Corectarea pronunţiei sunetului S

DE LOGOPEDVIORICA

Pentru pronunţia sunetului S copilul este pus să zâmbească cu buzele cât mai întinse (ca un
elastic).

Distanţa dintre buze este cam de 2 mm.Limba ia poziţia,,lopată,,şi se suflă uşor aer peste buze,
emiţând un sssss prelung.Limba trebuie să fie bine sprijinită de dinţii din faţă în aşa fel încât să nu
permită nici un spaţiu între ea şi maxilar.

I se cere copilului să verifice dacă simte aer rece pe dosul palmei.

Exerciţiile iniţiale se execută în şoaptă.Foarte bune sunt onomatopeele:

-sssssss -sâsâitul sarpelui

-sâ-sâc -a face în ciudă

-ploeosc -ceva care cade în apă

-piss -pisss-a chema pisica

-uups -surprindere, greşeală

La fel ca şi în cazul celorlalte sunete supuse corectării sunetul S se introduce în silabe directe ,
indirecte, logatomi, grupuri consonantice, cuvinte mono, bi şi multisilabice.
S-articulare animată

sursa://http: //corectarealimbajului.ro/fisiere/resurse/articulare/gif/S.gif
Modele de exerciţii pentru exersarea sunetului S

sssa, ssse, sssi, ssso, sssu, sssă

asss, esss, isss, osss, usss, ăsss

asssa,esse, isssi, ossso, usssu, ăsssa

sssasss,sssesss, sssisss, sssosss, sssusss

sssasssa, sssessse, sssisssi,sssossso, sssusssu

soi său soc sac sub sun sul

sar ser soţ sur suc sui sus

semn stă stuf stop stea scop scor scap slab sloi surd

sală sapă sare sate sere sete sită soră sobă supă sună

salam salut secat sărat sirop singur senin seară semne sobar

semnal sertar surdă supărată salată serată suferă surâde sârmă serenadă seminţe
surzenie silabă sufocată supusă suge

masă casă vase lasă nisip coase oase plasă deasă fisă desen

pastă muscă pistol prosop viscol mustos gustos găsit pescar

pasăre fasole nasture fustă cusută mireasă miroase făinoase creste

vis nas dos vas ras dus las pas fâs ras tos gras gros bis

voios miros ploios curajos rămas glas pios vârtos haios miros

pufos jos găunos mieros frumos puls compas urs tuns vărs
Pun sare în supă.

Silvia desenează.

Sabina este somnoroasă.

Sorina scrie.

Costin sare.

Silvia soseşte.

Simion se spală.

Pisica se ascunde.

O muscă stă pe biscuit.

Sorin este la baschet.

Salata este din castraveţi cu usturoi.

Vasile pescuieşte.

Sorin iese afară.

Evaluează:

6 Votes

UNCATEGORIZED

2 COMENTARII »
 MAR 24
Corectarea pronunţiei defectuoase a sunetului R
DE LOGOPEDVIORICA

Pâna la vârsta de 3-4 ani, pronunţia “defectuoasă” sau înlocuirea sunetului R este “normală”,
fiziologică si nu necesită exerciţii logopedice.
Important este ca cei din jurul copilului să pronunţe corect cuvintele şi de asemenea, copilul să nu
sufere de o deficienţă auditivă.

La articularea corectă a sunetului „R” participă intens doar vârful limbii. Buzele şi dinţii sunt
întredeschişi. Partea posterioară a limbii, în formă de lopată, atinge cu marginile laterale dinţii de
sus, până la canini, iar partea anterioară este ridicată spre alveolele dinţilor incisivi de sus. Limba
este fixată, cu excepţia vârfului ei, iar la expulzarea aerului, ea vibrează rapid între alveole şi dinţii
superiori. Este, prin urmare, foarte important ca vibraţia să fie localizată g>la nivelul vârfului
limbii. Dacă vibraţia este localizată la nivelul coardelor vocale, ca în limba franceză, sau dacă
emiterea se face fără vibrare, ca în limba engleză, sunetul se emite incorect. Mare atenţie la
localizarea vibraţiei!

Exercitiile pentru impostarea sunetului R sunt:

– umflarea obrajilor si suflarea aerul afara cu putere;
– limba rotunda/ascutita alternativ;
– limba rotunda intre dintii;
– limba rotunda intre buze, vibrarea varfului limbii;
– limba sus, in spatele incisivilor superiori, imitarea tropaitului calului;
– lmba sus, in spatele incisivilor superiori si articularea: bruuummm.

Onomatopee pentru fonemele L, R:

– senzaţia de frig (brrr)
– mârâitul ( mrrr)
– ursul ( mo ursul ( morr)
– porcul ( groh)
– cioara ( crra)
– greiere ( cri-cri)
– galop ( trop)
porumbelul ( grrru)
– motorul ( brrum)
– ceasul ( ţârrr)
– raţa ( lipa-lipa)
– clopoţelul ( cling-cling)

Sunetul “R” se poate obtine prin derivare din alte sunete: pronuntarea sunetulu iZ cu varful limbii
îndreptat spre alveolele superioare, pronuntarea sunetului J prelung, concomitent cu usoare
impulsuri sub barbie, pronuntarea din ce în ce mai rapida a succesiunii T-D, sau D-T-L.
Cand sunetul nu poate fi obtinut prin derivare atunci este necesara interventia cu spatula
logopedica. Odata obţinut, sunetul R va fi alaturat altor sunete pentru a fi pronuntat în silabe, apoi în
cuvinte.

sursa:www.psihologos.ro
Evaluează:
7 Votes

UNCATEGORIZED

LASĂ UN COMENTARIU »

JUL 25
Cum poate fi ajutat copilul acasa
DE LOGOPEDVIORICA

CUM POATE FI AJUTAT COPILUL ACASA

• Petreceţi mult timp comunicând cu copilul dvs.- vorbiţi, cântaţi şi încurajaţi imitarea sunetelor şi a
gesturilor.
• Citiţi-i copilului dvs. – începând mai devreme de 6 ani. Nu trebuie să terminaţi o carte întreagă, dar
căutaqţi o carte potrivită cu vârsta sau o carte cu poze şi încurajaţi copilul să privească, în timp ce
denumiţi pozele. Încercaţi la început cărţi cu animale sau cărţi cu imagini decupate, pe care copilul
poate să le atingă cu mâinile. După ce copilul mai creşte, lăsaţi-l să recunoască imaginile singur.
Apoi, continuati cu povestiri scurte, cărora copilul ar putea să le anticipeze finalul. Copilul va începe
să reţină povestirile care îi plac mai mult.
• Folosiţi-vă de orice situaţie – pentru a întări şi dezvolta limbajul copilului. Vorbiţi continuu cu el,
explicându-i ce cumpărături faceţi, numiţi produsele (ex. lapte, zahăr, ouă etc.), explicaţi-i la ce le
folosiţi, cum le veţi prepara. Atrăgeţi-i continuu atenţia asupra sunetelor din jur (foşnet defrunze,
claxoane). Puneţi-i întrebări şi cereţi-i să vă răspundă. Păstraţi lucrurile la un nivel simplu, dar nu
utilizaţi niciodată vorbirea deformată “ca a unui copil mic”.

• Vorbiţi-i copilului. Copilul învaţă cuvintele şi utilizarea lor ascultându-i pe cei din jur. El îşi
modelează limbajul după ceea ce aude la dvs. De aceea, ceea ce souneţi şi modul cum spuneţi este
important. Dialogul este normal în orice moment al zilei, la micul dejun,la baie şi în timp ce se
îmbracă. Prin repetare, copilul se familiarizează cu limbajul foarte repede.

• Încurajaţi-vă copilul să pună întrebări, să facă alegeri şi răspundeţi-i la întrebări la nivelul limbajului
său. Obişnuiţi copilul să folosească cuvintele în loc să plângă si să ţipe, atunci când trebuie să-şi
satisfacă nevoile de bază (sete, foame, frig etc.).
• să-şi satisfacă nevoile de bază (sete, foame, frig etc.).

• Ascultaţi-vă copilul. Încurajaţi-l să vă povestească şi povestiţi-i la rândul dvs.

• Încurajaţi-i jocul. Oferiţi-i obiecte şi jucării potrivite cu vârsta. Jucaţi-vă chiar dvs. cu aceste jucării
pentru a-i atrage atenţia cum trebuie folosite. Stabiliţi-vă un interval de timp foarte clar, în fiecare zi,
pentru a vă juca cu copilul dvs. Oferiţi- i şansa de a se juca şi cu alţi copii.
• Cântaţi-i sau puneţi-i să asculte muzică. Ajutaţi-vă copilul să înveţe cântece noi. În timp ce cântă,
copilul învaţă cuvinte noi şi propoziţii, memorează, ascultă, imită, reţine expresii şi sentimente
exprimate prin cuvinte.

• Mergeţi în excursii sau ieşiri în aer liber. Limbajul se bazează pe idei şi experienţe. Vorbiţi despre
noile experienţe avute împreună.

• Citiţi-i copilului. Căutaţi cărţi potivite cu vârsta lui. Cititul îi oferă sansa de a învăţa cuvinte şi idei
noi.

1-2 ani

• Activităţi care încurajează dezvoltarea limbajului

– încurajaţi primele eforturi atunci când spune cuvinte noi;

– vorbiţi cu copilul despre tot ceea ce faceţi în timp ce sunteţi împreună;
– vorbiţi-i în cuvinte simple, dar şi rar;
– vorbiţi-i despre situaţiile noi, înainte, în timpul şi la întoarcerea acasă;
– priviţi-vă copilul în timp ce vă vorbeşte;
– descrieţi în cuvinte ceea ce face copilul, ceea ce simte, ceea ce vede;
– lăsaţi copilul să asculte înregistrări audio pentru copii;
– premiaţi efortul copilului de a comunica.

2-3 ani
• Activităţi care încurajează dezvoltarea limbajului
– repetaţi mereu cuvintele noi;
– ajutaţi-vă copilul să asculte şi să urmeze instrucţiuni pentru a se juca: “aruncă mingea”, “atinge
nasul tatălui”;
– luaţi-vă copilul în excursii şi vorbiţi-i despre acestea înainte de plecare, în timpul şi după excursie;
– lăsaţi-vă copilul să vă răspundă la întrebările simple;
– citiţi-i ceva în fiecare zi, poate înainte de culcare;
citiţi-i ceva în fiecare zi, poate înainte de culcare;
– descrieţi ceea ce faceţi sau aveţi de gând să faceţi;
– rugaţi copilul să transmită mesajele dvs. celor din jur (“spune-i tatei că îl rog să cumpere pâine”);
– purtaţi conversaţii cu copilul şi ceilalţi membri ai familiei;
– puneţi-i întrebări care să-i dea de gândit şi care să-l provoace să vorbească;
– arătaţi-i copilul că aţi înţeles ce spune, răspunzandu-i, zâmbindu-i;
– extindeţi ceea ce spune copilul, dacă el cere “mai mult suc”, repetaţi “Andrei mai doreşte suc”.

3-4 ani
• Activităţi care încurajează dezvoltarea limbajului
– vorbiţi despre asemănările şi deosebirile dintre obiecte;
– ajutaţi-vă copilul să spună poveşti după imagini;
– lăsaţi-vă copilul să se joace cu alţi copii;
– citiţi-i poveşti lungi;
– fiţi atent şi receptiv la copil atunci când acesta vă vorbeşte;
– vorbiţi-i despre locurile unde aţi fost sau urmează să mergeţi.

4-5 ani
• Activităţi care încurajează dezvoltarea limbajului

– ajutaţi-vă copilul să sorteze lucrurile (ex. alimente, animale etc.);

– învăţaţi copilul să utilizeze telefonul;
– lăsaţi copilul să vă ajute la planificarea activităţilor: de ex. “Ce pregătim pentru ziua de Craăciun?”;
– continuaţi să-i vorbiţi despre ceea ce îl interesează;
– citiţi-i poveşti lungi;
– lăsaţi-l şi pe el să vă spună poveşti;
– arătaţi-i că vă face plăcere când vine să vorbească cu dvs.;

5-6 ani

• Activităţi care încurajează dezvoltarea limbajului

– premiaţi copilul atunci când vorbeşte despre sentimentele

sale, gândurile, speranţele şi temerile sale;
– comentaţi despre ceea ce credeţi despre sentimentele şi gândurile sale.
– cântaţi, recitaţi poezii împreună;
– vorbiţi-i ca şi unui adult;
– priviţi împreună fotografiile de familie şi povestiţi poveşti de familie;
– ascultaţi când vă vorbeşte;

Rate this:

Rate This
UNCATEGORIZED
1 COMENTARIU »
Evaluează:

9 Votes

UNCATEGORIZED

LASĂ UN COMENTARIU »

JUL 5
Educarea mişcărilor articulatorii
DE LOGOPEDVIORICA

1. Mobilitatea aparatului fono-articulator :

A. Exerciţii de mobilitate a maxilarelor
-exerciţii de închidere şi deschidere a gurii;
-exerciţii de coborare şi ridicare a maxilarelor;
-exerciţii de alternare a maxilarelor înainte-înapoi;
-muşcătura .

B. Exercitii de mobilitate pentru limbă

-limba iese si intră repede (ca la pisică când bea);
-limba mişcată de la dreapta la stânga (tic-tacul ceasului) ;
-limba iese în formă de lopată;
-limba iese în formă de sageată;
-limba şterge buzele;
-limba şterge dinţii de deasupra ;
-limba sterge dintii de dedesubt
-mişcări circulare ale limbii;
-limba ghemuită în fundul gurii;
-mişcările limbii în jos şi în sus cu gura deschisă.
-pronunţarea rapidă şi repetată a silabei ‘la’;
-limba la palat şi jos ;

C. Exerciţii pentru buze si obraji

-mişcări de sugere a obrajilor;
-mişcări de ţuguiere a buzelor ;
-mişcări de întindere a buzelor (zâmbetul);
-mişcări de rotunjire a buzelor ;
-mişcări alternative de întindere şi rotunjire a buzelor;
-mişcări de ţuguiere a buzelor pentru fluierat, suflat in lumânare, balon, morişcă ;
-miscari de aburire a o

oglinzii ;
-mişcări de umflare a obrajiilor ;
-vibrarea buzelor ;
-rictusul buzelor .

D. Exerciţii pentru vălul palatin

-exerciţii de imitare a căscatului ;

-exerciţii de imitare a înghiţitului, tusei ;
-mişcări de deglutiţie .
2. Educarea respiraţiei

A. Dezvoltarea respiraţiei nonverbale : educarea echilibrului între inspiraţie şi expiraţie

Exercitii pentru expiratie

– se suflă nasul in batistă;
– se suflă aerul pe dosul mâinii ;
-se ţine un fulg în aer ;
– se stinge lumânarea ;
-se umflă balonul ;
-se suflă în apă cu paiul .

Exercitii pentru inspiratie

-miroase florile ;
-câinele la vânătoare;
-miroase parfum, spirt, oţet etc.

B. Dezvoltarea respiratiei verbale :

Obţinerea expiraţiei mai lungi decât inspiraţia la pronunţie.

Vorbirea in expiraţie, fără efort, ritmat .

-exerciţii de pronunţie a vocalelor, prelung, rar, fară efort în timpul unei expiraţii ;
-exerciţii de pronunţie într-o expiraţie a unei consoane;
-exerciţii de pronunţie a unor grupe de vocale pe durata unei expiraţii (ai, ei, oi, ua, ue etc.) ;
-exerciţii de pronunţie a unor consoane însoţite de vocale, pe durata unei expiraţii (ba, be, bi, bo…
ale, ele, ile…) ;
-exerciţii de pronunţie a unor silabe în care se găsesc grupuri de vocale sau grupuri de consoane,
pe o expiraţie (aie, oie, uie, stra, stre, stri, cra, cre, cri, tra, tre, tri);
-exercitii ritmice de respiratie insotite de miscari si cantec
-exerciţii de respiraţie (culcat pe canapea-cu un caiet pe abdomen, caietul mişcându-se în ritmul
diafragmei) : la început nonverbal ; cu pronunţie de vocale, silabe, cuvinte ; cu recitare de poezii ;
citire în această pozitie cu voce tare .

EXERCIŢII PENTRU MOBILITATEA BUCO-LINGUO-FACIALĂ

-se arată dinţii ;

-se face trompa ;
-se suflă in hârtii, vată, morişti;
-se suge cu paiul un lichid ;
-se mestecă;
-se înghite;
-se apucă cu dinţii sau cu buzele un obiect aflat pe masă ;
-se umflă sau se sug obrajii ;
-sa reproduce prin mimică :râsul, plânsul, mirarea ;
-se fluieră;
-se scoate limba ;
-se indreaptă limba către : nas, bărbie, comisuri.

Evaluează:

17 Votes

UNCATEGORIZED

1 COMENTARIU »

JUN 27
COPIII ÎNVAŢĂ CEEA CE TRĂIESC
DE LOGOPEDVIORICA

Dacă trăiesc în critică şi cicăleală , copiii învaţă să

condamne.

Dacă trăiesc în ostilitate , copiii învaţă să fie agresivi.

Dacă trăiesc în teamă , copiii învaţă să fie anxioşi.

Dacă trăiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea .

Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol, copiii învaţă să fie timizi.

Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia.

Dacă trăiesc în ruşine, copiii învaţă să se simtă vinovaţi .

Dacă trăiesc în încurajare , copiii învaţă să fie încrezători.

Dacă trăiesc în toleranţă , copiii învaţă răbdarea.

Dacă trăiesc în laudă , copiii învaţă preţuirea.

Dacă trăiesc în acceptare , copiii învaţă să se iubească.

Dacă trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placă pe sine.

Dacă trăiesc încurajaţi de recunoaştere, copiii învaţă generozitatea.

Daca trăiesc în onestitate, copiii invaţă respectul pentru adevăr.

Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învaţă să fie drepţi.

Dacă trăiesc în bunăvoinţă şi consideraţie, copiii învaţă respectul.

Dacă trăiesc în siguranţă, copiii învaţă să aibă încredere în ei şi în ceilalţi.

Dacă trăiesc în prietenie, copiii învaţă că e plăcut să trăieşti pe lume.

DOROTHY LAW NOLTE

Evaluează:

19 Votes
UNCATEGORIZED

1 COMENTARIU »

APR 29
Studiu de caz-Rinolalie(cauzată de palato-schizis)
DE LOGOPEDVIORICA

ANAMNEZA

Nume şi prenume **

Vârsta:6 ani

Sex:masculin

Naţionalitatea :română

În evidenţă la Centrul Logopedic Oneşti

Clasa :grupa mare pregătitoare

Numele şi prenumele părinţilor:

-tata-

-mama-

Ocupaţia părinţilor
 -tata

-mama

Vârsta părinţilor

-tata

-mama

Bugetul familiei:mediu

Condiţii de locuit:casă cu trei camere

Structura familiei: organizată

Relaţii familiale :armonioase

Atitudinea familiei faţă de copil:indulgentă

Starea de sănătate a familiei copilului :bună

C. EVOLUTIA PSIHO-FIZICA A LOGOPATULUI

Sarcina a evoluat normal. Nasterea a fost la termen si fara complicatii.Copilul s- a nascut cu o

malformatie a boltii si a valului palatin.Pana la varsta de 6 ani a avut multe intervenţii chirurgicale
pentru remedierea şi suturarea malformatiei. Evolutia limbajului si a vorbirii a fost marcata de
tulburarea organica a copilului. Ganguritul a aparut cu intarziere si s-a manifestat prin sunete fara
rezonanta orala.

Emisiile consonantice erau inexistente ,putand pronunta numai vocale.Primele greutati au

aparut odata cu emisia consoanelor labiale, linguo-palatale si linguo-velare.Primele cuvinte au fost
pronuntate defectuos datorita imposibilitatii articularii majoritatii sunetelor. Vocabularul pasiv a
crescut mai rapid decat cel folosit, mijloacele de comunicare verbala fiind inlocuite cu gesturi,
mimica si emisii verbale greu de codificat. Din punct de vedere somatic si psihic, copilul este
dezvoltat normal.Din punct de vedere al dezvoltarii limbajului, prezinta o intarziere in dezvoltarea
limbajului oral sub aspectul achizitiei si folosirii vocabularului si sub aspectul executarii fono-
articulatorii.Intelegerea este bine conservata .Se observa o discrepanţă intre posibilitatile intelectuale
si insuficienţa verbalizarii.Este un copil timid, retras, cu complexe de inferioritate fata de colegii de
clasa.
D. EXAMEN LOGOPEDIC

Dezvoltarea limbajului si a vorbirii sunt foarte limitate datorita modificarilor aparatului fono-
articulator. Malformatiile boltii si valului palatin il impiedica pe copil in executia corecta a
sunetelor.Copilul nu poate pronunta consoanele: l, r, t, ţ, n, d, s, x., in schimb poate pronunta
nazalizat toate vocalele. Sunetele : ce, ci, ge, gi sunt afectate fiind inlocuite cu un
suflu nazal.Auzulfonematic nu este afectat.Atentia auditiva este foarte buna. Vorbirea expresiva este
limitata si deformata. Vocabularul activ este redus, capacitatea de evocare a cuvintelor este redusa,
fiind preferate mimica si gesturile.

E. DIAGNOSTIC LOGOPEDIC

Dislalie polimorfa datorata despicaturii velo-palatine.

F. PROGNOSTIC LOGOPEDIC

Evolutie lenta pe toate palierele limbajului.

G. TERAPIA LOGOPEDICA

Activitatea logopedica a debutatcu gimnastica aparatului fono-articulator, urmarindu-se

dezvoltarea si educarea miscarilor necesare articularii corecte a sunetelor si pronuntarii cuvintelor.
Aceste exercitii de gimnastica au avut rolul de a imbunatati functia motorie a sistemelor cerebrale
ramase .S-au realizat exercitii de gimnastica pentru buze, limba si valul palatin , administrandu-se
probe sub forma de joc. De asemenea s-au efectuat exercitii pentru educarea respiratiei,pentru
formarea inspirului si expirului profund, diafragmatic, intens, pentru formarea suflului bucal si
educarea expirului bucal in functie de sunet.

In continuare s-a trecut la corectarea pronuntiei pornind de la articularea corecta a sunetelor si

de la particularitatile articulatorii. In activitatea de corectare s-au utilizat imagini vizuale si motorii,
administrate sub forma de joc. La inceputul fiecarei ore, s-a exersat cateva minute la pronuntarea
izolata a sunetelor.

Treptat s-au introdus diferite combinatii consonantice, gradul de dificultate marindu-se treptat
marindu-se in functie de ritmul de insusire corecta a acestora de catre copil. Pe tot parcursul
sedintelor, copilul a fost incurajat permanent

Evaluează:
9 Votes

UNCATEGORIZED

LASĂ UN COMENTARIU »

APR 28
Relaxarea in activitatea de terapie logopedica
DE LOGOPEDVIORICA

. Ce este relaxarea?

Relaxarea presupune atingerea unui anumit nivel de calm, optim pentru o anumită situaţie.
Relaxarea este un fenomen natural şi necesar pentru sănătatea oricărei fiinţe.

B. Principiile fiziologice care stau la baza relaxării

Organismul uman are un sistemul nervos vegetativ divizat în două componente: sistemul
nervos simpatic (SNS) şi sistemul nervos parasimpatic (SNP)

Din punc de vedere fiziologic, relaxarea produce intrarea în stare de repaus a sistemului nervos
simpatic şi activarea sistemului nervos parasimpatic.
 La cabinetele logopedice relaxarea este folosita in primul rand pentru detensionarea copilului
care păşeşte prima data peusacabinetului,pentru acomodarea cu noul mediu dar şi in cadrul oricărei
şedinte de terapie care-şi dovedeşte eficacitatea numai daca reuşim inducerea unei stări de linişte şi
încredere în terapeut. Astfel ,ca metode pentru punerea în practica a principiului relaxării folosim
diverse jocuri ,psihoterapia individuală şi în grup.

Formarea unei articulări clare şi precise reprezintă o cerinţă de bază în dezvoltarea şi

perfecţionarea vorbirii. Articularea sunetelor se bazează în primul rând pe efectuarea corectă a
respiraţiei cât şi pe precizia mişcărilor de pronunţare sub controlul permanent al propriului auz .
Însuşirea unor tehnici respiratorii corecte ,atât pentru relaxarea generală cât şi pentru cea specială
necesară îndeplinirii obiectivelor terapiei limbajului este foarte importantă.

Educarea respiratiei

Respiraţia, ca act reflex, presupune schimburi gazoase necesare vieţii şi are doua faze
distincte : inspiraţia şi expiraţia.

In timpul expiraţiei suflul atinge corzile vocale aflate în poziţie fonică şi prin subordonarea acesteia
se produce sunetul.

Pătrunderea şi expulzarea aerului din plămâni se face prin modificările dimensiunilor cutiei toracice:

– În cursul inspiraţiei, cantitatea toracică este mărită pe plan vertical, anteroposterior şi transversal;
această dilatare este determinată de coborârea muşchiului diafragmei.

– În cursul expiraţiei, procesul este invers, muşchii abdomenului se contractă odată

cu ridicarea diafragmei.

În mod obişnuit se disting doua tipuri de respiraţie:

– Respiraţia de tip costo-abdominal, în care atât inspiraţia cât şi expiraţia se efectuează prin mişcări
mai accentuate ale muşchilor costali inferiori şi abdominali. Este tipul de respiraţie caracteristic
bărbaţilor;

– Respiraţia toracică se întâlneşte mai ales la femei şi este determinată de expansiunea sau de
contracţia cavităţii toracice superioare.

La copii respiraţia prezintă o serie de particularităţi în raport cu vârsta. Respiraţia diafragmatică a

copiilor se transformă la vârsta preşcolară în respiraţie toraco-abdominală şi în mod treptat, spre
pubertate, se diferenţiază în respiraţie de tip toracic la fete, rămânând costo-abdominala la băieţi.
 Este firesc ca în timpul copilăriei să apară neregularităţi în procesul de coordonare a respiraţiei
cu actul fonaţiei datorită unei continue dezvoltări a organismului.

Printre neregularităţile de exprimare pot fi menţionate:

a) tipul de respiraţie superioară cu ridicarea umerilor în timpul inspiraţiei (cutia toracică îşi măreşte
diametrul prin ridicarea exagerată a umerilor, ceea ce formează contracţiile musculare ale gâtului şi
împiedică emisiunea vocală) .

b) respiraţia forţată cu mişcări bruşte şi exagerate.

c) mişcări respiratorii superficiale şi foarte frecvente, asftel încât se produce o inspiraţie după fiecare
cuvânt sau chiar în mijlocul acestora.

d) încercări de vorbire în timpul inspiraţiei şi nu al expiraţiei cum ar fi normal.

Aceste cazuri apar la copiii ce se grăbesc în exprimare şi nu repetă pauzele necesare în

vorbire.

Frecventele neregularităţi respiratorii pot duce în cele din urmă la tulburări deosebit de grave.
Înlăturarea acestora se face prin exerciţii sistematice care asigură cerinţele respiraţiei atât în stare
de repaos cât şi în vorbire.

Exerciţiile de respiraţie nonverbală constituie o etapă premergatoare pentru respiraţia verbală :

a) Exerciţii de expiraţie:

– suflă nasul în batistă

– suflă aerul pe dosul mâinii

– ţine un fulg în aer

– stinge lumânarea

– umflă balonul

– suflă în apă cu paiul

– suflă în spirometru (pentru copiii şcolari)

b) Exerciţii pentru inspiraţie

– miroase florile

– jocul „câinele la vânătoare”

– miroase parfumul

c) inspiraţia diferenţiată

– trei timpi inspiri şi cinci timpi expiri cu faţa la oglindă

– inspiraţie alternativă pe onarăşi pe cealaltă

– inspiraţie pe gură

– inspiraţie pe gură şi expiraţie pe nas

– inspiraţie pe nas şi expiraţie pe gură

– inspiraţie lungă

– expiraţie prelungită (30 secunde)

Dezvoltarea respiraţiei verbale presupune obţinerea respiraţiei mai lungi decât inspiraţia la
pronunţie şi vorbirea în expiraţie fără efort ritmat.

a) Exerciţii de pronunţie a vocalelor, prelung, rar, fără efort în timpul unei expiraţii;

b) Exerciţii de pronunţie într-o expiraţie a unei consoane;

c) Exerciţii de pronunţie a unor grupuri de vocale pe durata unei expiraţii (ex: ai,

ei , oi, ua, ue, etc);

d) Exerciţii de pronunţie a unor consoane însoţite de vocale, pe durata unei expiraţii

(ba, be, bi, bo … ale, ile ole, ule);

e) Exerciţii de pronunţie a unor silabe în care se găsesc grupuri de vocale sau de

consoane pe o expiraţie (ex: aie, oie, uie, sta, ste, stri, cra, cre, cri, tra, tre, tri, etc.)

f) Exerciţii ritmice de respiraţie însoţite de mişcare şi cântec (ex: mersul numărat,

cu cântec, cu poezie, ghicitori, proverbe);

g) Exerciţii de respiraţie (culcat pe canapea, cu un caiet pe abdomen, caietul mişcându-se în ritmul

diafragmei):

– la început non-verbal

– cu pronunţie pe vocale, silabe, cuvinte

– cu recitare de poezii

– citire în această poziţie cu voce tare.

Indicaţii: Se întinde elevul pe canapea cu mâna stângă pe abdomen, iar cu dreapta pe piept,
cerându-i-se să-şi sugă abdomenul şi apoi să expire pe gură, umflând abdomenul.

Când respiraţia diafragmală în această poziţie (orizontală) se realizează uşor şi fără efort se poate
folosi pentru control aşezat pe abdomen.

Mişcările abdomenului imprimă caietului mişcarea sus-jos. Dar cum poziţia

normală pentru vorbit nu este cea orizontală, trebuie să se obţină această respiraţie

diafragmală şi în poziţie verticală. Pentru aceasta elevul stă în faţa oglinzii cu o mână pe

abdomen şi cu una pe piept şi i se cere să inspire profund pe nas, sugând abdomenul, iar

după o pauză scurtă (2-3 secunde) să expire pe gură.

Exerciţiile de respiraţie cer un spaţiu aerisit şi geamul deschis. Ele se efectuează la început în
faţa oglinzii, împreună cu logopedul şi apoi tot mai mult independent.

Eficienţa acestor exerciţii este mai mare la începutul orelor de terapie şi în primele şedinţe, dar şi în
cursul activităţii, chiar dacă, uneori se instalează o stare de oboseală.

Relaxarea poate fi folosită şi ca metodă în sine ,mai ales în cazul copiilor anxioşi,hiperactivi si
a celor cu disgrafie motrică.În general poate fi folosita la copiii peste 8 ani dar anumite secvenţe
adaptate merg şi la vârste mai mici.

Logopatul este invitat să găsească o poziţie cât mai comodă şi să stea cu ochii închişi.
Relaxarea braţelor.

Se dau următoarele comenzi:

1.Strange câteva secunde(se poate numara) pumnii ambelor mâini si observă încordarea din ele si
la nivelul mâinilor si antebraţelor. Deschide acum pumnii si observă deosebirea dintre contracţie şi
relaxare. Lasă mâinile moi, complet moi.
2. Încordează ambele antebraţe strângând totodată pumnii celor două mâini. Concentrează-te
asupra încordării.
3. Acum din nou relaxează-te .
4. Deschide mainile, întinde degetele, observă trecerea de la încordare la relaxare. Lasă relaxarea
să curgă până în vârful degetelor. Relaxează mâinile si antebraţele, concentrează-te asupra
muşchilor, care sunt din ce în ce tot mai destinşi.
5. Acum încordează braţele îndoind coatele şi ducând mâinile la umeri. Observă tensiunea din braţe.
Încordează-le cu putere.
Si acum, iarăşi, te destinzi. Aşează-ţi din nou braţele comod pe spătarul scaunului si observă
relaxarea plăcută. Lasă să se scurgă prin braţe în antebraţe, pană la degete.

Relaxarea umerilor şi zonei superioare a spatelui

1. Ridică umerii si menţine tensiunea.

2. Lasă umerii să cadă la loc si relaxează-te. Umerii devin complet destinşi.
3. Ridică umerii în sus şi mişcă-i în cerc. Simţi tensiunea în umeri şi în spate.
Din nou relaxare. Fii atent la deosebirea dintre încordare şi relaxare.
Observă cum umerii şi spatele se destind şi se relaxează tot mai mult.

Relaxarea feţei

Continuă să ţii ochii inchisi si relaxează întreaga faţă.

1. Acum ridică sprâncenele astfel încât sa ţi se formeze cute pe frunte.
Menţine această încordare. Din nou, destindere. Relaxează complet fruntea. Observă deosebirea
dintre încordare si starea agreabilă de relaxare.
2. Strange ochii si nasul. Observă tensiunea la nivelul lor si menţine-o pentru scurtă vreme.
Şi acum, din nou, relaxează-te. Lasă zona ochilor şi nasului tot mai moi, concentrându-te doar
asupra senzaţiei agreabile de relaxare.
3. Acum strâge dinţii, trage colţurile gurii spre spate si apasă limba pe cerul gurii. Incordează
muşchii maxilarelor.
Din nou destinde-te. Lasă complet mandibula moale. Observă cum ţi se relaxează întreaga faţă:
fruntea, zona ochilor, nasul, gura si maxilarele. Fă in aşa fel încat relaxarea să devină tot mai
profundă. Observă cum se răspândeşte ea tot mai departe si simte această senzaţie plăcută.
Relaxarea cefei şi gâtului

1. 1. Lasă-ti capul pe spate cat se poate si observă tensiunea în muşchii cefei. Relaxează-
te din nou. Lasă muşchii cefei complet destinşi.
2. Lasă capul in fata, pe piept si observă tensiunea. Mentine-o pentru scurta vreme.
 3. Din nou, destindere. Observă deosebirea dintre încordare si relaxare plăcută.
4. Relaxează musculatura cefei si a gâtului. Intoarce puţin capul spre dreapta si apoi spre
stânga, lăsând muşchii complet relaxaţi. Observă cum relaxarea devine tot mai profundă

Relaxarea pieptului

1. Relaxează intregul corp, inspirand si expirand linistit. Observă relaxarea in timpul respiratiei.
Inspiră acum profund si mentine aerul pentru scurta vreme. Observă tensiunea din piept.

2. Expiră din nou. Observă relaxarea care se raspandeste tot mai mult in timpul expiratiei lente.
Continuă sa inspiri si sa expiri linistit, savurand relaxarea.
3. Inspiră inca o data profund si mentine aerul pentru scurta vreme.
4. Expiră din nou si simte trecerea plăcută de la incordare la relaxare.
Continuă să inspiri si sa expiri linistit, observand cum relaxarea se raspandeste tot mai mult, de la
piept spre spate, umeri, ceafa si gat, fata si brate. Destinde-te complet si savurează relaxarea.
5.Gândeşte-te laceva plăcut care te face să râzi..

Relaxarea muşchilor abdominali

1. Tine „burta” strans, cât mai strans, simte cum se încordează. Observă încordarea. Din nou,
destindere.
2. Relaxează abdomenul, lasă muşchii moi.
3. Înca o dată, încordează muşchii abdominali menţinând pentru scurtă vreme încordarea.
4. Din nou, relaxează-te, lasând muşchii abdominali să se destindă. Inspiră şi expiră liniştit, simţind
cum relaxarea se răspândeşte la abdomen şi piept, devenind tot mai profundă.

Relaxarea picioarelor

1. Împinge tălpile către podea, ridică degetele de la picioare în sus si încordează muşchii gambei,
coapsei si muşchii şezutului. Observă încordarea.
2. Din nou destindere. Relaxează picioarele şi şezutul. Încă o dată, apasă tălpile pe podea, ridică
degetele de la picioare in sus si încordează muşchii picioarelor si muşchii şezutului. Observă, atent,
încordarea.
3. Acum, relaxează-te din nou. Lasă relaxarea să cuprindă întregul corp: de la varful degetelor de la
picioare, prin picioare, , şezut, spate, abdomen, piept, umeri, ceafă si gât, în braţe şi în mâini, până
la vârful degetelor şi la faţă; fruntea netedă şi relaxată, zona ochilor este şi ea complet relaxata,
genele sunt grele si barbia complet destinsă..
Observă cum se răspândeşte relaxarea în întregul corp. Lasă-te purtat de ea si relaxează-te în
continuare. Inspiră si expiră liniştit. Simte cum relaxarea devine tot mai profundă. Relaxează-te mai
departe, tot mai adânc. Inspiră profund şi apoi expiră lent. Observă o senzaţie de greutate şi
relaxare şi continuă sa te relaxezi.
 Incheierea relaxării

Acum incheiem treptat relaxarea. Mişcă intâi picioarele si gambele, apoi mâinile si braţele, capul
si umerii, închide şi deschinde ochii.

O excelentă relaxare se obţine prin muzică.Acest aspect l-am tratat în lucrarea ,,Folosirea muzicii în
activitatea de terapie logopedică”, care poate fi găsita pe acest blog. –

Evaluează:

11 Votes

UNCATEGORIZED

1 COMENTARIU »

APR 26
Activitatea logopedului la inceputul anului scolar
DE LOGOPEDVIORICA

La inceputul fiecarui an scolar , in perioada 15

septembrie-15 octombrie ,conform regulamentului,profesorul logoped de la Centrul logopedic
interscolar ,realizeaza testarea in vederea depistarii prescolarilor si elevilor care au tulburari de
limbaj (pronuntie-scris /citit).Aceasta activitate se desfasoara prin deplasarea acestuia la sediile
institutiilor de invatamant.

Testarea are loc in prezenta cadrului didactic de la grupa/clasa.Copiii care sunt gasiti cu
probleme de limbaj sunt inregistrati in vederea intocmirii situatiei statistice care este trimisa la
Inspectoratul Scolar Judetean.Cadrele didactice si directiunea scolior sunt informate in legatura cu
acest aspect :ele trebuie sa informeze parintii copiilor cu probleme de limbaj, fie transmitand
instiintarea scrisa semnata de profesor logoped,fie oferind date suplimentare legate de modalitatea
de a intra in contact cu specialistul.

Pe de alta parte , in limita posibilitatilor,profesorul-logoped incearca prin anunturi generale

sa informeze parintii copiilor cu probleme de limbaj,despre programul si locatia Centrului logopedic.

Evaluează:

Rate This

UNCATEGORIZED

LASĂ UN COMENTARIU »

APR 26
Diagnostic diferential
DE LOGOPEDVIORICA
 In urma activitatii de depistare a copiilor cu tulburari de
limbaj,profesorul -logoped stabileste diagnosticul general in vederea fixarii intr-o categorie de
tulburari, pentru fiecare copil in parte, urmand ca in perioada 15 octombrie-15 noiembrie sa fixeze
diagnosticul diferental pentru stabilea unui program pesonalizat de terapie.In aceasta etapa
profesorul -logoped aplica o serie de probe sau teste specifice, care necesita destul timp

Pentru stabilirea unui program adecvat fiecarui caz in parte e necezara efectuarea
anamnezei(datele de identitate si cele legate de problemele de dezvoltare individuala fizica si
psihica ,de la nastere pana in prezent).

Aceste date este bine sa fie inregistrate inainte de inceperea lectiilor logopedice propriu-
zise,pentru buna desfasurare a demersului terapeutic.

Ca in fiecare an , si in anul scolar 2010/2011 in saptamana 11-17 octombrie voi astepta

parintii pentru obtinerea informatiilor necesare legate de fiecare copil ,care vor fi trecute in Fisa
logopedica.

FIŞĂ DE EXAMINARE LOGOPEDICĂ

FIŞĂ DE EXAMINARE LOGOPEDICĂ

Nr. fişei_______________ Numele examinatorului________

Datele examinatorului____________

I. DATE GENERALE

1.1 Personale

Numele de familie_________________prenumele_______________________________

născut în anul__________luna_______ziua_____domiciliul_______________________

instituţia________________________________________________________________
1.2. Familiale

numele părinţilor naţionalitatea vârsta studii ocupaţia locul de muncă

tata _________ ___________ _____ _____ ______ ____________

mama________ ___________ _____ _____ ______ ____________

1.3. Motivul examinării

Trimis de ____________________________________________________________

Cu ce acuze este trimis__________________________________________________

II. ANAMNEZA

2.1. Familială

Structura familiei_________________________________________________________

Al câtelea copil este______starea de sănătate a membrilor familiei__________________

Persoane cu tulburări de limbaj în familie______________________________________

Relaţiile în familie : a. între părinţi____________________________________________

b. faţă de copil____________________________________________________________

c. atitudinea faţă de defectul de pronunţie al copilului_____________________________

Dacă sunt stângaci sau ambidextri în familie____________________________________

Condiţiile materiale, igenice, educative ale familiei_______________________________

2.2. Personală

Naşterea : la termen_____________la _____luni;greutatea_________________________

Tulburări psihice__________________________________________________________

2.3.Date asupra auzului şi limbajului

Gânguritul_______________________________________________________________
Evoluţia vorbirii lalaţiunea 4 6 8 10 1

pimul cuvânt 8 10 12 14 1

prima propoziţie 14 16 18 20 2

Ritmul vorbirii___________________________________________________________

Limba maternă şi cea a mediului înconjurător___________________________________

________________________________________________________________________

Înţelegera vorbirii persoanelor din anturaj

________________________________________________________________________

Însuşirea unei limbi străine__________________________________________________

Însuşirea scrierii şi a citirii__________________________________________________

Când a apărut tulburarea de limbaj____________________________________________

Cauza reală sau presupusă__________________________________________________

Dacă a beneficiat de tratament logopedic_______________________________________

________________________________________________________________________

III.EXAMENUL SOMATIC ŞI FUNCŢIONAL

3.1.Aspectul somatic

Conformaţia capului_______________________________________________________

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________

Mecanisme periferice ale vorbirii_____________________________________________

Cavitatea bucală_________________vălul palatin_______________________________

______________________limba_____________________________________________
buzele_________________maxilarele_________________________________________

dantura__________________________________________________________________

3.2.Motricitatea

Mersul__________________________________________________________________

Coordonarea generală a mişcărilor____________________________________________

Lateralitatea______________________________________________________________

Motricitatea limbii________________________________________________________

Motricitatea mimico-facială_________________________________________________

Motricitatea buzelor_______________________________________________________

Motricitatea vălului palatin_________________________________________________

Ritmul acustico-motor_____________________________________________________

3.3.Respiraţia

Diferenţierea dintre respiraţia orală şi cea nazală_________________________________

Tipul de respiraţie_________________________________________________________

3.4.Funcţia auditivă

Atenţia auditivă___________________________________________________________

Memoria auditivă_________________________________________________________

Capacitatea de diferenţiere fonematică_________________________________________

Auzul muzical____________________________________________________________

3.5.Funcţia fonatorie

Intensitatea vocii__________________________________________________________

Calitatea vocii____________________________________________________________
Mutaţia vocii_____________________________________________________________

IV.LIMBAJUL ORAL ŞI SCRIS

4.1.Pronunţia sunetelor şi a cuvintelor

Reproducerea fonemelor pe bază de auz_______________________________________

Reproducerea fonemelor pe bază de citire______________________________________

Mişcări articulatorii defectuoase______________________________________________

Mişcări asociate__________________________________________________________

Omisiuni de sunete________________________________________________________

Confundarea sunetelor_____________________________________________________

Estomparea terminaţiei cuvintelor____________________________________________

4.2.Ritmul şi fluenţa vorbirii

Sarcina__________________________

Fluenţa__________________________________________________________________

Ritmul vorbirii___________________________________________________________

Poticniri la sunete_______________________silabe_____________________________

_____cuvinte_____________________________________________________________

Repetări de sunete______________________silabe______________________________

_____cuvinte_____________________________________________________________

Spasme articulatorii şi muşchii afectaţi________________________________________

Calitateavorbirii:independentă_______________________________________________

reflectată________________________________________________________________
Calitatea citirii:independente

reflectată_____________________________________________________________

Diverse fobii_____________________________________________________________

Mişcări concomitente______________________________________________________

Vorbirea în diferite situaţii__________________________________________________

Bâlbâiala în cânt şi la instrumente____________________________________________

Bâlbâiala în scris__________________________________________________________

4.3.Scrierea şi citirea

Copiere_________________________________________________________________

Dictare__________________________________________________________________

Compunere______________________________________________________________

Structura grafică__________________________________________________________

Structura logică___________________________________________________________

Citire___________________________________________________________________ V.
DIAGNOSTICUL TULBURĂRILOR DE LIMBAJ

5.1.Caracterizarea limbajului şi a persoanei examinate

Vorbirea________________________________________________________________

Scrisul__________________________________________________________________

Cititul__________________________________________________________________

Succesul şcolar___________________________________________________________

Conduita________________________________________________________________

5.2.Cauzele şi diagnosticul
Cauze presupuse__________________________________________________________

Cauze confirmate_________________________________________________________

Diagnosticul iniţial________________________________________________________

Evoluţia diagnosticului

________________________

Diagnosticul final_________________________________________________________

IV. Evidenţa frecvenţei la lecţiile logopedice

LUNA ZIUA

Octombrie

Noiembrie

Decembrie

Ianuarie

Februarie

Martie

Aprilie

Mai

________________

Evaluează:

1 Vote

UNCATEGORIZED
LASĂ UN COMENTARIU »

APR 24
Program de antrenament pentru dezvoltarea
auzului fonematic
DE LOGOPEDVIORICA

Auzul fonematic joacă un rol important în discriminarea sunetelor,

silabelor şi a cunoştinţelor ca unităţi specifice limbajului.El se deosebeşte de auzul fizic şi nu se
confundă cu acesta. Un om poate să aibă un auz fizic foarte şi un auz fonematic foarte slab. Când
auzul fonematic este deficitar, recepţia limbajului este şi ea deficitară şi nici emisia vorbirii nu este
corectă;de aceea trebuie să se acorde o atenţie deosebită tulburărilor de vorbire care au drept
cauză deficienţe ale auzulu fonematic.

Auzul fonematic se dezvoltă odată cu îmbunătăţirea mişcărilor articulatorii;la rândul său acesta duce
la îmbunătăţirea autocontrolului pronunţiei şi la formarea mişcărilor articulatorii corecte.

Fiecare individ, când pronunţă, face o comparaţie între pronunţia sa şi cea a persoanelor din jurul
său;de asemenea trebuie să realizeze un autocontrol permanent cu ajutorul auzului asupra tuturor
emisiilor sale.Un auz fonematic deficitar face imposibil acest lucru ceea ce duce la apariţia unor
tipuri de dislalii ,tulburări de voce, rinolalii.Pe lângă faptul că logopatul respectiv nu este conştient de
tulburările sale, el are dificultăţi şi în recepţia vorbirii, chiar a sensului acesteia.

Cel mai defavorizant dintre factorii determinanţi ai tulburărilor de auz fonematic este lipsa
comunicării susţinute cu copilul încă din primele luni de viaţă.Lipsa unui mediu natural de vorbire şi
neexersarea capacităţii de identificare şi discriminare a fonemelor sunt incriminate în legătură cu
aceste tulburări (cazurile determinate de factori care ţin de structura intelectului sunt mult mai puţine
decât s-ar putea crede).
Dacă se începe şcolarizarea fără a fi înlăturate deficienţele auzului fonematic acestea vor determina
dificultăţi nu numai de emisie dar şi de discriminare a literelor şi rtepărezentării lor în plan grafic.

Se impune examinarea auzului fonematic ori de câte ori suntem confruntaţi cu dificultăţi de achiziţie
a limbajuluivorbit şi scris.

Trebuiesc urmărite următoarele obiective:

-modul cum înţelege copilui vorbirea noastră;

-dacă rezolvă bine sarcinile;

-reacţiile copilulu la instrucţiuni ;

Putem constata dacă sunt probleme cu auzul fonematic urmărind comportamentul şi reacţiile
spontane ale copilului în timpul examinării:

-distanţa de la care copilul aude şi decodifică vorbirea şoptită;

-dacă în timpul examinării reproduce cele auzite şi în ce fel;

-dacă din câteva cuvimtze auzite a dedus propoziţia;

-dacă face apel la labiolectură;

-dacă s-a aţezat în aşa fel încăt una din urechi să fie îndreptată către examinator;

-cum reproduce sunetele perechi, cuvintele paronime, şi cele cu punct de articulare apropiat;

Poibilităţile lingvistice specifice SNC trebuiesc solicitate şi exersate încă din prima copilărie.

Redau în continuare câteva modalităţi concrete de dezvoltare a auzului fonematic;se pot folosi
exerciţii şi jocuri de reproducere corectă a onomatopeelor(exemplu:zborul
albinei,telefonul,soneria,scârţitul uşii,etc), jocuri senzoriale cuprinse în programa de învăţământ,
jocuri hazlii,exerciţii de analiză fonetică şi exerciţii de pronunţare ritmică şi melodică.

La preşcolarii mici dezvoltarea auzului fonematic sepoate realoza mai ales prin joc:ghicirea vocii
celor care-l strigă, diferenţierea unor sunete de altele, recitarea cu intonaţie a unor poezii; la
preşcolarii mari se pot iniţia şi diferite activităţi de diferenţiere ţi identificare a cuvintelor paronime şi
sinonime.
Jocurile didactice prin care se solicită perceperea corectă a sunetelor, descifrarea compoziţiei
sonore sau semnalarea prezenţei sau absenţei unui anumit sunet într-n cuvânt aaaau un rol
deosebit, pe lângă valenţele instructiv-educative, în dezvoltarea auzului fonematic.

Printre jocurile recomandate sunt: „Ce se aude ?”, „Cine vine la noi?”, „Am spus bine, n-am spus
bine?”, „Repetă ce spun eu”, „Al cui este acest glas?”, „Deschide-ţi urechea bine!”, „Telefonul fără
fir”, etc. Rolul acestor jocuri în corectarea pronunţiei defectuoase şi în perceperea corectă şi clară a
sunetelor a fost de atâtea ori probat.

Voi prezenta în continuare un „Program de antrenament pentru dezvoltarea auzului fonematic”,acest

program poate fi aaplicat zilnic în afara activităţilor obligatorii.

LUNI a. „Spune la ce am cântat?”(se folosesc instrumente al căror sunet poate fi înregistrat pe

bandă magnetică:pian,acordeon, trompetă,tobă).

b. „Cine face aşa?”(se pot folosi sunete scoase de diferite animale sau zgomote din natură
înregistrate pe CD sau casete audio); copiii pot fi puşi ei înşişi să emită diferite onomatopee .

c. Jocul silabelor;se pronunţă serii de silabe paronime în ritmul bătăilor din palmă sau după un
metronom.Exemplu:

pa, po, pu, pe,pi. ta, to, tu, te, ti

ba, bo, bu,be, bi. da, do ,du , di.

ga, go, gu, ghe, ghi. fa, fo, fu, fi.

ca, co , cu ,che, chi. va, vo, vu,vi.

sa, so ,su , se , si. şa, şo , şu, şi.

za, zo , zu, ze,zi. ja, jo, ju,ji.

MARŢI „Repetă ce spun eu.”

– exerciţii pentru diferenţierea consoanelor surde de cele sonore în cuvinte paronime:

P-B T-D C-G

paie-baie tata-data cară-gară

papa-baba tare-dare caz-gaz

 parcă-barcă tună-dună coală-goală

pară-bară tac-dac coarnă-goarnă

poală-boală toamnă-doamnă cocoşi-gogoşi

pere-bere trepte-drepte cât-gât

pir-bir topor-dobor când-gând

pile-bile tuş-duş cură-gură

pun-bun lată-ladă crai-grai

prună-brună pot-pod creier-greier

alpine-albine roată-roade nucă-nugă

pază-bază spate-spade luncă-lungă

pufni-bufni pături-păduri stâncă-stângă

pată-bată fac-fag

vatră-vadră trac-trag

clătite-clădite

a clăti-a clădi

F-V S-Z Ş-J

fată –vată sare-zare şale-jale

far- var sac-zac şapcă-japcă

file-vile seamă-zeamă şir –jir

fii-vii oase-oaze prăşitură-prăjitură

foi-voi oase-oaze prăşit-prăjit

fin-vin rase-raze prăşit-prăjit

fază-vază sar-zar

facă-vacă sărit-zărit

fulg-vulg

fină-vină

MIERCURI Jocul: „Cu ce sunet începe cuvântul.”

a.exerciţii pentru diferenţierea sunetelor cu punct de articulare apropiat:

Ş-S Z-J Ţ-CE-CI R-L

coş-cos zale-jale aţe-ace rasă-lasă

şold-sold zar-jar ţine-cine cramă-clamă

şcoală-scoală zoi-joi ţel-cel rege-lege

laş-las înţeapă-înceapă rac-lac

creşte-creste munţi-munci rampă-lampă

muşcă-muscă plăţi-plăci rupă-

lupă

peşte-peste ţeapă-ceapă radă-

ladă

pişc-pisc roz-
loz

b.diferenţierea unor cuvinte diferite (ca semnificaţie) cu punct de articulare apropiat:

bardă-barcă-barză

rece-lege.rege

top-ţop-dop

duduie-gutuie
 cer-ger

clonţ-glonţ

JOI Jocul: „Spune la ce m-am gândit.”

a.transformări de cuvinte prin înlocuire de sunete şi silabe:

co-pac a-luna s.. ac me-re ca-să să-pun coa-jă

co-pil a-dânc s.. apa ma-re ma-să să-mânţă câr-jă

co-coş a-pa s.. are soa-re tru-să să-nătos bir-jă

co-vor a-casă s.. albă ta-re la-să vra-jă

co-cor a-nimal s.. trugure pădu-re

co-joc a-rici s..tilou floa-re

co-vrig s..ifon za-re

mânca-re

fat..ă gu.şă ci-reşe mer-ge

mam..a fi-şă ci..orap min-ge

cas..a fa-şă ci-nema mu-ge

can..a păpu-şă ci..oară mul-ge

fust..a mănu-şă ci..rc fu-ge

rochi..a ci..ocane fri-ge

b.Formează cuvinte care încep cu: sa, ja, za, şe, re, etc.

VINERI a.Jocuri hazlii: „Cine spune mai repede?”

1.Pe cap un capac , pe capac un ac.

2.Căprarul crapă capul caprei pe capră,în patru.

 3.Un cocostârc s-a dus la cocostârcărie să se descocostârcească

4.Papucarul papppucîre.te papucii papucăresei.

5. Şapte sape late şi alte şapte sape late, să le car pe toate în

spate.

6.Balaban Bălăbănescu bâlbâieşte bâlbâituri bâlbâite pe

negândite.

7.Bucură-te cum s-a bucurat Bucuroaia de bucuria lui Bucurel

care a venit bucuros de la Bucureşti.

8. Un tâmplar din strada Tâmplari, pe când tâmplărea în tâmplărie

lovit din întâmplare tâmplăreasa în tâmplă.

9.De gospodărit m-am gospodărit, dar de desgospodărit nu mă

pot desgospodări căci desgospodăria e păguboasă.

10.Am o mâţă mâţoasă căpăţânoasă care are cinci mâţoşei jucăuşi

frumuşei.

b.Jocul: „Deschide-ţi urechea bine”, pentru recunoaşterea

vocii colegilor.

c.Jocul: „Telefonul fără fir”.

* * *

Evaluează:
10 Votes

UNCATEGORIZED

LASĂ UN COMENTARIU »