Universitatea de Medicina, Farmacie,

Stiinte si Tehnologie „George Emil Palade”

Facultatea de Economie si Drept

MALPRAXISUL NOTARILOR PUBLICI

Răspunderea notarilor publici. Jurisprudență
 CAPITOLUL I Considerații generale privind profesiile liberale

1.1. Conceptul de Profesie Liberală

Termenul „profesii liberale” face trimitere la termenul „artesliberales”, utilizat în antichitate

pentru ocupații cum ar fi cea de învățător, avocat, maestru constructor, arhitect, inginer sau
medic. Exercitarea unei profesii aparținând „artesliberales” era un privilegiu al burgheziei și
al aristocrației.
Începând cu secolul XIX, „profesia liberală” nu se mai definea prin statutul social de a fi fost
născut liber, ci prin activitatea profesională efectuată.
Sub influența liberalismului, în secolul XIX, în diferite state care astăzi fac parte din U.E. s-a
format o conștiință de sine a profesiilor liberale și s-au constituit organizații reprezentative
proprii, independente de stat. Astfel, avocaţii s-au desprins de influenţa statului. În mod
similar, și medicii cu o pregătire academică au reușit să dobândească o relativă libertate faţă
de reglementarea și controlul profesiei lor de către stat.
Termenul actual de profesie liberală reprezintă o descriere sociologică.
Persoana care exercită o profesie liberală furnizează unei persoane fizice sau juridice,
care are libertate de alegere, servicii non-comerciale, de natură juridică, economică, medicală
etc., independente politic, garantate printr-o deontologie duală: respectarea secretului
profesional şi competenţă recunoscută. Cel ce oferă asemenea servicii poartă o răspundere
personală pentru actele sale.

Parlamentul şi Consiliul European în anul 2005 au definit conceptul de profesii

liberale, ca fiind acele „profesii care sunt exercitate pe baza unor calificări profesionale
relevante, cu titlu personal, având propria lor responsabilitate şi de o manieră profesională
independentă, oferind servicii intelectuale şi conceptuale în interesul clienţilor şi al
publicului”1.

Reglementări şi obiective

La reglementarea profesiilor liberale, statele membre urmăresc în principiu două

tehnici diferite de reglementare:

 bazată pe principii
 bazată pe proscriptivă și prescriptivă.
 Reglementarea profesiilor liberale sintetizează condițiile morale legate de exercitarea
profesiei și normele de etică profesională. Acestea sunt expresia responsabilității sociale a
profesiilor liberale. Suma tuturor normelor de etică profesională se numește deontologie.

Reglementarea bazată pe principii se caracterizează prin formularea unor principii

deontologice abstracte, care trebuie, după caz, concretizate. Modul în care persoanele supuse
reglementării își ating obiectivele se află în schimb la latitudinea acestora. Abordarea de tip
proscriptiv - prescriptivă este în schimb organizată conform unui sistem amănunțit de reguli.

Ambele sisteme de reglementare au avantaje şi dezavantaje. Ambele respectă principiul

fundamental al interesului social de a beneficia de consiliere și sprijin independent.
Examinarea periodică a regulilor de către U.E. este utilă și ar trebui introdusă, de asemenea,
la nivel naţional. Astfel, anumite profesii liberale vechi ar putea fi „eliberate” de anumit
reguli (de exemplu în sectorul construcțiilor), în timp ce, pentru profesii liberale noi apărute,
ar putea fi introduse reguli noi dacă acestea se justifică (de exemplu la culegerea de
informații sau în sectorul financiar).
Interesul general specific al profesiilor liberale și cerințele obligatorii care decurg din
acesta pentru prestarea serviciilor respective trebuie să fie garantate prin reglementări
profesionale obligatorii și printr-o serie de standarde deontologice, recunoscute la nivel
general, pentru fiecare profesie. Toate statele membre au, prin urmare, un număr minim de
reglementări. C.E.S.E. recomandă ca toate ordinele, colegiile sau asociațiile profesiilor
liberale să aibă coduri și standarde deontologice și comisii de deontologie structurate în
interiorul profesiei.

Organismele de reprezentare profesională ar trebui să elaboreze coduri de etică

profesională, în cazul în care acestea nu există încă, pentru a servi drept orientări profesionale
fără caracter obligatoriu în respectivulstat membru. În plus, se recomandă ca organizațiile şi
asociaţiile profesionale să elaboreze coduri de etică europene care să prezinte şi să garanteze
cerinţele riguroase aplicabile profesiilor liberale în întreaga Europă. Elaborarea acestor coduri
de conduită este încurajată de articolul 37 din Directiva privind serviciile 2. Întrucât serviciile furnizate de
profesiile liberale sunt atât de importante pentru beneficiari și întrucât presupun un nivel deosebit de încredere din partea beneficiarului față de prestator, ele

trebuie prestate cu titlu personal.

1dr. Teodor Mara – Statutul profesiilor liberale – suport curs, UVVG Arad, p. 12-13
2Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006
privind piaţa internă a serviciilor, JO L 376, p. 36 și urm.
 1.2. Trăsăturile esențiale ale Profesiilor Liberale

CAPITOLUL II Profesia de Notar Public

CAPITOLUL III Malpraxisul notarilor publici

3.1. Reglementare specifică

3.2. Casa de asigurări a notarilor publici

3.3.Riscul asigurat si politele de asigurare

CAPITOLUL 3

PROFESIA DE NOTAR PUBLIC

Obligaţia de păstrare a secretului profesional există şi în cazul în care notarul public

este chemat în faţa unui organ judiciar pentru a depune mărturie. În acest caz, art. 29 alin. 3
din Regulament precizează că notarul public care este chemat ca martor în faţa unei instanţe
sau a unui organ de urmărire penală poate fi scutit de păstrarea secretului profesional doar de
cei interesaţi în apărarea secretului.

Arhiva notarului public poate fi cercetată numai de către un magistrat şi numai pe

baza unei delegaţii emise în acest scop de către autoritatea judiciară competentă. Dacă
înscrisurile notariale sunt cercetate pentru fals, pot fi ridicate şi rămân la dosarul cauzei în
măsura în care sunt declarate ca false, cu obligaţia comunicării hotărârii sau a ordonanţei
procurorului. În caz contrar, înscrisurile reţinute de organele judiciare competente trebuie
restituite (art. 29 alin. 4 din Regulament).
 Răspunderea juridică a notarului public.

Legea nr. 36/1995 reglementează la art. 38 răspunderea civilă a notarului public, iar la
art. 39-42 răspunderea disciplinară a acestuia.

În legătură cu răspunderea penală Legea nr. 36/1995 nu face nici o referire de vreme
ce în materie se aplică normele dreptului comun, respectiv legislaţia penală.

Totuşi, în art. 42 din Legea nr. 36/1995 se prevede că în cazul în care împotriva
notarului public s-a luat măsura arestării preventive, ministrul justiţiei, la propunerea
Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici va lua măsura suspendării din funcţie până
la soluţionarea cauzei penale, iar dacă hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi se referă
la infracţiunile prevăzute la art. 23 lit. f din aceeaşi lege, cu acea dată ministrul justiţiei
dispune excluderea din profesie a notarului public condamnat

Răspunderea civilă a notarilor publici.

Răspunderea civilă a notarilor publici în practică se întâlneşte destul de rar datorită

faptului că actele notariale se îndeplinesc în prezenţa părţilor, în majoritatea cazurilor,
conform acordului lor de voinţă, cu respectarea prevederilor legale. Cu toate acestea,
reglementarea răspunderii civile a rămas în atenţia legiuitorului în scopul de a asigura
repararea prejudiciului produs de notarul public unei persoane fizice sau juridice.

În acest sens, art. 38 alin. 1 din Legea nr. 36/1995 prevede că „răspunderea civilă a
notarului public poate fi angajată, în condiţiile legii civile, pentru încălcarea obligaţiilor sale
profesionale, atunci când acesta a cauzat un prejudiciu”2.

Avându-se în vedere opiniile exprimate în literatura de specialitate cu privire la

înţelesul dispoziţiilor Legii nr. 36/1995 şi ţinându-se seama de faptul că activitatea notarială
se exercită în baza legii iar actele notarului public sunt acte de autoritate publică subliniem că
nu au la bază raporturi contractuale, motiv pentru care răspunderea notarului public este
antrenată de regulă în condiţiile dreptului comun privitoare la răspunderea delictuală.

CONCLUZII
 Profesiile liberale, aşa cum se prognozează, vor creşte simţitor în
următorii ani, întrucât însăşi societatea impune acest lucru, deoarece profesia
liberală se bazează pe autonomie, independenţă şi nu îngăduie imixtiuni.
Profesioniştii liberali prin activitatea ce o desfăşoară, prin căutarea de noi
soluţii, prin adaptarea permanentă la cerinţele actuale ale vieţii economico-
sociale, prin profesionalismul lor, ca specialişti cu înaltă calificare constituie
nucleul consistent al formării clasei de mijloc din ţara noastră.

Intrarea pe piaţa serviciilor pentru practicarea profesiilor liberale este

condiţionată de acceptul „concurenţilor” aflaţi deja în activitate şi nu de puţine
ori de „criteriile” stabilite de aceştia. Condiţiile actuale de pătrundere pe piaţa
muncii pentru practicarea unei profesii liberale sunt descurajatoare pentru tineri
şi mai mult decât atât, le creează mari handicapuri. Anumite reglementări legale
în vigoare restricţionează intrarea pe viaţa serviciilor oferite cetăţenilor, prin
limitări numerice care sunt impuse de către cei care practică deja profesiile
liberale. Există diferite metode şi practici care împiedică liberul acces al
tinerilor pe piaţa muncii liberale. Pe de altă parte, profesioniştii liberali aplică
tarife inaccesibile, de cele mai multe ori, pentru serviciile pe care le oferă
cetăţenilor. În acest caz cetăţenii au şanse limitate de a găsi pe piaţă servicii de
specialitate care în mod rapid şi eficient să-i ajute la valorificarea unor drepturi
prevăzute de lege.
1 Viorel Mihai CIOBANU, ș.a., Drept Procesual Civil, drept execuțional civil, arbitraj, drept notarial – curs de
bază pentru licență și masterat, Ed. Național, București, 2013, pp.617-621

2 Viorel Mihai CIOBANU, ș.a., Op. Cit., pp.642-6249