Contributia lui Kurt Lewin in fundamentarea dinamicii grupurilor
Intr-o maniera flotanta si oarecum intamplatoare, notiunea de
dinamica grupurilor a fost utilizata de prin anii 1935, fara a se preciza insa continutul si semnificatia. Ca notiune de sine statatoare cu nenumarate inplicatii de ordin psihosocial, ea este folosita pentru prima data de Kurt Lewin, 1944, intr-un aticol (« Dynamics of group action », Educational Leadership ,1944, nr.1) dedicat raporturilor dintre teorie si practica in psihologia sociala. « In domeniul dinamicii grupurilor, mai mult ca in oricare alt domeniu al psihologiei, teoria si practica sunt legate metodologic… »(Lewin, 1944, apaun Maisonneuve, 1969, p3). Din acest moment, o impresionanta activitate teoretica si de cercetare incepe sa fie desfasurata de Lewin impreuna cu mai multi colaboratori (Marrow, French, Whyte) in scurt timp ia fiinta un centru de cercetare a dinamicii grupurilor, creat de Lewin in 1945 in cadrul celebrului MASSACHUSETTS Institute of French Technology, o mare scoala americana pentru inginerii din Boston. Primele programme de cercetare ale centrului nou infiintat sunt stabilite si publicate in anul imediat urmator de Lewin 1946, In 1947, noua revista Human Relations insereaza in primele ei 2 numere studiul in doua parti al lui Lewin : « Frontiers in group dinamics » - prima parte referindu-se la concept, metode si realitate in stiinta socialului, echilibre sociale si schimbare sociala, iar in a doua la canalele vietii de grup : planificarea sociala si cercetarea-actiune. Din pacate multe proiecte au ramas nefinalizate datorita decesului sau, cele fomulate pana la disparitia sa stau la baza fundamentarii noii notiuni de dinamica grupurilor, constiutuind un impuls pentru dezvoltarea noii directii de gandire si cercetare. Trei concepte de baza il ajuta pe Lewin sa desprinda implicatiile conceptului de dinamica grupurilor : totalitate dinamica, eu social, camp social. Totalitatea dinamicii este alcatuita din ansamblul elementelor interdependente ; eul social cuprinde sistemele de valori ale individului impartite cu alte grupuri ; campul social contine entitati sociale, integrate intre ele si avand o pozitie relativa a elementelor constitutive. Sub o forma sau alta aceste concepte isi gasesc expresia in modul de definire a grupurilor. In primul rand, se evidentiaza ca grupul este un tot unitar, un intreg compus din nenumarate parti care nu au o existenta in sine, o valoare intrinseca, ci numai in raporturile dintre ele. Aici se observa influenta conceptiei gestaltiste careia Lewin ii este continuator in domeniul psihologiei sociale. Grupul presupune si interactiunea membrilor si raportarea unora la altii, de aici deriva o alta caracteristica importanta a grupului si anume ca nu e static, si este un tot sau o totalitate dinamica ce se concretizeaza in raporturi de interdependenta. Dar dianimica este interpretata de Lewin nu doar ca o simpla miscare, ca o curgere continua a fenomenelor de grup, ci indeosebi ca o schimbare a lor. Rezulta ca grupul este nu numai un tot unitar, un tot dinamic, ci si un tot modificabil, pe aceeasi directie se centreaza si eforturile marelui psihilog in cercetarea concret experimentala a grupurilor. Pornind de aici, Lewin stabileste patru ipoteze cu privire la grupuri si dinamicele lor, preluat de B. Mailhiot in lucrarea « Actualite des decouvertes » de Kurt Lewin. Grupul constituie terenul pe care individul il ocupa. Acest teren poate fi inchis, fragil, schimbator, fluid, elastic. De fiecare cand o persoana nu ajunge sa-si defineasca precis, clar apartenenta social sau cand nu este integrata in frup, spatiul ei vital sau libertatea ei de miscare in interiorul grupului vor fi concretizate prin instabilitate. Grupul este pentru individ un intrument individual, mai sau mai putin constient utilizeaza grupul pentru a-si satisface aspiratiile sociale. Grupul este o realitate din care individul face parte, chiar si cei care se percep izolati, ignorati, respinsi. Cand grupul sufera modificari in dinamica sa prin procese de crestere, diferentiere, integrare, dezintegrare, toate sunt resimtite atat de grup cat si de indivizi, valorile, trebuintele individului fiind gratificate, fie frustrati de grup, dinamica grupului avand impact puternic asupra indivizilor care il constituie. Grupul este pentru individ unul dintre elementele si determinantii spatiului sau vital, el se afla in spatiul vital al individului, este o parte a universului sau social, care ii este liber accesibil, in el avand loc dezvoltarea individului. Pornind de la individ, Lewin arata ca exista doi factori care determina condiuta acestuia, deci conduita individului in grup: pe de o parte dinamica faptelor (factori obiectivi in care se incadreaza situatia sociala concreta, fragmente de univers social cu care individul se afla in interdependenta), iar, pe de alta parte, dinamica valorilor (factori subiectivi in care intra tendintele eului social si ale eului public – prin excelenta sociale – concretizate prin valorile sociale grupale, interiorizate de individ). La fiecare individ exista un trecut obiectiv, al faptelor, cat si unul subiectiv, al valorilor. O realitate tot atat de marcanta o are insa si viitorul obiectiv, ca si cel subiectiv. In cadrul unui grup, toate acestea pot fi “impartite” diferential diversilor membrii. Astfel, pentru unii dominant si determinant poate fi trecutul faptelor, si al valorilor, in timp ce, pentru altii, viitorul faptelor si valorilor, ceea ce va permite ca primii sa tinda spre mentionarea lor, spre stabilitate si constanta, in timp ce ceilalti vor milita pentru schimbare, mobilitate, dinamica. Daca pentru unii scimbarea se contureaza ca o catastrofa, pentru altii ea este ceva dorit, asteptata, mobilizatoare. Faptele si valorile individuale generate la nivelul grupului devin adevarate forte colective care regizeaza dinamica grupurilor. Cand fortele sunt egale in putere si opuse in directii, se stabileste un ecilibru cvasistationar, acesta nefiind constant, ci manifestand fluctuatii, in functie de nivelul mediu (L) in jurul caruia fortele variaza. Pentru a produce o modificare grupului trebuie sa realizam o crestere in intensitate a unora si o scadere a altora, acest lucru facandu-se dinauntrul grupului. Un asemenea fenomen este obtinut prin utilizarea unor « atomi sociali » radioactivi cum ii numeste Lewin, a unor indivizi avand o formatie speciala si capabili de a conduce in asa fel fenomenele de grup incat sa asigure dinamica lui. Schimbarea grupului, deci dinamica lui, se realizeaza dupa Lewin in trei etape : - decristalizarea nuvelului prezent - deplorarea spre noul nivel - cristalizarea vietii de grup la acest nou nivel Conceptia lui Lewin a fundamentat cele mai multe dezvoltari teoretice si practice ulterioare cu privire la dinamica grupurilor. Utilizarile, avatarurile si metaforele dinamicii grupurilor, asa cum s-au produs ele de-a lungul timpului, au fost excellent infatisate de Pierre de Visscher in lucrarea sa din 1991, din care fragmente au fost traduse si in limba romana.
Bibliografie :
- Mielu Zlate – « Tratat de psihilogie organizational-manageriala »,
Polirom, 2004 - Abric, J-C – «Psihologia comunicarii. Teorii si metode », Polirom, Iasi, 2002