M EDICINĂ SOCIALĂ
totalitatea indivizilor, care nu se pot sustrage
legilor mecanice (in special legilor atracţiei şi
respingerii corpurilor, legii gravitaţiei); fol1ele
sociale rezultate din acţiunile şi reacţiunile lor
au un conţinut preponderent pSihic (forţe psi­
hice). Conceptele m.s. pot fi elaborate prin
analogie cu ale m . raţionale: altruism şi ego­
ism versus atracţie şi respingere; asociaţie
versus compunerea forţelor; cooperare/multi­
plicare de forţe; război/comprimarea fol1elor;
organism socia i/echilibru de lorţe etc. Sint
insă extrem de rare forţele sociale care pot fi
analizate prin analogie pură cu forţele me­
canice, c e e a ce a şi restrins validitatea
e nunţurilor m.s. Ia citeva propoziţ i i s a u
m odele sociodemografice. 2. Î n concepţia
matematicianului şi sociologului Spiru Haret
( 1 851 - 1 91 2), m.s. este "ştiinţa care va studia
mişcările sociale". Ea este doar o aplicare a
m. in s o c i o l o g i e , d e oarece termen u l m.
sugerează doar "analogia intre preface riie so­
cietăţii omeneşti şi schimbările de poziţiune
ale corpurilor materiale" (Mecanica socială,
1 91 0). În această accepţiune, care este rela­
tiv distinctă de accepţiunea m.s. Ia sociologii
mecanicişti in general, Haret distinge ms. de
sociologia mecanică, care "tratează ştiinţa
sociologiei după metoda mecanică". Scopul
m.s. constă, din acest punct de vedere, doar
in aplicarea metodei ştiinţifice la cercetarea
problemelor sociale. Distincţiile şi delimitările·
propuse de H aret au avut m e n irea de a
e l imina u n e l e accente ale mecanicismului
concepţiei sale sociologice, care este mai de·
grabă matematic-mecanicistă. Mecanicismul,
ca tip de reducţionism aplicat in cercetarea
fenomenelor sociale, rămine totuşi dominant
şi in concepţia sa despre m.s. V. pozitivisf'il,
sociologie. I.U.
MEDICINĂ SOCIALĂ ( I G I EN Ă S O­
CIALĂ) ramură a ştiinţelor medicale care are
ca principal obiect de studiu optimizarea me­
todicil acţiunilor sanogenetice cu caracter
346
profilactic de masă, analiza condiţionării şi im­
plicaţlei socioeconomice a stării de sănătate
a colectivităţilor umane, precum şi evaluarea
necesităţilor de ocrotire a sănătăţii, in scopul
elaborărli unor măsuri de Tmbunătăţire a
reţelei sanitare. Reunind multiple preocupări
convergente cu cele ale sociologiei medicinei
(igiena socială, organizarea sau administraţia
sanitară, epidemiologia şi profilaxia bolilor
transmisibile, determinarea şi optimizarea
stării de sănătate a populaţie etc.), m.s. con­
stituie un domeniu de activitate specializat, cu
metode şi tehnici proprii de cercetare. Carac­
teristica el principală constă in depăşirea
punctului de vedere tradiţional al medicinei
Q,lrative exercitată asupra indivizilor izolaţi şi
concentrarea, cu precădere, asupra ame­
liorării mediului ambiant şi identificării de noi
resurse pentru protejarea sănătăţii colec­
tivităţilor sociale. in acest sens, apariţia m.s.
coincide cu momentul in care progresele mi­
crobiologiei, igienei şi medicinei populaţiei au
făcut posibilă o analiză complexă a sano­
genezei şi patogenezei populaţiei in cadrul
căreia factorii sociali apar a fi la fel de impor­
tanţi ca şi cei de natură fizică, chimică sau
biologică. P reocupări inclpiente in acest
domeniu datează din secolul trecut, odată cu
pătrunderea in vocabularul medical a unor
termeni noi cum ar fi: boală sociată, patologie
socială, mediu social, terapie socială, care au
contribuit la multiplicarea acţiunilor revendi­
cative şi a mişcărilor de reformă vizind imbu­
nătăţirea politicii sanitare. În ţara noastră,
medici iluştri, cum au fost C. CaraciJ.ş, C. Is­
trate, 1. Felix, ŞI. Stincă, V. Babeş, 1. Canta­
cuzino, G. Sanu etc., au adus insemnate con­
tribuţii in eVidenţierea Importanţei "mediului
social ca factor patologic". in prezent, iniţierea
u n o r vaste investigaţii e p i de rn i o logice
(analiza factorilor ce determină frecvenţa şi
distribuţia bolilor in categorii specifice de
populaţie) şi a unor cercetări de amploare 1n
scopul evaluării costului asistenlei sanitare şi

a consumului medical reprezintă principalul
obiectiv al acestei discipline atit de inrudită cu
sociologia medicinei. Spre d eosebire d e
aceasta, m,s. se apleacă Insă cu precădere
asupra studiului statistic, prin intermediul
fixării unor indicatori care işi propun atit evi­
denlierea procesualităţii morbidităţii, cit şi
asigurarea unui control cit mai eficace asupra
ei. V. politică socială, sociologie clinică, soci­
ologia medicinii. S.A.
M EDIU CONSTRUIT totalitalea con­
strucţiilor şi amenajărilor create de om pentru
satisfacerea necesilăţilor sale de producţie şi
de locul re. Pentru fiecare dintre secvenţele
majore ale procesului de reproducţie eco·
nomică - producţie, circulaţie, repartiţie şi
consum - sint realizate structuri construite
specifice (clădiri industriale, agricole, admi­
nistrative şi de locuit, dotări social-culturale,
infrastruclură pentru transporturi etc.). La
acestea se adaugă clădirile de locuit şi
amenajările social-culturale. Funcţionalitatea
socială a acestora este cercetată de sociolo­
gia m.c. Obiectivul practic al acestei ramuri a
sociologiei este de a contribui la realizarea
unor construcţii cu funcţionalilate socială şi
economică optimă, la dezvoltarea unor struc­
turi administrative şi culturale care să permită
utilizarea obiectelor construite cit mai eficient
din punct de vedera social şi uman; expli­
carea şi prognoza interacţiunilor complexe
dintre om şi mediul său construit. Conceptele
cheie cu care operează sociologia m.c. sint
fie specifice - mod de locuire, cerinţe şi nevoi
de locuire, mobilitate 10cativă, funcţiuni ale lo­
c u i nţ e i , caii latea şi confortul de locuire,
adaptabilitatea locuinţei, vecinătate, satis­
facţie de locuire, eficienţă socială a utilizării
obiectivelor construite etc., - fie mai gene·
r a l e - i n t e g r a re soci a l ă , ciclu de v i aţă
familială, satisfacţie şi integrare in muncă etc.
Dintre multiplele caracteristici ale obiectelor
construile, sociologia m.c. reţine in special pe
M EGALOPOLIS
cele cu influenţă directă asupra confortului şi
modului de utilizare a spaţiului, mărimea
obiectelor construite ( s u prafaţ ă , n u m ă r
subunităţi, volum), partiu ş i m o d de dimen­
s i o na re a s p a ţi i l o r f un cţi o n a l e , m o d de
echipare, mobllare şi decorare, amplasare in
raport cu alte obiecte construite, c u mediul
natural şi cu mediul social in care funcţio­
nează, microclimat interior, mod de grupare
in teritoriu a obiectelor cu funcţiuni identica,
complementare sau divergente. Principalele
efecte ale m.c. sint urmărite la nivelul stărilor
fiziologice, psiholog ice , sociale şi demo­
grafice, stări de oboseală, satisfacţie, sănă­
tate, coeziune familială, relaţii de vecinătate,
mobilitate 10cativă, migraţie, nupţialitate, di­
vorţialitate, m o rb iditat e , reuşită şi e ş e c ,
devianţă etc.) şi al activităţilor (de producţie,
de utilizare a timpului, de creştere şi ingrijire
a copiilor, de transformare a m.c. de către
utilizatori etc.). Principalele variabile de con­
trol in analiza electelor sociale ale m.c. sint
asociate cu caracteristici sociale ale utilizato­
rilor, calitatea serviciilor sociale, asigurarea
obiectelor construite cu energia necesară
funcţionării lor, cu structurile organizaţionale
şi normative care reglementează accesul la
a n um ite o biecte construite şi m od u l d e
utilizare a acestora. Date fiind natura ş i com­
p l exitatea relaţi i l o r pe c a r e le s t u d i a z ă ,
sociologia m.c. i ş i desfăşoară propriul d e ­
mers d e cercetare i n context interdisciplinar,
in colaborare cu u rbanismul, arh itectura,
medicina socială, demografia şi economia. V.
locuire, morfologie socială. D.S.
MEGALOPOLIS ( g r. megos, " m a r e " ,
polis, "oraş") ansamblu urban gigant, rezultat
al unor conurbaţii multiple şi complexe, luind
forma unui oraş ·continuu", care s-a format
atunci cind interstiţiile rurale d intre ariile
metropolitane au fost inghiţite de creşterea
urbană. Geograful Jean Goltman a utilizat
termenul de m. pentru a desemna ansamblul