ANTROPOLOGIE SOCIALĂ
1 923), supraorganicismul (A.L. Kroeber, An­
thropology, 1 9 2 3 , e d . r e v . 1 9 4 8 ) ,
structuralismul (A.A. Radc1iffe-Brewn, Struc­
ture and Function in Primitive Society, 1 952;
Raymond Firth, Elements of Social Organiza­
tion, 1 9 5 1 ; C. Levi-Slrauss, Anthropologie
structurale, 1 958), func'ionalismul (8. Mali­
nowski, A Scientific Theory ofCulture, 1 944),
configuraţlonalism u l ( R u l h Benedicl, Pat­
terns of Culture, 1 9 34), psihologismul (cu
rădăcini la A. Bastian, Der Mensch in der
Geschichte, 1 860; in sec. 20: A. Kardiner, ed.,
Individual and His Society, 1 939; A. Linton,
The Cultural Backround of Personality, 1 945)
etc. Au cunoscut o recrudescenlă evoluţio­
nismul (J. Steward, The Theory of Culture
Change, 1 955; L.A. White, The Evolution of
Culture, 1 959) şi istorismul (Jan Vansina, De
la tradition orale. Essai de mEithode histori­
que, 1 96 1 ). A realizat progrese imporlante
comparativismul, indeosebi prin contribuliile
lui G.P. Murdock (Ethnographic Atlas, 1 967).
În ultima vreme, sub influen,a literaturii, se
vorbeşte şi in a.c. de postmodernism. Nu mai
exislă insă in cimpul disciplinei o orienlare
teoretică dominantă. Fie că sint indreptate in
continuare, prin tradiţie, călre studiul altor cut­
l u r i , fie că sint reorientate către propria
cultură, cercetările se d e sfăşoară după prin­
cipiul tacit acceptat el teoriei sau metodei
potrivite in cazul potrivit. Ceea ce poate să
semnifice că disciplina a ajuns ta un ridicat
grad de maturilate, cind, in perspectiva deve­
nirii logic-istorice, fiecare orientare işi vădeşte
partea ei de perenitate. in ţara noastră, con­
form unor exigenle de azi şi de miine, a.c. işi
poate integra o serie de idei, teorii, metode ce
s-au ivit (şi se mai pot ivi) pe terenurile elno­
g ra f i e i , soci o l o g i e i , l i ngvist i c i i , s a u
antropogeografiei. C a disciplină modernă, cu
un limbaj specializat (s-a spus că "ştiinţa e un
limbaj bine făcut"), ea a apărut in cadrul Cen·
t r u l u i d e C e rc e t ă ri A nt r o p o l o g i c e al
Academiei Române (intemeiat de Francisc 1.
43
Rainer), prin conlribuţia iniţială a lui Traian
Hersenl, dar mai ales prin strădania lui Vasile
V. Caramelea. Acesta a obţinut, in 1 966, re·
cunoaşlerea in cadrul Centrului a unei secţii
de antropologie socială şi culturală. in compa·
raţie cu slluaţia din alte ţări, a.c. românească
d e ţ i n e citeva part i c u l a ri t ă ţ i . Astf e l , ne·
lansindu-se (din diferite motive) in studiul
"allor culturi", ea este cultivată ca o disciplină
de aplicaţie indigenă; in absenţa unor popu·
laţii aşa· zis "primitive", ea a beneficiat in
schimb de o infloritoare cultură ţărănească
autohtonă, care a s u p ravi e ţ u it şi s u p ra·
vieţuieşte incă. O altă caracteristică priveşle
cadrele inslituţionale: dacă in alte ţări a.c.
este legată instilu,ional (organizaloric) de so­
ciologie, In România ea s·a aflat legală, cel
puţin pină in prezent, prin origine, de antropo­
logia fizică (urmările acestei stări de lucruri
fiind susceptibile de reflecţii aparte). Temati­
ca g e n e rală abordată in a.c. românească
vizează relevarea schimbărilor ce se petrec in
structurile antropologice de tip demografic.
social-economic şi psiho·cultural din ţara
noastră, sub influenţa pe care civilizalia mo·
dernă, industrială, citadină o exercită asupra
civilizaţiei tradiţionale, rurale. in detaliu, sint
abordate probleme precum: iden titate şi di­
ferenţă in cultură, stiluri de limbaj şi stiluri de
gîndire, orientări valorice semnificative pentru
viziunea despre l u m e şi personalitatea de
bază a poporului român, reconstrucţia episte­
mologică In a.c. etc. V. antropologie, cuI/ură,
etnografie, etnologie, metoda comparativă,
obseNare participativă, personalitate, socio­
logie, structu,ă socială, teren. Gh.G.
ANTROPOLOGIE SOCIALĂ orien·
t a r e s o c i o l o g istă in a n t r o p o l o g i a n o n ­
biologică. Originar britanică, această orien­
tare tinde să ţină In cumpănă ansamblul de
preocupări care in S . U.A. poartă numele de
"ant ropologie culturală". Spre deosebire de
antropologia culturală care se intemeiază pe
 ANXI ETATE
esenţa şi dezvoltările conceptului de "cul­
t u r ă " , a.s_ se i n l e m e iază pe e s e n ţ a ş i
dezvoltările conceplului operaţional d e "struc­
tură socială". Totuşi, ariile de influenţă ale
celor două orientări nu numai că nu sînt strict
delimita le, dar se întrepălrund în adîncime;
atit B. Malinowski cii şi A.R. Radclitfe-Brown,
cele două spirite îndrumătoare În antropolo­
gia britanică din prima jumătate a secolului
20, predînd la Yale şi respectiv la Chicago, au
lăsat discipoli de seamă pe continentul ame­
r i c a n . Pe de a l l ă p a r t e . a n t r o p o l o g i a
americană, c u achiziţiile e i deosebite, rezul­
tate din cercetarea fenomenelor cultu rale, a
intrat repede în comunicare cu marea sensi·
bi l itate a conti n ental-europe n i l o r pentru
filosofia culturii. Parcă spre contracara rea in­
f l u e n ţe i c u l t u ra l i st e , În 1 98 9 a l u at f i inţă
Asociaţia E u ropeană a Antropologilor Soci­
a l i / E u r o p e a n A s s o c i a t i o n of S o c i a l
Anthropologists (EASA), l a care, c u prilejul
primei Conferinţe (Coimbra, 31 aug.- 3 sept.
1 990) au aderat specialişti din aproape toate
ţările europene, inclusiv din România. Argu­
mentînd acţiunea de intemeiere (În fapt, de
consolidare instituţională a a.s.) , p r i m u l
preşedinte al Asociaţiei, Adam Kuper, afirma
că există in mod clar"o tradiţie europeană dis­
tinctă in antropologia socială", n u trită din
comunitatea de izvoare ale ştiinţei sociale cla­
sice şi bazată pe experienţe istorice comune.
Kuper adăuga, de asemenea, sugestiv, că
tendinţele contemporane din antropologia
a m e r i c a n ă par m u l t o ra dintre e u ropeni
străine ş i neatrăgătoare, recunoscind toto­
dată că e greu de rezistat la ele fără sprijinul
unei comun ităţi proprii. Terminologia rămine,
totuşi, o umbrelă foarte încăpătoare, atunci
cind ea e ţinută sus de spiritul de tolerenţă, in­
trucit in statutul Asociaţiei, la unul din primele
puncte, se poate citi clar: "Termenul .. antro­
pologie socială" trebuie luat astfel incit să
includă antropologla socială şi culturală, pre­
cum şi e tnologia, aşa c u m acestea s-au
44
dezvoltat în Europa". V. antropologie cultu­
rală, cultură, structură socială Gh. G .
ANXIETATE stare afectivă caracterizată
printr-un sentiment de nelinişte, insecuritate,
de tulburare difuză, atit fizică cit şi psihică, de
aşteptare a u n ui pericol indete rminant in
legătură cu care există incertitudini dacă i se
poate face faţă cu succes. Ea apare ca o
reacţie la stres. Calmul şi seninătatea indică
absenţa a.; un nivel moderat de a. se mani­
festă prin tensiune, nelinişte, nervozitate;
sentimentele interne de Irică, spaimă şi pa­
n i c ă i n d ică un n i v e l foarte ridicat de a.
Caracteristic a. este asocierea cu stările psi­
hice, a unor reacţii fizi ologice specifice:
tahicardie, palpitaţii, transpiraţie, tensiune
musculară, uscarea gurii, dilatarea pupilelor.
in psiho logie se face distincţie intre a. ca
reacţie inevitabilă la o situaţie particulară de
ameninţare, pericol şi a. ca trăsătură a perso­
n a l i tăţii. in această din urmă calitate, a.
reprezintă o tendinţă de a reacţiona in mod
accentuat anxios la situaţiile de viaţă, cit şi,
foarte adesea, ca o a. liberă, fără obiect, care
caracterizează starea psihică a unei per­
s o a n e , indife rent de situa ţi i l e de viaţă
concrete. Pentru sociologie, a_ reprezintă o
variabilă importantă pentru faptul că ea pro­
duce o serie de efecte sociale importante, ca
de exemplu: creşte sociabilitate a, ridică coezi­
u n e a g rupului, sporeşte conform i s m u l şi
respingerea devianţilor. M ulte studii au fost
intreprinse asupra efectului a. asupra perfor­
manţei: pină la un anumit nivel, a. este un
motivator al performanţei, după care o afec­
tează negativ. Datorită acestor efecte, a. este
adesea invocată ca variabilă intermediară in­
tre factorii ameninţători şi efectele acestora
asupra comportamentului. Datorită efectelor
disfuncţionale ale nivelurilor ridicate de a_ se
dezvoltă in ultimul timp tehnici de cultivare a
modalităţilor constructive de a face faţă a. V.
incertitudine, motivatie, psihoterapie. E.Z_