Atrofia musculara de imobilizare


- trebuie diferentiata de atrofia de enervare. Atrofiei musculara are invervatia pastrata in timp ce atrofia de inervare datorita afectarea nervului printr-o leziune de nerv periferica sau a placii motorii presupune o intrerupere la nivelul de comanda de la central catre muschi, presupune intreruperea fluxului nervos. Atrofia de imobilizare este o inervatie pastrata, atrofia de inervare este o atrofie pierduta in cazul leziunilor legate de muschi, include numai atrofia musculara. Observatia ,uschiului ia circa 3% din volumul sau si forta de contractie in fiecare zi. Muschiul atrophic ajunge sa piarda 50-60% din greutatea sa prin scaderea diametrelor fibrelor si nu prin scaderea nr de fibre. Aceasta scadere este data de modificarile biochimice cu scaderea acizilor nucleic si scaderea consumului de O2 . Cauzele atrofierii mobilizare sunt: - reflexele inhibitorii de la articulatia aflata in suferinta deci in acest caz discutam de o durere musculara.
7

- disparitia reflexului miostatic, a reflexului de intindere. Atrofia de mobilizare este foarte importanta in sensul ca prin exercitii adecvate pot fi compesata prin kinetoterapie.

2. Contractura retractura musculara


Tonusul muscular reprezinta ca definitie rezistenta muschiului la miscare pasiva sau starea de usoara tensiune contractila a oricarui muschi straiat in repaus. Contractura retractura muscular sunt stari de cresterea tonusului muscular. Constracturile reprezinta contractia exagerata a muschiului, exagerata ca intensitate, exagerate ca intesitate sau ca caldura. Contracturile sunt de 3 categorii: 1. Contractura antalogica sau de aparare rolul de a bloca o articulatie dureroasa, deci cauza declansatoare pleaca de la articulatie , se bazeaza pe un reflex noniciceptiv la care informatia algica, impulsul dureros de la articulatie circula pe caile sensibilitatii exteroreceptive iar comanda determina cresterea raspunsului motor de tip alfa. Contractia antalogica este secundara unei cause patologice de vecinatate. 2. Contractura algica se bazeaza pe un reflex nonreceptiv dar este autointretinuta, pctul de plecare fiind muschiul , deci leziunea se produce in muschi, ca raspuns muschiul se contracta blocand miscarea si astfel scade durerea. Apare fenomenul Vulpian, adica stimularea senzitiva, intinsa a muschiului izolat, determina o contracture lenta si dureroasa. Eferenta pe muschi este intacta. Eferenta pe aceea ramura a efectului datorita faptului ca.. Stimul nociceptiv (dureros) este in cazul mushiului ischemia dar poate fi la fel de bine o leziune directa pe fibra. 3. Contractura analgica ( fara durere) care include 3 tipuri de contracturi: Contractura miostatica apare intrun segment imobilizat, aflat in scurtare musculara. Daca aceasta contracturare miostatica se mentine pe un interval scurt este inerversibila, daca se mentine mai mult de o sapt e reversibila. Contractura motatica suportul spacititatii Contractura congenital in care intra mecanismele periferice si centrale. Retractura reprezinta o contracturare pe cale de organizare de la un anumit nivel ea devine ireversibila pt ca reprezinta o scadere a nr de sarcomere, cu dezvoltarea tesutului conjuctiv fara elasticitate.

Retracturile vechi nu beneficiaza de program kinetic incercand intinderea , exista riscul in acest caz sa se produca ruptura muschiului. Necesita interventie chirurgicala in curs de constituire. A 3 a conditie patologica.

3. Istrofia musculara.
- sunt progressive , boli genetice. - pot avea aspect atrophic sau din motiv hipertrofic. - sunt boli degenerative a musculaturii striate cu determinism genetic, de la genitor la urmas cu o evolutie lenta , progresiva si entologie si cauzalitatea nu se cunoaste pe deplin. Insuficientele musculare sunt uneori foarte grave si este obligator ca programul kinetic sa inceapa inaintea instalarii atrofiei; sa se faca precoce iar dozarea eforului sa se faca pana la limita capacitatii metabolice musculare.

4. Oboseala musculara
Cauzele care determina aparatia oboselii sunt scadere energetic ale fibrei (ATP) si deasemeni circulatia. - este inversul rezistentei muscular - al 3 nivel la care se pot localiza cauzele care genereaza deficitul, il reprezinta complexul de muschi - procesul patologic la acest nivel sunt de 4 categorii. 1. Spascitatea 2. Rigitatea 3. Hipotoniile muscular 4. Atrofiile de inervare 1. Spascitatea de cauza piramidala - reprezinta afectarea cai piramidale, adica calea voluntara. - este vorba de rezistenta excesiva pe care o prezinta muschiul la intindera pasiva - apare asa numitul fenomen ,, lama de briceag Cauza este o hiperactivare ale fluxului tonic de intindere Observatie: acest fenomen apare la intinderea rapida , cauza este intotdeauna neurologic centrala. Ex. Tipic il constituie semiplagia. Spascitatea face parte din sindromul neuromotor central (S.N.M.C) S.N.M.C presupune 5 fenomene: 1. scaderea dexteritatii 2. scaderea fortei 3. accentuarea reflexelor osteotendinoase 4. cresterea rezistentei la intinderea pasiva a muschiului
9

5. hiperactivarea reflexelor de flexie Spascitatea determina 3 aspecte: in primul rand modifica calitatea miscarii voluntare. incetineste initienerea (greoaie) scade performanta si forta contractiei observatie: Spascitatea afecteaza capacitatea voluntara si mult mai mult musculature posturala a trunchiului. 2. Rigiditatea exprima o afectare extra piramidala - apare fenomenul de roata dentara Rigitatea este plastic, geroasa, adica ramane in pozitia in care a cedat. Repartitia este mai uniforma, cuprinde si flexorii si extensorii . Spre deosebire de spascitatea deprinde si musculatura radacina membrului si musculature postural a trunchiului. 3.Hipotoniile - sunt cauzate de scaderea arcului reflex miotatic, de cauza locala, prin interesarea centrilor superior. 4. Atrofiile de inervare - apare in urma intreruperii cailor nervoase care conduc fluxul nervos catre muschi. Lipsa fluxului nervos trofic determina degradarea structural la nivelul muschiului inca din saptamana 2, 3 , dupa leziune incep aceste procese. Aceasta degradare structurala determina scaderea volumului, scaderea contractila cu aparitia in timp de fibroza in infiltratie grasa a muschiului devenind nefuntionala. Atrofiile de inervare caracterizeaza leziunile de neuroni motori periferic. Obiectivul cel mai important pentru kinetoterapie este acela de mentinerea functiei si de structura a muschiului pana la reinervare. Din aceasta cauza programul kinetitc trebuie constituit cat mai precoce. Cauza care tin de nerv si genereaza deficit de mobilitate. Aici include: 1. sindroamele hipokinetic care apar din leziuni central periferice. 2. sindromul hiper kinetic (mai putin)/(miscari involuntare) 3. sindroamele diskinetice modificari ale miscarilor voluntare sunt datorate afectarilor mecanisme de reglare ale activitatii motore; pot fi influentate de kientoterapeut.

TULBURARILE DE COORDONARE A MISCARILOR


- in aceasta categorie intra 3 tipuri de afectari: 1. Apraxia reprezinta tulburarea/afectarea la nivelul organizarii schemelor - pacientul ar putea face o miscare dar nu poate face la comanda, la solicitare. Observatie: Dar o face spontan
10

In acest caz apraxiile pot fi globale, pot fi localizate de ex . musculatura mimicii, bucolinguala; pot fi specific: mers, imbracare; 2. Ataxia reprezinta tulburarea motorie de controlarea directiei, intentiei, preciziei vitezei si limitelor miscarii voluntare. Apare miscare inadecvate scopului propus. Aceasta suferinta apare in unele tipuri de leziuni ale sistemului nervos central. 3. Discoordonarea - sindrom polimorf pot fi determinate de leziuni ale sistemului senzitiv, motor sau dereglare Aspectul clinic este polimorf; pot aparea tulburari clinic, incoordonare de miscari tremuraturi, diverse forme de apaxie.

Cresterea mobilitatii articulare


Retoriile articulare care pot di abordate prin program kinetic , pot fi clasificate : 1. Retor care necesita intinderea tesuturilor refracturate 2. Retor care necesita scaderea hipertoniei musculare 3. Retor care necesita ambele motive 1. Retor care necesita intinderea tesuturilor refracturate Obs: Fiecare tesut are propriul sau grad de elasticitate sau de rezistenta la intindere. Capacitatea unui tesut de a se lasa destins complianta. Complianta muschiului este mult mai mare decat cea a tendonului. Nu se aplica muschiului retroractat la care complianata scade foarte mult de care complianta muschiului se rupe usor. Complianta pielii este mult mai mare decat a capsulei articulare care la randul ei este mult mai decat complianata ligamentului. Aplecarea prelungita obisnuita de caldura amelioreaza complianta de aceea in cele mai multe programe kinetice noi, inducam ca manevrele de lucru sa se faca sub aplicatie de caldura si sa se mentina si dupa oprirea caldurii. Tehnicile aplicate retorilor care necesita intinderea 1. Intinderea prin posturi corective Aceste posture pot fi libere: Subiectul il mentine liber , adica subiectul este sprijint spre exterior de kinetoterapeut sau de anumite sustineri si pot fi fixate (aparate de contentie). Cel mai bine este sa-si utilizeze pozitiile corective, seriate, fixe, in orteze amovibile.
11

Aceasta metoda se utilizeaza cel mai bine noaptea si intre exercitii ziua. Obiectul folosirii acestor orteze este acela de a nu permite revenire la pozitia scurtata. Obsevatie: De obicei atunci cand este posibil prevenim intinderea continua care e mult mai buna decat cea intermintenta. Aceasta metoda este intinderea prin posturi este indicata in profilaxia retorilor si refracturilor dupa traumatisme sau dupa interventii ortopedice. 2. Intinderea prin imobilizare pasive Este cea mai valoroasa si cea mai utila si cea mai asistata, adica care se utilizeaza cu mana kinetoterapeutului. Este de preferat atunci cand este posibil sa se foloseasc tehnica pasivoactiva; Intotdeauna tehnica pasiva se face pana la durere si cateva grade in plus pana la pctul de maxima intindere. La acest nivel pozitia trebuie mentinuta cat se poate de mult de la cateva secunde la minute si trebuie cel putin o miscare intindere pe parcursul fiecarei sedinte sa atinga acest punct. Este util ca sesiunile de intinderi pasive sa se faca sub terapie antealgica dar nu infiltratii locale inainte exercitiului. Infiltratiile au capacitatea sa faca ca durerea sa dispara total si exista riscul ca intinderea sa fie prea ampla si sa se rupa muschiul. Exista cateva artificii de tehnica care ne ajuta sa imbunatatim mobilizarii pasive. Ex. Pt umar ,,telescopare adica compresiune a capului humeral in glena cu intinderea concomitenta; pt articluatia cum ar fi pumnul degetelor sau articulatia membrului inferior, tractiunea in ax si dupa aceea intinderea creste amplitudinea miscarii; pt ca tractiunea in ax scade durerea. Tot ca artificiu de tehnica aplicarea de caldura, inainte si in timpul mobilizarii pasive. Obs: Intinderea prin mobilizare pasiva trebuie sa fie lenta nu brusca pt a evita riscuri unor rupturi si pentru a evita reactiile de aparare a organismului. Este bine ca sedintele sa se faca de mai multe ori pe zi si nici un caz pauzele intre sedinte sa fie de 24 de ori . Exista si alte tehnici de mobilizare pasiva: o prin scripeto terapie o intindere prin auto incarcare o intindere cu greutati atasate 3. Intinderea prin mobilizare activa si activa asistata. Pacientul isi controleaza singur voluntar miscarea, adica controleaza forta, directia, viteza, intensitatea intinderii, in orice caz pana la durere.

12

De obicei se antreneaza contractia musculaturii antagoniste directiei de retractura. Mobilizarile active si asistate se performeaza bine programele de hidrokinetoterapie si scripetoterapie si terapie ocupationala. Terapia ocupationala este o terapie din viata cotidiana. 4. Cresterea fortei muscular. Din punct de vedere mecanic reprezinta parametri si conditia mecanica. Din punct de vedere biologic forta reprezinta o calitate fizica care permite deplasarea in spatiu, mobilizarea unui segment in raport cu altul, invingerea unei rezistente externe stabillizarea parghii. Parametrii de care depinde forta musculare. 1. Suprafata de sectiune a muschiului 2. Nr unitatii motorii active 3. Frecventa impulsurilor nervoase 4. Sinconizarea activitatii unitatii motorii active 5. Marimea unitatii motorii active 6. Raportul forta velocitati 7. Raportul forta lungime 1. Suprafata de sectiune a muschiului - cu cat suprafata de succesiune este mai mare cu atat forta va fi mare - suprafata presupune hipertrofia - tensiunea maxima cu care se poate dezvolta un muschi este de 3, 6 % - 4,0 % kg pe fiecare cm2 - hipertrofia inseamna nu cresterea nr. de fibre ci cresterea elementelor sacroplasmatice, cresterea de elemente proteice, contractile si cresterea de acizi nucleici musculari. - pt a se atinge si a obtine hipertrofia este nevoie o activare musculara ,de mare intensitate, dublata de o alimentatie hiperproteica - hipertrofia se obtine numai daca exercitiul fizic reprezinta un exercitiu biologic; numai daca efortul este aproape maximal cu un nr frecvent de repetitii; numai astfel excitantul biologic determina modificari de proteine, determina stimularea sintezei proteice in perioada de supracompresare postefort. Execitantul biologic necesar cresterii fortei muscular trebuie sa determine oboseala musculara numai astfel este declansat stresul metabolic. 2. Nr. unitatii motorii active. - in repaus unui muschi normal avem 2-5% motorii active. La o contractie usoara sunt active 10 pana la 30% de unitati motorii.
13

La contractii cu forta maximal pot sa ajunga active 75% din unitati motorii. Acest lucru este posibil ca un subiect sanatos fara un antrenament special. In anumite conditii de pericol, pe anumite motivatii, pot fi activate mai multe unitati. Nr. Unitatilor motorii depinde de capacitatea sistemului nervos central de a stransmite impulsuri frecvent concentrate pe un grup de muschi. Exercitile cresc capacitatea de concentrare a centrilor corticali ce determina cresterea recrutarii spatial. 3. Frecventa impulsurilor nervoase. - cresterea recrutarii merge paralel cu frecventa impulsurilor - forta impulsurilor creste o data cu cresterea exitabilitatii centrilor nervosa corticali; cresterea frecventei impulsurilor cresterea de unitatii motorii vor fi activati - fenomenul de asumatie temporal depinde de frecventa impulsurilor In domeniul de fecventa de la 5 la 50 de impulsuri pe sec, cresterea fortei este liniara si merge o data cu cresterea de impulsuri - de la 40-50 de impulsuri pe secunda, contractia muschiului este tetanica (maxima) - musculatura posturala care se gaseste In contractie tonica mentinuta, primeste intre 5-25 impulsuri pe secunda. - cresterea somatiei temporale adica cresterea impulsurilor se obtine prin concentrarea nervoasa care determina cresterea excitatiei focale corticale. 4. Sincronizarea activitatii unitatii motorii active La inceput recrutarile unitatilor motorii vor fi difuzate la frecvente diferite la un subiect neantrenant , activitatea este asincronica. Contractia este lina, lent, crescatoare cu forta mai mica. Sincronizarea conduce la o contractie puternica uneori prea tetanica. Sincronizarea este intotdeauna progresiva o data cu cresterea frecventa impulsurilor. - se obtine intotdeauna paralele cu antenamentul - daca la un neantrenat sincronizarea este de 20% la un antrenat poate merge la 80%. - cei 3 factori 2, 3, 4, nr unitatii active cu si cu sincronizarea de a presupune factorii neuronali presupune complexul cauzal al cresterei fortei. In primle 2 sapt de la inceperea antrenamentului cand nu se pune problema hipertrofiei.

14

PARAMETRII DE CARE DEPINDE MUSCHIUL MARIMEA UNITATII MOTORII CURS 3 (20.11.2011)


Parametrii unitatii motorii sunt: Dimensiunea somei neuronale si somei celular Diametrul axonului Raportul de inervatie si nr de fire musculare inervate Marimea potential de actiune al unitatii motorii si astfel forta generate de aceasta unitate Toti acesti parametrii influenteaza marimea unitatii motorii. Marimea unitatii motorii mici: - prag de excitabilitate mica - recrutate primele,atunci cand incepe miscarea/contractia, dar fiind mici dezvoltarea tensiunii muscular slabe. - in timp se recruteaza unitatii motori tot mai mari parallel cu cresterea frecventei stimulatorie si recrutandu-se unitatii tot mai mari forta dezvoltata este tot mai mare. - practice recrutarea unitatii motorii se face pe principiul marimii, principiul care este valabil si in dezvoltarea muscular, principiul lui Hememan. - al 5 lea parametrul; parametrul forta pe longitate. - viteza de scurtare si alungirea muschiului care este in raport cu forta dezvoltata, astazi s-a constatat ca scurtarea rapida, determina scaderea fortei in muschi, scurtarea rapida determina dezvoltarea fortei muschiului in timp ce alungirea rapida determna cresterea.
15

In medie rapiditatea de contractie a unui muschi este circa pe 1/20 sec s-a constatat aplicand-o o inarcare la capatul muschiului , lecocitatea scade paralel cu cresterea greutatii. Atunci cand greutatea egaleaza forta maxima in muschi, contractia devine izometrica. - al 7 parametru, raportul forta lungime: Orice msuchi scheletic are ,,o lungime de repaus aceste lungimi ii corespund o tensiune de repaus care se dezvolta in fibrele muschiului. Daca muschiul este alungit peste valorile de repaus, se produce o tensiune de alungire si aplicarea muschiului de la acest nivel stimuleaza contractia. Alungirea peste lungimea fisulara normal face ca tensiunea activa, respectiv forta dezvoltata in muschi sa scada. Alungirea de 3 ori, lungimea de echilibru determina ruperea muschiului. Scurtarea contractia muschiului de la nivelul scurtat este mai mica - Daca muschiul este scurtat 60-70% din lungimea max tensiumea de contractie a mushciului va fi o. Ca regula generala forta de contractie creste paralel cu cresterea lungimii initiale a muschiului.

CONTRACTIA MUSCULARA
- reprezinta modalitatea de exprimare a fortei si sigura modalitati a acestuia de a se mentine/ creste clasic - exista 2 tipuri de contractie: izometrica si izotonica Studiul a descoperit contractia izokinetica.

1. CONTRACTIA IZOMETRICA
- presupune cresterea tensiunii interne a fortei de contractie fara modificarea lungimii fibrei muscular. In timpul contractiei izometrice circulatia muscular este suspendata datorita acestui fapt in muschi se acumuleaza cataboliti (produsi rezultate in urma contracatiei) + o datorie de O2. - cantitatea de catabolizi si marimea cantitatii de O2 vor fi direct proportional cu tensiunea dezvoltat in muschi. - direct proportional cu crestrea de forta musculara si in timp cu hipertrofia muschiului. Aceasta teorie a fost descrisa si aprofundata de Muller si Hettinger.

16

In general in cazul contractiei izometrice pt mentinerea masei muscular si a fortei de contractie trebuie ca contractia dezvoltata sa fie intre 20-25% din contractia maxima. In general pentru antrenamentale normale nu cele de hipertrofie, necesita. din contractie maxima. Daca contractia izometrica dezvolta 2/3 din forta maxima ea va produce un deficit de O2 si o acumulare de catabolizi care la oprirea contractiei fenomenului Rebound (circulatia in muschi cu peste 40% fata de circulatia de repaus produce o stimulare a proceselor metabolice ce creste sinteza proteica in fibre si de asemenea sinteza intranucleara, de acizi nucleici , ARM si AND ceea ce duce la hipertrofia musculara. Contractia izometrica de 2/3 din forta maxima declanseaza ,, factorul intrisec, lantul de reactii metalobice care duc la cresterea fortei muscular si la hipertrofia muscular. Declansarea acestui factor intrisec s-a dovedii ca se produce numai peste pragul de 60-70% din forta maxima, s-a dovedit de Liberson. Timp de utilizare a muschiului reprezinta durata mentinerii unei tensiuni maximale posibile. Pentru personae neantrenate de 6 sec pe contractie pt oamenii bolnavi a caror capacitate este diminuata in functie de caz, timpul de caz poate fi de 6 secunde,iar pentru personae antrenate timp nu poate depasii 12 secunde. Exercitiul unic, scurt, izometric zilnic fenomeul Eusiz. - aceste exercitii ca si parametrii trebuie sa depaseste ca 60-70% din forta maxima, acel prag ca factorului intrisec. - nu trebuie sa depaseasca 6 secunde ca studiile au observant ca la 6 secunde nu creste forta suplimentara si mai mult exista riscuri ale unor perturbari ale circulatii normale. 2. Exercitiile repetitive izometrice zilnice ERSIZ. In acest caz discutam de exercitii constand, miscarea de contractie izometrica 60-70% din forta maxima de contractie ele sunt scurte de 6 sec , se repeat de 20 de sec si pauzele de 20 de sec. Rezultatele elisidului sunt cu mult mai superioare eusid ca prin repetitive este mult mai sigur ca se declanseaza factorul intrisec isometric. Lungimea muschiului la care se executa izometria. S-a constat ca la lungimea maxima, muchiul dezvoltat tensiunii maxime, ca intr-o anumita pozitie nu toate fibrele sunt activate la aceeasi dimenisune la contractia izometrica. EX: daca un subiect din decubit dorsal face flexia coapsei pe bazin cu genunchii extinsi si o mentine, mentinerea acestei pozitie se face prin contractie izometrica a muschiului cvadriceps .
17

Daca unghiul de 60 o cu orizontala, se contracta isometric circa 35-45% din forta maxima a muschiului. Daca subiectul mentine la 25% fata de orizontala se dezvolta circa 80% din forta de contractie a muschiului cvadriceps, pt mentinerea acestei pozitie. S-a constat, antrenand succesiv un muschi la lungimea scurta si apoi invers a muschiului, forta creste mai mult si apoi forta la prima pozitie este de ori mai mare fata de celelalte, cauza o constituie acea forta de coordonare care este un factor neuronal. Daca rolul lungimii muschiului sau de contractie este deosebit de importat in pozitionarea de contractie izometrica fiind corelat cu crestrea fortei in plus motivatia poztiva participa la cresterea fortei prin contractie izometrica cu 30.40 %. AVANTAJELE CONTRACTIEI IZOMETRICE: 1. Eficienta fortei buna pt cresterea fortei, pt hipertrofia muscular. 2. Creste rezistenta muscular 3. Tehnica simpla 4. Implica durate simple de antrenament 5. nu solicita articulatia 6. este mai putin obositoare. Dezavantajele fundamentale sunt: 1. Acest gen de contractie creste munca ventricului stang. - alura ventriculara (ritm cardiac) si tensiunea arteriala (diastolica) 2. Se face cu respiratie blocata , acest blocaj de 8-12 sec al respiratiei 3. Daca contractiile se fac cu pauze scurte exercitiile si tensiunea intracraniana si toracica creste prea mult astfel se produc drame, mai ales la oameni cu suferinte cardiace, varsnice sau cu vase mai putin elastice; deci se pot produce infarct miocardic sau accidente vasculare cerebrale.

Exercitiile Ersiz nu se apeleaza la personae cu tulburari de hipertenisune sau la cardiac. 4. Nu influenteaza supletea articulara; nu ajuta in cresterea mobilitatii 5. Tonifica numai fibrele antrenate la un unghi dat. 6. Antreneaza pt contractii lente cu raspuns intarziat. 7. Nu antreneaza pt exercitiile de coordonare si pentru activitatile motorii complexe. Ca metodologie pt persoanele care . 1. se lucreaza circa 50% din forta maxima si sa se creasca gradual cu 3-5 % saptmanal nivelul fortei de contractie, pana se atinge la optimul fiecarui subiect.
18

2. E bine ca fiecare contractie izometrica sa se asocieze cu o contratie dinamica adica cu mobilizare pt a stimula coordonarea nervoasa. 3. E bine ca contractia izometrica sa fie procedata de efort dinamic sau cel putin sa fie precedatade incalzire prin miscari lente.

1. CONTRACTIA IZOTONICA
- acea contractie care presupune modificarea lungimii fibrelor. - datorita modificarii fibrei se produce o miscare articulara si teoretic s-a spus ca tensiunea musculara dezvoltata este constata pe tot parcursul miscarii . Studiile au dovedit astfel ca tensiunea musculara respectiv forta de contractie dezvoltata nu este constata pe toata cursa de miscare pe durata scurta a muschiului, forta de contractie scade. - s-a constat ca forta de contractie nu creste daca contractia izometrica este libera - este necesara ca contractia sa fie proportional cu forta maxima posibila si aceeasi contrarezistenta sa fie progresiva pt a nu bloca miscarea. Modificarea lungimii, contractiile izotonice se pot face prin aproprierea capetelor (prin scurtare), contractia dinamica concentrica sau paradoxal prin indepartarea capetelor (prin alungirea) fibrelor musculare, datorata unei forte care invinge rezistenta muschiului, contractia dinamica excentrica. Ambele cresc forta de contractie daca raportul capacitatii de contractie a muschiului si valoarea rezistentei este ales corect. Contractia izotonica este cea mai utilizata pt cresterea fortei musculare dar si pentru hipertrofie. AVANTAJELE CONTRACTIEI IZOTONICE SUNT MULTIPLE: 1. asigura o mai buna coordonare nervoasa 2. asigura o antrenare egala la toate unghiurilor de miscare 3. pastreaza sau recastiga imaginea motorie 4. creste forta utila si viteza de miscare 5. creste forta utila in viteza de miscare 6. sa lucreze mult cu forte multe contractii repetate. 7. intr-un timp relative scurte va atinge un alt prag, trebuie sa creasca nr de repetari. Antrenamentele izotonice cu rezistenta presupune mai multe variante de rezistenta. 1. Antrenamente cu rezistenta maximala: este acel tip de antrenament in care exercitiul nu se poate repetat decat maxim 2,3 ori sau subiectul se gaseste intr-o stare de concentrare mica si oboseala poate performa decat o data acest nivel. Oblgativitatea este aceea ca eforul respectiv, exercitii sa se faca toata amplitudiniea miscarii.
19

2. Rezistenta moderata a antrenamentului - 30/40% din forta maxima dezvoltata care trebuie sa creasca dreptat 60/70% din forta maxima. - aceasta rezistenta moderata se va performa cu repetari pana la oboseala astfel incat ultimele exercitii sa fie cu oboseala evident pentru ca aceasta oboseala reprezinta semnul stres metabolic si ne creaza declansarea factorului intrisec necesar fortei si hipertrofiei. - repetarile frecvente, asigura o sincronizare mai buna, mare, astfel creste coordonarea in performarea miscarii. - o alta varianta utilizeaza aceeasi rezistenta moderata dar creste moderat viteza de executie - acest tip de antrenament se foloseste pt persoanele sanatoase (exercitii de aerobic) si programele profilactice. OBS: fundamental in acest tip de exercitii, fie ca repetitiile sa se faca pe amplitudine completa.

3. CONTRACTIA IZOKINETICA
- contractia dinamica in care viteza de contractie este reglata cu rezistenta si ambele sunt permanent direct proportional cu forta dezvoltata. Deci rezistenta care se opune miscarii este reglata permanent cu variatia de lungimii a fibrei si cu forta afectat dezvoltata in fibra. - cea mai valoroasa forma de antrenament. Tehnici si exercitii de cresterea fortei muscular: - a 2 categorie majora de exercitii pentru cresterea fortei musculare: Exercitii izmetrice Eusiz - o asigura contractia izometrica la 60/70% din forta maxima , timp de 6 sec deci o singura repetare pe zi - Ersiz 20 de repetari a cate unei contractii izometrice de 60/70% din forta maxima cu pauza de 20 de sec intre exercitii, acest fiind performant un set pe sedinta pe zi. De la aceste forme clasice exista combinatii in 2 sau mai multe sesiuni pe zi, aceste combinatii tinandu-se cont de diagnosticul, de evolutia si de starea clinica a fiecarui, starea clinica locala si generala a subiectului indiferent de modalitatile de repetare, conditia fundamentala este ca fiecare contractie izometrica in parte sa atinga circa 60/70% din forta maxima. 2. Exercitii dinamice cu rezistenta: 1. Exercitiile maximal scurte (E.M.S.) - este vorba de exercitii prin care subiectul performeaza miscarea o data cu greutatea maxima pe care o poate perfroma exercitiile sustinut de 5 secunde.

20

- aceasta greutate maxima 1 RM aceea greutate performata o data; acest gen de antrenament a fost realizat de Rose si colaboratorii lui. Metodologia de 2 feluri: - fie o data pe zi se antreneaza - subiectul performeaza de 3 ori 1RM cu pauza de min intre exercitii 2. Exercitiul maximal cu repetitie (E.M.R) - cresterea progresiva a greutatilor pana la testarea lui 10RM. - acest 10RM este greutatea performata de 10 ori si numai de 10 ori. - daca subiectul se antreneaza la un diferit nivel de incarcare in regimul de o sesiune pe zi pana la 1 si 7 zile , necesita o repetare. - McQueen a lansat metodologia de 4 seturi de 10RM pe zi, 3-4 zile/sapt Tehnica fractional Thomas DeLorme si Arthur Watkins este un exercitiu de rezistenta progresiva si a reprezentat un principiu metodic pentru cresterea fortei si rezistenta dezvoltarii. Setul I presupune 10 repetari cu 50 % din 10RM. Setul II 10 repetari cu 75% din 10RM. Setul III 10 repetari cu 100% din 10RM Intre seturi se face o pauza de 2,4 min antrenandu-se se face o data pe zi, 4 zile la rand, a 5 a se face drept testare si se reevalueaza 10RM. Aceasta tehnica , foloseste principiul . si necesita adaptarea la fiecare pacient. - in zilele noastre se utilizeaza, numai testam asa de des si cand se depaseste 10RM creste nr de repetari. Tehnica exercitiilor rezistive regresive Oxford Zinovieff: Discutam de 4 seturi: Setul I 10 repetari cu 10RM Setul II 10 repetari cu 90% din 10RM Setul III - 10 repetari cu 80% din 10 RM Setul IV 10 repetari cu 70% din 10 RM Uneori de poate ajunge cu pana la 10 seturi ultimul set cu 10 % din 10RM. Principiul teoretic care se bazeaza este ca muchiul oboseste dreptat, ca fiecare set ajunge sa fie o performanta maximala si in acest caz este nevoie ca la 5-7 zile sa se teste. 3. Exercitiile culturiste (BODYBUILDING) - exercitiile analitice cu incarcare progresiva, cu nr de repetari in crestere si cu viteza de executie in crestere - exercitiile dinamice cu rezistenta combinate cu exercitii izometrice - se bazeaza pe exercitii de lifting

21

- acest tip de exercitii cu ridicarea de greutati se performeaza in mai multe metodologii (1RM)

Tipurile de antrenament:
1. Antrenamente cu greutati mici greutate de 30-50% din 1RM - cu acest nivel de greutati peste 15 repetari fiecare grupa musculara 2. Tehnica cu greutati mijlocii 3. Antrenamente cu greutati mari greutate de 70-100% din 1RM (1-3) repetari pe grupa muscular nivelului. - treptat o data cu cresterea nivelului antrenamentului, subiectul are tendinta sa performeza mai usor antrenamentele la nivelul .. si sa intervina progresivitatea efortului. - primul care creste este nr de reproze pe nr muscular (10-15 repetari) pauzele sa fie intre 1-3 min. - nr antrenamentelro pe sapt (3-7 antre/sapt) Concluzii: 1. exercitiile izometrice singure asigura cresterea rapida a fortei musculare pana la un anumit prag si de asemenea izometria singura realizeaza hipertrofia intr-o masura mica. 2. exercitiile dinamice cu rezultate, sunt cele mai utile hipertrofie pt cresterea mobilitatii articulare, rezistentei musculare, pt a obtinere aceste elemente trebuie sa se performeze pana la obtinerea oboselii musculare si din aceasta cauza uneori exista riscul de a depasii acest prag. 3. in cazul in care se depaseste pragul, exista riscul fortei, apare in cazul in care muschii sunt slabi si pt a prevenii acest risc este nevoie sa se testeze forta si pt a prevenii si la grupul simetric 4. in performanta exercitiile dinamice cu rezistenta progresiva sunt importante viteza de executie si durata 5. cresterea rezistentei musculare.

CURS 4 (27.10.2011)
TEHNICI SI EXERCITII PENTRU CRESTEREA MUSCULARA
5. Cresterea rezistentei musculare.

22

Rzistenta musculara reprezinta capacitatea de a sustine un efort , deci presupune un exercitu sau activitate superioara pe o perioada lunga de timp, ca si o capacitate de a sustine o contractie. - care realizeaza si care depinde rezistenta musculara sunt: 1. Forta musculara 2. Circulatia musculara 3. Metabolismul muscular 4. Complexul factorilor neuronali/ motivatia, starea de excitare si dimpotriva de inhibatie corticala Rezistenta musculara reprezinta o proprietate de baza in procesul muncii si orice activitate umana si este importanta decat forta musculara insasi. Testarea a rezistentei musculare se face prin capacitatea subiectului de a mentine o contractie. Durata contractiei depinde de incarcarea contractiei cu 15% de forta maxima de contractie trebuie mentinuta nelimitat de un subiect sanatos. - 50% din forta maxima poate sa mentina 1 min, iar 100% din forta max 6 sec. Acestea sunt timpii medii pt cei neantrenati. Testarea capacitatii de mentinerea rezistentei se face cu valori intre 15-40% din forta maxima sau un nr de repetari posibile intre incarcari , mobilizand incarcarea subiectului sau a membrului respectiv. In conditiile in care se face o mobilizare libera conteaza ritmul (viteza de executie), cu cat ritmul va fi rapid eforul va fi mare. Repetarile se fac cand se atinge nivelul de oboseala comnpesata, exercitiile continua dupa ce s-a ajuns la un nivel, pana cand se atinge nivelul de oboseala decompesata, scade amplitudinea sau viteza de executie scade. Ca tipurile de antrenament se poate lucra rezistenta generala a organismului. Rezistenta generala a organismului la sportive atunci cand in exercitiile respective sunt implicate mai mult de 2/3 din masa globala a organismului, atunci zicem ca antrenam un pacient. Antrenamentele special sau de rezistenta locala in care se urmareste antrenarea tintita pe un segment, daca lucreaza 1/3 din masa musculara a segmentului. Rezistenta generala este inchisa in toate tipurile de antrenament la efort fizic dozat. Cresterea rezistentei musculare se obtine de exemplu prin cresterea rezistentei duratei de exercitiu.

23

Orice exercitiu activ cu rezistenta poate fi folosit pt crestera rezistentei si in final, sportul terapeutic sa fie foarte utile in cursa sportivului. 6. Cresterea coordonarii si echilibrului Controlul motor are 4 etape de baza: 1. Reeducarea mobilitatii 2. Obtinerea stabilitatii 3. Obtinerea mobilitatii controlate 4. Obtinerea abilitatii Ultimele 2 compenente fac parte din aceste obiective ale programelor de kientoterapie si profilaxie, coordonare, control si echilibru. Coordonarea reprezinta combinarea activitatii unui nr de muschi intr-o schema de miscare continua , linia si executarea in conditii normale - presupune si control, ea este automata neperceputa constient desi poate fi facuta si constient. - monotorizarea acestor actiuni se face prin proprioreceptori si prin centrii subcorticali - functia proprioreceptori poate fi partial suplinita de control vizual si de centrii corticali dar nu va fi niciodata la fel de fina. - presupune foarte multe repetari si creste o data cu varsta - pe masura derularii antrenamentului creste precizia gestului si gestul respectiv se face cu economie maxima de efort muscular, dar cu randament maxim, ca prin repetare gestul este mult mai prcis incat este inhibata orice erodiere excitata in cortex. Astfel iau nastere modele de miscare asa numite engramelemotorii (modele de miscare) care atunci cand apaare un anumit stimuli se declanseaza automat si se deruleaza cu precizie fara control voluntar obligator, miscarea poate fi si cu control (voluntionala); - de obicei miscarea voluntionala presupune selectarea, modificarea sau combinarea engramelor fixate sub corticali.

LEGILE ANTRENAMENTULUI PENTRU COORDONARE DUPA KOTTKE


1. Exercitiile trebuie repetate de mai multe ori pe zi fara intrerupere pana la obtinerea coordonarii. 2. Orice contractie inutila trebuie evitata, nu trebuie sa apara eradierea care poate compromite coordonarea. 3. Este utila intarirea perceptiva senzoriale corecte. - utile explicatiile verbale, inregistrarile cinematice 4. Este esentiala concentrarea pacientului
24

5. Nu se lucreaza ca forta mare cu cat rezistenta opusa miscarii va fi mai mica, iradieica excitatiei in sistemul nervos central va fi mai mica deci coordonarea va fi mai buna. a. Mobilitatea controlata b. Abilitatea A. Mobilitatea controlata se performeaza intr-o postura cu incarcare corporala (cu extremitatea distal fixata) Ex: mobilitatea controlata trebuie sa aibe in timpul mobilizarii genunchiul sau soldul daca piciorul este fixat pe sol (schii, patine) B. Abilitatea care se mai foloseste debacia (skill) reprezinta mobilizarei cu extremitatea distala libera nefixata. - sunt miscari inclusiv folosite in mers. - in afara posturii; manevrarea extremitatilor in medii, spatii, cu trunchiul mentinut drept (forbal - mingea pe picior). Dupa scoala franceza miscarile coordonate se realizeaza dupa lantul kinetic muscular si nici o miscare se realizeaza intr-o singura miscare articulara. In functie de aceste miscari coordonate exista in 2 lanturi: 1 Lantul kinetic inchis in care extremitatea fixate si corespunde imobilitatii controlate , in acest caz miscarea se realizeaza in articulatia proximale (sold, genunchi). 2. Lantul kinetic deschisin care extremitatea este libera, corespunde abilitatii si deci miscarea controlata care corespunde lantului inchis. - este o miscare in postura in vreme ce dibacia si articulatia distal. Antrenarea engramelor in lantul kinetic inchis dezvolta mobilitatii controlata in vreme ce cele in lantul inchis dezvolta cresterea mobilitatii.

TEHNICI GLOBALE DE ANTRENARE A LANTURILOR KINETICE


1. Mobilizarile poliarticulare - reprezinta tehnici analitice dar pe mai multe grupe musculare si articulatii; de exemplu tehnici ca tripluflexii sau tripluextensii. In aceste cazuri exista o grupa ,, muschi tragaci si ,,muschi tinta si in conditiile in care se actioneaza prima grupa, contractia se extinde la grupa a 2 a antrenand tot lantul kinetic. - se face cu/sau fara rezistenta - rezistenta poate fi manuala sau folosimm scripeti cu contra greutate. 2. Reflexele de echilibru si stabilizare Departarea unui segment face ca linia gravitationala sa cada tot mai departe de mijlocul poligonului de sustinere.
25

Din reflexele de echilibrare organismul aduce permanent linia gravitationaal catre centru. In acelasi fel se aduce departarea segmentului si nu se face echilibrarea subiectului , cauta un pct fix de sprijin. Ca metda de antrenament folosim coordonarea dezchilibrare. - subiectul asezat in mai multe posturi in care sa se antreneze reactiile de rechilibrare restabilizare; - Treptata dezchilibrarea care se antreneaza aparitia reflexelor- Pacientul sta pe masa daca kinetoterapeutul trage trunchiul pe spate 3 Gestualitatea Aceasta metoda presupune obtinerea unei activitati musculare optimal armonioase , de obicei aceasta gestualitate trebuie sa fie individualitate tinand cont de particularitaitle subiectului. Elaborarea gesturilor pe modele actualizate fiecarui subiect este foarte importanta in orice program de kinetoterapie dar este important antrenarea sportivilor in diverse sporturi. 4. Coordonarile paleative - adaptarea unui subiect cu mersul in carje sau baston - coorodnarile paleactive importante sunt numai atunci cand o coordonare fiziologica este imposibila. - sufera o fractura, nu se sprijina pe membre - alteori este vorba de adaptari la discutii reversibile, daca este vorba de paralizii se poate ajunge la miscari culcate; anchiloze articulare se ajunge la modele de miscare. 5. Terapia ocupationala - activitati asistate/adaptate preluate din viata reala - avantajele terapiei ocupationale decurg din primul rand din faptul ca terapia ocupationala dezvolta coordonarea pe gesture fixate anterior bolii - antrenarea directa; gestica cotidiana - tehnica care asigura coordonarea abilitatii si antrenarea in lant kinetic deschis, mai ales pt membre superioare si antrenare presiunii (?). 6. Recuperarea controlului si a echilibrului - este cu atat mai grea cu cat imobilizarea este mai lunga din pacate nu se poate obtine decat doar dupa obtinerea stabilitatii fortei si mobilitatii suficiente - de obicei orice exercitiu poate fi utilizat si pentru obtinera coordonarii si ea se va performa cu o viteza tot mai accelerate pt ca performarea unei miscari tot mai repede este dovada de precizie. 7. Corectarea deficitului respirator

26

Imbunatatirea modului respirator trebuie sa fie un obiectiv fundamental in toate programele de kinetoterapie: Cuprinde 3 etape: 1. Posturarea 2. Reeducarea respiratorie 3. Gimnastica de corectie

1. Posturarea
a) Posture relaxante sau facilitatorii ale respiratiei b) Posturi de drenaj bronsic 2 Reeducarea respiratorie a) Dirijarea la nivelul cailor respiratorii superioare b) Reeducarea respiratorii costale c) Reeducarea respiratorii diafragmatice d) Controlul si coordonarea respiratiei ( frecventa, raportul dintre timpi respiratori, viteza fluxului de aer, controlul respirator in miscare si efort) 3. Gimnastica de corectare a) Corectarea curburilor patologice ale gatului si pozitia capului b) Corectarea pozitiei umerilor si a scapulei c) Corectarea curburilor patologice ale coloanei dorsale d) Corectarea curburilor patologice ale coloanei lombare e) Corectarea pozitiei si mobilitatii bazinului f) Tonifierea diafragmului si a musculaturii respiratorii propriu-zise 8. Antrenamentul la effort. Toleranta la efort reprezinta principala masura in aprecierea capacitatii de munca a unui subiect. - un pacient cu o toleranta la efort mai mica cu atat se ajunge la depedenta. - lipsa efortului fizic determina modificari functionale ale intregului organism care in timp genereaza dezabilitari cardio respiratorii metabolice sau muscular - antrenamentul la efort este un element important in orice etapa fie de program de recuperare; - ca definire, antrenamentul la efort reprezinta o adaptare specifica a intregului organism la complexul excitant reprezentat de efortul fizic. Antrenamentele fizice dozat beneficieaza mai multe categorii de subiecti: bolnavii cardiovasculari (coronarieni dupa un infarct miocardic) respiartorii (bronhopneumopatii, cu sindormul postTBC, toracopulmonare) sechelarii locomotorii ( perimetru de miscare net limitat) sedentarii
27

Efortul fizic la care trebuie sa antrenam subiectul este reprezentat de nivelul activitatilor fizice la care parametrii cardiorespiratori nu se pot adapta rapid si corespunzator valoric. Intotdeauna se va stabilii: nivelul initial de efort si ptr asta se face testarea de efort. - obiectivele intermediare de etapa si obiectivul final exprimate fie in nivel de efort in W sau kgF(forta)/min sau se exprima in activitati umane daca ne raportam in mers distant pe 1 min.

METODELE DE ANTRENAMENT
1. Mersul Uneori cu afectiuni pulmonare grave, eforul se administreaza cu O2 si treptat pe masura performari efortului administrat de O2 se suspenda pana la eliminarea completa. Avantajele: Ca forma de antrenament: exercitiul fiziologic cu automatism prestabilit este simpla ,nu implica echipamente si pune in actiune grupe musculare mari efortul pe care-l presupune mersul poate fi dozat relativ prin ritm, distanta, durata sau panta suprafetei de mers (modalitate de crestere la efort) ,, Cursa de teren care se practica in anumite spatii, statiunile balneare in care se realizeaza anumite circuite in care se include elemente cu anumite configuratii cu grade de dificultate ridicate care in final sa prezinte nivele de efort diferite. 2. Autoingrijirea si activitatile casnice - acest tip de antrenament se adreseaza in general subiectilor cu deificiente cardiopulmonare si locomotor sever. - la inceput acest gen de activitati reprezinta scopul ulterior, devine chiar metoda reeducarii la efort fizic dozat. 3. Urcatul scarilor si pantelor - utilizata la sportivi - reprezinta o metoda de antrenament mai grea si se obtine prin nr de trepte, durata urcarii, inaltimea treptelor iar panta evident inclinarea, distanta si ritmul de mers.

28