ORGANI GRAMĂ
curentă. Este u nul din principiile fundamen­
tale ale sociologiei funcţionaliste. Pentru T.
Parsons, de pildă, o.s. se întemeiază pe un
sistem congruent de norme sociale generale
şi unanim acceptabile intr-o anumită socie­
tate. in această perspectivă o.s. capătă un
sens oarecum restrictiv, ea tiind generată ex­
c l u s i v de a c e l e m o d e l e de a c ţ i u n e şi
interacţiune uman ă care sint inspirate de
aceste norme, intrunesc un consens social şi
deci sînt socialmente funcţionale. Fenome·
n e l e d i s f u n c ţ i o n a l e s i n t i n t e rpretate ca
simptome ale proceselor de "dezorganizare"
socială. Cea de a doua concepţie propune o
"imagine coercitivă", in care o.s. se bazează
pe constringere şi forţă. Din această cauză ea
tinde constant spre propria depăşire ca ur·
mare a acţiunii unor forţe interne, din a căror
confruntare rezultă un proces neintrerupt de
schim bare. Conform teoriei marxiste - cea
mai radicală dintre concepţiile conflictualiste
- in societăţile structurate pe baze de clasă,
0.5. intruchipează sistemul instituţional isto­
r i c e ş t e c o n s t i t u it p ri n c a re se a s i g u ră
domin aţia economică, politică, Ideologică,
culturală etc. a unor clase de către altele. 2.
in l i m b a j ul c u r e n t , 0.5. s e m n i f i c ă
desfăşurarea normală a vieţii sociale, cu alte
cuvinte lipsa "dezordinii" (tulburări, mani­
festa!!i, mişcări sociale revendicative sau
contestatare etc.). V. control social, deviantă,
normă. C.A.
O RGANIGRAMĂ reprezentare grafică
a relaţiilor oficiale (formale) care se referă la
modul de organizare prevăzut În statutele de
funcţionare şi În regulamentele de ordine in­
terioară ale organizaţiilor. O. cuprinde relaţiile
ierarhice, funcţionale şi de cooperare dintre
compartimentele şi persoanele participante
la realizarea activităţii specifice organizaţiei
respective. Elaborarea o. se pune mai ales
o d a t ă cu c o n stit u i r e a m a r i l o r u n it ă ţ i
economice şi reprezintă o preocupare d e
406
prim ordin Î n cadrul studiilor referitoare l a or­
g a n i z a r e a şi c o n d u c e r e a a c e s t o r a .
Sociologia priveşte problematica o . d i n per­
spectiva faptului că orice organizaţie, fie ea
de natură economică, culturală, politică etc . ,
este inainte d e toate o colectivitate umană
specific structurată, participanţii avind diferite
statusuri şi roluri de indeplinit in cadrul ac­
tivităţilor ce se desfăşoară. Rolul o. este acela
de a prescrie toate legăturile necesare bunei
desfăşurări a aclivităţii comune şi de a indica
sarcinile şi responsabilităţile fiecărui partici­
pant şi compartiment. Elaborarea o. u n e i
anumite organizaţii presupune determinarea
obiectivelor specifice, a dotărilor materiale şi
a resurselor umane, optimizarea relaţiilor ie­
rarhice, func!ionale şi de cooperare in des­
făşurarea propriei activităţi. Optim izarea o.
constă in determinarea acelei structuri care
facilitează in cea mai mare măsură realizarea
obiectivelor, deci eficacitatea sa in condiţiile
existente. V. analiza postului de muncă, biro­
craţie, eficacitate, organizatie. I.M.
ORGANIZAŢIE (SOCIOLOGIA O.) gru­
puri de o a m e n i c a r e i ş i o r g a n ize ază ş i
coordonează activitatea i n vederea realizării
unor finalităţi relativ clar formulate ca obiec­
tive. intre prinderile economice, partidele
politice, şcolile, instituţiile de cercetare, ar­
mata, spitalele sint exemple de o. Secolul XX
este, printre aitele, secolul dezvoltării rapide
a o. Prin e l e insele o. prezintă o orientare
structurală spre realizarea cit mai eficientă a
finalităţilor lor, caracteristică pe care o găsim
În m o d special În c a z u l in treprinderilor
economice. Acest fapt a conferit cercetăto­
rilor de sociologie a o. mai mult o orientare
aplicativă, constructivă. Găsim mai puţine
studii descriptiv-explicative şi mai multe cen­
trate pe Intrebarea: cum ar trebui organizate
o. pentru a se o b ţ i n e c r e ş t e re a pe rfor­
manţelor lor? Deşi foarte diferite Între ele din
punctul de ved ere al tipului de finalităţi