O R D I NE SOCIALĂ
u n ităţile economice işi maximizează p rofi­
t u rile (toate adoptă, deci, cele m a i ieftine
metode de producţie), dacă f i ecare agent
e c o n o m i c este l i b e r s ă - ş i s t a b i l e a s c ă
strategia de acţiune şi toli adoptă un compor­
tament economic raţional, dacă se menţine
un echilibru relativ al cererilor şi ofertelor pe
piala liberă, iar toţi agenţii economici cunosc
perfect nivelurile acestui echilibru, şi dacă, in
sfîrşit, sint eliminate toate "externalităţile
econom ice" (orice intervenţie a factorilor
non e c o n o m i c i i n d e r u l a re a a c t i v i tăţii
economice). Este evident că aceste condiţii
nu sint integral satisfăcute de nici un sistem
economic real. Mai mult decit atit, conform
definirii şi condiţiilor o.p., schimbarea rapor­
turilor dintre ofelim ităţile indivizilor dintr-o
societate constituie o alternare a o.p. D i n
această cauză, Pareto consideră că numai un
anumit tip de economie capitalistă, adică o
economie care se bazează integral pe liberul
sch i m b şi promovează raţlonalitatea strict
economică a agentului social, poate satisface
condiţiile o.p. V. analiză marginală, margina­
/ism.I.U.
o RAŞ formă de comunitate umană carac­
te rizată prin: a. volum d e m og rafic re lativ
mare; b. organizare socială bazată pe divizi­
une ocupaţională şi specializare a serviciilor;
c. reglementare instituţională, form ală, a
relaţiilor sociale; d. importanţa scăzută a rela­
ţiilor de rudenie; e. relatii de intercunoaştere
redusă (anonimat urban); f. com portamente
eterogene; g. cultură eterogenă, cit mai diver­
sificată. Di ncolo d e acestea , o. prezintă
trăsături specifice in diferite societăţi şi regi­
u n i , in funcţie de procesele economice şi
social-culturale care l e - a u insoţi! i storia.
Comunităţile urbane sint analizate in antiteză
cu cele rurale. În societăţile preindustriale şi
chiar in fazele de inceput ale dezvoltării in­
dustriei, diferenţele Între tipurile de comunităţi
teritoriale erau puternice. in societăţile mod-
405
erne, in ţările puternic dezvoltate, aceste di­
f e renţe se estom pează, d i stincţia s a t-o.
reducindu-se tot mai mult la criterii ocupaţio­
nale. Apropierea celor două tipuri de comu­
n ităţi este facilitată de procesele de mobilitate
socială, modernizare, comunicare. V. mod­
ernizare, rural, urban, urbanizare. M.Vn.
ORBITAR E Le g e a orbităriiţă ri l o r i n a­
poiate in zona de influenţă a ţărilor capitaliste
dezvoltate a fost formulată de C.D. Gherea
(1 855-1 920) in lucrările: Neoiobăgia ( 1 920) şi
A s upra socialismului in ţările inapoiate
(19 1 1 ). Autorul identifică două particularităţi
esenţiale ale evoluţiei ţărilor inapo iate in
perimetrul celor avansate: a. timpul în care se
face evoluţia ţărilor înapoiate este m u lt mai
scurt decit al celor inaintate; b. caracterul fun­
damental schimbat al acestei evoluţii: in ţările
inapoiate, semicapitaliste, contrar evoluţiei
ţărilor avansate, substratul economic se dez­
voltă "in urmă" şi sub influenţa noilor forme
politice şi juridico-sociale. Autorului acestei
legităţi I s-a imputat (l. Pătrăşcanu) că a ig­
norat rolul factorului intern in evoluţia socie­
tăţii româneşti spre capitalism, îndeosebi al
elementelor preca pital i ste: atotputernicia
capitalului comercial şi cămătăresc la oraş,
regimul iobag la sate, (L. Pătrăşcanu anteda­
tind cu cinci decenii momentul inceputurilor
capitalismului in societatea românească). V.
neoiobăgie, sincronism. M.L.
ORDINE SO CIALĂ 1. Într-o m a n i e r ă
generală ş i destul de vagă , o.s. desemnează
ansamblul instituţiilor - ş i al relaţiilor stabile
dintre acestea - exist e n t Într-o societate
dată. Asupra naturii o.s. există concepţii di­
ferite între care cel puţin două sint dominante
in sociologia contemporană. Prima dintre ele
se întemeiază pe "postulatul integraţionist"
care presupune că societăţile sînt sisteme in­
tegrate funcţional, ţinute in echilibru datorită
unor mecanisme regulatoare cu acţiune re·
 ORGANI GRAMĂ
curentă. Este u nul din principiile fundamen­
tale ale sociologiei funcţionaliste. Pentru T.
Parsons, de pildă, o.s. se întemeiază pe un
sistem congruent de norme sociale generale
şi unanim acceptabile intr-o anumită socie­
tate. in această perspectivă o.s. capătă un
sens oarecum restrictiv, ea tiind generată ex­
c l u s i v de a c e l e m o d e l e de a c ţ i u n e şi
interacţiune uman ă care sint inspirate de
aceste norme, intrunesc un consens social şi
deci sînt socialmente funcţionale. Fenome·
n e l e d i s f u n c ţ i o n a l e s i n t i n t e rpretate ca
simptome ale proceselor de "dezorganizare"
socială. Cea de a doua concepţie propune o
"imagine coercitivă", in care o.s. se bazează
pe constringere şi forţă. Din această cauză ea
tinde constant spre propria depăşire ca ur·
mare a acţiunii unor forţe interne, din a căror
confruntare rezultă un proces neintrerupt de
schim bare. Conform teoriei marxiste - cea
mai radicală dintre concepţiile conflictualiste
- in societăţile structurate pe baze de clasă,
0.5. intruchipează sistemul instituţional isto­
r i c e ş t e c o n s t i t u it p ri n c a re se a s i g u ră
domin aţia economică, politică, Ideologică,
culturală etc. a unor clase de către altele. 2.
in l i m b a j ul c u r e n t , 0.5. s e m n i f i c ă
desfăşurarea normală a vieţii sociale, cu alte
cuvinte lipsa "dezordinii" (tulburări, mani­
festa!!i, mişcări sociale revendicative sau
contestatare etc.). V. control social, deviantă,
normă. C.A.
O RGANIGRAMĂ reprezentare grafică
a relaţiilor oficiale (formale) care se referă la
modul de organizare prevăzut În statutele de
funcţionare şi În regulamentele de ordine in­
terioară ale organizaţiilor. O. cuprinde relaţiile
ierarhice, funcţionale şi de cooperare dintre
compartimentele şi persoanele participante
la realizarea activităţii specifice organizaţiei
respective. Elaborarea o. se pune mai ales
o d a t ă cu c o n stit u i r e a m a r i l o r u n it ă ţ i
economice şi reprezintă o preocupare d e
406
prim ordin Î n cadrul studiilor referitoare l a or­
g a n i z a r e a şi c o n d u c e r e a a c e s t o r a .
Sociologia priveşte problematica o . d i n per­
spectiva faptului că orice organizaţie, fie ea
de natură economică, culturală, politică etc . ,
este inainte d e toate o colectivitate umană
specific structurată, participanţii avind diferite
statusuri şi roluri de indeplinit in cadrul ac­
tivităţilor ce se desfăşoară. Rolul o. este acela
de a prescrie toate legăturile necesare bunei
desfăşurări a aclivităţii comune şi de a indica
sarcinile şi responsabilităţile fiecărui partici­
pant şi compartiment. Elaborarea o. u n e i
anumite organizaţii presupune determinarea
obiectivelor specifice, a dotărilor materiale şi
a resurselor umane, optimizarea relaţiilor ie­
rarhice, func!ionale şi de cooperare in des­
făşurarea propriei activităţi. Optim izarea o.
constă in determinarea acelei structuri care
facilitează in cea mai mare măsură realizarea
obiectivelor, deci eficacitatea sa in condiţiile
existente. V. analiza postului de muncă, biro­
craţie, eficacitate, organizatie. I.M.
ORGANIZAŢIE (SOCIOLOGIA O.) gru­
puri de o a m e n i c a r e i ş i o r g a n ize ază ş i
coordonează activitatea i n vederea realizării
unor finalităţi relativ clar formulate ca obiec­
tive. intre prinderile economice, partidele
politice, şcolile, instituţiile de cercetare, ar­
mata, spitalele sint exemple de o. Secolul XX
este, printre aitele, secolul dezvoltării rapide
a o. Prin e l e insele o. prezintă o orientare
structurală spre realizarea cit mai eficientă a
finalităţilor lor, caracteristică pe care o găsim
În m o d special În c a z u l in treprinderilor
economice. Acest fapt a conferit cercetăto­
rilor de sociologie a o. mai mult o orientare
aplicativă, constructivă. Găsim mai puţine
studii descriptiv-explicative şi mai multe cen­
trate pe Intrebarea: cum ar trebui organizate
o. pentru a se o b ţ i n e c r e ş t e re a pe rfor­
manţelor lor? Deşi foarte diferite Între ele din
punctul de ved ere al tipului de finalităţi