Despre energia grupului

intera fost unul dintre primii cercetători care a studiat dinamica grupului; Acesta a observat că
persoanele își asumă deseori roluri distincte în cadrul unui grup, și a dorit să-l analizeze prin
prisma relației de interdependență determinată de aceste roluri și comportamente .
Grupurile alterează atitudinile, valorile și percepțiile membrilor. Studiul lui Triplett (1898)
asupra performanței de grup a demonstrat influența unui membru asupra altuia,însă unele
grupuri (grupuri primare, culte religioase) influențează membrii în

Protejarea eului
Gaertner & Sedikides , 2005, observa că oamenii sunt mai deranjați de amenințările aduse
stimei de sine proprii, decât celei colective; În aceste situații, este mult mai probabil să nege
injuriile aduse către propria persoană decât cele aduse grupului. De exemplu, dacă unei
persoane i se spune “te-ai prezentat foarte prost” impactul va fi mult mai mare față de o
persoană care face parte dintr-un grup și căreia i se spune “grupul tău s-a prezentat foarte
prost”, deoarece eșecul personal este mai profund perceput decât cel colectiv.
Ellemers, Spears, & Doosje, 2002, observă ca oamenii se vor îndepărta de un grup în cazul în
care stima de sine le este amenințată. Atunci cand aceștia pot alege grupurile din care vor să
facă parte sau cu care se identifică, vor părăsi grupurile cu statute mici sau care sunt sortite
eșecului și vor căuta să devina membri ai unor grupuri prestigioase și de succes. Acest proces
este denumit mobilitate individuală.
Practicile comune in acest caz sunt demisia, renunțarea, despărțirea.

Nivelul atracției față de grup

Ehrhart & Naumann, 2004, Coeziunea socială crește atunci când membrii grupului se plac între
ei; În situația în care cineva simpatizează majoritatea membrilor, este mult mai probabil ca
acesta să placă grupul în sine. Pe de altă parte, atunci când coeziunea este bazată pe atracția
față de individ, iar acele persoane părăsesc grupul, există o posibilitate mai mare ca membrii
rămași să părăseasca ulterior grupul. Atunci când coeziunea se bazează pe atracția față de grup
oamenii vor rămâne membri chiar dacă anumite persoane părăsesc grupul.

Coeziunea sarcinii
Severt & Estrada, 2015 , definesc Coeziunea sarcinii drept un angajament comun pe care îl au
membrii pentru a atinge un gol ce necesită efortul colectiv al grupului. Un ex îl constitue
echipele sportive.
Motivația de grup –Coeziunea sarcinii se bazează pe nivelul de motivație pe care îl are grupul în
îndeplinirea obiectivului.
Membrii grupului au posibilitatea de a munci pentru grup, pentru ei înșiși, pentru ambele sau
pentru niciunul, astfel nu aleg să se straduiasca pentru succesul grupului. Dacă coeziunea este
totuși atât de puternică încât toți membrii se unesc pentru un țel comun, atunci motivele
grupului ajung să înlocuiască motivele individuale. (Zander, 1971).
Eficacitatea colectivă și Puterea. Grupurile care sunt coezive în ceea ce privește sentimentul de
dedicare asupra sarcinii tind să evidențieze nivele mari de eficacitate colectivă.
eficacitate colectivă este determinată de convingerea membrilor de a duce la bun sfârșit toate
sarcinile.
Atunci când un grup e coeziv membrii sunt uniți. Ei vorbesc despre pronumele noi nu eu. Noi
am terminat sarcina. Ei refuză să se diferențieze față de ceilalți membri, e meritul echipei nu
doar al unei persoane. Parte a unui întreg, dedicați grupului, dedicarea e arătată prin nivelul de
atașament față de grup. (Ariaga & Agnew, 2001)

Starea emoțională a grupului are o influență foarte mare . O stare pozitivă conduce la un șir de
acțiuni pro grup, ajutorarea membrilor, protejarea grupului, sugestii constructive, chiar
stimuleaza supraviețuirea. (Barsade&Gibson,2012)
În unele cazuri, membrii pot experimenta trăiri drept răspuns la evenimente pe care nu le-au
trăit ei înșiși. Sunt fericiți când un membru primește un premiu sau sunt supărați când unul
dintre ei a fost neîndreptățit. (Smith, Seger & Mackie, 2007)
Un grup coeziv crează un ambient de muncă sănătos, cel puțin la nivel psihologic.întrucât
oamenii din grupuri coezive răspund într-o manieră mai pozitivă decât cei din grupuri noncezive
, aceștia experimentează mai puțină anxietate și tensiune în astfel de grupuri. (Seashore, 1954)