u
U MANISM discurs filozofic orientat spre
promovarea omul u i , cu necesităţile sale, ca
valoare ultimă, criteriu suprem de evaluare a
realităţii sociale. I n iţial u. a a p ă r u t in R e ­
naştere, desemnind o reacţie faţă d e gindirea
medievală care subordona complet omul lui
Dumnezeu. U. Renaşterii repune omul in cen­
t r u l p r e o c u p ă ri l o r ca valo a re s u p r e m ă .
Fiecare societate tinde s ă producă propriul
său u . • Sociologia umanistă, orientare in
s o c i o l o g i a a c t u a l ă caract e r i z a t ă p r i n
evaluarea tuturor componentelor vieţii sociale
şi a organizării societăţii in ansamblul său prin
prisma valorilor fundamentale ale persoanei
umane. Pe de o parte, găsim o critică uma­
nistă (în raport cu valorile umane) a societăţii
contemporane, iar pe de altă parte, proiectul
reconstrucţiei sociale in perspectiva valorilor
u m a n e . Sociologia umanistă r e p r e z i n t ă o
reacţie împotriva sociologiei care acceptă ne­
critic status-quo-ul raţionalităţii ş i justificării
formelor de organ izare socială existente.
Poate cel mai interesant produs al sociologiei
umaniste este analiza consecinţelor dezu­
manizante. alien ante ale societăţii actuale.
.Nu este înt î m p l ă t o r l a p t u l că s o c i o l o g i a
umanistă se împleteşte c u sociologia critică şi
sociologia radicală. Psihologia umanistă
(Abraham M aslow. C a r i R o g e r s , Charlote
645
BOhler etc . ) s-a constituit ca reacţie la psiholo­
gia standard caracterizată fie prin reduc­
ţionism (concentrarea asupra aspectelor psi­
hice mai simple, mai uşor de abordat cu o
metodă ştiinţifică, amin ind abordarea proble­
melor complexe, dar definitorii pentru fiinţa
umană) . Psiho!ohia u m an i st ă incearcă s ă
abordeze frontal problemele complexe a l e
f i i n ţ e i u m a n e , f o r m u l i n d c ă i p e n t ru c o n ­
struirea u n e i vieţi p l i n e d e s e n s , p r i n depă ­
şirea alienărilor de tot felul ş i prin dezvoltarea
persoanei umane pe aliniamentele sale a u ­
tentice. V . persona lita te, psihologie umanistă,
sine. E.Z.
U NITATE SOCIAL Ă termen g eneric
p r i n c a r e s e d e s e m n e ază o rice g ru pa r e ,
colectivitate sau com unitate u m a n ă , a so­
ciaţ i e , o rg a n izaţ i e sau i n s t i t u ţ i e soc i a l ă .
Existenţa fenomenolog ică a socialului s e
prezintă sub forme de unităţi şi relaţii intre ele.
aducătoare de procese sociale - arată D.
G u sti ( Problema sociologiei - 1 9 4 0 ) U . s .
reprezintă realităţi supraindividuale. O ricît de
simple ar fi, ele alcătuiesc o grupare de indi·
vizi; mai mult insă decil suma membriior săi,
sint o totalitate de viaţă socială. Diferitele u.s.
se află în interacţiune. Combinaţi i l e . agre·
g a r e a lor dau n a ş t e r e l a u n i t ă ţ i tot m a i