Modelul John Child

În anul 1981, cunoscutul specialist britanic John Child a realizat o cuprinzătoare analiză a
literaturii de management comparat existentă până la acea dată. El a identificat şase probleme
majore în abordarea culturii în cărţile, studiile şi articolele consacrate acestui domeniu:
- cultura nu este riguros definită;
- frontierele unei culturi nu se suprapun în mod necesar cu graniţele naţionale, dar în mod
frecvent se consideră că aceasta este situaţia;
- factorii culturali sunt trataţi, de regulă, ca variabile ce explică şi determină situaţiile
manageriale sau modul lor de manifestare;
- sunt insuficient precizate care componente şi ale căror culturi sunt relevante pentru
organizaţii, pentru a favoriza astfel identificarea elementelor organizaţionale şi manageriale ce
sunt influenţate;
- problemele conceptuale şi operaţionale continuă să nu rezolve măsurarea (evaluarea)
culturii;
- cultura intră, ca sursă de explicare a evoluţiilor organizaţionale şi manageriale, în competiţie
cu “teoria contigency libere de cultură” (această afirmaţie este valabilă numai pentru o parte a teoriilor
contingency - n.n.) şi cu cele economice axate pe modurile de producţie.
Referitor la teoria contingency aculturală, Child a ajuns la concluzia că poate să fie
capabilă să specifice limitele graniţelor în ceea ce priveşte opţiunile organizaţiei, dar acestea sunt
suficient de largi pentru a admite diverse echivalenţe funcţionale, a căror evoluţie poate fi afectată
cultural. Deci, în fapt, abordarea contingency nu este aculturală.
În ceea ce priveşte influenţa sistemului de relaţii de putere cum ar fi capitalismul, J.
Child a argumentat, deasemenea, că gradul de influenţă a variaţiei culturale în operarea sistemelor
economice este, de asemenea, semnificativ şi la nivel de organizaţie individuală.

Elementele esenţiale referitoare la acest model pot fi sintetizate astfel:

a) Cultura este concepută ca un set de condiţii normative şi preferenţiale, şi nu acţiune
prin ea însăşi. Cultura reprezintă un sistem de sensuri în cadrul căruia se separă în mod
conceptual sistemul social de organizare a acţiunii umane, în care este încorporat, de altfel.
b) Pentru a evita considerarea culturii ca o simplă “cutie neagră” este necesară
identificarea în avans a caracteristicilor culturale ale unei ţări, care se consideră apriori că explică
diferenţele organizaţionale şi manageriale şi demonstrarea concordanţei lor fie cu graniţele
naţionale, fie cu ansambluri precizate de persoane.
c) O înţelegere mai aprofundată este necesară pentru procesele de influenţă culturală în
societate şi pentru stabilitatea şi persistenţa anumitor “transmisii” culturale.
d) Industrializarea/modernizarea sunt exprimate şi argumentate cu referinţă la tradiţia
naţiunilor implicate, care se poate manifesta în multiple feluri.
e) Progresele în dezvoltarea abordării “organizaţiilor în cadrul societăţii” vor trebui să
aibă în vedere, în special, două aspecte teoretice ce afectează înţelegerea comparativă a
comportamentelor organizaţiilor. Primul aspect se referă la variaţia în înţelegerea socială a
sensurilor autorităţii şi cooperării, fiecare cu efecte majore asupra organizaţiilor. Al doilea rezidă
în problema epistemologică ce separă cultura şi structura socială ca două domenii de gândire şi
acţiune, dar care nu reprezintă un progres în clarificarea faptului dacă cultura este o variabilă ce
explică evoluţiile prin ea însăşi sau ca un produs al structurii sociale.
f) În viziunea lui John Child efectele culturii sunt cele mai puternice asupra organizaţiilor şi
managementului în domeniile autorităţii, stilului managerial, coordonării, participării şi
atitudinilor, şi mai reduse în ceea ce priveşte strategia generală şi organizarea formală1.

Modelul lui John Child se bucură de o atenţie considerabilă din partea specialiştilor, datorită
opticii sale şi complexităţii superioare, comparativ cu majoritatea celorlalte modele.