Evaluarea echilibrului presupune evaluarea aptitudinii omului de a mentine,

cu ajutorul miscarilor compensatorii, corpul propriu intr-o pozitie stabila. Din aceasta
cauza analiza echilibrului consta in observarea capacitatii individului de a se adapta
la conditiile impuse de mediu.
Evaluarea echilibrului corpului, ca si componenta integranta a sistemului
evaluativ, este necesara pentru cunoasterea modului cum se realizeaza controlul
posturii corpului pentru a realiza diferite activitati si miscari ale organismului uman.
Atunci cand se vorbeste de miscare se are in vedere postura din care se
realizeaza, respective mentinerea echilibrului in acea postura.
Sistemul evaluativ al echilibrului urmareste detectarea oricarui conflict
informational intre mediu si individ, fie perturbarea uneia din sursele de input
(vestibular, proprioceptiv si vizual) sau perturbari la nivelul centrilor care recunosc,
selecteaza si combina informatiile de la sursele de input. Evaluarea echilibrului se
realizeaza prin modalitati diferite: analiza echilibrului prin crearea dezechilibrarii
corpului asezat pe platform miscatoare cu parametrii variabili (amplitudinea,
directia de miscare, viteza miscarii), modalitate criticata datorita caracterului
artificial, provocat al controlului postural si studierea echilibrului in conditii
fiziologice, pozitia asezat, ortostatica (prin teste statice), mers. Indiferent de pozitia
in care se afla pacientul la momentul testarii, examinatorul verifica urmatoarele
aspecte:
care sunt mijloacele ajutatoare care permit independent pacientului pentru
adoptarea si mentinerea pozitiei respective;
raspunsurile motorii pentru mentinerea constienta a echilibrului atunci cand
este dezechilibrat, pacientul fiind cu ochii deschisi; I se poate solicita sa se
opuna tendintei de dezechilibrare (sa tina sau nu ma lasa sa te misc);
raspunsurile motorii pentru mentinerea constienta a echilibrului atunci cand
este dezechilibrat, pacientul fiind cu ochii inchisi; daca componenta vizuala
este preponderenta in echilibru, la testare pacientul isi va pierde usor
stabilitatea;
verificarea reactiilor postural automate (de redresare), pacientul fiind cu ochii
deschisi/inchisi;
testarea modului cum isi mobilizeaza anumite segmente ale corpului cu sau
fara scop bine deficit(definit?), pacientul fiind pozitionat in diferite moduri;
daca activitatea solicitata se deruleaza pentru obtinerea unui anumit
obiectiv, pacientul isi modifica postura si are un comportament neuromotor
concentrat in scopul respective (ex. din asezat i se solicita sa apuce cu mana
un obiect aflat lateral, pe suporturi la diferite inaltimi).
In urma evaluarii echilibrului trebuie precizate aspectele calitative (vezi
Tabelul nr.2) care vor sta la baza alegerii si aplicarii corecte a programului de
recuperare:
tipul echilibrului in pozitia asezat, ortostatism;
principalele aspecte patologice care au sau nu impact asupra echilibrului;
principalele infirmitati care determina perturbarea echilibrului, in contextul
afectiunii de baza a pacientului.

Echilibrul in pozitia asezat

Normal
Echilibru dinamic bun
Echilibru dinamic perturbat

Echilibru dinamic semnificativ

perturbat
Echilibru static bun

Echilibru static perturbat

Echilibru static semnificativ

perturbat

Poate sa atinga podeaua sis a ridice

pantoful; poate sa puna picior peste
picior sa se incalte
Se poate intoarce pe fiecare parte, avand
abilitatea de a atinge si a apuca
obiectele din jur, hainele pe care le
imbraca usor
Imposibilitatea realizarii complete a
aspectelor anterioare, cu perturbarea
derularilor respectivelor activitati
Poate sa mentina echilibrul pentru cel
putin 3 min. fara sprijin la nivelul
mainilor, in ortostatism si unipodal;
poate sa intoarca capul in fiecare parte,
cu mentinerea trunchiului stabila
Poate mentine echilibrul aproape 5 min.
cu sprijin la nivelul mainilor, picioarele
aflandu-se in sprijin bipodal; poate
intoarce capul in fiecare parte, cu
mentinerea trunchiului stabile
Nu poate sta fara ajutor; atingerea
pacientului sau miscarea sa determina
caderea pacientului

Echilibrul in pozitia ortostatica

Normal
Echilibru dinamic bun
Echilibru dinamic perturbat
Echilibru dinamic semnificativ
perturbat
Echilibru static bun
Echilibru static perturbat

Poate mentine echilibrul in timp ce ridica

o minge de pe podea
Poate mentine echilibrul in timp ce
intoarce capul/trunchiul cu sau fara
ridicarea bratelor
Imposibilitatea realizarii complete a
aspectelor anterioare, fara pierderea
echilibrului; necesita sprijin la nivelul
mainilor
Poate mentine pozitia fara sprijin la
nivelul mainilor
Necesita sprijin uni bilateral la nivelul
membrelor superioare pentru mentinerea
ortostatismului

Echilibru static semnificativ

perturbat

Necesita sprijin la nivelul mainilor si alte

modalitati de asistenta pentru
mentinerea ortostatismului

Intrucat nu exista un test care sa masoare toate componenetele echilibrului,

evaluarea pacientului cu perturbari de echilibru se realizeaza etapizat, printr-o
varietate de teste. Majoritatea testelor/scalelor folosite in evaluarea clinico
functionala a echilibrului precizeaza daca pacientul are sau nu tulburari ale acestui
parametru esential al controlului motor. De cele mai multe ori interpretarea
testelor/scalelor pentru echilibru se face in corelatie cu rezultatele altor teste/scale
folosite in evaluarea aparatului locomotor (pentru amplitudinea de miscare, forta
muscular, celelalte component ale controlului motor), teste obiective, sensibile si
cuantificabile.
In studiul miscarilor s-au inregistrat progrese inseminate din punct de vedere
al mijloacelor de investigatie folosite. Primele incercari de evaluare si apreciere a
echilibrului se bazau pe metode simpliste. Datorita importantei si interesului pe care
aceasta capacitate motrica (echilibrul) a capatat-o pentru cercetatori, metodele
utilizate in intelegerea sistemului de control al posturii si mijloacele de masurare a
echilibrului au evoluat de-a lungul timpului. Studiile mai vechi erau concentrate
asupra anormalitatilor in balansul de postura (utilizate ca indicatori ai tulburarilor de
echilibru), in schimb studiile recente au la baza testari mai complexe, de laborator,
a raspunsurilor posturale normale in anumite conditii, iar testele functionale de
echilibru au inceput sa devina remarcabile in a doua jumatate a anilor 80 (Berg,
Norman, 1996). Astfel pentru a realiza o evaluare cat mai minutioasa, in prezent sau creat instrumente electronice/computerizate de apreciere a echilibrului static si
dynamic. Acestea par sa fie cele mai potrivite pentru cercetare decat pentru
situatiile clinice de rutina. Pentru aprecierea echilibrului dinamic, aprecierea
functionala pare sa fie cel mai rapid test ce poate fi aplicat si nu necesita
echipament scump.
Nivelul functional poate fi apreciat prin testele de performanta functionala.
Totusi prin acestea nu pot fi detectate decat modificarile majore de echilibru,
deci testul este potrivit doar ca un instrument de selectare in identificarea
subiectilor care au nevoie de evaluare minutioasa.
Nivelul fiziologic presupune masurarea
contributiei componentelor
senzoriale/motorii/efectorii.

Teste de evaluare a echilibrului

Existenta a numeroase teste pentru aprecierea echilibrului, respectiv a
tulburarilor de echilibru, face posibila in aceasta expunere, doar prezentarea
unora care sunt mai uzitate pe grupe de apreciere a controlului postural.
1. A. Dragnea (1984) precizeaza ca echilibrul poate fi apreciat prin urmatoarele
doua modalitati:

 La o platforma oscilanta, asezata pe un semicilindru se ataseaza un

sistem de parghii terminat cu un ac inscriptor. Oscilatiile platformei
oscilante se inscriu pe o hartie care se deruleaza. Testarea se poate
face in pozitii de ortostatism sau unipodal, cu derivatele lor.
Testul Fleischman care apreciaza capacitatea de mentinere a
echilibrului unipodal, mainile pe solduri, ochii inchisi. Testul cuprinde un
dispozitiv in forma de T asezat invers, cu inaltime de 4 cm si latime
de 2 cm si lungime de 60,96 cm. Se cronometreaza timpul (in sec.)
pana cand subiectul atinge solul cu celalalt picior, cade de pe dispozitiv
sau ridica mainile de pe solduri.
2. Testul Romberg classic

11. Indicele de risc de cadere evalueaza independenta pacientilor pe baza a 9

factori de risc, fiind folosit la evaluarea subiectilor mai in varsta care au avut in
antecedente caderi si identifica zone de pericol specifice pentru ei (ameteli
frecvente, frica de cadere). Pacientii sunt notati in functie de mobilitate, auz,
statusul mintal. Scorul pentru mobilitate combina echilibrul in ortostatism
apreciat in conditii de simulare si evaluare a mersului.
12. Indicele Barthel evalueaza independenta pacientilor cu infirmitati cronice in
performanta lor in 10 activitati de baza cotidiene, una dintre ele fiind echilibrul in
ortostatism. Acest test este folosit in general pentru evaluarea independentei
dupa AVC.
13. Aprecierea fiziologica a echilibrului evalueaza echilibrul masurand balansul
subiectilor prin calcularea directa a miscarii centrului de greutate sau indirect prin
calcularea miscarii centrului de presiune.
Toate metodele de apreciere electronice ale echilibrului, sunt din pacate
costisitoare dar in acelasi timp sunt probabil unice pentru depistarea impostorilor.
Un numar mare de teste fiziologice sunt disponibile pentru masurarea echilibrului,
unele fiin disponibile pe plan commercial, altele fiind folosite doar in laboratoare
de cercetare.
Convertizorul de deplasare potentiometrica inregistreaza echilibrul subiectilor
prin masurarea deplasarii la talie (Fernie si Holiday, 1978). Subiectii poarta o
banda de aluminiu in jurul taliei, conectata la convertizorul de deplasare.
Convertizorul inregistreaza oscilatiile antero posterior al pacientilor. Aceasta
tehnica s-a folosit la evaluarea echilibrului la voluntari sanatosi, la cei cu
amputatie de glezna si la personae mai in varsta cu caderi in antecedente

(Fernie si colab., 1982). Tehnica ofera informatii despre balansul antero

posterior numai in conditii statice. Pacientul este incarcat iin jurul taliei, de
aceea nu se recomanda aplicarea la persoane cu osteoporoza.
Aparatele mecanice de masurare a ataxiei sunt utilizate in identificarea si
evaluarea subiectilor cu cazaturi in antecedente si apreciaza oscilatiile antero
posterioare prin inregistrarea numarului de rotatii ale unei roti perforate,
care este atasata printr-o coarda intinsa de talia pacientului.
Miscarile de pana la 5 sunt transmise unui mechanism cu dubla roata cu
clichet, care determina un indicator sa se roteasca pe un cadran gradat de la
1 la 100. Aparatele de masurat ataxia sunt disponibile la nivel comercial si
sunt aparate obisnuite la departamentele de kinetoterapie datorita simplitatii
design ului lor.
Magnetometria echilibrului evalueaza echilibrul prin masurarea distantei in
care subiectul se balanseaza atat pe directia antero posterioara, cat sic ea
medio lateral, folosind 2 canale. Fiecare canal are o bobina transmitatoare si
una receptoare; bobina transmitatoare a fiecarui canal produce un camp
magnetic, iar taria campului magnetic preluata de receptor este utilizata in
determinarea distantei dintre cele doua bobine; bobina transmitatoare a
fiecarui canal este fixate pe o suprafata vertical non metalica in timp ce
bobinele receptoare sunt atasate la talia subiectilor cu o centura (Dean si
colab., 1986). Oscilatiile subiectilor cauzeaza variatia campului magnetic.
Magnetometria echilibrului s-a folosit la evaluarea subiectilor sanatosi cu
varste intre 20 si 60 de ani (Elliott si Murray, 1998).
Branturile polimere multi senzoriale implica masurarea distributiei presiunii
la nivel plantar a subiectilor in ortostatism (Pedotti si colab., 1984). Ele sunt
utilizate in aprecierea echilibrului in ortostatism la persoanele care au suferit
un AVC.
Analiza video tridimensionala, evalueaza echilibrul tridimensional in
ortostatism, folosind trei camera video si o platform de forta (Neal, 1994).
Marcatori reflectori sunt atasati la subiecti si lumineaza 24 de urme ale
corpului.
Tehnici fotogrametrice tridimensionale sunt folosite pentru a recrea
coordonatele urmelor subiectilor in timp ce localizarea liniei de gravitatie este
determinata de pe platform de forta. Totusi, tehnica necesita timp si este
folosita mai mult in laboratoare de cercetare.