UNIVERSITATEA ”DUNĂREA DE JOS”, GALAȚI

FACULTATEA ȘTIINȚE JURIDICE, SOCIALE ȘI POLITICE

Referat
„Normele de drept administrativ.”
La drept administrativ II

Profesor: Elisabeta Slabu

Student: Cristian Neburac

anul II, grupa 3

Galați, 2019

1
 CUPRINS

1.Introducere şi definiţie........................................................................................3
2. Trăsăturile normei juridice..............................................................................3
3. Coordonatele normei juridice..........................................................................4
4. Structura normei de drept administrativ..........................................................5
5. Clasificarea normelor de drept administrativ....................................................8
6. CONCLUZII...................................................................................................9
BIBLIOGRAFIE.................................................................................................10

2
 1. Introducere şi definiţie.
Dreptul este un sistem de reguli, care sunt create și puse în aplicare prin intermediul
unor instituții sociale sau guvernamentale pentru a reglementa comportamentul. 1 Dreptul este
un sistem care ajută la reglementare și prin care se asigură că o comunitate arată respect și
egalitate în interiorul ei. Legile aplicate de stat pot fi făcute printr-o legislatură colectivă sau
printr-un singur legiuitor, care rezultă în lege, de către executiv prin decrete 2 și reglementări
sau stabilite de către judecători prin precedent, în mod normal în jurisdicțiile de drept comun.
Dreptul este o ordine normativă a comportamentului uman, care se impune în cadrul
societăţii de obicei prin intermediul legilor, care se întâlnesc cel mai des în literatura de
specialitate sub denumirea de norme juridice. Normele juridice sunt celulele din care este
alcătuit dreptul obiectiv. Ca şi normele morale, religioase, de politeţe etc., normele juridice
sunt reguli de conduită socială, de a căror respectare depinde buna funcţionare a societăţii, ca
organism.
Norma juridică este definită ca reprezentând regula socială de comportament
caracterizată prin generalitate, impersonalitate şi obligativitate, instituită sau recunoscută de
autoritatea publică având acest atribut conferit de societate, şi a cărei aplicare se asigură
prin acceptarea conştientă de către destinatarii ei, nerespectarea fiind sancţionată de către
forţa de constrângere specializată a statului.
Este, deci, vorba, de o regulă de conduită ce stabileşte comportamentul de urmat în
raporturile dintre oameni ori în raporturile dintre aceştia şi societate.

2. Trăsăturile normei juridice

Din definiţia normei juridice rezultă că ea are următoarele trăsături:
Are caracter general şi impersonal. Norma juridică este un etalon de conduită,
aplicabil în mod egal şi continuu fiecărui individ, fără a înţelege prin aceasta că toate
normele de drept se adresează deopotrivă tuturor subiecţilor de drept.
Are caracter obligatoriu. Intervenind în domeniile esenţiale ale societăţii, norma
juridică nu poate fi lăsată la liberul arbitru al subiecţilor de drept, fiind impusă, la
nevoie, de către stat, prin constrângere.
Are caracter tipic, adică formulează modelul, tipul de conduită de urmat de către cei
cărora li se adresează.

1
Comportamentul este o activitate observabilă a unui organism, o interacțiune cu mediul său.
2
Decretul este o normă juridică, de obicei, emisă de către un șef de stat în conformitate cu anumite proceduri.

3
 Norma juridică este publică. Pentru ca un comportament prescris să poată fi urmat, el
trebuie adus la cunoştinţa indivizilor, făcut public. Voinţa legiuitorului este, astfel,
transpusă într-un text care este publicat în Monitorul Oficial.
Conform unor autori, norma juridică are următoarele trăsături:

 1)Caracter statal- statul adoptă norme juridice.

 2)Caracter general-norma juridică este adresată tuturor.
 3)Caracter impersonal-rezultă din generalitate și nu vizează,nu se referă la o persoană
concretă.
 4)Caracter special-normele juridice se adresează unor subiecți speciali(categorii de
destinatari speciali).
 5)Caracter tipic-normele juridice reglementează un anumit tip sau modalitate de
conduită la care vizează membrii societății (familiale,învățămîntul).
 6)Caracter volitiv- voința statului.
 7)Caracter obligatoriu-normele juridice sunt cerințe,exigențe ale statului.
 8)Caracter formal-normele juridice sunt exprimate în formă scrisă în legislația
statului.

3. Coordonatele normei juridice

Norma juridică acţionează pe 3 coordonate:
 Timp;
 Spaţiu;
 Persoane.
De regulă normele acţionează pe un timp nedeterminat, într-un spaţiu dominat de
noţiunea de teritoriu şi asupra unor subiecte care participă la circuitul juridic în cadrul
acestui spaţiu.

Momentele aplicării în timp a normei juridice:

 Intrarea în vigoare a normei juridice (la data publicării în Monitorul Oficial al

României, publicării în monitoarele oficiale judeţene şi publicării pe portarul
instituţiei emitente sau afişare la sediul acestora, existând şi unele excepţii).
 Aplicarea sau acţiunea normei juridice (naşterea) (din momentul intrării sale în
vigoare ea respectă 2 principii: aplicării imediate şi neretroactivităţii, având şi
excepţii).

4
  Ieşirea din vigoare a normei juridice (moartea) (prin ajungerea la termen,
desuetudinea şi abrogarea).

Norma juridică este teritorială – acţionează asupra teritoriului statului în care a fost
adoptată. Exemplu : art.8, aşi 1 Cod Penal “Legea penală română se aplică infracţiunilor
săvârşite pe teritoriul României”.

Norma juridică este personală – acţionează asupra persoanelor de pe acel teritoriu :

cetăţeni ai acelui stat, cetăţeni străini şi apatrizi. Sunt şi excepţii: aplicarea extrateritorială şi
neaplicarea teritorială.

4. Structura normei de drept administrativ

În mod asemănător cu celelalte norme juridice, normele de drept administrativ

cuprind trei elemente: ipoteza, dispozitia si sancțiunea.
În dreptul administrativ, ipoteza este de obicei, mai dezvoltată și
prevede împrejurările, condițiile în care se aplică și respectiv subiectele la care se referă
dispoziția.
În ipoteză sunt incluse și alte părți ale normei: definiții, principii, scopul activității
unui organ, înțelesul unor termeni.3
Norma de drept, în general, este o regulă de conduită generală, abstractă, cu caracter
obligatoriu a cărei ducere la îndeplinire se realizează fie în mod voluntar fie, la nevoie, prin
forța coercitivă a statului. 
 Din punct de vedere al structurii sale şi norma de drept administrativ are o structura
trihotomică ( trei părţi), fiind formată din:
 Ipoteza : norma de drept administrativ poate arăta (cuprinde):
 ˇ        Imprejurarile, condiţiile, situaţiile în care se aplică norma juridică,
 ˇ        subiectele de drept, persoane fizice sau juridice care cad sub incidenţa normei4;
 ˇ        explicaţia semnificaţiei unor termeni;
 ˇ        definiţii, principii, scopul activităţii unui organ. 
Dat fiind faptul că fenomenul administrativ este un fenomen vast ce presupune o
complexitate şi multitudine de aspecte şi ipoteza are caracter dezvoltat, ea putând să fie

3
C. Mitrache, Drept penal român. Partea generală. Ediţia a III-a, Editura Şansa, Bucureşti, 1999, pag. 37
4
 Persoane care pot fi pasibile de a suporta rigorile legii.

5
absolut determinată sau relativ determinată după modul în care sunt reglementate
împrejurarile în care ea se aplică.
Ipoteza este absolut determinată când sunt conturate cu exactitate împrejurările în
care se va aplica dispoziţia, situaţie în care autoritatea administraţiei publice nu poate decât să
verifice şi să ateste ori să ia act şi să confirme.
Este vorba de aşa numita competenţă legată (autoritatea administrativă este ţinuta de
normă juridică).
Ipoteza este relativ determinată când legea (izvorul formal de drept) prevede, în
general, împrejurarile în care se aplică norma, existenţa lor concretă urmând a fi stabilită de
organul care o aplică.
Este vorba de competenţa de apreciere.
 Dispozitia cuprinde acţiunile şi inacţiunile părţilor, stipulate de o manieră
imperativă, categorică, determinată de regimul de putere publică specific administraţiei. Un
act normativ cuprinde, de regulă, mai multe categorii de dispoziţii.
Dispoziţia este, în general, categorică, imperativă, deoarece relaţiile sociale care fac
obiectul reglementării dreptului administrativ se desfăşoară în procesul de realizare a puterii.
Astfel principalele norme de drept administrativ au o dispoziţie cu un caracter onerativ, prin
care subiectele de drept la care se referă norma sunt obligate la o anumită conduită, la o
anumită prestaţie.
O mare categorie de norme de drept administrativ au o dispoziţie prohibitivă,
cuprinzând reguli de interzicere a unor acţiuni; este cazul, în principal, al normelor cu
caracter contravenţional.
Dispoziţia normei de drept administrativ are uneori şi caracter permisiv, prevăzând
numai facultatea de a acţiona sau nu, lăsând la latitudinea subiectelor de drept să facă sau
nu anumite acţiuni. De cele mai multe ori, aceste dispoziţii sunt evocate prin verbul ”a putea”,
introdus în expresii ca “autoritatea administrativă poate…”, “cetăţeanul poate…”.
La fel ca şi ipoteza, şi dispozita normei de drept administrativ poate fi absolut
determinată şi relativ determinată.
 Sancţiunea  cuprinde consecinţele juridice care apar în momentul în care
dispoziţia normei nu este respectată. Există păreri potrivit cărora norma de drept administrativ
nu ar avea sancţiune în sensul existenţei unor situaţii în care nu sunt prevăzute urmările
juridice ale nerespectarii normei. Trebuie avut în vedere faptul că o normă de drept se duce la
îndeplinire nu numai datorită consecinţelor negative pe care le atrage nerespectarea ei, deci nu
doar din teama de represiune. Norma juridică se respectă şi din convingere, dreptul în

6
ansamblul sau având şi un caracter educativ. Trebuie de asemenea făcută distincţie între
sancţiune ca element structural al normei juridice şi sancţiunea ca modalitate de concretizare a
uneia din formele de răspundere specifice dreptului administrativ.
Din punct de vedere al modalitatilor de exprimare pot fi identificate mai multe tipuri
de sancţiuni:
ˇ        Sancţiuni specifice primei forme de răspundere pe care o cunoaşte dreptul
administrativ: răspunderea administrativ disciplinara (ex. destituirea din funcţie, revocarea
alegerii, mutarea disciplinara etc.)
ˇ        Sanctiuni specifice răspunderii administrativ – contraventionale (ex. amenda,
avertismentul, inchisoarea contraventionala etc.)
ˇ        Sancţiuni specifice răspunderii administrativ – patrimoniale care vizează
repararea prejudiciilor produse prin actele administrative.
Privind astfel lucrurile, pot fi identificate mai multe forme principale ale sancțiunii
normei de drept administrativ:
a) sancțiuni administrativ-disciplinare (destituirea din funcție, revocarea alegerii,
dizolvarea, mutarea disciplinară, trecerea într-o funcție publică inferioară, suspendarea
dreptului de avansare în gradele de salarizare, sau după caz, de promovare în funcția publică
s.a.);
b) sancțiuni administrativ-contravenționale (avertismentul, amenda, confiscarea
s.a.).
c) sancțiuni administrativ-patrimoniale (obligarea la repararea prejudiciului produs
printr-o daună materială sau morală);
d) măsuri tehnico-administrative de constrângere (de protecție a unor interese
personale sau publice, de preventie și de protecție a unor interese personale sau publice, de
prevenire sau de combatere a unor fapte antisociale cum ar fi: reținerea administrativă,
reținerea permisului de conducere auto, obligarea la tratament medical s.a.);
e) măsuri de executare silită (de înfrângere a unei rezistențe fizice: acțiuni în forță
ale Jandarmeriei, imobilizarea unor persoane, demolarea sau desființarea unor construcții
s.a.);
f) măsuri cu privire la actele juridice (anulări, suspendări, căi de atac5, s.a.).

5
Căile de atac reprezintă mijloacele procedurale prin intermediul cărora părţile interesate sau procurorul au
posibilitatea de a solicita şi obţine desfiinţarea hotărârilor judecătoreşti nelegale sau netemeinice.

7
 5. Clasificarea normelor de drept administrativ
În literatura de specialitate și înainte de 1989 au fost utilizate mai multe criterii de
clasificare a normelor de drept administrativ, printre care:
a) al sectorului de activitate; 
b) al ramurii și al domeniului activității administrative; 
c)  al obiectului de reglementare, respectiv al sferei de cuprindere.
Cele mai elaborate lucrări și mai fundamentate clasificări aparțin profesorului Valentin
Prisăcaru (care utilizează criteriile obiectului reglementării și al sferei de reglementare a
normelor și ajunge la patru categorii de norme: organice, de drept material și de drept
procesual - respectiv generale, norme speciale și norme excepționale) și profesorului Antonie
Iorgovan, care, la cele patru criterii amintite  adăugăm și un altul: al funcției care se
realizează, norma respectivă, ajungând astfel la cinci categorii de norme :
a) norme organice;
b) norme de structurare în sistem a altor categorii de norme juridice;
c) norme de garantare a aplicării altor categorii de norme juridice;
d) norme de aparare a valorilor sociale cu caracter generic (neesențiale) pentru societate;
e) norme de contencios administrativ6.
Se cuvine să menționam că, în opinia autorilor menționați mai sus, prin sintagma
norme organice se pot evoca toate normele care se referă la organizarea și funcționarea
instituțiilor politico-administrative, indiferent, de pildă, dacă reprezintă legi organice,
legi  ordinare   sau   norme   edictate  chiar  de  către autoritățile
administrative  centrale   sau  locale.           
Conform cu conținutul, sensul și organismul de la care emana vor avea prioritate
normele organice față de cele ce rezultă din legile ordinare, respectiv cele de drept
administrativ față de cele ce apar și rămân subordonate, respectiv dreptul muncii, dreptul civil
și, nu în ultimul rând, normele cu caracter special se aplică înaintea celor cu caracter general,
iar norma de excepție numai înaintea celor două mai sus menționate.
Mai există şi o altă clasificare a normelor:
1. Norme de drept material
2. Norme de drept procesual – se referă la modul cum acţionează
structurile specifice ale administraţiei publice
a) Norme cu caracter general – sunt cele care se aplică în
general zonei de administraţie publică din România.

6
Organ de jurisdicție care se ocupă cu rezolvarea litigiilor dintre stat și persoanele fizice

8
 b) Norme cu caracter special – norme ce se aplică anumitor
structuri sau autorităţi din zona administraţiei publice.
c) Norme exceţionale - se aplică în circumstanţe deosebite
anume determinate.
3. Norme imperative – impun subiectelor de drept o anumită
conduită.
a. Prohibitive – interzic subiectului o anumită acţiune sau
inacţiune.
b. Onerative – obligă subiectul la o anumită conduită.
c. Supletive – lasă la alegerea subiectului punerea sau nu în
aplicare a unei conduite.

6. CONCLUZII

Ca sistem al normelor juridice, dreptul administrativ nu este un scop în sine. El are

menirea de a reglementa conduita oamenilor în relaţiile interindividuale şi în planul vieţii
sociale în conformitate cu interesul general şi valorile admise. În relaţiile lor reciproce,
normate juridic, oamenii trebuie să se comporte după prescripţiile normelor juridice.
Norma de drept este o regulă de conduita generală, abstractă, cu caracter obligatoriu a
cărei ducere la indeplinire se realizează fie in mod voluntar fie, la nevoie, prin forța coercitivă
a statului.
Normele de drept fundamental au ca scop punerea în executare a dispoziţiilor care au
ca obiectiv bunul mers al administraţiei publice, întrucât cele mai multe norme de drept public
au caracter imperativ şi majoritatea normelor de drept administrativ au acest caracter.

În fiecare stat trebuie să găsim o serie de norme juridice, pentru că ele sunt cele care
stabilesc ordinea publică şi bunele moravuri, în lipsa lor statul ar putea fi cuprins de haos,
neînţelegeri şi multe infracţiuni. Ele sunt cele care stopează acţiunile ilegale şi asigură
armonie în cadrul statului între cetăţeni, între cetăţeni şi autorităţi/ stat sau autorităţi/
autorităţi.

9
 BIBLIOGRAFIE
 C. Mitrache, Drept penal român. Partea generală. Ediţia a III- a, Editura Şansa,
Bucureşti, 1999
o Bleoancă, Teoria generală a dreptului. Ediţia a II-a, Editura C. H. Beck,
Bucureşti, 2018
 D. Apostol Tofan Drept administrativ. Volumul I, Ediţia a IV-a, Bucureşti, 2018
 http://fapgrupa7.hi2.ro/AN%201/SEMESTRUL%201/SAPSM%20sau%20TGD/CURS%20TGD
%202011/ETGSD,%20curs%203.pdf
 http://www.prouniversitaria.ro/carte/drept-administrativ-administratie-si-ordine-publica-
editia-a-iia/rasfoire/
 https://administrare.info/drept/5074-structura-normei-juridice-de-drept-administrativ
 http://www.creeaza.com/legislatie/drept/Clasificarea-normelor-de-drept767.php

10