UNIVERSITATEA BABEŞ - BOLYAI CLUJ-NAPOCA

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei

Departamentul de Ştiinţe ale Educaţiei, Extensia Târgu Mureş

Fundamentele pedagogiei

VII. Reforma în educaţie

reformă de sistem
reformă de curriculum
reforma învăţământului românesc

1
 Structura sistemelor educaţionale

STRUCTURI IERARHICE

ÎNV.
SUPERIOR

ÎNV. LICEAL

ÎNV. GIMNAZIAL

ÎNV. PRIMAR

ÎNV. PREŞCOLAR

Figura nr. 1: Sisteme educaţionale organizate ierarhic Figura nr. 2: Sisteme educaţionale organizate în reţea
(organizare verticală, piramidală) (cu organizare orizontală)

2
 Etapele reformei în educaţie

Reforma parcurge etape strict determinate, înfăptuirea uneia

fiind premisă pentru debutul celei următoare.

3
 Reforma sistemului de învăţământ

Sub unghiul valorii si al intercondiţionării lor, sunt utilizate în diverse ţări:

Reforma de evoluţie - inovaţii curente, de mică anvergură

Reforma organică, de structură - o reformă de substanţă a

întregului sistem educaţional (concepţie, structură, obiective,
resurse, agenţi, sistem de evaluare etc.).

Reforma de restructurare, integrată cu reforma de evoluţie este varianta

considerată cea mai potrivită pentru adaptarea rapidă a sistemelor
educaţionale la schimbările importante în plan social-economic si politic.

4
 OBIECTIVE ale reformei educaţiei în România

Diagrama învăţământului românesc - 1993

Institutul de Ştiinte ale Educaţiei a publicat în 1993 raportul: "Reforma
învăţământului din România: condiţii şi perspective", raport cunoscut sub
numele "Cartea albă".

Schimbarea de paradigmă
"adaptarea elevului la cerinţele școlii” → "adaptarea școlii la elev“

Descentralizarea:
Redistribuirea autorităţii şi responsabilităţii de la vârful ierarhiei spre
nivelele de bază (dimensiunea verticală), precum şi asigurarea accesului la
decizii a comunităţii şcolare şi din afara şcolii (dimensiunea orizontală).

Descongestionarea programelor disciplinelor şcolare

Ordinul M.E.C.Ș. nr. 5268 din 18.12.1998 este primul document oficial mai
recent în materie de reformă curriculară la noi. În cuprinsul acestui act sunt
relevate în mod explicit disfuncţiile structurii centrate pe planul de
învăţământ şi programe şcolare.

5
 Reforma curriculumului

Concepte asociate reformei curriculumului:

Curriculum naţional – ansamblul planurilor-cadru şi al programelor şcolare din

înv. preuniversitar
Trunchiul comun – disciplinele /domeniile de studiu/modulele obligatorii (80%)
Curriculum la decizia şcolii - disciplinele /domeniile de studiu opţionale (20%)
Planurile-cadru cuprind disciplinele obligatorii şi opţionale, precum şi numărul
minim şi maxim de ore alocate acestora
Pentru alternativele educaţionale, planurile-cadru şi programele şcolare sunt
elaborate de reprezentanţi ai acestora şi aprobate de MECTS
Numărul de ore: 20 ore/săptămână învăţământ primar, 25 ore/săptămână
gimnaziu, 30 ore/săptămână liceu
Curriculumul naţional pentru educaţia timpurie (3 – 6/7 ani) – centrat pe
dezvoltarea fizică, cognitivă, emoţională şi socială a copiilor, respectiv pe
remedierea precoce a eventualelor deficienţe de dezvoltare
Curriculumul naţional pentru înv. primar şi gimnazial se axează pe
8 competenţe-cheie care determină profilul de formare a elevului
(Comunicarea în limba maternă, Comunicarea în limbi străină, Competenţa
matematică şi competenţe fundamentale în ştiinţe şi tehnologii, Competenţa
digitală, Competenţa ,,a învăţa să înveţi”, Competenţe sociale şi civice,
Iniţiativa şi antreprenoriatul, Sensibilitatea şi expresia culturală.
6
 Cultura organizaţională a sistemului de învăţământ din
România

Sistemul educaţional este cel mai amplu şi complex dintre sistemele

existente în Administraţie, datorită numărului mare de persoane implicate în
Management educaţional

organizarea şi susţinerea sa, a numărului mare de beneficiari direcţi şi

indirecţi, cât şi a implicaţiilor de natură informaţională şi organizaţională.

Primul nivel managerial – Ministerul Educaţiei şi Cercetării, care are rolul de a

elabora strategii educaţionale, de a verifica şi corecta implementarea lor.

A doua treaptă managerială – Inspectoratele Şcolare Judeţene, reprezentante ale

Ministerului pentru învăţământul preuniversitar în teritoriu, având rolul de a
implementa la nivel local politica educaţională a Ministerului, organ local al calităţii.

Treapta a treia de management – Instituţia de învăţământ, organizaţie parţial

independentă care îşi manageriază resursele bugetare şi extrabugetare, resursele
umane sau strategia de marketing, prin structurile manageriale interne:

Consiliul de administraţie Consiliul profesoral

Manag.

CLASA DE ELEVI
clasei

celula fundamentală a învăţământului

7
 Disfuncţionalităţi ale reformei educaţiei în România

Înfăptuirea reformei este marcată de o serie de disfuncţionalităţi

în conţinut, ritm si rezultate. Cât priveşte învăţământul la noi, asemenea
disfuncţionalităţi s-ar datora unor factori cum sunt:

• Caracterul nesistematic al politicilor în materie de educaţie, ceea ce

face dificilă elaborarea unor strategii fezabile;
• Absenţa unui sistem bine conturat de valori pe care să şi le asume
învăţământul pentru a le integra în finalităţi sociale de esenţă
educativă;
• Lipsa cercetărilor pedagogice prospective, care să prefigureze
necesităţile, resursele şi scenariile de evoluţie;
• Evaluarea nesistematică a sistemului de învăţământ face imposibilă
ierarhizarea componentelor şi proceselor sub aspectul eficienţei/
ineficienţei.
(Vasile Chiş)

8
 Disfuncţionalităţi ale reformei educaţiei în România

,,Cultura generală actuală îmbină ştiinţele şi disciplinele, încercând o

nouă sinteză, cum toate marile epoci din istoria umanităţii au încercat să
o facă. Pledez pentru preţuirea tuturor valorilor şi pentru integrarea lor în
paradigmele cunoaşterii noastre. … ,,Reformăm” şcoala necontenit şi nu
putem sta în tihnă ca să avem şi rezultatele acestor schimbări.
Schimbăm mereu schimbarea!”

(Ioan Aurel Pop. Pledoarie pentru cultura prin şcoală.

Apostrof, XXVII, nr. 11 (318), 2016, p. 10)

9
 Direcţii de acţiune prioritare

• Crearea unui cadru instituţional şi de înalt profesionalism pentru

pregătirea şi lansarea reformei de restructurare.
• Proiectarea unui sistem educaţional flexibil, care să ofere posibilităţi de
pregătire continuă tuturor persoanelor şi la orice vârstă.
• Restructurarea curriculum-ului prin încorporarea echilibrată a
experienţelor de învăţare de interes general, a celor utile pentru
comunitatea în care funcţionează şcoala, precum şi a celor care satisfac
cerinţele şi posibilităţile individuale.
• Descentralizarea conducerii si organizarea învăţământului la toate
nivelurile pe principiile autonomiei pedagogice, administrative şi
financiare.
• Restructurarea inspectoratelor şcolare şi dezvoltarea lor ca centre de
resurse pedagogice, centre de consultanţă şi dezvoltare în educaţie.
• Stimularea cooperării interşcolare şi crearea de reţele de parteneriat
între instituţiile de învăţământ, între acestea şi comunitatea în care ele
funcţionează.
• Dezvoltarea învăţământului integrat şi crearea şcolilor inclusive;
valorificarea pedagogică şi socială a cerinţelor educative speciale.
• Reorganizarea pe baze pedagogice a programelor de formare iniţială şi
continuă a cadrelor didactice.
• Dezvoltarea activităţilor de evaluare internă şi externă.
• Instituţionalizarea programelor de evaluare la nivel naţional şi zonal. 10