 International Classification of Functioning,

Disability and Health (ICF), grupează sistematic

statusul funcţional cu diferitele modificări ale stării de
sănătate (boală, tulburare, leziune, traumatism etc.) şi
îşi propune să promoveze un limbaj uniform şi un
cadru de referinţă pentru a descrie funcţionarea şi
dizabilitatea ca pe nişte componente importante ale
stării de sănătate.
 ICF structurează informaţiile legate de starea de
sănătate în trei dimensiuni:
 nivelul organismului;
 nivelul individului;
 nivelul societăţii.
 Aceste trei dimensiuni sunt numite: funcţiile şi
structura organismului; activităţi şi participare.
Termenul „dimensiune” se referă aici la nivele de
funcţionare, în timp ce noţiunea de domeniu se referă
la categoriile din cadrul fiecărei dimensiuni.
Privire de ansamblu asupra componentelor ICIDH-2 sau ICF
Structurile Activităţi Participare Factorii
şi funcţiile contextuali
organismului
Nivele de Corpul (părţile Individ Societate Factori de
funcţionare corpului) (persoană ca (situaţii de mediu
întreg) viaţă) (influenţe
externe în
funcţionare)
Caracteristici Funcţiile şi Efectuarea de Implicarea în Caracteristici ale
structurile activităţi situaţii de viaţă mediului fizic şi
corpului individuale social + atribute
ale persoanei
Aspecte Integritate Activitate Participare Factori
pozitive funcţională şi facilitatori
(funcţionare) structurală
Aspecte Infirmitate Limitare de Restricţie de Bariere /
negative activitate participare obstrucţionare
(Dizabilitate)
Calificative Localizare Asistență Satisfacție (încă în studiu)
subiectivă
 Pentru a înţelege şi explica dizabilitatea şi
funcţionarea, au fost propuse o varietate de modele
conceptuale.
 Pentru a face un sumar, aceste modele se pot exprima
ca „model medical” versus „model social” versus
„model psihopedagogic”
Dificultăţile de învăţare

 Cu referire la tematica educaţiei incluzive este necesar

să abordăm şi problema dificultăţilor de învăţare şi a
clasificării acestora.
 Principalele tulburări întâlnite în mod frecvent la
elevii cu dificultăți de învăţare sunt următoarele:
 Deficienţe de atenţie: datorită acestora elevii nu se pot
concentra asupra lecţiei;
 Deficienţe de motricitate generală şi fină: elevii
întâmpină dificultăţi de coordonare spaţială a motricităţii;
 Dificultăţi în prelucrarea informaţiilor perceptive
auditive şi vizuale: mulţi elevi au greutăţi de recunoaştere
a sunetelor limbii, dar recunosc uşor literele şi cuvintele
scrise;
 Lipsuri în dezvoltarea unor strategii cognitive de
învăţare: unii elevi sunt incapabili să-şi organizeze
activitatea de studiu şi sunt lipsiţi de un stil propiu de
învăţare;
 Tulburări ale limbajului oral: sunt legate de recepţie,
nedezvoltarea vocabularului, slaba componentă lingvistică
şi prezenţa deficienţelor de limbaj;
 Dificultăţi de citire: principalele greutăţi sunt legate de
recunoaşterea, decodificarea şi înţelegerea cuvintelor citite;
 Dificultăţi de scriere: sunt manifestate prin greutăţi în
realizarea unor sarcini ce solicită activităţi de scris;
 Dificultăţi în realizarea activităţilor matematice:
concretizate prin slaba însuşire a simbolurilor şi calculul
matematic, precum şi a noţiunilor spaţiale şi temporale
folosite la această disciplină.
Evaluarea stării de dizabilitate

Principiile evaluării persoanei cu dizabilităţi sunt:

 a) evaluarea trebuie să fie subordonată interesului
major al persoanei - creşterea nivelului de
„funcţionalitate”, de implicare activă în planul vieţii,
individuale şi sociale;
 b) evaluarea trebuie axată pe potenţialul de dezvoltare
al individului;
 c) evaluarea necesită o abordare complexă şi completă;
 d) evaluarea trebuie să fie unitară, să urmărească şi să
opereze cu aceleaşi obiective, criterii, metodologii,
pentru toţi copiii;
 e) evaluarea trebuie să aibă un caracter
multidimensional;
 f) evaluarea presupune o muncă în echipă, cu
participarea activă şi responsabilizarea tuturor
specialiştilor implicaţi (psihologi, medici, pedagogi,
profesori, educatori, sociologi, asistenţi sociali,
logopezi etc.);
 g) evaluarea se bazează pe un parteneriat autentic cu
beneficiarii direcţi ai acestei activităţi: copilul şi
persoanele care îl au în ocrotire şi instruire.
 Pentru cazul României putem schiţa următoarea situaţie
referitoare la evaluarea stării de dizabilitate:
 Criteriile pentru stabilirea gradului de handicap sunt
stabilite prin ordin comun al Ministrului Sănătăţii şi al
Secretarului de Stat pentru Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Copilului şi Adopţie (Ordinul 752/2002). Acestea
includ:
 Criterii generale medicale şi psiho-sociale care oferă o
descriere generală a copilului pentru fiecare grad de
dizabilitate;
 Deficienţe structurale şi funcţionale specifice care pot
determina starea de dizabilitate;
 Activităţi şi participare: învăţare şi aplicarea
cunoştinţelor; cerinţe şi sarcini generale; comunicarea;
mobilitate; auto-îngrijirea; viaţa casnică; relaţiile
socio-afective interpersonale; ariile majore ale vieţii;
viaţa comunitară şi socială;
 Factori de mediu (definind facilităţi şi bariere):
produse şi echipamente; servicii, sisteme şi politici;
mediul natural şi ambianţa creată de om; sprijin,
relaţii, atitudini.
Activitatea de evaluare este realizată conform cu
tipurile de deficienţă determinate de Organizaţia
Mondială a Sănătăţii, astfel:
 Deficienţe intelectuale;
 Alte deficienţe ale psihismului;
 Deficienţe ale limbajului, vorbirii şi comunicării;
 Deficienţe auditive;
 Deficienţe ale aparatului ocular;
 Deficienţe ale altor organe senzoriale;
 Deficienţe ale scheletului şi ale aparatului de
susţinere;
 Deficienţe estetice;
 Deficienţe ale funcţiilor generale senzitive;
 Alte deficienţe.
 Echipa Serviciului de Evaluare Complexă aplică
criteriile medico – psiho - sociale în vederea formulării unei
propuneri de încadrare a copilului într-un grad de
dizabilitate, conform Ordinului nr. 725/12.709/2002 privind
criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de dizabilitate
pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a
acestora.
 Propunerea de încadrare într-un grad de dizabilitate este
indisolubil legată de întocmirea Planului personalizat de
servicii, caz în care aprecierea factorilor de mediu ca
bariere sau facilitatori este esenţială.