ORGANI GRAMĂ
curentă. Este u nul din principiile fundamen­
tale ale sociologiei funcţionaliste. Pentru T.
Parsons, de pildă, o.s. se întemeiază pe un
sistem congruent de norme sociale generale
şi unanim acceptabile intr-o anumită socie­
tate. in această perspectivă o.s. capătă un
sens oarecum restrictiv, ea tiind generată ex­
c l u s i v de a c e l e m o d e l e de a c ţ i u n e şi
interacţiune uman ă care sint inspirate de
aceste norme, intrunesc un consens social şi
deci sînt socialmente funcţionale. Fenome·
n e l e d i s f u n c ţ i o n a l e s i n t i n t e rpretate ca
simptome ale proceselor de "dezorganizare"
socială. Cea de a doua concepţie propune o
"imagine coercitivă", in care o.s. se bazează
pe constringere şi forţă. Din această cauză ea
tinde constant spre propria depăşire ca ur·
mare a acţiunii unor forţe interne, din a căror
confruntare rezultă un proces neintrerupt de
schim bare. Conform teoriei marxiste - cea
mai radicală dintre concepţiile conflictualiste
- in societăţile structurate pe baze de clasă,
0.5. intruchipează sistemul instituţional isto­
r i c e ş t e c o n s t i t u it p ri n c a re se a s i g u ră
domin aţia economică, politică, Ideologică,
culturală etc. a unor clase de către altele. 2.
in l i m b a j ul c u r e n t , 0.5. s e m n i f i c ă
desfăşurarea normală a vieţii sociale, cu alte
cuvinte lipsa "dezordinii" (tulburări, mani­
festa!!i, mişcări sociale revendicative sau
contestatare etc.). V. control social, deviantă,
normă. C.A.
O RGANIGRAMĂ reprezentare grafică
a relaţiilor oficiale (formale) care se referă la
modul de organizare prevăzut În statutele de
funcţionare şi În regulamentele de ordine in­
terioară ale organizaţiilor. O. cuprinde relaţiile
ierarhice, funcţionale şi de cooperare dintre
compartimentele şi persoanele participante
la realizarea activităţii specifice organizaţiei
respective. Elaborarea o. se pune mai ales
o d a t ă cu c o n stit u i r e a m a r i l o r u n it ă ţ i
economice şi reprezintă o preocupare d e
406
prim ordin Î n cadrul studiilor referitoare l a or­
g a n i z a r e a şi c o n d u c e r e a a c e s t o r a .
Sociologia priveşte problematica o . d i n per­
spectiva faptului că orice organizaţie, fie ea
de natură economică, culturală, politică etc . ,
este inainte d e toate o colectivitate umană
specific structurată, participanţii avind diferite
statusuri şi roluri de indeplinit in cadrul ac­
tivităţilor ce se desfăşoară. Rolul o. este acela
de a prescrie toate legăturile necesare bunei
desfăşurări a aclivităţii comune şi de a indica
sarcinile şi responsabilităţile fiecărui partici­
pant şi compartiment. Elaborarea o. u n e i
anumite organizaţii presupune determinarea
obiectivelor specifice, a dotărilor materiale şi
a resurselor umane, optimizarea relaţiilor ie­
rarhice, func!ionale şi de cooperare in des­
făşurarea propriei activităţi. Optim izarea o.
constă in determinarea acelei structuri care
facilitează in cea mai mare măsură realizarea
obiectivelor, deci eficacitatea sa in condiţiile
existente. V. analiza postului de muncă, biro­
craţie, eficacitate, organizatie. I.M.
ORGANIZAŢIE (SOCIOLOGIA O.) gru­
puri de o a m e n i c a r e i ş i o r g a n ize ază ş i
coordonează activitatea i n vederea realizării
unor finalităţi relativ clar formulate ca obiec­
tive. intre prinderile economice, partidele
politice, şcolile, instituţiile de cercetare, ar­
mata, spitalele sint exemple de o. Secolul XX
este, printre aitele, secolul dezvoltării rapide
a o. Prin e l e insele o. prezintă o orientare
structurală spre realizarea cit mai eficientă a
finalităţilor lor, caracteristică pe care o găsim
În m o d special În c a z u l in treprinderilor
economice. Acest fapt a conferit cercetăto­
rilor de sociologie a o. mai mult o orientare
aplicativă, constructivă. Găsim mai puţine
studii descriptiv-explicative şi mai multe cen­
trate pe Intrebarea: cum ar trebui organizate
o. pentru a se o b ţ i n e c r e ş t e re a pe rfor­
manţelor lor? Deşi foarte diferite Între ele din
punctul de ved ere al tipului de finalităţi

urmărite şi, in consecinţă, al procesului
"tehnologic" utilizat, o. prezintă foarte multe
aspecte comune din punctul de vedere al for­
mei lor sociale. Din acest motiv, s-a constituit
o sociologie a o. care tratează aspectele
comune tuturor o. O. industriale reprezintă
insă pe de o parte cazul cel mai investigat. Din
acest motiv există o mare suprapunere intre
sociologia industrială şi sociologia o. in fapt,
se poate chiar considera că sociologia o.
reprezintă o incercare de extindere pentru
cazul oricărei o. a rezultatelor obţinute din
analiza intreprinderilor . • Se p o t distinge
două mari domenii problematice ale socialo­
giei O.: analiza o. ca sistem social şi relaţia
dint r e o. şi societatea globe Iă din care
aceasta face parte. Datorită presiunilor spre
perfecţionare a performanţei O., in situaţia
unui mediu relativ stabil structurat, atenţia a
căzut fireşte pe analiza modalităţilor de or·
ganizare a o. De abia in ultimii ani interesul
pentru analiza relaţiilor dintre societatea
globală şi o. a crescut, conturindu-se tot mal
clar necesitatea unor modificări macro·struc­
t u r a l e a l e m o d a l i t ă ţ i l o r de o r i e n t a r e ,
coordonare şi stimulare a performanţelor o.
• O. ca sis tem social. Putem identifica două
abordări distincte, dar complementare, care
işi concentrează atenţia asupra celor două
aspecte ale O.: a. structurile organizaţionale
- respectiV modalităţile specifice ale or­
ganizării activităţilor membrilor o. in aşa fel
incit să se realizeze performanţe cit mal ridi­
c a t e şi b. o. ca sisteme social-umane,
compuse din indivizi, cu motivaţiile lor, care
intră in relaţii interpersonale, formind grupuri
sociale. in analiza structurilor organizaţionale
putem desprinde mai multe faze. in primele
decenii ale secolului XX s-a dezvoltat ma­
nagementul ştiinţific clasic (Frederick Taylor,
Henri Fayol, Luther GUlick, Lyndall Urwick) al
cărui principal obiectiv a fost identificarea
principiilor unei organizări eficiente, raţionale
a o. Problemele examinate erau de tipul: di-
407
ORGANIZAŢIE
viziunea muncii şi a responsabiiităţilor, orga­
nizarea ierarhică a conducerii activităţii, mo­
dalităţile de realizare a controlului etc. Paralel
cu această mişcare, in sociologie de această
dată, se conturează influenta teorie a biro­
cra ţiei a l u i M a x Webe r (Wirtschaft und
Gesel/schaft, 1921). in fapt intenţia lui We­
b e r , s i m i l a r ă cu c e a a int e m e ie t o r ilor
managementului ştiinţific clasic, era de a
răspunde la intrebarea: care sint caracteris­
ticile unei organizări raţionale care să asigure
realizarea scopurilor propuse? Soluţiile iden­
tificate, fiind o gene ralizare a practicilor in
c u r s de cristalizare, erau şi ele in mare
măsură similare: formularea de reguli gene­
rale şi impersonale, di5cipiină s t r i c t ă in
aplicarea regulilor şi procedurilor, sistem ie­
rarhic de diferen ţiere a aut o r i t ă ţ i i , c u
competenţe strict delimitate, carieră i n care
promovarea se bazează pe vechime şi merit,
salariu fix, diferenţiat in raport cu pOZiţia in o.
Weber utiliza pentru a desemna acest mod
raţional de organizare considerat de el a fi
unica posibilitate de atingere efectivă a obiec­
tivelor, termenul de birocraţie. În c ă de la
sfîrşitul anilor '30 a inceput să devină tot mai
clar faptul că forma de organizare propusă atit
de managementul ştiinţi�ic clasic, cit şi de We­
ber este departe de a fi raţională şi eficientă
aşa cum s-a crezut. Au fost puse in evidenţă
consecinţe secundare negative ale modelelor
propuse, faptul că tendinţele patologice de­
semnale in mod curent prin termenul de
birocraţie reprezintă caracteristicile structural
inevitabile, incluse in principiile fundamentale
de organizare. Să notăm de exemplu influ­
enta analiză a lui R. Merton ( Bureaucratic
Structure and Personality, 1940) care argu·
menta că cerinţa de a impune reguli generale
şi impersonale generează inevitabil ritualism,
orientare defensivă, rigiditate, dificultăţi in a
răspunde a d a p t a t cer inţe l o r publicului.
Reluind punctul de vedere cristalizat l a
inceputul anilor '30 d e către Elion Mayo, Her·
 ORGANIZAŢIE
bert A. Simon promovează o cu totul altă
imagine a O., fundată pe de o parte pe con­
siderarea proceselor sociale şi psihologice
care au loc in cadrul O., iar pe de altă parte
pe principiul raţionalităţi; limitate, contribuţie
majoră pe care el a adus·o la Înţelegerea
raţionalitătii sistemelor sociale complexe (Ad­
. ministrativeBehavior, 1947). Despărţirea de
birocratie ca Ideal de organizare raţională
este definitivată de influenta lucrare a lui
Michel Crozier (Le Phenomime bureaucra­
tique, 1 964) care argumentează că birocraţia,
idealizată de m anagementul ştiinţific clasic,
reprezintă mai degrabă o modalitate defen­
sivă de organizare ca răspuns la un mediu
extrem de complex. Birocraţia este după so­
ciologul francez, "o o. c a r e nu·şi p o ate
corecta comportamentul Învăţînd din erorile
sale". Desigur, critica nu este suficientă. Din
anii '60 incep să apară proiecte alternative de
organizare. Tom Burns şi G.M. Stalker (The
Management of Innovation, 1961) introduc
două modele distincte de organizare: modelul
mecanicist, aproximativ modelul promovat de
managementul ştiinţific clasic şi de Weber, şi
modelul organic, caracterizat printr-o or­
ganizare mai flexibilă, care se defineşte şi se
redefineşte rapid in funcţie de problemele de
solu!ionat şi de solicitări, care evită structurile
r i gide, fundate pe norme şi reguli fixe,
flexi bi lizează relaţiile i er a rhice scur t cir­
cuitindu-Ie atunci cind este nevoie. Ideea este
dezvoltată intr-o Influentă lucrare a lui P.R.
Lawrence şi J.W. Lorsch (Organization and
Enviroment, 1967), in care se argumentează
că În funcţie de diferenţele de mediu, atit o.
cit şi departamentele care le compun pe
acestea trebuie să adopte structuri or­
ganizaţionale diferite. Căutarea unor structuri
organizaţionale flexibile, care să stimuleze
inovativitatea şi totodată obţinerea de inalte
periormanţe reprezintă o temă centrală a 50·
ciologiei actuale a o. • Paralel cu căutarea
unor structuri organizaţionale adecvate, soci-
408
ologia o. şi-a concentrat atenţia asupra o. ca
sistem social· uman. Studiile intre prinse la
Începutul anilor '30 la uzinele din Hawthorne
sub conducerea lui Elion Mayo (The Human
Prablems of an Industrial Civilizatian, 1933)
au scos in evidenţă incă o limită importantă a
modelelor clasice de organizare: ele se fun­
dau pe o imagine simplificată asupra omului
(homo oeconomicus), utilizînd doar motiva­
tori extrinseci (recompense şi pedepse); În
plus, ele ignorau complexele procese psi­
hosoclale care au loc in interiorul o. Noi teme
intră În analiză. Atitudinea fală de muncă, faţă
de intreprindere sint motivatori cel puţin la fel
de puternici ca cei materiali. Grupul de muncă
are un rol extrem de important şi, in mod spe­
cial. stilul de conducere. Mişcarea "relaţiilor
umane" a pus problema creării unui climat
uman pozitiv, suportiv, condiţie esenţială a
unei Întreprinderi cu performanţe ridicate.
Studiile de psihologie socială a grupurilor,
iniţiate in mod special de Kurt Lewin in anii
'40-'50, au oferit un mediu favorabil de dez­
voltare a unei asemenea abordări. Ceea ce
se caută este promovarea unui nou mod de
organizare social-umană a o., fundată pe
principiile ştiinţelor sociale şi umane care să
ofere o motivare ridicată şi o orientare activă,
creativă. După război, orientarea relaţiilor
umane va fi amplificată şi cunoscută mai ales
sub denumirea "utilizare a resurselor umane
ale intreprinderii" reprezentată de Rensis Li­
kert (New Patterns of Management, 1961 şi
The Human Organizatian, 1967) sau Chris
Argyris (Personality and Organization, 1957) .
in acest context se cristalizează ideea Dez·
voltării Organizaţiei (00) ca proces controlat,
orientat de specialişti, de transformare a o.
existente intr-un nou lip de o. fundat pe prin·
cipi i le şti inţelor s o c i a l·umane, care să
uti li zeze eficace resursele umane. Deşi
proiectul constituirii unui nou tip social-uman
de o. a rămas o aspiraţie intrucitva utopică,
această orientare a contribuit major la schim·
 ORIENTARE Ş COLARĂ Ş I P ROFES IONALĂ
barea organizatiilor. in locul ierarhiei autori­
tare, fie ea şi raţională, fundată pe norme şi
reguli generale, sint promovate forme de­
m o c r a t i c e de c o n d u c e r e. Dacă i n i ţi a l
conducerea democratică era considerată mai
mult ca participare la "locul de muncă", o
creştere a controlului fiecărui membru alo.
asupra deciziilor care ii afectează activitatea,
cit şi asupra o. in ansamblul său (A. Tannen­
baum, ed., Control in Organizations, 1968), in
ultimul timp se promovează o participare in
diferite forme a membriloro. Ia conducere
(democraţia industrială). A devenit insă clar
că, in ultimii ani, problema fundamentală este
aceea a proprietăţii. in ultimii ani putem găsi
diferite forme de participare a salariaţilor la
proprietate, merglndu-se pină la intreprinderi
aliate integral in proprietatea salariaţilor.
procesul tranziţiei la economia de piaţă intre­
prinderea românească se confruntă cu un
complex proces nu numai tehnic-economic,
ci totodată şi social: privatizarea. in fine, in ul­
timul deceniu preocupările sociologiei o. au
tins să-şi lărgească sfera preocupărilor spre
mecanismele macrosociale ale orientării şi
reglării activităţiio., a celor industriale in mod
special. Se pun probleme noi: cum să fie mo­
tivată performanţao. in ansamblul lor? Ce
mecanisme macrosociale să fie utilizate pen­
tru orientarea activităţii o.? V. birocraţie,
democraţie indust rială, industrie, muncă.
C.Z.
ORIENTARE SCO LARĂ SI PRO­
FESIO NALĂ a� tivitate individ� ală şi so­
cială de planificare a stadiilor şi fundamentare
a d e c iziilor c a r e c o n d u c o persoană l a
frecventarea unui tip d e instituţie şcolară ş i la
angajarea in practicarea unei profesii. Din
perspectiva succesiunii temporale, 0.5. an­
ticipează şi pregăteşte angajarea in profesie,
intrucit ciclurile şcofare terminale sint organi­
zate astfel incit conduc şi la o formaţie p.
certificată de diplome. Succesiunea este insă
inversată atunci cind avem in vedere că
0p!iunea p. este cea care determină decizia
de frecventare a unei instituţii şcolare, ultima
apărind in ipostaza de condiţie de realizare a
celei dintiI. in practică nu se poate Însă vorbi
de universalizarea unei succesiuni anume,
intrucit există multiple variaţii generate de
factori individuali şi sociali. Aceşti factori se
releră la: dezvoltarea vocaţională individuală,
dinamica social-economică a profesiilor şi or­
ganizarea filierelor de şcolarizare. O.s.p. işl
instituie o cale unitară şi lineară a desfăşurării
atunci cind există convergenţă intre cele trei
instanţe. Adeseori apar insă decalaje intre
ele, conducind la incompatibiiităţi Între do­
tarea individuală, pe de o parte, şi filiera
şcolară de profesionalizare, tipul de profesie
in practicată sau cererile sociale de calificări, pe
de altă parte. Evitarea acestor incompati­
bilităţi presupune identificarea şi analiza
modului de acţiune a factorilor implicaţi, pen­
tru ca pe această bază să se fundamenteze
activita�ea de o.s.p. Dezvoltarea vocaţională
este parte componentă a dezvoltării psihice
individuale şi se constituie ca produs al in­
teracţiunii dintre sine şi mediul de muncă. Are
un caracter progresiv şi se află in relaţie cu
stadiile de viaţă. Tinde să atingă stadiul de
maturizare in ani adolescenţei, dar nu işi
incetează evoluţia după aceasta, apărind noi
stadii cum ar fi cel al explorării
(20-30 ani), al
realizării (30-50 ani), al stabilizării
(50-65 ani)
şi apoi al evaluării (după virsta de 65 de ani)
(B.L. Neugarten, 1 976). Interacţiunea dintre
sine şi mediu este analizată prin invocarea
conceptelor de sarcini ale dezvoltării, roluri
sociale şi comportamente de intimpinare
(D.H. Blocher, R.S. Rapoza, 1 98 1 ) . Sarcinile
dezvoltării şi comportamentele de intimpi­
nare ac!ionează ca solicitări faţă de sine in
fiecare cictu de viaţă, determinind individul să
acţioneze astfel Încit să răspundă cerinţelor
mediului social şi să fie pregătit pentru tre­
c e r e a Î n t r-un s t a d i u n o u s u p e r i o r d e
409