Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Vasile Chiş
Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca
Tema 1
1
Originea etimologică a conceptului “educaţie” este aşezată în termenii
“educo, educare”, din limba latină şi înseamnă a îngriji, a hrăni, a creşte, a
cultiva.
“Educo, educare” şi sensul lor latin – a creşte, a hrăni, a cultiva relevă
originea conceptului “educaţie”, o origine naturală, pregătită de ştiinţele
naturii, în antichitate. Naşterea limbajului pedagogic, în antichitate, a
beneficiat de necesare transferuri din ştiinţele naturii, cele mai dezvoltate
ştiinţe ale vremii.
Sunt exemple relevante ale construcţiei pedagogice pe concepte
nucleu din ştiinţele naturii. În antichitate, Aristotel şi Socrate au preluat şi
transferat idei şi practici din ştiinţele naturii în educaţie.
Aristotel (384 î.H.-322 î.H.) a fost unul din cei mai importanţi
filosofi ai Greciei antice, cu preocupări relevante în domeniul educației. A
studiat la Academia lui Platon din Atena, apoi a fost la Curtea Împăratului
Filip, în calitate de învățător al tânărului Alexandru, o personalitate care a
rămas istorie cu numele de Alexandru cel Mare prin calitățile sale de mare
strateg si conducător militar al Macedoniei.
Deşi bazele filosofiei la vremea aceea au fost puse de Platon, Aristotel
este cel care a desprins concluziile necesare din filosofia lui Platon şi a
dezvoltat-o. El afirma că: “Nu spiritele produc transformările în lume, ci
transformările sunt date de ceea ce poate fi interpretat.”
În educația din antichitate, Aristotel este consecvent cu semnificaţiile
naturale ale conceptului “educaţie” – acelea de creştere, cultivare, hrănire. El
a înfiinţat la Atena o şcoală celebră – Lykeion sau şcoala peripatetică.
Filozoful obişnuia să educe plimbându-se cu discipolii săi prin Lykeion, o
grădină în natură. Prin şcoala peripatetică, se încurajau studiile clasice de
gramatică, retorică, logică, matematică, teologie, ştiinţele naturii, arte,
euritmie. Corespondentul termenului Lykeion pentru Roma antică era
Lyceum, din el derivând termenul Lycée (limba franceză) şi Liceu (limba
română). Este interesant de menţionat că educaţia şi şcoala peripatetică
fondate de Aristotel are prelungiri în educaţia contemporană: profesor
itinerant, “şcoala altfel”, activităţi extracurriculare, educație nonformală etc.
2
Prof. univ. dr. Vasile Chiş
Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca
3
pretext pentru căutările, cercetările şi descoperirile elevilor. Astăzi, maieutica
îmbracă forma abordărilor euristice, a învăţării prin descoperire şi a
conversaţiei euristice.
Termenul “euristic” provine din limba greacă, de la termenul
“heuriskein”, care înseamnă a descoperi, a afla, a găsi. Astfel, euristica îi
determină pe elevi să adopte postura de autentici subiecţi cunoscători şi să îşi
construiască singuri cunoaşterea, să dobândească ştiinţa nu doar ca produs, ci
şi ca proces.
Prin metoda maieutică, propusă de Socrate, filosoful grec se legitimează
ca un precursor al curentului cognitivist în ştiinţele educaţiei. Tehnicile
interogaţiei nu reprezintă şiruri de simple întrebări. Întrebările bine puse sunt
acelea care declanşează/ activează “programe cognitive specifice”. De
exemplu:
- întrebarea “Ce este aceasta?” activează operaţia de clasificare, de
incluziune în clase comune sau în clase echivalente;
- întrebarea “Când este/ Când a fost?” angajează elevii în
identificarea reperelor temporale, în situarea cronologică/ diacronică
a evenimentelor;
- întrebarea “Unde este?” pune elevii într-o aşezare spaţială a
evenimentelor.
Clasificarea lucrurilor, ordonarea lor temporală şi spaţială devin
funcţii cognitive esenţiale în toate confruntările experienţiale umane.
Observăm şi în opera lui Socrate, ca şi în concepţia lui Aristotel,
congruenţa concepţiilor despre educaţie cu semnificaţiile originare, naturale
ale conceptului: creştere, cultivare, hrănire.
Fireşte, pedagogia contemporană asumă un limbaj conceptual mai
nuanţat, mai bogat. Dar transferul de termeni din diverse domenii, inclusiv
din ştiinţele naturii este necesar şi util şi astăzi. De exemplu, opera magistrală
psihopedagogică a lui Jean Piaget (Naşterea inteligenţei la copil, 1973) este
rezultat al unor inspirate re-semnificări, a unor concepte biologice cu sferă
largă e cuprindere: asimilare, adaptare, acomodare. Aceste concepte permit
psihologului elveţian se explice secvenţele dezvoltării psihicului copilului,
într-o paradigmă comprehensivă: naşterea inteligenţei la copil.
4
Prof. univ. dr. Vasile Chiş
Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca
Pedagogul ceh Jan Amos Comenius a trăit între anii 1592 şi 1670
şi este autorul lucrării de referinţă “Didactica Magna”, tipărită, după unii, în
jurul anului 1630 şi, după alţii, în 1650 – reper la care ne vom raporta şi noi.
Lucrarea “Didactica Magna” este importantă pentru că ea reuneşte şi
structurează toate cunoştinţele de pedagogie existente până în acel moment.
Să comparăm acea epocă istorică – a doua jumătate a secolului al XVII-lea,
perioadă în care toate cunoştinţele de pedagogie erau cuprinse într-o carte şi
epoca actuală, în care vorbim despre milioane de cărţi.
O dată cu apariţia cărţii lui J.A. Comenius, o dată cu apariţia
pedagogiei ca ştiinţă, s-a formulat o nouă definiţie a educaţiei, la un nivel
superior faţă de prima definiţie etimologică, o definiţie împrumutată din
ştiinţele naturii. Dacă în antichitate “educatio” însemna “creştere”,
“cultivare”, în epoca modernă a ştiinţelor, în epoca pedagogiei ştiinţifice,
educaţia înseamnă dezvoltare, formare, formare şi dezvoltare. Definiţia este
formulată în termeni concreţi şi anume educaţia reprezintă procesul de
formare şi dezvoltare a personalităţii copiilor şi tinerilor, de formare şi
dezvoltare a trăsăturilor de personalitate.
5
care locuiesc într-o anumită localitate, învăţa împreună, potrivit unui concept
și model pedagogic modern, comprehensiv, numit learning organizations. În
general, societăţile sunt la un anumit nivel, sunt mai avansate sau mai
înapoiate, în baza calităţii şi eficacităţii sistemului educaţional pe care îl au.
6
Prof. univ. dr. Vasile Chiş
Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca
7
societăţilor.
Bunicii noştri
erau harnici.
X
(Manualul de ...,
clasa ...,
pagina ...)
8
Prof. univ. dr. Vasile Chiş
Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca
9
Sunt sisteme educaţionale care promovează învăţarea anticipativă,
învăţarea pentru viitor. Este pedagogic oportun ca elevii să înveţe “ce va fi
mâine”, dar, fireşte, să înveţe, eventual, şi din “ce a fost ieri”.
Ipoteza lui M. Maliţa privind lipsa preocupărilor pentru educaţia de
viitor este una evidentă, una semnificativă. Dacă sistemele educaţionale nu
promovează educaţia pentru viitor, în prezenţa schimbărilor intempestive, se
instalează educaţia prin şoc. Este o stare de criză, de educaţie de adaptare
forţată la condiţii noi şi în mod accelerat, dezorganizat, cu consecinţe
individuale şi sociale negative.
Soluţia pedagogiei contemporane este ca sistemele de învăţământ să
reprezinte optim în curriculumul şcolar experienţele de învăţare de menţinere
şi experienţele de învăţare pentru viitor. Un exemplu negativ îl identificăm în
curriculumul şcolar exclusiv focalizat pe experienţele din trecut, din viaţa
bunicilor şi a străbunicilor.
Este necesar ca cetăţenii să fie pregătiţi, prin bune practici şi din
punct de vedere atitudinal, pentru a întâmpina viitorul şi mai mult, pentru a-l
construi. Devin priorităţi educaţia pentru viitor, pentru construcţia noului,
învăţarea de tip creativ-inovator, cu caracter participativ, anticipativ şi
prospectiv.
10
Prof. univ. dr. Vasile Chiş
Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca
11
confruntă lumea la timpul prezent. Astfel, pe lângă “vechile educaţii”, au
apărut, ca răspunsuri la problematicile lumii contemporane, “noile educaţii”:
- educaţia interculturală;
- educaţia ecologică;
- educaţia pentru sănătate;
- educaţia pentru schimbare şi dezvoltare;
- educaţia pentru participare, democraţie şi drepturile omului;
- educaţia pentru pace.
12
Prof. univ. dr. Vasile Chiş
Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca
13
memora, dar nu poate învăţa; învăţarea nu se reduce la memorare, este mai
mult decât memorare.
Cărţile, manualele şcolare, cărţile pentru copii trebuie să conţină
imagini, desene, pentru a fi mai atractive şi mai accesibile pentru aceştia.
Copiii trebuie să înveţe în grupuri, astfel încât ei să interacţioneze unii
cu alţii, să comunice în grup, să îşi comunice unii altora ceea ce au înţeles şi
cum au înţeles; copiii să nu înveţe izolaţi şi să nu fie meditaţi în particular, ci
să înveţe în activităţi comune, în grup, în clasă.
Învăţarea este mult mai eficientă dacă este legată de anumite
similarităţi, asemănări, analogii, dacă ceea ce se învaţă este în relaţie cu ceva
asemănător, cunoscut deja. Şi astăzi, în realizarea lecţiilor noi, în introducerea
noilor conţinuturi, valorificăm ceea ce copiii ştiu deja, au învăţat deja în
activităţi anterioare.
Învăţarea este eficientă când se bazează pe investigarea directă a
lucrurilor, pe realizarea de observaţii personale (direct/ nemijlocite sau
indirecte/ mediate), nu doar pe relatarea altora despre acele lucruri.
14
Prof. univ. dr. Vasile Chiş
Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca
15
? Când a apărut pedagogia ca ştiinţă? În prima jumătate a secolului
al XVII-lea, o dată cu apariţia lucrării lui J.A. Comenius. Din secolul al
XVII-lea şi până în prezent, pedagogia a cunoscut evoluţii extraordinare, pe
care le vom prezenta secvenţial, pentru a ne forma o imagine globală despre
evoluţia pedagogiei.
16
Prof. univ. dr. Vasile Chiş
Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca
17
stătătoare despre educaţie şi preocupări de didactică. De ce? Pentru că în sens
general, educaţia presupune şi formarea calităţilor, a trăsăturilor de
personalitate şi instruirea, respectiv procesul de învăţământ, de instruire, de
predare-învăţare; deci, în pedagogia generală sunt înglobate şi articulate şi
teoriile educaţiei şi didacticile aplicate. În secolul al XVIII-lea acestea se
separă, pedagogia generală se ramifică în două trunchiuri mari – teoriile
educaţiei şi didacticile aplicate. Teoriile educaţiei se dezvoltă apoi necontenit
şi, aşa cum am văzut în cursurile anterioare, apar multe teorii pe care le-am
numit “educaţii vechi”: educaţia intelectuală, educaţia morală, educaţia
estetică, educaţia religioasă, educaţia fizică şi educaţia profesională. Mai
menţionăm că teoria instruirii conţine o didactică generală, pe care o numim
teoria şi metodologia instruirii (sau didactica generală), pe care o să o
studiem în anul II şi o mulţime de didactici aplicate, numite şi metodici - vezi
figura nr. 2, pe care le veţi studia în anul III.
PEDAGOGIA GENERALĂ
18
Prof. univ. dr. Vasile Chiş
Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca
PEDAGOGIA VÂRSTELOR
PEDAGOGIA PREŞCOLARĂ
PEDAGOGIA ŞCOLARĂ
PEDAGOGIA UNIVERSITARĂ
PEDAGOGIA ADULŢILOR
19
leziuni ale sistemului nervos central, ca urmare a unor suferințe
cerebrale, survenite în perioada intrauterină, în cursul nașterii sau
în perioada copilăriei (http://dexonline.ro/definitie/oligofrenie).
Specializarea care desemna atunci educaţia copiilor cu CES se
numea defectologie (termen de origine rusă, defektologhiia:
disciplină care se ocupă cu studiul psihologic și pedagogic al
persoanelor cu deficiențe senzoriale, intelectuale etc,
Sursa: DEX 1998) .
b) Pedagogia deficienţelor de vedere, a tulburărilor vizuale.
Acea ştiinţă pedagogică ce avea în vedere educaţia copiilor cu
probleme vizuale se numea tiflolologie (termen de origine
franceză, typhlologie - ramură a defectologiei care studiază
multidisciplinar orbirea și ambliopia, compensarea acestora prin
tiflotehnică, educarea, instruirea și calificarea nevăzătorilor Sursa:
DEX 1998).
Sintagma cerinţe educaţionale speciale este de origine engleză
(special education sau special needs education). Această practică
implică o adaptare multidimensională a predării la nevoile şi
posibilităţile individuale ale elevilor.
c) Pedagogia deficienţelor/ tulburărilor de limbaj –
preocupare cunoscută la noi sub denumirea logopedie (fr.
logopédie - ramură a medicinii și a pedagogiei care studiază,
tratează și corectează defectele de pronunțare și de emisiune
vocală, Sursa: DEX 1998). Denumirea logopedie se
foloseşte tot mai rar, fiind înlocuită cu sintagma terapia
limbajului (Speech Therapy).
d) Pedagogia deficienţelor/ tulburărilor de auz – care se
numea surdologie.
20
Prof. univ. dr. Vasile Chiş
Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca
21
specială din Mun. Cluj Napoca. Această performanţă extraordinară, la vreme
aceea, a fost mult mediatizată, dar şi în prezent sunt ecouri în presă.
Ceea ce nu a fost în preocupările noastre la Cluj, decât mai târziu,
după anii 90 este domeniul dificultăţilor emoţionale şi de comportament,
astfel încât nu s-a conturat o pedagogie a dificultăţilor de comportament
Adeseori, copiii cu tulburări de comportament şi delincvenţă juvenilă erau
plasaţi în şcoli de corecţie. Exista, înainte de 1989 o reţea foarte dură de şcoli
de corecţie, în care copiii nu erau educaţi, ci se încerca să fie dresaţi, într-un
regim de detenţie pentru minori. Menţionăm, însă, că în toată lumea, în toate
sistemele educaţionale s-a creat o reţea amplă de educaţie destinată copiilor
cu tulburări emoţionale şi de comportament.
Redăm, în figura nr. 4, ramurile pedagogiei speciale/ psihopedagogiei
speciale sau a pedagogiei cerinţelor educaţionale speciale.
22
Prof. univ. dr. Vasile Chiş
Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca
PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI
FILOSOFIA EDUCAŢIEI
SOCIOLOGIA EDUCAŢIEI
ECONOMIA EDUCAŢIEI
23
aceste domenii, dar părţi importante din aceste lucrări se pot aloca unuia sau
altuia din domenii.
24
Prof. univ. dr. Vasile Chiş
Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca
educaţie nici ca pe vremea lui Aristotel, nici ca pe vremea lui Comenius şi,
pentru a instala un program educaţional, este nevoie de un cadru
organizaţional destul de pretenţios, care să fie apoi validat, acreditat de
instituţiile de acreditare existente, de mare expertiză în domeniul educaţiei.
Practic, crearea acestor instituţii, a acestor organizaţii furnizoare de educaţie
este o problemă de management educaţional, pentru că managementul
educaţional se ocupă de organizarea instituţiilor educaţionale (organising
educaţional organizations), adică de crearea şi de funcţionarea organizaţiilor
educaţionale; aceasta este ţinta managementului educaţional – să creeze şi să
pună în funcţiune instituţii educaţionale.
25
Polul de integrare nr. 3: Teoria şi metodologia instruirii
Cea mai veche dimensiune de integrare şi care este şi nucleul
integrării domeniilor de studiu, este Teoria şi metodologia instruirii; această
dimensiune s-a conturat încă din secolul al XVII-lea, debutul lucrărilor în
acest domeniu a fost marcat de “Didactica Magna” a lui Jan Amos Comenius.
Teoria şi metodologia instruirii se ocupă cu analiza procesului de
învăţământ şi la specializările pedagogice de la noi se studiază în semestrul 2
al anului II.
26